551 matches
-
o privea cu ochii săi verzi care o fascinau. Încearcă și tu, uite așa și coloră cu pensula din loc în loc, marginea dantelată a coșulețului. Viviana luă o pensulă cu altă culoare și coloră, rând pe rând, cu diferite culori, coșulețul. Acum era mai vesel, avea culoare. Poți să le iei, sunt ale tale, să le păstrezi ca amintire. Mulțumesc! Femeia îi zâmbi și își văzu în continuare de lucrul său. Haideți să mergem, copii! le spuse ghidul. Atunci, Viviana observă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
lucrează cu exigență. Îi conduse apoi într-o sală de expoziție, unde erau expuse tot felul de obiecte de o rară frumusețe, dar nimic n-o încântă pe Viviana mai mult decât șarpele, care o privea cu ochi fascinanți și coșulețul pictat cu mâna ei. După vizita la fabrica de sticlă, următoarea oprire a fost într-un parc, unde, grupați pe bănci, copiii și-au servit mâncarea pe care o aveau la pachet de acasă. În timp ce mânca veselă și fericită, Viviana
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
comunistă au transformat-o în butuci de ars în sobă iarna. În copilărie, acest loc era paradisul nostru de joacă. Mer geam acolo cu guvernanta și cu iubita noastră bunică maternă, căreia îi spuneam Bonnie. După ploaie, ne duceam cu coșulețele să culegem ciuperci în pădurea de castani sau de plopi. Mai am și acum în nări mirosul 34 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE ciupercilor umezite de ploaie... Apoi pădurea ne inspira să ne clădim căsuțe în copaci. De-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
comunistă au transformat-o în butuci de ars în sobă iarna. În copilărie, acest loc era paradisul nostru de joacă. Mer geam acolo cu guvernanta și cu iubita noastră bunică maternă, căreia îi spuneam Bonnie. După ploaie, ne duceam cu coșulețele să culegem ciuperci în pădurea de castani sau de plopi. Mai am și acum în nări mirosul ciupercilor umezite de ploaie... Apoi pădurea ne inspira să ne clădim căsuțe în copaci. De-a ce vă mai jucați? — Gardianul nostru, pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nu se strice?”.. Am intrat. Bătrânul a deschis o închipuire de ușă din stuf într-un colț al grădinii... Am rămas cu ochii pironiți pe o sobă în toată regula, pe care tronau două chiupuri bine acoperite și alături un coșuleț cu niște ouă. Ca să nu te plictisești, fă bine și spală cele două ulcele din blidar și pune în ele - așa ca pentru doi oameni cărora li s-a uscat limba-n gură de atâta sporovăială - niște băutură din ulciorul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în timpul cât am avut ochii închiși, hainele mele ar fi sărit afară din sertare și s‑ar fi năpustit pe pat. Oriunde mă uit, în toată camera, sunt grămezi uriașe de...ăăă, ei, bine... chestii. Pantofi, ghete, tricouri, reviste... un coșuleț de cadou de la Body Shop care era la reduceri... un curs de italiană de la Linguaphone pe care trebuie neapărat să‑l încep... o chestie pentru saună facială... Și, mândre nevoie‑mare pe masa de toaletă, o mască de scrimă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
deși nu era decât extensia sensibilă a recunoștinței. PAGINĂ NOUĂ 12 Kutuzov își auzi propriul sforăit. Amplu, deosebit de zgomotos. „Mihail Ilarionovici, azi-noapte iar m-ai trecut prin Scylla și Charybda dumitale”, i se plângea soția la micul dejun, oferindu-i coșulețul cu brioșele lui favorite. Ea îl auzea, chiar dacă dormeau în camere separate. Dar asta nu o împiedica să-l primească dimineața, în dormitorul ei, cu aceeași voioșie. Și, între vis și realitate, cu ochii închiși, generalul revăzu nuanțele roz ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un bar de vinuri. Se zice că e cel mai bun loc din nordul Londrei pentru a agăța desenatori tehnici. Totuși, nu le poți reproșa o nimica toată ca asta, când au o gamă excelentă de beri la halbă și coșulețe cu cutii de chibrituri, marcă proprie, pe care le poți jefui În voie. Îmi plac grozav chestiile astea; Îmi dau senzația că sunt o persoană sofisticată. Bineînțeles că Rachel nu ajunsese Încă. M-am strecurat cu mare greutate, printre geci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dă drumul mâinii lui și iese repede din cameră, făcându-mi semn să o urmez, iar eu mă supun furioasă, acesta este soțul meu, aceasta este casa mea, de când îmi spune ea ce să fac, pășesc în urma ei rușinată către coșulețul care tăcuse între timp, a plâns fetița, bâlbâi eu în spatele ei, credeam că îi este foame, cum este posibil ca o fată atât de tânără să mă facă să mă simt atât de jenată, ba mai mult, chiar în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
