1,605 matches
-
-o, Fănică, prefectura? TIPĂTESCU: Aș. Da de unde! Lista de simandicoși... s-a făcut de la partid. TRAHANACHE: Doamne păzește!... Nu e de la noi! Nu e pe lista noastră. PRISTANDA: E posibil să fie invitata domnului Gagamiță, de la București. Ah, să scuzați, coane Fănică, era să uit! Vă cheamă. TIPĂTESCU (excedat): Cine? PRISTANDA: Cine, cine, știți dumneavoastră cine... ZOE: Cine-l cheamă, Ghiță? PRISTANDA: Domnu’ Gagamiță... TIPĂTESCU: Ah, blestemată politică! Ce mai vrea de la mine? Ce lume?! ( Pristanda ridică din umeri. Tipătescu iese
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
chipul i se luminează dintr-o dată): Ah, domnule! Încă o dată, recunoștiința mea! Cum să-ți mulțumesc? Gestul dumitale de a-mi înapoia scrisoarea a fost atât de... de onest, de generos! Te rog să crezi că... CETĂȚEANUL TURMENTAT (cu modestie): Coană Joițico, nu se putea altfel!... Andrinsantul cunoscut!... ZOE(râde, sincer amuzată): Te rog, te rog, intră! Chiar mă întrebam unde ai dispărut. Nu dansezi Trenulețul... togolez? CETĂȚEANUL TURMENTAT(prinzând curaj): Eu, coană Jo... dansez rar. ZOE: Ah! Foarte bine. Și
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
rog să crezi că... CETĂȚEANUL TURMENTAT (cu modestie): Coană Joițico, nu se putea altfel!... Andrinsantul cunoscut!... ZOE(râde, sincer amuzată): Te rog, te rog, intră! Chiar mă întrebam unde ai dispărut. Nu dansezi Trenulețul... togolez? CETĂȚEANUL TURMENTAT(prinzând curaj): Eu, coană Jo... dansez rar. ZOE: Ah! Foarte bine. Și... cum te mai simți?... CETĂȚEANUL TURMENTAT (ghicind sensul întrebării ei): Nu mai sunt turmentat. M-am deșteptat. ZOE (râde, generoasă): Domnule, încă o dată, recunoștiința mea, zău... CETĂȚEANUL TURMENTAT: Aă... Coană Jo..., pot
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
curaj): Eu, coană Jo... dansez rar. ZOE: Ah! Foarte bine. Și... cum te mai simți?... CETĂȚEANUL TURMENTAT (ghicind sensul întrebării ei): Nu mai sunt turmentat. M-am deșteptat. ZOE (râde, generoasă): Domnule, încă o dată, recunoștiința mea, zău... CETĂȚEANUL TURMENTAT: Aă... Coană Jo..., pot să vă spun Zoe? ZOE (cu vioiciune): Numai dacă-mi spui și dumneata cum te cheamă! CETĂȚEANUL TURMENTAT: Cetățeanul T. ZOE: Cetățeanul T.?! Ești cumva... incognito? CETĂȚEANUL T.: Nu. Sunt apropitar. Mă cunoaște conu’ Zaharia de la 11 fevruarie
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
o deprindere intrată în reflexele oamenilor de tot felul din epocă. Încă T. Maiorescu, în Comediile d-lui Caragiale, se referea la obișnuința Conului Leonida de a citi jurnale, din ele reușind să afle, și să-i poată explica și Coanei Efimița, ce e cu „esența republicii”, cu „valoarea lui «Galibardi»” și cu atâtea altele. Gazetar el însuși de la 21 de ani, nelipsit din redacții sau din mediile frecventate de gazetari (cafenele, bodegi, foaierele teatrelor), Caragiale „cel viu” ar fi un
În lumea lui Caragiale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5060_a_6385]
-
ținut foarte mult să ia o icoană, și așa, mama cu noi doi de mână și cu icoana aceea în brațe, am părăsit casa.” (Dora Sarafolean). De asemenea, atrage atenția și scurtul text al Rodicăi Palade intitulat „Câți poți tu, coane...”, unde tonul autoarei este necruțător: „Conversația celor doi, consemnată în referatul procurorilor, arată o sinceră și tandră apropiere, cam așa cum își imaginează făpturile romantice că ar fi fost cea între Titu Maiorescu și Mihai Eminescu. Nu degeaba poetul-portofel Dinescu (numit
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5089_a_6414]
