1,296 matches
-
fi într-un loc scăldat de soare, Unde vânturile nu există decât în limba arhaică, Unde nimeni nu s-ar gândi că m-am dus. Va fi atâta liniște, încât cine mă va găsi O să rămână uimit că nu mai clocotesc. Și nici măcar n-am să respir de teamă că respirația mea M-ar putea da de gol. Într-o zi ......... Referință Bibliografică: Liniște / Monica Bokor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1138, Anul IV, 11 februarie 2014. Drepturi de Autor
LINIŞTE de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364065_a_365394]
-
Vestea cea mai așteptată, a sosirii primăverii! Ciripit de păsărele din desișuri se avântă, Cucul cuibul își clădește tot strigându-se pe nume, Vrăbiuța ciripește, liberă în astă lume, Peste vârf de rămurele până-n vale și ne-ncântă. Râul saltă, clocotește, topind ghețuri până-n vale, Apele își limpezește făcând cerului oglindă, Sălcioara înflorește chiar în faldurile sale... Glastre-nțelegând tot tâlcul par a-nmuguri în tindă, Iar de sus străbate cântul de cocori din lungă cale Spre țări calde-aduși de vântul ce
PRIMĂVARĂ SENINĂ, DOAMNELOR ŞI DOMNIŞOARELOR! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362816_a_364145]
-
Vestea cea mai așteptată, a sosirii primăverii! Ciripit de păsărele din desișuri se avântă, Cucul cuibul își clădește tot strigându-se pe nume, Vrăbiuța ciripește, liberă în astă lume, Peste vârf de rămurele până-n vale și ne-ncântă. Râul saltă, clocotește, topind ghețuri până-n vale, Apele își limpezește făcând cerului oglindă, Sălcioara înflorește chiar în faldurile sale... Glastre-nțelegând tot tâlcul par a-nmuguri în tindă, Iar de sus străbate cântul de cocori din lungă cale Spre țări calde-aduși de vântul ce
ANOTIMPURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363472_a_364801]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ÎN EVANTAIUL TRECERII Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1562 din 11 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt așteptări ce-ți clocotesc prin vene dar care-ți lasă-n brațe un pustiu și o sărată mare pe sub gene... Sunt așteptări cu cerul plumburiu și-un zbucium surd pe fiecare filă dar și din cele care scriu pe lut cu un condei de
ÎN EVANTAIUL TRECERII de AURA POPA în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362382_a_363711]
-
2014 Toate Articolele Autorului POEMA INCEPTUS 21.10.2013 Începutul mătura dărâmăturile zidite în mine de bună voie până la netezire drumul neînceput încă avea cărările străbătute de râvnă era puternic din măduva sângelui precum o rădăcină zămislită în cenușile phoenix clocotea până la explozia femeii ce-și înjunghiase sfârșitul din călcâi drept în punctul inimii Referință Bibliografică: POEMA INCEPTUS / Anca Elena Șerpe : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1237, Anul IV, 21 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Anca Elena Șerpe
POEMA INCEPTUS de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/362480_a_363809]
-
străzii sunt parcate alte mașini, care, fierbinți, prind a deveni o pastă gri-fer, gata să se prelingă pe asfalt. Nici o adiere. Soarele e un cubilou cu fontă topită, având ochiul ciclopic spre noi, și care stă să-și răstoarne lava clocotită peste această stradă. Atmosferă halucinantă. Sunt clipe când te simți ca și cum te-ai afla într-un spațiu absurd și fără ieșire”. De remarcat în acest pasaj, distilata artă de tip expresionist cu care redă strada în fierbânțeala unei zile. Totuși
UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362509_a_363838]
-
din stâncă-n stâncă fără teamă și-având în ochi un nefiresc azur, când bocăneați cu glas vânjos și pur și-n codrii-mi verzi, dar și în cei de-aramă? Unde v-ați dus voi inefabili zori când viața-îmi clocotea fierbinte-n pori și-aveam în gânduri magice elanuri, când deveneau aevea vis de vis și-naintam spre orice țel decis ca să-i cosesc mirabilele lanuri? Unde v-ați dus voi tinere puteri ce-n mine ați vibrat până mai
UNDE V-AŢI DUS?... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/361042_a_362371]
-
lupi flămânzi s-au luat în brațe începând să se sărute și să se strângă în brațe. Irina aștepta de mult aceste clipe și era în stare să sară pe el acolo pe munte în drum spre Gârbova. Simțea cum clocotește sângele în ea, cum dorința este mai mare decât abținerea și că dacă nu este posedată de iubit cât mai curând, îi vine să plece fără niciun țel pe munte. Începu singură să-și arunce de pe ea tot ce o
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
