1,118 matches
-
pe cei zaporojeni. Când rușii au traversat râul Konskie Vodî, tătarii au dat foc la stepe, lăsând caii armatei ruse fără iarbă de păscut. Ca urmare, cneazul a hotărât să se retragă și să revină în în iunie. Cazacii și cneazul Golițîn au cerut țarului să-l înlocuiască pe hatmanul Ivan Samoilovici cu Ivan Mazepa, datorită politicii pro-turce a celui dintâi. În 1688, cazacii și rușii au început preparativele pentru o nouă campanie. Polonia a început să negocieze termenii unui tratat
Campaniile din Crimeea () [Corola-website/Science/303333_a_304662]
-
secolului al XIX-lea. Până în a doua jumătate a secolului al XV-lea, literatura este scrisă în slavona croată. Perioada culminantă a acesteia sunt secolele al XIV-lea și al XV-lea, reprezentată de lucrări precum "Cartea de rugăciuni a cneazului Novak" (1368, regiunea Lika din nord-vestul Croației), "Evangheliarul din Reims" (1395, denumit după orașul din Franța unde a ajuns până la urmă), "Cartea de rugăciuni a cneazului Hrvoje" (1404, Split din Dalmația) și prima carte de rugăciuni tipărită (1483). Croații erau
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
XIV-lea și al XV-lea, reprezentată de lucrări precum "Cartea de rugăciuni a cneazului Novak" (1368, regiunea Lika din nord-vestul Croației), "Evangheliarul din Reims" (1395, denumit după orașul din Franța unde a ajuns până la urmă), "Cartea de rugăciuni a cneazului Hrvoje" (1404, Split din Dalmația) și prima carte de rugăciuni tipărită (1483). Croații erau singurii catolici din Europa care erau scutiți de a folosi limba latină ca limbă liturgică și alfabetul latin. În secolele XII-XV, limba slavă de sud vorbită
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
poloneză: "Pokój wieczysty" ori "Pokój Grzymułtowskiego", rusă: "Вечный мир", lituaniană: "Amžinoji taika") a fost un tratat dintre Uniunea statală polono-lituaniană și Țaratul Rusiei, semnat de împuterniciții polono-lituanieni voievodul de Poznań Krzysztof Grzymułtowski și cancelarul lituanian Marcjan Ogiński și cel rus, cneazul Vasili Golitîn pe 6 mai 1686 la Moscova. Părțile semnatare se obligau să acționeze împreună împotriva Imperiului Otoman, care își manifesta interesul pentru cucerirea controlului asupra Ucrainei. Tratatul reconfirma prevederile Tratatului de la Andrusovo din 1667. Tratatul consfințea stăpânirea rusă asupra
Tratatul de pace eternă din 1686 () [Corola-website/Science/318781_a_320110]
-
regimul comunist a fost comună de sine stătătoare, apoi a aparținut puțin timp de comună Viseu de Jos, după care a fost trecută la comună Bogdan Vodă.<br> Este atestata istoric pentru prima data in 1365 (Bachkow). , ca proprietate a cneazului Simion, după cum reiese din „Istoria Maramureșului” - Mariana Sustic, p. 65 și „Istoria Maramureșului” - Alexandru Filipascu, p. 87.<br> În 1444 este proprietatea unui alt „Simion din Bocicoel”, răsplătit pentru vitejia să de Iancu de Hunedoara și fiul acestuia, Matei Corvin
Bocicoel, Maramureș () [Corola-website/Science/301568_a_302897]
-
Kisbacsko), consemnează: „În 1365 deja se amintește că donațiunea regelui Ludovic dată lui Balc fiul lui Sas Vodă și fraților săi”, de unde reiese că Simon(Simion) este fiul lui Sas Vodă, fratele lui Balc.<br> Mai sunt amintiți alți trei cneji cu numele de Simion, si ei răsplătiți pentru fapte de vitejie: „Simion din Cuhea” (Bogdan Vodă), răsplătit de Vladislav I în 1447(M. Sustic, p. 44), Simion Marus(sau Maris), dăruit de Ambrozie din Dolha și frații săi cu cnezatul
Bocicoel, Maramureș () [Corola-website/Science/301568_a_302897]
-
deoarece unii susțin că numele satului vine de la opinca/ sandala, în maghiară „bocskor”. Nu apare nicăieri denumirea de „Kisbocskor”, opinca mică/ sandala mică.<br> În actele vremii, localitatea apare sub numele de: „Bocicoel (ung. Kisbocskó), 1365 „Bachkow”, 1444 „Kysbachko”, propr. cneazului Simon (cf. ib. nr. 29, 189).”(Al. Filipascu, p. 87) sau Bocicoiu Mic, altul decât Bocicoiu Mare, de lângă Sighet, „Bocicoiu (ung. Nagybocskó), situat pe ambele maluri ale Tisei, în 1442 „Willa Olachalis Bochko, propr. valahului Pancu din Craciunesti (cf ib.