griji, este momentul cel mai bun. Dar în clipa în care se ivește pe deasupra acoperișurilor, soarele este în plină putere, este imposibil să vezi de aici răsăritul, mă plâng eu, și ea îmi zice, ai încredere în mine, Naama, pune coșulețul pe covor și mă privește cu tristețe, ca și când eu aș fi cea bolnavă, nici măcar nu întreabă de el și nici eu nu mă grăbesc să îl trezesc, mă așez în fața ei și îi dau voie să mă atingă cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cele din urmă, n-am de ales, trebuie să intru, apăs fără să vreau clanța spre poveștile acelea pline de secrete, fetele strâng deja tacâmurile de la micul dejun, hainele lor emană miros de omletă uleioasă și salată cu lămâie, în coșuleț mai găsesc o ultimă franzeluță, pe care o fur imediat, o pun în secret pe o farfurie rămasă încă pe masă, printre resturi de salată și bucățele mărunte de omletă, o îndes repede în gură, nici măcar nu mă interesează ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
șapte dureri, oglindea suferințele poporului ei? Într-o dimineață, ieșind Împreună cu Amparo de la un seminar despre structura de clasă a Lumpenproletariatului, străbăteam cu mașina o șosea de pe litoral. De-a lungul plajei am văzut niște ofrande votive, niște lumânărele, niște coșulețe albe. Amparo mi-a spus că sunt ofrande pentru Yemanjá, zeița apelor. A coborât din mașină, a pășit emoționată până unde ajungeau valurile, s-a recules câteva minute În tăcere. Am Întrebat-o dacă credea. M-a Întrebat furioasă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lumânare mică de ceară, și Agliè, ca din Întâmplare, apropie cutioara de ea. Am văzut că la căldură agata nu se mai distingea și În locul ei apărea o miniatură foarte fină, În verde-albăstrui și auriu, reprezentând o păstoriță cu un coșuleț de flori. O Învârti Între degete cu o devoțiune absorbită, ca și cum ar fi răsfoit o carte de rugăciuni. Își dădu seama că mă interesa, surâse și puse obiectul la locul lui. „Tulburare? N-aș dori, scumpă doamnă, ca, pe lângă faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cum ar fi scris Belbo În fișierele lui, istovit de literatură, nu se simțea nici o adiere de vânt. Ne permiseserăm un hotel bun, dincolo de fereastră se zărea marea, iar din despărțitura rezervată bucătăriei, Încă luminată, Îmi surâdea reconfortându-mă, un coșuleț cu fructe tropicale cumpărate de dimineață la piață. „Zice aici că În 1614 apare În Germania o scriere anonimă, Allgemeine und general Reformation, sau Reforma generală și comună a Întregului univers, urmată de Fama Fraternitatis a Onorabilei Frății a Rozei-Cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Și... nu este supărat pe nimeni. Poate doar trist, într-un anume fel. De-ajuns, de-ajuns și prea de-ajuns! Să revenim de-acum, la oaia noastră neagră. La năpârstoc. La imp. La prichindel. La Antichristul in spe, din coșuleț. Acesta trebuie distrus! Distrus pentru vecie, de îndată și în fibra lui cea mai intimă. O.K.! se-nveselește Sile. Îl mierlim imediat pe pezevenghi! Să dăm cu o cărămidă și să încheiem petrecerea! Mă ofer eu! Nu! Nu! Nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un timbru morocănos inconfundabil și de rău augur, în vocea prea-sfinției sale. Părinte, avem nevoie, repede, de un botez! Copilul s-a născut anormal și prematur, și e pe ducă! Nu apucă ziua albă! minte Big Sile, cu nerușinare. În coșulețul lui, anticipând pericolul terifiant, Antichristul cel mititel se zbate, emițând un soi de mieunat sau de grohăit lugubru, gutural. Asta nu-mi pare-a fi voce de copil! Piei, Satană! blesteamă popa. Cu cine mai ești, măi? Păi..., sunt cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
