3,468 matches
-
tuș, strecurîndu-mă printre baloturile de hîrtie și printre muncitorii palizi, ca drogați. Ușa cu arc, dintre "cămara" corectorilor și zețărie, pocnește, făcîndu-mă să tresar. Mă așez la masa mîzgălită. Nea Pătruț o acoperă cu o coală proaspătă-proaspătă, o mîndrețe de coală, pe care o transform, după ce dau "bunul de culoare", într-un tablou nonfigurativ: înmoi o sfoară groasă în cerneluri negre-albastre, mixez cu galben strălucitor. Sfoara o petrec prin coala îndoită anume, trag de ea și iese ceva à la Hartung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nea Pătruț o acoperă cu o coală proaspătă-proaspătă, o mîndrețe de coală, pe care o transform, după ce dau "bunul de culoare", într-un tablou nonfigurativ: înmoi o sfoară groasă în cerneluri negre-albastre, mixez cu galben strălucitor. Sfoara o petrec prin coala îndoită anume, trag de ea și iese ceva à la Hartung. Din tentația mai-binelui, exersez cu sfoara. Așa-zișii Picabia, Kandinsky, Arp, Mondrian, colajați cu bilete de autobuz, cu timbre, cu pliculețe de ceai, cu capace de Ness, umplu pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pădure de fier, munți de oțel care se bat în capete. Am pierdut copilăria în spatele meu. Hai să ne întoarcem. Eu m-am pierdut pe mine de mine însămi, Autorule, demult, dar viața mea a fost ca un top de coli de scris A4 și mă pot citi și la mijloc și la început și în ultima frază de pe fila de acum. Toate foile, așezate una peste cealaltă, formează un dosar în care ar încăpea viața mea. Dosarul va fi presat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu apucă să termine Ghiborț fraza, că Luna și ateriză bufnind, cuprinzând cu uriașa sa cocoașă tot cimitirul și jumătate din stația de betoane a Cartierului Hipodrom. Morții ieșeau de sub ea aplatizați și plecau șchiopătând spre gropi. Câteva zmeie din coală albastră, praștii și parașute din batiste, căzură din canioane spre tufele cimitirului. Uite și capitolul I al viitorului meu roman. Vine peste noi, nu poate sta unde îi e locul zise Autorul, care apăruse dintr-un colț de noapte sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cuvinte peste noi. Și am fugit cu toții care încotro... D a, spuse Satelitu, în coliba improvizată din coceni uriași la lumina de ziuă a Lunii, de pe care Căpcăunu, profesorul nostru de matematică, ne culegea parașutele din batistă și zmeiele din coală albastră, pentru că Globul plutea atât de aproape de Pământ, încât se auzeau crăcile copacilor trosnind, din liziera din partea de nord a cătunului, ba chiar și acoperișurile caselor sufereau, nu de atingere, ci de magnetism, pentru că țiglele zburau spre astrul nopților copilăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de vremea când Căpcăunu și-aducea aici repetenții (soarele de mult a dispărut de pe strada aceea!), dar ce veselie pe bulevardul cu castani! Se-nalță zmeie îmi șoptea casa Șepcarului. Știu, i-am răspuns cu mândrie, tramvaiele agățau cu pantograful colile albastre cu cozi multicolore. Lasă, zicea Grasu, mai am acasă o sută, ah, mama băiatului înecat, femeia tânără cu plete albe care vedea pe fiul ei în fiecare dintre noi atunci când ne-ntorceam seara obosiți de apă și soare, ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o limbă străină. Apucă să tușeze puțin din carapacea cu care își blindau caracterul, un crâmpei din împietrirea rictusului sau o picătură din lumina subsolurilor minții, dar o mână uriașă cădea pe planșe, degetele se încovoiau, strângând sub cupa palmei coala de desen, dispărând într-o clipă în buzunarul tăiat elegant al profesorului, unde se vedea pulsând o inimă scâncind ca un câine părăsit, întunericul dinăuntru mirosea a frică, a rugă, a plânset de profesor. Capitol neștiut nici de familie, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prin cap să o lăsați moartă, uite asta o să fac, o să mă șterg la cur cu ele, după care o să vi le înfund pe gît la amîndoi, prea v-ați făcut de cap, încearcă să-i sperie, fluturîndu-le cele două coli de hîrtie pe la nas. Delfina moare de nerăbdare să treacă ziua, nu mai are stare, se fîțîie pe taburet, lustruiește de cîteva ori bancul de lucru cu coatele pînă se hotărăște să apuce una din fîșiile de stofă care așteaptă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