Bocicoel, Maramureș () [Corola-website/Science/301568_a_302897]
-
Este vorba de același lucru și în cazul cercetărilor de la Dumbrăvița unde materialul ceramic și celelalte obiecte descoperite în acest loc au dus la concluzia existenței aici a unei așezări daco-romane în secolele II-III. Se presupune că în secolul IX, cneazul Glad domnea peste aceste locuri. El a acceptat suveranitatea ungară. Totuși, până acum nu a fost descoperit nici un document care să dateze din acea perioadă. Prima atestare documentară a localității Timișoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialiști fie
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
excepție Basarab și cu taică-su, adică filiera aceasta care creează o dinastie. Ei erau înconjurați de cumani. Un sfert din numele de boieri din primele veacuri de statalitate medievală erau cumane. Ori n-ai să-mi spui că un cneaz slavo-român își botează copilul cu un nume cuman. Asta nu-i adevărat. O scot unii și zic că așa era moda. Ce modă? Nu-mi botez eu copilul creștin cu numele de Basarabă, Tâncabă, Barcan sau de știu și eu
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
cărei ”regi sunt prea devotați Papei și învățați cu structura feudală”. Persecuția românilor atinge apogeul în timpul regelui Carol Robert de Anjou. Românii nu mai sunt acceptați în rândul nobilimii decât dacă trec la catolicism. In aceste condiții, “multe familii de cneji ori trec munții către Valahia sau Moldova”, ori dacă rămân decad și ajung într-o primă fază în rândul țaranilor liberi pentru ca mai apoi să ajungă iobagi (șerbi). Familiile rămase care au trecut la catolicism „au dat familii mari aristocrației
Listă de familii nobile românești din Regatul Ungariei și Principatul Transilvaniei () [Corola-website/Science/309643_a_310972]
-
medieval menționat în tabelele comisiilor de recenzare din anii 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831 , cât și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773), a cărui datare poate fi coborâtă până în cumpăna secolelor XV-XVI, când în localitate sunt atestați mai mulți cneji români. De la această predecesoare, rectitorită în 1726, actuala biserică a preluat clopotul mic, turnat spre „Gloria in Excelso Deo anno 1693” și câteva icoane prețioase; cea de hram este atribuită „popii” Simion Zugravul din Pitești.
