352 matches
-
dominatoare și împătimită de avere, ca și Blagu de altfel, soțul molâu și supus în toate, Sida este o Mara, într-adevăr, ajunsă însă în faza decăderii și a oribilei decrepitudini trupești. "Molohul de grăsime" e doborât de boli, femeia clocotitoare de odinioară e țintuită la pat de paralizie și moare înaintea bărbatului deși e mai tânără decât el cu 24 de ani. Îi supraviețuiește așadar lipsitul de voință Blagu, care fiind astfel adunase totuși bogății, a căror grijă o are
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
strâns cu ușa între critica literară (formația profesională) și condiția de poet - pe care nici chiar o excelentă calitate de ventriloc a timbrului nu o poate ascunde. O pildă: Cresc în gură o viperă/ ce se descătușează sălbatic/ sub presiunea clocotitoare a limbajului." (Poem, pag. 46). Nu pot să izolez "vocea autentică", ci doar pe cea (de fapt, cele) care sună pertinent, în instanțele de poezie "curată": "Vino-ți în fire, și varsă fierea/ neputinței tale în sângele meu ș...ț
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
De multă vreme, întâlnirea cu un om normal mi se pare un miracol. Mișcându-ne între "personalități accentuate", rechini de presă, bestii eșuate pe la televiziuni ignorăm că viața poate fi și altceva decât eternele noastre ridicări de tonuri și sudalmele clocotitoare. Bătuți în cap, prizonieri ai câte unei mărunte obsesii politico-resentimentare, am uitat complet că există viață și dincolo de revărsările de venin din talk-show-uri, că universul nu se reduce la diversiunile grosolane clocite în laboratoarele foștilor securiști sau ale ne-securiștilor
Pariem că normalitatea există? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7421_a_8746]
-
În albie-ți mi s-a prelins? E dinadins? E-ntâmplător? De ce e-un crater tot întinsul Și numai eu, acelasi, insul, Zbucnind vulcanic, arzător? Scânteie, poate-ntâmplătoare, De-ajuns, a fost o nimicire Să-mi cotropești cu-mpătimire, Paraginea-mi clocotitoare...
DE-AJUNS by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83779_a_85104]
-
spre casă pe plajă, de-a lungul țărmului înalt, din care marea mușcase golfuri adânci. Negura se ridicase ca o cortină, formând acum nori albi-pufoși cu marginile tivite în roșu, anunțând apropiatul răsărit al Soarelui. Apele mării, din negre și clocotitoare, se domoliră, căpătând liniștea înșelătoare a luciului de oglindă și transparența verde a ochilor de felină la pândă. Departe, în zare, împotmolit într-un banc de nisip, un vas naufragiat peste noapte zăcea în nemișcare. Pescărușii porumbeii orașului se ascunseseră
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fruntea trunchiurile arinilor foșnitori, cu frunzele zburătăcind mărunt, sub razele lunii, ca niște roiuri de fluturi albi gata să zboare spre stele. Departe, în străvezimea nopții, se întrezăreau puncte negre, unduiri și zvâcnituri, înflăcărând iarba și ceva ca un asfalt clocotitor forfotind pe întinderea șoselei, acoperind tot drumul, kilometri întregi, ca un pietriș tras de-un curent continuu. Se opri pe deal, în marginea pădurii, să privească. Imaginea aceasta terifiantă o urmărea de trei nopți. Trei nopți la rând ieșise după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ei extraordinară, nici prin culoarea ei deosebită, nici prin falca pocită care îi dădea o înfățișare fioroasă, ci prin răutatea inteligentă și fără de pereche de care dăduse dovadă în numeroase lupte". în vîltoarea unei asemenea înfruntări trezise Balena Albă ura clocotitoare și setea de revanșă a căpitanului Ahab, căruia îi retezase un picior și-i smulsese catargele corăbiei. Reîntîlnirea mult dorită cu monstrul marin se va produce nu departe de locul ciocnirii anterioare: "balena părea numai farmec și ademenire. Nu e
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
în numele Leontina se cuprind două identități, una masculină, discretă, în Leon, alta feminină, pregnantă, în Tina, contează prea puțin. În ultimul roman al lui Gheorghe Crăciun speculațiile sau construcțiile teoretice sunt, spre beneficiul literaturii, mai slabe, mai firave decât presiunea clocotitoare a vieții, adică a sexualității. E o carte necruțătoare despre "zonele de vulgaritate, murdărie și instinctualitatea brutală" (p. 229) din natura feminină. Nu am nici o îndoială că Pupa russa e cel mai bun roman al lui Gheorghe Crăciun și unul
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