încrețitură de care să profite. În cazul ăsta era nevoit să înceapă să rîcîie cu mare grijă la unul din colțuri pînă cînd lama își făcea loc puțin cîte puțin și străpungea lipitura. — Nu e nici o scofală, spuse Poștășică, despăturind colile de caiet studențesc, parcurgîndu-le pe diagonală de sus în jos, pasîndu-le rapid la celălalt capăt al mesei. — De ce nu te uiți la ele mai pe îndelete? îl întrebă Angelina surprinsă. — Le-am învățat deja pe de rost, sînt trase toate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zise cam fără Încredere: Bine, mânzule! Scrie toate literele mari pe „un caiet”, cât poți mai corect, În ordine .... ar fi voit să spună alfabetică dar băiatul nu știa. Peste ceva timp, Va se conformă, iar Victor Își amenajă o „coală de hârtie” pe laița de făcut oale și scrise un „A” mare. Întreabă cu Încredere: Ce am făcut eu aici? Un „A” mare. Dar aici? ?! Un „a” mic! Încearcă să-l faci cât mai corect pe alt caiet și apoi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
chiloților uitați de tanti Didina, seva trunchiului de cireș: floare, frunză, fruct într-o cutie de pișcoturi sub grindă. Visul îi dilata nările de mistreț tânăr, fetele din revistă miroseau a cerneală de calitate. Trecea cu buzele umede peste fiecare coala A4, dâră de foame în icoană. Foșnetul paginilor aducea a rochie de mătase. Lacătul auriu, chinezesc, o singură cheie era precum un clopot ce chema la miezonoptică. De sub plapumă, în tindă, descuia cufărul, dosea revista în sân și... înapoi, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de munte. Gustul ierbii resuscită primăvara-n oglindă. La 4 dimineața, Petru, fără ordin de servici, abandona cazarma, deschidea fereastră în icoană și trecea dincolo. Adevăratele dezertări se fac fără "de acord", "rog aprobați"; în colțul din dreapta, sus, pe o coală A4 din viață, Dumnezeu refuza să pună semnătura. Orice intermediere, o decimare a intenției de a fi unu; Petru lega cerul la ochi cu o batistă, apoi pășea în taină: Pasul acesta este al meu, pasul acela este al ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
RÎndurile de față, cuvintele, literele și punctuația lor Îmi sînt invizibile acum, cînd le scriu. Nevăzute Îmi rămîn ele și cînd le citesc ori le recitesc. Nu scriu Însă și nu citesc pe Întuneric, iar frazele nu le aștern pe coli de hîrtie. Le as cult Într-o limbă aproape română. Dacă aș redacta În italia nă, engleză, spaniolă sau franceză, ele mi-ar vorbi fără cusur. Scriu pe claviatura unui ordinator obișnuit, unde Însă fie care tastă se prezintă vocal
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu se pot obișnui, chiar dacă le forțez, cu o asemenea culoare a dulapurilor, mesei, spetezelor de scaune, a suportului și a ramei oglinzii de pe peretele din stînga cum intrai. Mă studiam adesea În oglinda aceea: o față albă ca de coală de hîrtie, păr negru, ochiul stîng mai mare decît dreptul, capul Înclinat În stînga tocmai din cauza ochiului drept care vedea mai bine. Îmi corectam mereu poziția capului În oglinda mai Înaltă decît mine, neputînd să spun că, În ținuta corectă, eram
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de luciu al pielii. Nu trebuia să faci nimic deosebit, ci doar să-ți expui epiderma brațului spre cercetare privirilor celorlalți. Lia pierdea Întotdeauna, ocupa ultimul loc ca fiind cea mai bronzată. Urmam eu care aduc destul de bine cu o coală de hîrtie, apoi Eva, Baum cea mică, situa tă doar pe locul doi fiindcă era stropită cu pistrui, iar cam pioană ieșea Erica, cea mai luminoasă dintre epidermele noastre greu Încercate de soarele verii. Ne jucam și „de-a irisul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cîte știu. Ai văzut? Și regii României provin tot de aici, nu numai șvabii Sătmarului... Dar uite: cornul din stînga al melcului e despicat spre capăt! Poate că am o iluzie optică, dar să știi că așezările de pe maluri și coli nele Înlănțuie strîns marea asta și parcă o ridică În brațe... Dacă În vîrful cornițelor ar avea ca melcii niște bobițe de ochi, s-ar uita acum În urma noastră... Îți imaginezi? Mireasa poetului, statuia episcopului și stafia prințesei M-am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Cred că e din toamna lui 1963. Mama a găsit-o și a aruncat-o la vremea aceea Între niște hîrtii și noroc că, la descotorosirea de ele, după vreo două zeci de ani, i-a sărit În ochi o coală cu un scris ciudat cu litere mari de tipar. Iată-i conținutul: „MĂRYE VYNĂ SHY DUMĂ LA THYNE LA PISHKAR KĂ MYS BETHYAGĂ VYNĂ KU JOHAN KĂ SYNGURĂ NU POTS YO...“ E clar! Floare Învățase să scrie atîta cît avusese