Vinu-i bun, viața-i frumoasă, noi trăim ducând carul anilor și oaspeții ne bucură cu un farmec ce-ntrece orice vin și orice bucate... Mihai, cum bine spune mai apoi Magdalena Brătescu, e-un causeur desăvârșit! E calm, cumpătat, dar clocotește nevăzut de inteligență și gânduri înalte, pentru oameni și omenie. Suntem aici, cu cinste și bucurie, împreună cu un mare scriitor român, care prin scrisul său satiric ne apără demnitatea și normalitatea. Ne face să ne simțim superiori, citindu-l, căci
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
pe sobă până în tavan trosneau, aducând parcă vestea că Pruncul Iisus se va naște în curând iar noi vom putea gusta din bunătățile Crăciunului. Cu o seară înainte de Ajun, mama așeza ceaunul cel mare cu apă la fiert, iar când clocotea lua câte o turta și o trecea prin clocot cu o palata din plasă, o scutură ușor, asezand-o cu îndemânare pe un platou. Ne rânduiam câte una pentru a presura nucă dată prin mașină și amestecata cu zahăr, coaja
SCUTECELE LUI IISUS SAU TURTELE DE AJUN de DORINA STOICA în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363250_a_364579]
-
meu te-mpacă, Din depărtări adun de taină șoapte, Cu un sărut te-ndemn la alte fapte Cercând mieros să te provoc la joacă. De-atâta dor, tu nu-mi refuzi chemarea, Ci mă cuprinzi setos gustându-mi gura, Când clocotim țintind s-atingem zarea, Cu trup comun să-mbrățișăm natura. În iarnă-s dulci iubiri și întristarea Nu are timp să-ngenunche făptura. Referință Bibliografică: Sonet iubirii / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1922, Anul VI, 05 aprilie
SONET IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368354_a_369683]
-
un urmaș de soi al lui Urmuz. Alteori este când ermetic din spița lui Ion Barbu, când metaforist al abstracțiilor, amintind de Nichita. Unele poeme tind spre dicteul automat suprarealist. Dominantă este totuși năzuința de a comunica. Multe dintre poeme clocotesc de energie comunicativă și reflexiv-interogativă: „De unde să încep ?/.../ Prea multe am de spus,/ Despre prietenie, singurătate, destinul prea este brutal,/ Norocul e un șarpe, un șacal, se duc eroii, ața este scurtă./ Noi suferim de infinit, îl vrem, nu-l
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
fi dorit să mă joc o dată cu razele de Soare peste formele ei minunate... Minute trec pe cadranul ceasului de pe peretele bucătăriei, trei vrăbii ciocănesc în geam, cerând nerăbdătoare firmiturile de pâine cu care le- am obișnuit în fiecare dimineață, apa clocotește în ibric, iar frumoasa mea iubită își scoate capul drăgălaș prin crăpătura ușii de la dormitor, cerând pisicește un răspuns la: - Bună dimineața, darling! Doamne, uite soarele meu s- a trezit!- Mă gândesc și instantaneu durerea de cap mi- se atenuiază
AZI, DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368520_a_369849]
-
fi dorit să mă joc o dată cu razele de Soare peste formele ei minunate...Minute trec pe cadranul ceasului de pe peretele bucătăriei, trei vrăbii ciocănesc în geam, cerând nerăbdătoare firmiturile de pâine cu care le- am obișnuit în fiecare dimineață, apa clocotește în ibric, iar frumoasa mea iubită își scoate capul drăgălaș prin crăpătura ușii de la dormitor, cerând pisicește un răspuns la:- Bună dimineața, darling!Doamne, uite soarele meu s- a trezit!- Mă gândesc și instantaneu durerea de cap mi- se atenuiază
AZI, DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368520_a_369849]
-
Ediția nr. 210 din 29 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Băile Herculane, 27/28 Iulie 2011. La Herculane și prin alte părți cad ornamente, în liniște cad, spărgând-o-n bucăți... Gândul meu vinovat de sub tâmple asudă, apa în Munți clocotește de ciudă, stă nepăsarea ruginită sub porți- Hercule, tu, până când ne suporți? Simt cum îmi curge prin vine un sânge haiduc, în grota cea mută aș vrea să mă duc, și liniștea acolo întreagă să-mi fie, să mă ascund
CAD ORNAMENTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367381_a_368710]
-
Acasă > Poeme > Devotament > E PRIMĂVARĂ, NU VISEZ! Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1505 din 13 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Ascult cum clocotește viața În muguri de curand născuți, Renaște-n primăveri speranța Copacilor, ce-n ierni, desculți, Visau la ramuri de liliac, Ce-nmiresmau cu gingășie Ălei și case cu cerdac Și primeneau cu veselie, Pământ și cer, zbor de cocori, Cărări
E PRIMĂVARĂ, NU VISEZ! de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367442_a_368771]
-
el îi adusese numai necazuri iar popularitatea lui era grav afectată și numele lui ajunsese de batjocură pe buzele tuturor iar relația lui cu Irodiada era prilej de glume pentru toți, chiar și printre unii dintre amicii săi. Poporul însă clocotea de mânie la adresa lui Irod când se află de întemnițarea profetului fiindcă Ioan era foarte iubit. Acesta era de altfel un motiv în plus pentru Irod să și-l apropie pe pustnicul profet gândind că ceea ce era pe placul poporului trebuia