Revizorul, a fost osîndită și elogiată din aceleași motive utilitare, atît dinspre oficialitatea țaristă, cît și dinspre opoziția "progresistă". În legătură cu numita comedie, exegeza celei din urmă a instituit un prototip literar, producînd, după cum scrie autorul Lolitei, nu numai "un potop clocotitor de literatură care denunța corupția și celelalte racile sociale, dar și dezmățul criticii literare, care îi refuza calitatea de scriitor celui ce nu-și dedica romanul sau povestirea demascării jandarmului sau moșierului care își biciuiește mujicii". De unde vedem cum tendenționismele
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
Lebăda cu două intrări, Fetița cu o mie de riduri este un monolog interior al unei femei cu o vîrstă mentală și afectivă mult inferioară celei biologice. În vreme ce sufletul a rămas la temperatura copilăriei și a tinereții (jocurile copilăriei, erotismul clocotitor al anilor tineri, tentația irezistibilă de a retrăi marile ?descoperiri? din primii ani de viață, speranța că iubirea și chiar erotismul sînt încă posibile), trupul poartă descurajantele și tot mai deprimantele semne ale vîrstei. De voie, de nevoie, solitudinea dobîndește
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
și abia pe urmă povestite". Se poate identifica, sub faldurile acestui limbaj destul de prețios, una dintre componentele lirismului ,optzecist", și anume aceea care, în răspăr cu textualismul aseptic, aduce în poem pulsația vieții. În plină convenție literară irumpe o texistență clocotitoare sau amară. Revenind de la modelul ,optzecist" la cel pe care și-l construiește Răzvan Țupa, ne vom delecta în continuare cu cele mai proaspete definiții ale termenului, plasate imprudent în deschiderea volumului Corpuri românești. De această dată, pentru a fi
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
se gândească lucruri așa de triste. Nenorocitul, e infirm!") Am încercat în repetate rânduri să-mi explic divorțul sufletesc ce există între mine și tata, și concluzia la care am ajuns e următoarea: și eu și tata avem un sânge clocotitor, setos de fapte. Noi aparținem unui neam care nu suportă existența banală. Se vede că ne tragem, precum arată numele, din aventurieri care au emigrat aici, atrași de mirajul vieții agitate și excepționale. În ciuda teoriilor mele în jurul anonimatului, se pare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
coarne de melc înghesuindu-se acolo în miliardul de pori. știu: grădinițele, creșele, drumurile de gaz lampant înțeleg: noaptea, noaptea cu gușă endemică stelele, umplutura de crizanteme tocate, de artere tocate, de heleștee... revăd: te revăd îngenuncheată, țâțe căzute, părul clocotitor brațul alb întins, degetele boțindu-mi fața uriașă, terifică, bombă explodând cu încetinitorul muscă neagră și mare bâzâind în plasa nervilor mei. draga mea mamă ce nu m-ai născut niciodată! Îți scriu aceste rânduri ce nu vor trăi niciodată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dinăuntru, pe când te rotești neliniștit, în vise și viziuni, dând roată și roată Enigmei. Dar ce poți cuprinde din ea dacă, alunecând prin tunel cu o viteză teribilă, îți simți ochii carbonizați și urechile zgârcite în flacără, limba lichefiată și clocotitoare, pielea scorțoșată ca pielea arborilor, mucoasa nazală digerată de arșiță? în vălătucul de foi de cenușă, în trandafirul carbonic, ce mai rămâne din tine la întîlnirea cu tine cel viu, ca să poți avea revelația, ca să poată urma contopirea? E miezul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
devenea infinită, o dată cu limbile de flăcări ale fostului zgomot, și care acum îmi arseseră corpul, îmi spărseseră țeasta-n țăndări și se lățeau triumfător în tot spațiul, în toate vremurile, în întreaga ființă, până ce însăși ființa era carbonizată și focul clocotitor i se substituia, îndesindu-se, ațîțîndu-se, concentrîridu-se, amplificîndu-se în nesfârșire. Urlet de foc, coborând și urcând de miliarde de ori pe secundă, urlet al meu și al Dumnezeirii, teroare a mea și triumf, groază dincolo de groază, fericire depășind de miliarde
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fost altfel în zilele acelea în care Abația era doar un ordin postcreștin oarecare și nu ajunsese încă la producția de clone la nivel planetar. Privi din nou la fața lui Hristobal și simți cum este cuprins de o furie clocotitoare. ― Ce simplă trebuie să fi fost viața ta, Abate! Dușmanii erau dușmani, credința era una și dreaptă iar amintirea Sfântului Augustin cel Nou era proaspătă. Poate că tu știai și de unde provin clonele și ce se va întîmpla o dată cu a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