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
scriere continuă”? - a Întrebat Gruia. ― E opera unui românaș genial. În termeni uzuali, obiectul se cheamă stilou. Numele inventatorului este Petre Poenaru. ― Mulțumesc pentru informație, domnule profesor... În câteva clipe Gruia a ieșit din cămăruța lui purtând sub braț niște coli de hârtie și În mână stiloul. Ca școlarii. ― Hai să ieșim - l-a Îmbiat profesorul. Când au ieșit În răcoarea dimineții de toamnă, Gruia a simțit un fior binefăcător... ― Știți cumva cine va fi În comisie, domnule profesor? ― Nu-i
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe nas. În cele din urmă, după ce se dumiri, catadicsi să spună: Tovarășul ministru e ocupat și nu vă poate primi... Lăsați aici o cerere și reveniți peste o săptămână-două... Și, cu un dispreț suveran, vru să-i dea o coală de scris, dar Sever refuză, lăsând coala să cadă înapoi pe birou. Văd că dumitale îți place să pui oamenii pe drumuri! îi vorbi el pe un ton sec și acuzator. Cum îți permiți?! sări birocratul nervos de pe scaun. Ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se dumiri, catadicsi să spună: Tovarășul ministru e ocupat și nu vă poate primi... Lăsați aici o cerere și reveniți peste o săptămână-două... Și, cu un dispreț suveran, vru să-i dea o coală de scris, dar Sever refuză, lăsând coala să cadă înapoi pe birou. Văd că dumitale îți place să pui oamenii pe drumuri! îi vorbi el pe un ton sec și acuzator. Cum îți permiți?! sări birocratul nervos de pe scaun. Ieși afară!... vociferă el, arătându-i cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
intre și el în sala de curs, trecând razant, la numai câțiva centimetri, pe lângă nasul mare și plin de negi al lui moș Paranteză. Puțin mai târziu, retras în fundul amfiteatrului, Victor desfăcu plicul adus de Bianca și scoase dinăuntru o coală împăturită cu grijă. Cu inima zvâcnindu-i de emoție, el recunoscu scrisul caligrafic al Feliciei și citi următoarele rânduri: "Dragă uriciosule, Am tot așteptat un semn de viață de la tine, dar degeaba, așa că până la urmă m-am hotărât să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
motiv al părăsirii țării de către aceștia ar fi : „În Rusia, oamenii cumsecade și inteligenți ca ei nu au ce face“2. În 1863, Încă neștiind că va scrie mai Înainte Însemnările din subterană, Dostoievski schițează subiectul unei „povestiri“ de o coală și jumătate de tipar, pe care cere 300 de ruble de la o revistă. Se afla În cea de‑a doua sa călătorie În străinătate, jucase la ruletă și pierduse. Banii Îi primește, dar nu mai apucă să scrie „povestirea“. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
În 1865 un contract pentru editarea operelor sale În trei volume ; pentru Dostoievski punctul cel mai primejdios din contract era acela că trebuia să‑i predea lui Stellovski, pînă la 1 noiembrie 1866, un roman inedit de cel puțin 12 coli de tipar ; În cazul În care nu respecta acest punct, Stellovski avea dreptul să tipărească, timp de nouă ani, orice ar fi vrut din opera scriitorului, fără obligația de a‑i achita vreun onorariu. Între timp Dostoievski Începuse să scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
rigoare de la alt editor. Așa că (după cum consemnează Într‑o scrisoare din 17 iunie 1866, către Anna Korvin‑Krukovkaia, o scriitoare prietenă), ia o hotărîre surprinzătoare : „Vreau să fac un lucru nemaipomenit și excentric : să scriu În 4 luni 30 de coli de tipar, la două romane diferite, dintre care unul Îl voi scrie dimineața, iar pe celălalt seara, și să termin la termen. Știți dumneavoastră, preabună Anna Vasilievna, că pînă astăzi asemenea lucruri excentrice și excepționale chiar Îmi plac. Nu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
și un articol critic la adresa demolării Spitalului Brâncovenesc și a Mănăstirii Văcărești, a lipsei bunurilor de larg consum din magazine ori a frigului din locuințe. Speranțe zadarnice, din păcate. De aceea Bart, după ce sfârșise de redactat - în opt pagini, pe coli de scris duble, semiveline, primul său ziar liber și independent, pe care îl botezase în mod inspirat „Mesagerul libertății”, se dusese într un suflet acasă la bunicul său și i-l vârâse plin de mândrie sub nas, ca să-i fie
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]