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
plutește-n zări, cu geamăt scurt oftează vântul și lacrimi are bolta-n nori. Ce răvășită e natura, nimic din ce era sublim, se zvârcolește-n agonie, o, Doamne sfinte, ce destin! Cu șerpi de foc se-ncinge cerul și clocotește-n spume marea, în tunet hohotește zarea, doar muntele-i nebiruit. Lacrimi calde cerul cerne și în liniște le așterne-n noapte, pe fereastră-n lungi șuvoaie se preling lacrimi de ploaie. În culori de smalț pestrițe se trezesc poienele
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
acea vreme. El căuta verticala, direcția spiritului, îl căuta pe Dumnezeu Însuși, dorea să atingă centrul universului.... Oricare dintre lucrările lui, sunt convinsă că le începea cu ființa-i impregnată cu dragoste, puritate, înțelegere și căutare. O viață interioară intensă clocotea în el și începea să se manifeste prin gesturile sculptorului, dăltuirea materiei în care se concentrau toate forțele spiritului să În altă sală găsim expusă: Arta Cipriotă, Arta Asiei Centrale și Islamice, Arta Coreeană, Japoneză; apoi urmează Sala Instrumentelor Muzicale
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
oglinjoară, cine e cea mai frumoasă din țară? - Frumoasă ești, crăiasă, ca ziua luminoasă, dar acolo, ascunsă-n munți stă Albă-ca-Zăpada, la cei pitici cărunți, și-i mult mai frumoasă! Auzindu-i spusele, împărăteasa începu să tremure toată și să clocotească de mânie. - Netrebnica asta trebuie să moară, chiar de-ar fi să plătesc moartea ei cu prețul vieții mele! Se strecură, apoi, într-o odăiță dosnică, în care nu călca picior de om, și plămădi un măr otrăvit. La înfățișare
TABLETA DE WEEKEND (168): MERE OTRĂVITE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368648_a_369977]
-
pământului e roasa de molii toaca bisericii sparge ferestrele timpului fie o zi nu s-a întâmplat fie o secundă s-a suprapus peste ultima sută de ani.. ..ceva nu pușcă în cartea prezentului cărți măsluite la un pas cazanele clocotesc cuvintele mărșăluiesc într-acolo copci de sârmă ghimpată prind rănile lumii Referință Bibliografica: Rănile lumii / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2112, Anul VI, 12 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
RĂNILE LUMII de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368720_a_370049]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > INIMA NI-E ROMÂNIA Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1328 din 20 august 2014 Toate Articolele Autorului Clopote bat a chemare, Țara-i pusă la vânzare. Străinul o năpădește, Iar ființa țării clocotește. Ce vor ei? Un colț de vatră, Să-și întindă a lor șatră. Pe români vor a-i supune, Să uite că au un nume. Legendarei noastre glie, Ștefan i-a fost chezășie. Hram purtat-a ca de frate, Înscris
INIMA NI-E ROMÂNIA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364805_a_366134]
-
sentimentul că mă aflu pe o vatră vie, locuită, pomostită proaspăt, așa cum gătea mama cunia, pentru sărbătoarea Paștelui! Mi-am rotit privirea de jur-împrejur, la formele de relief nu prea îndepărtate. Un dor și un foc lăuntric a început să clocotească în mine, asemenea vulcanilor. Și ca un boboc de floare s-a desfăcut învelișul simțământului care-mi spărgea pieptul. Dumnezeule, parcă m-aș fi aflat pe o vatră de început de lume, unde străbunii mei își puseseră mâncarea la foc
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
dureri, și-o îndârjită luptă pentru existență ce stă ascunsă sub coaja sa de o liniște apararentă. Asemăn arborii cu semenii mei care prin cuvinte uneori nasc și dezbină, zidesc și dărâmă, învie ori sfarmă, cântă și descântă, ard și clocotesc. Menirea lor este aceiași; să spună ceva, să deschidă ori să închidă, să spulbere ori să întemeieze. Dar cine poate să îmblânzească pe cele aprige ? Arborele îți dă mângâiere la umbra sa când dai semne de osteneală. Îți face sufletul
ESENŢA CREAŢIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349527_a_350856]
-
cu pielea creponată și aspră, la doctorița primăvară, doctorița iubirii, cu bluză de mătase albă sub care palpită dorința de viață. Mereu ea se îmbată în simfonismul zahărului lumii, iar lumea îi cere medicamentul iubirii. Trupu-i scăldat în roua plăcerii clocotește de dragoste. E ca un arbore tare, cu floare fragedă, pe lângă corpurile ca o umbră sub care nu poate juca nicio lumină! Puritatea nu se găsește în prejudecată, nici în legea omenească de la antipodul omenescului. Nimeni nu poate pedepsi pe
FUEGO, LACRIMĂ DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349051_a_350380]