-
Înger căzut, interpretate magistral de Lari Giorgescu și răsplătite cu ropote de aplauze de întreaga sală. Aici comedia își dă mâna cu drama și rezultatul este impresionant. Tot impresionant este și modul cum, după atâta comedie și șarjă, cu Mitici, coane Joițici, Conu Leonida, Domnul Goe etc., etc., către sfârșitul spectacolului se intră în dramă autentică, cu piesa Rurale, realizată cu mijloacele cele mai simple dar mai adecvate cu putință, lecție deținută de mult de Gigi Căciulanu de la Miriam Răducanu. Întregul
Un Caragiale excelent marca Gigi Căciuleanu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4511_a_5836]
-
regele regilor își imprimă forma fizică pe structura băii, delimitându-și contururile cu lichidul colorat al sângelui său ce fusese zece ani invincibil, la Troia! Agamiță, cel aflat, de la ’48, într-o luptă lipsită de orice victorie, apare în cetatea coanei Zoițica extrem de copleșit de înțelepciunea morții din el și de dorința de a ființa o nouă religie, a iubirii sublime, aflată dincolo de derizoriul și obscenitatea politicii! Fără vorbe late și fără gesturi teatrale, ca un magician suprem, Agamiță reușește să
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
prometeic dăruit oamenilor nu de o făptură pogorâtă din cer, ci de o pasăre cu aripi de molton, care, de fapt, reprezintă forța noului Prometeu al zilelor noastre. În cazul scandalului prăbușirii orășelului de sub munte, în cazul scandalului morții cetății coanei Zoițica, alienarea sentimentală este noua față a lucidității politice și a democrației absolute. Astfel, spre deosebire de Agamemnon, războinicul ieșit din fruntariile țării sale și revenit în granițele sale, Agamiță este nedesțăratul valah, care întemeiază o nouă viziune asupra lumii, pașnică! Sunt
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
pașnic! O, ce viziune mântuitoare asupra lumii, domnule Ovidiu Ghidirmic! Da, când Agamiță ajunge în târgul de sub munte, în toiul alegerilor, visul său politic și etic era împlinit! Și cu acest prilej el alină și suferința fiziologică și morală a coanei Zoițica, asemeni unui Mesia așteptat! Agamiță n-a căzut - venit din ceruri! - a sosit într-o trăsurică! Mesia, în trăsurica dusă pe umeri de bodigarzi - apostoli, fără clopoței la gât! - anulează timpul cătrănit de altădată, aducând, acum, în locul jalei și
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
țărișoarei... Astfel încât în aliura de sfânt pământean a lui Agamiță, care-și zidește sufletul, manolic, întru progresul și înveșnicirea poporului, așa cum visau și cațavencii, regăsim ceva și din palpitul vital și melancolic nevoie mare al lacrimilor fără leac vărsate de coana Zoițica. Agamiță sintetizează, astfel, tot duhul ideologilor din orașul de sub munte, iubitori de țară!.. În finalul Scrisorii, împlinindu-și și misia de pacificator divin, Agamiță putea muri liniștit, chiar în grădina lui Trahanache, în sunetele fanfarei dirijate de Ghiță Pristanda
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
mai ales în viziuni coregrafice, muzicale! - mă fac să cred că Agamiță ar trebui să apară în lume în starea sa cea mai pură: cu părul negru, cârlionțat cu fierul, cu cărare pe mijloc - și cu mustață răsucită la capete! Coana Zoițica ar putea fi pictată ca o sfântă, la intrarea în biserici... Ea a implementat iubirea absolută, irefutabilă, în orașul de sub munte! Da, coana Zoițica ar trebui să poarte la gât o salbă de mărgăritare, să aibă cercei lungi... Pe
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