zilei se stinsese; lupta continua în confuzie, într-un peisaj de coșmar, în care fulgerele pe care cerul le descărca asupra combatanților luminau, din când în când, cu o lumină albăstrie mulțimea care, biciuită de furtună, se agita în apa clocotitoare. Ploaia se făcu grindină, fără ca din această cauză războinicii celor două părți - care, în plus, aveau zdravăn de lucru ca să-și țină sub control caii îngroziți și împiedicați de fundul accidentat al râului - să înceteze a se arunca unii împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de-a dreptul în aer liber, alături de femeile lor, sub ochii tuturor. Nu văzu nici o santinelă. Observă, în schimb, că mulți își strângeau lucrurile și se pregăteau să-i urmeze pe cei care plecaseră deja. încetul cu încetul, o mânie clocotitoare crescu în sufletul său. Mercenari! Ăștia erau, deci, eroii? Pentru oamenii ăștia se lăsase Metronius ucis? La fiecare pas al calului, simțea pornirea să descalece și să-i biciuiască pe poltronii aceia. Sigur, chiar în seara aceea avea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și de interfluviu, sub incidența unor curenți de aer, să se formeze mici tornade de loess (loessoide), în care particulele erau pulverizate de jos în sus. Minunat era că atunci când se formau aceste turbioane, ieșeam afară și-aveam o plăcere clocotitoare de a simți energia din centrul tornadei, plăcerea de a-mi ridica mâinile și a face mișcarea în sensul vârtejului. Odată, Maia s-a trezit în ogradă cu prezența unei vecine care riposta vehement că nepoată-sa îmi copiase întru-totul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
casă, cartofii copți, fructele uscate. Seara veneau mamele să ne recupereze de pe domeniul bunicii și de fiecare dată acasă se consumau aceleași probleme, în sensul că eram sătui și nu mai puteam răspunde cerințelor unei mese de familie. Mama, fire clocotitoare și extrem de insistentă îi expunea tatălui problema seară de seară, fără însă a avea o anume finalitate sau cel puțin cea scontată de ea. În toată această ecuație de familie eu am fost cea mai înverșunată. Pe cât era Adi de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Tot ce-i românesc nu piere”: I. Graiul dulce ce ne înfrățește Niciodată nu va fi uitat Căci în el se-ascunde și trăiește Tot ce-i mai frumos și mai curat Pe câmpie și în munți răsună Glasul vitejesc clocotitor Care toate inimile adună Pentru un destin nemuritor El este goarna ce n-o auziți Și spune tuturor ce-i despărțiți Refren: Tot ce e românesc nu piere Și nici nu va pieri Oricât vom îndura jurăm să fie așa
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
tot drumul până acasă, ce-i drept consumându-se și-un mic incident între noi copii, deoarece fiecare voia cartea cu Prâslea. Tata rezolva de fiecare dată orice stare ușor conflictuală între noi cu mare eleganță, numai că eu, fire clocotitoare și suficient de insistentă, reușeam să picur îndoiala în mintea aceea așezată, parcă ordonată analitic a fratelui meu. Râdea și tata, se amuza și-i relata mamei cu lux de amânunte „deliciile noastre verbale”, mai ales că avea un deosebit
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și de interfluviu, sub incidența unor curenți de aer, să se formeze mici tornade de loess (loessoideă, în care particulele erau pulverizate de jos în sus. Minunat era că atunci când se formau aceste turbioane, ieșeam afară și-aveam o plăcere clocotitoare de a simți energia din centrul tornadei, plăcerea de a-mi ridica mâinile și a face mișcarea în sensul vârtejului. Odată, Maia s-a trezit în ogradă cu prezența unei vecine care riposta vehement că nepoată-sa îmi copiase întru-totul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
casă, cartofii copți, fructele uscate. Seara veneau mamele să ne recupereze de pe domeniul bunicii și de fiecare dată acasă se consumau aceleași probleme, în sensul că eram sătui și nu mai puteam răspunde cerințelor unei mese de familie. Mama, fire clocotitoare și extrem de insistentă îi expunea tatălui problema seară de seară, fără însă a avea o anume finalitate sau cel puțin cea scontată de ea. În toată această ecuație de familie eu am fost cea mai înverșunată. Pe cât era Adi de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Tot ce-i românesc nu piere”: I. Graiul dulce ce ne înfrățește Niciodată nu va fi uitat Căci în el se-ascunde și trăiește Tot ce-i mai frumos și mai curat Pe câmpie și în munți răsună Glasul vitejesc clocotitor Care toate inimile adună Pentru un destin nemuritor El este goarna ce n-o auziți Și spune tuturor ce-i despărțiți Refren: Tot ce e românesc nu piere Și nici nu va pieri Oricât vom îndura jurăm să fie așa
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]