Biserica de lemn din Poienița Tomii () [Corola-website/Science/321131_a_322460]
-
în Țara Românească, Transilvania sau la Muntele Athos. Pentru aceste merite a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, cu numele de "Ștefan cel Mare și Sfânt", la 20 iunie 1992. A fost căsătorit de trei ori, cu Evdochia - fiica marelui cneaz de Kiev, Maria din Mangop - din familia imperială bizantină și Maria Voichița - fiica lui Radu cel Frumos, căsătorii în care s-au născut șapte copii. Începând cu 1497 l-a asociat la domnie pe fiul său Bogdan al III-lea
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
asemenea, Stați a mai deținut și un club de noapte de lux din Chișinău - „Flamingo”. La finele lui 2005,Gabi Stați a câștigat titlul „VIP businessmanul anului”, iar în anul 2006 a fost decorat cu Ordinul Bisericii Ortodoxe Ruse „Marele Cneaz Vladimir” de gradul III, precum și cu Ordinul „Petru cel Mare” de gradul III. Este, totodată, cavaler al Ordinului bisericesc „Ștefan cel Mare”, deoarece a făcut donații importante pentru lucrările de renovare și construcție a lăcașelor sfinte, între care mânăstirile din
Gabriel Stati () [Corola-website/Science/332878_a_334207]
-
maghiar a întregii zone din această parte a Transilvaniei. Istoricii Radu Popa (5a) și Ștefan Pascu (5g), citați de I. Lazăr (5) arată că aceste districte își mențin autonomia față de comitat și Radu Popa (5a) menționează că în anul 1371 cnejii, juzii și jurații pretindeau stăpânirii comitatului să fie judecați după legea românilor. În timpul secolelor XIII-XV au fost frecvente revolte și lupte împotriva cuceritorilor pentru a-și păstra pământurile. Terenurile celor înfrânți erau date celor care au ajutat stăpânirea în luptele
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
comitatului să fie judecați după legea românilor. În timpul secolelor XIII-XV au fost frecvente revolte și lupte împotriva cuceritorilor pentru a-și păstra pământurile. Terenurile celor înfrânți erau date celor care au ajutat stăpânirea în luptele contra turcilor. Prezența familiilor de cneji (a Cândeștilor la Râu de Mori sau a unei familii nenominalizate la Râu Bărbat) care stăpâneau zeci de sate sau jumătăți de sate, persistă până la sfârșitul secolului XV, familiile de cneji existente înainte de venirea ungurilor (5g). Prin participarea lor cu
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
ajutat stăpânirea în luptele contra turcilor. Prezența familiilor de cneji (a Cândeștilor la Râu de Mori sau a unei familii nenominalizate la Râu Bărbat) care stăpâneau zeci de sate sau jumătăți de sate, persistă până la sfârșitul secolului XV, familiile de cneji existente înainte de venirea ungurilor (5g). Prin participarea lor cu trupe în oastea lui Iancu de Hunedoara în luptele împotriva repetatelor invazii otomane (1420,1438 și 1442), ei devin foarte cunoscuți și importanți, primind ca recompensă proprietăți asupra a o mulțime
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
d)Nicolae Stoicescu, Continuitatea românilor, București 1980, pag. 219. e)Ștefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, Cluj 1972, pag. 277 și 452. f)Ioan Drăgan, Originile individualității Țării Hațegului în Evul Mediu, ANA Cluj 1982 / XXV - pag. 25. g)Ștefan Pascu, Rolul cnezilor din Transilvania în lupta antiotomană a lui Iancu de Hunedoara, Cluj 1957, pag. 30-32. h)Iosif Pataky, Domeniul Hunedoarei la începutul secolului al XVI-lea, București 1973, P. XV, pag.131. i)Contribuții privind desfășurarea Revoluției din 1848 în Comitatul
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
(în rusă "Куликовская битва, Мамаево побоище, Донское побоище, битва на Куликовом поле") a fost purtată între armatele Hoardei de Aur sub comanda lui Mamai și diferite principate ruse unite sub comanda Cneazului Moscovei Dmitri Donskoi. Bătălia a avut loc la 8 septembrie 1380 pe Câmpia Kulikovo, în apropiere de Don (astăzi regiunea Tula) și a fost câștigată de ruși. Deși victoria nu a pus capăt dominației mongole asupra principatelor ruse, este privită
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