cu părul negru, cârlionțat cu fierul, cu cărare pe mijloc - și cu mustață răsucită la capete! Coana Zoițica ar putea fi pictată ca o sfântă, la intrarea în biserici... Ea a implementat iubirea absolută, irefutabilă, în orașul de sub munte! Da, coana Zoițica ar trebui să poarte la gât o salbă de mărgăritare, să aibă cercei lungi... Pe cap să aibă o cunună de trandafiri și viorele, iasomie și lalele... Pe degete ar fi bine să poarte un număr par de inele
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
Cronicar Chirițisme Comediile lui Alecsandri cu Coana Chirița refuză, cel puțin într-o privință, să-și piardă actualitatea: limbile străine sună în gura unora dintre contemporanii noștri întocmai ca franceza în gura celebrului personaj. Nu e, cu siguranță, de mirare. Poate doar când dăm peste niscai chirițisme
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3478_a_4803]
-
în care s-a publicat traducerea cu pricina e din Iași poate fi o pură întâmplare. În ce-l privește pe traducător, Vlad Stroescu, nu știm de unde e. Nici de unde e redactorul de carte, Ada Tănasă. Or fi amândoi concetățenii Coanei Chirița, dacă judecăm după cât de bine îi imită felul inimitabil de a vorbi. Ne-a căzut cu întârziere în mână romanul lui Andrei Makine, Viața unui bărbat necunoscut, apărut la Polirom în 2010. La pagina 77, citim: „Șutov se întoarce
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3478_a_4803]
-
adus-o, dom'le? Ca s-o fac de râs, dom'le". Cristian Tudor Popescu spune că Traian Băsescu "a fost sarcastic, a fost caustic, dar nu bădăran, niciun moment". "Arătau oamenii ăștia ca Tanța și Costel, conu' Leonida și coana Efimița, Iri și Moni, Nicolae și Elena Ceaușescu, mai lipsea ca Ponta să o bată pe mână pe ministruță, să-i spună: lasă, lasă... Lasă-l, lasă-l să moară prost, nu-i nimic, noi ne vedem de ale noastre
CTP: Ponta și Petrescu, ca Iri și Moni. Săraca fata aia... by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/34087_a_35412]
-
domnul Sarafoleanu le petrecea în compania părintelui Diniță. Fuseseră colegi de școală și împărțiseră împreună aceleași nebunii necugetate ale tinereții. Îl vizita o dată sau de două ori pe săptămână în casa parohială a bisericii Sf. Dumitru de lângă piața mare. Biata coana preoteasă se pristăvise cu câțiva ani înainte și popa angajase o fetișcană să îngrijească de gospodărie. De câte ori intra în casa parohiei, îl întâmpina o boare aromitoare de mucegaiuri și tămâie. Era plăcut să stai întins pe una din canapelele părintelui
Tablouri dintr-o expoziție by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Journalistic/2940_a_4265]
-
din apatie. Este și cazul meu, căci după cumplita gripă am rămas sleit de puteri și vorba ceea, nici de dragoste nu-mi prea mai arde. Câteodată mă gândesc cu groază dacă nu cumva a început ramolismentul. Dracu’ mai știe, coane Alecule! Eu și ai mei, bine toți. În ceea ce mă privește, acum mă pregătesc cu gândul să dau primul examen parțial pe la sfârșitul lui mai. Numai de-aș putea să mă scutur de starea asta de apatie care mă apasă
Un istoric literar – Ion Stăvăruș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4405_a_5730]
-
Constituției să aibă pentru dînsa mai puțină iubire și mai mult respect". La 1 noiembrie 1990, în ședința comună a celor două Camere, s-a evocat un crîmpei din Conul Leonida față cu reacțiunea. Un lucru nu-nțeleg eu", mărturisește coana Efimița. "Daco n-o mai plăti niminea bir, soro, de unde or să aibă cetățenii leafă?" Iar conul Leonida o lămurește: "Treaba statului, domnule, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el? e datoria lui să-ngrijească să aibă