namile simpatice, Marele Sile și cu Cezărel, îmi arătă zâmbind ștrengărește, gâtlejurile lor netede, rozalii, fără fir de zgârietură ori de crestătură. Și, bine-nțeles, pacientul de la rezerva nr. 2, Bossul, care se strofoacă pe la margine, legănând și el un coșuleț de nuiele, sub cot. Imposibil! Visez... Ei... Ei sunt...? Ei sunt morți? Sunt morți, cu adevărat? Și Adrian? Și da, și nu! îmi răspunde Îngerul în gând, cu ochii lui peste putință de adânci și de luminoși. Conceptual vorbind, moartea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bată toate noroacele! urmă apoi iar către Iuga, clipind din ochi cu mare bucurie. Dar văd că sosim... Să trăiești, cucoane, și să-ți trăiască părintele, că-i un om și jumătate! Îi scutură mâna încă o dată și, apucând un coșuleț la care ținea mai mult, se repezi afară, în coridor, mormăind în treacăt către căpitan: "Salut, salut!" Modreanu, cu geamantănașul în mână, așteptase nerăbdător să isprăvească arendașul, ca să poată ieși. Pentru că nici el nu făcuse cunoștință cu Iuga, dădu indiferent
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tău vital, așa că trebuie să ai grijă de ele, e dreptul și datoria ta să o faci ! Acum îmi dau seama ! De asta s-au răspîndit atît de mult toate aranjamentele astea rustice à la Piedone, aranjamente florale, băncuțe și coșulețe de lemn, ba chiar și gărdulețe (de sîrmă) peste tot : arată îngrijit, domnule ! Iar noi sîntem neam de gospodari, nu de urbaniști... Case fără acasă — Cîte camere aveți ? — Nu știu... vedeți și dumneavoastră, ne îndeamnă proprietarul. Par să fie șapte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
plăcile sparte și crăpate ale promenadei comuniste lasă să crească iarba printre cariile lor înnegrite de vreme. Puțin mai încolo există însă și o serie de părculețe îngri jite, ba chiar prea îngrijite, de mîna unui „artist”, cu fîntînițe și coșulețe de lemn, din care se revarsă izvorașe și floricele. Aceasta este inima Bucovinei, de aici pleacă și aici se întorc turiștii ademeniți să admire patrimoniul universal al mănăstirilor „care este”. Cu o condiție : să găsească drumurile care duc spre ele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și mă ții de talie. După povestea asta, tăcem amândoi destulă vreme. Sânt înveninat, deși mult mai calm decât acum câteva zile. Tu... tu taci. Nu știu ce gândești. Becul din tavan luminează violent odaia asta halucinantă: vrafurile de cărți, măsuța cu coșulețul cu mere, gobelinurile. Pe fotoliu, țoalele noastre, claie peste grămadă. "Ce subțire ești, ca o fetiță" - spui până la urmă. Și apoi, fără legătură: "Ai observat ce am pe gît?" Te ridici iar, până ce fața îți ajunge în dreptul feței mele. Îți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
baie îmi bruiază orice fragment de gând. Tu ești docilă, ești blândă în momentele noastre de amor, nu vrei să-ți impui personalitatea, nu ai inițiativa nici unui gest, dar răspunzi tandru și ferm tuturor gesturilor mele. Iau un măr din coșuleț și mă apuc să-l rod. Te întorci din nou lângă mine, cu cămașa ta ca o pânză de corabie. Stingi lumina și intri în pat. Ai mâinile umede și înghețate. Eu rod mai departe mărul pe întuneric și, brusc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că ne-ar fi plăcut să ne ascundem, am lăsat atâtea amintiri pe șoselele acelea întunecate de umbra arborilor care le încolonau. Atâtea lacuri artificiale pe marginea cărora ne-am așezat amândoi, strîngîndu-ne furiș mâinile, în timp ce ceilalți aduceau din mașină coșulețe cu sandwich-uri și fructe. Atî-tea halte în noapte, pe șoseaua Chandernagorului, încremeniți cu toții de tăcere, de arbori, de licuricii care zburau în jurul nostru ca într-o Urwald. Cu deosebire îmi amintesc o noapte, când ni s-a oprit mașina chiar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu mâna la tâmpla căpșorului blond, îngrijit frizat, îmbrăcată într-o rochie adânc decoltată, cu obligatoriul câine și obligatoria stâncă la piciorușele ei încălțate în pantofiorii Louis-Quinze, și un păstoraș care, cu un grațios pas, înaintează spre ea, ducând un coșuleț de flori în mână. Un foșnet strident - Profesorul face ghem hârtia pe care o citea și pe urmă continuă să strângă deasupra ei mâna. Oricine ar privi salonul ar conchide că vina aparține gazdelor care nu-și întrețin musafirul așa cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
răspunde ea demnă, și o șuviță de Walkirie i se va desprinde fluturând de sub boneta de infirmieră. Dar cum mai departe nu va mai scoate niciun cuvânt, se va crede că este un copil abandonat. Un copil abandonat într-un coșuleț roz, scâncind ca un pui de pisică, și la gât cu un medalion de preț. Vor suferi amândoi, vor fugi în lume, dar nimeni nu va putea să-i despartă și mariajul va fi în final acceptat. Iar Sophie nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]