românii aflători sub voievodul acela Tihomir, s-au folosit de pământurile de arătura, livezile și pădurile precum și de toate celelalte folosințe ale sale (după cum) a susținut și în pomenitele scrisori acel Napakur...”12 Se reliefează aici două realități pregnante: existensa cnejilor români, conducători ai comunităților obștești libere, cât și necesitatea relațiilor dintre castelanii regali de Valcau și cnejii 13 care „... înțelegeau să-și conserve sau să-și consolideze statutul social de sorginte arhaica, prestatala”.14 de altfel, unul din primii castelani
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
de toate celelalte folosințe ale sale (după cum) a susținut și în pomenitele scrisori acel Napakur...”12 Se reliefează aici două realități pregnante: existensa cnejilor români, conducători ai comunităților obștești libere, cât și necesitatea relațiilor dintre castelanii regali de Valcau și cnejii 13 care „... înțelegeau să-și conserve sau să-și consolideze statutul social de sorginte arhaica, prestatala”.14 de altfel, unul din primii castelani ai cetății Valcau purta numele de Kenez, fiind probabil din rândurile cnejimii românești din preajma cetății.15 Documentul
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
bucurându-se și de sprijinul orășenilor, care erau obligați să plătească tribut și să sprijine cu oaste Kievul. La începutul secolului al XII-lea, Novgorodul a început să invite diferiți principi să conducă orașul fără a mai consulta pe Marele Cneaz din Kiev așa cum ar fi cerut relațiile de vasalitate dintre centru și provincie. În 1136, boierii și marii negustori au cucerit independența politică a orașului și ținuturilor înconjurătoare. Orașe precum Staraia Russa, Ladoga, Torjok și Oreșek, care aveau pe lângă ele
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
chiar și arhiepiscopii. Arhiepiscopul, ales doar din rândurile boierilor bogați, era șeful guvernului și cel mai puternic stăpân feudal al Novgorodului, care stăpânea cea mai mare parte a pământurilor și a surselor de venit, care-i fuseseră cedate de către Marele Cneaz al Kievului. Arhiepiscopul era responsabill de bugetul local și de relațiile externe și avea și puteri judecătorești. Negustorii și meșteșugarii de rând participau la viața politică internă a Marelui Novgorod. Ei erau organizați în bresle și erau împărțiți în "konciane
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
sotnii" (сотни - grupe de câte o sută). ("Vezi și: " Suta lui Ivan, prima breaslă rusă.) Începând cu secolul al XII-lea, starostii acestor bresle au căpătat dreptul de a ratifica cele mai importante hotărâri ale republicii. Conducătorul Novgorodului era un cneaz din principatele învecinate, invitat de vecea orașului să fie în fruntea republicii. Între cele două părți (cneaz și oraș) se semna un contract numit "riad" (ряд). Acest contract apăra interesele boierilor Novgorodului. Îndatoririle cârmuitorului Novgorodului erau limitate. În primul rând
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
secolul al XII-lea, starostii acestor bresle au căpătat dreptul de a ratifica cele mai importante hotărâri ale republicii. Conducătorul Novgorodului era un cneaz din principatele învecinate, invitat de vecea orașului să fie în fruntea republicii. Între cele două părți (cneaz și oraș) se semna un contract numit "riad" (ряд). Acest contract apăra interesele boierilor Novgorodului. Îndatoririle cârmuitorului Novgorodului erau limitate. În primul rând el era conducătorul militar suprem. Nu se bucura însă de dreptul de a judeca. Orașul era guvernat
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
Îndatoririle cârmuitorului Novgorodului erau limitate. În primul rând el era conducătorul militar suprem. Nu se bucura însă de dreptul de a judeca. Orașul era guvernat de posadnici aleși prin vot, care erau mediatori între poporul de rând și principele Novgorodului - cneazul. Reședința oficială a cneazului a fost o vreme kremlinul orașului , Detineț, ("Детинец" - tradus aproximativ prin Orășel), pentru ca apoi să fie mutată în suburbia Gorodișce ("Городище" - Mărginime, Periferie). Începând cu mijlocul secolului al XIII-lea, mai precis cu Alexandr Nevski, conducătorii
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]