Caragiale în parlament by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14933_a_16258]
-
ca trăsătură inalienabilă a vieții politice românești a ieșit puternic la iveală în dezbaterea de la 13 decembrie 1994, avînd ca obiect ridicarea imunității unui deputat: ""Și Cațavencu mă-njura?", îl chestionează Tipătescu pe Pristanda. Iar acesta din urmă confirmă: "Grozav coane Fănică, pe guvern și pe dv..."". În raportul adresat ministrului Justiției, procurorul din Telegrame consemnează: "Agrisorul plecat înjurînd amenințînd guvern de bandiți, propriile cuvinte". În întîlnirea cu alegătorii din Sibiu de la 30 iulie a.c., domnul deputat R.L. declară la rîndul
Caragiale în parlament by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14933_a_16258]
-
de familist" în comportamentul lui Dumitrache Titircă și situațiile rocambolești pe care această dezlănțuire maniacală le provoacă, dintre care sare în ochi cursa pentru viață a lui Rică Venturiano urmărit de puști și săbii amenințătoare, teama nevrotică de scandal a coanei Joițica acordînd valoare malefică unei banale scrisori de amor, substratul paranoic al zeului cu care junele Lache ("O lacună" - 1900) propagă obsesiv necesitatea pedepsei capitale pentru a împiedica definitiv "să intri dumneata în casă la mine cu pumnalul, cu toporul
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
la umbră în parcul stabilimentului de băi... Ilie era și el însetat. - Bucuros, nașule. Intrară, scoborâră de pe cai, pe care îi dădură în grija lui Tonea, omul de la grajd (părintele avea vreo patru perechi); din cerdacul înalt se ivi și coana preoteasă. - Dă-ne câte o dulceață, Hisafto, strigă popa de jos, că ne-a toropit căldura umblând peste dealuri și văi, ca oameni nevoiași ce suntem. Se așezară la o masă în cerdacul acoperit cu plante acățătoare. Trimise pe Matache
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
ne-a dat Dumnezeu nouă, pe alții i-a găsit mai vrednici de mila lui și le-a dat pucioasă, nu mai vorbesc de ăia cărora le-a dat și păcură. Nu-i ieșea popei din cap pucioasa de la Sărățeni... Coana Hisafta aduse șerbetul de trandafir și Matache veni cu cana de apă scoasă atunci din fântâna adâncă, săpată chiar în gardul casei, așa că jumătate era afară, spre uliță, de se opreau țăranii, în șiruri lungi de căruțe, ca să bea din
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
români jargonul se dezvoltă rapid. Formula de salut a devenit din ,hi" sau ,hi all", ,sal" sau chiar ,sl". Cea de mulțumire, din ,ty" (thank you) s-a preschimbat în ,ms" (merci sau, de fapt, mersi, cu s ca la Coana Chirița). Și ,sorry" a devenit ,scz" adică ,scuze", cu 40 la sută mai scurt și... avantajat de apropierea tastelor s.c.z în partea de jos-stînga a claviaturii. Asta poate explica de ce, față de viața reală, pe bara de mesaje oamenii
În țara lui copy-paste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10774_a_12099]
-
Arghezi: "Maestre, ați văzut că a apărut... Ce frumoasă carte...", la care Arghezi, cu stilul lui, zice: "Păi, da, așa sînt criticii ăștia, abia așteaptă ca poetul să facă un căcat și tabără precum cîinii să-l mănînce." între timp coana Paraschiva s-a apropiat și i-a spus lui Arghezi că a venit camionul cu lemne. "De unde?", a întrebat poetul. "De la Primărie." Tonegaru, după ce am plecat, nu s-a putut abține să nu spună: "Vezi cum se fac treburile... Vezi
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]