3,215 matches
-
rog frumos! Eu nu mai vreau nimicuța decât să plec în baltă... (încearcă să se dezlege.) DĂNILĂ (aruncă ciomagul): Ia să te ajut. (îl dezleagă) Să-ți fie de bine petrecerea! CODÂRLIC: Lumeee, mi s-au detunat de tot rădăcinile coarnelor din cap! Nu mai stau nicio clipită! (fuge, dispare în baltă) DĂNILĂ: Ei, am făcut-o și pe asta! S-o luăm acuma de unde am lăsat-o. Cum sărăcia să aburc burduful cu bani pe iapă? Ia să vedem, greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
BRĂDUȚ: Iubiți părinți și luminați oaspeți, s-o ascultăm mai întâi și mai întâi pe soția mea. După cum o cunosc eu, n-a făcut ce-a făcut fără a chibzui înainte. BOLOVAN: Ba eu cred că i-ați căutat în coarne mai mult decât se cuvenea, și și-a luat nasul la purtare, așa cum fac toți cei pe care te apleci să-i ridici din ticăloșia lor! HULPAV: Până-ți hotărî cui îi tăiați capul și cui nu, s-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
inocent prolog. De obicei, prologul e spus de-un domn în frac. Ce-ați zice de l-ar spune, incidental, un drac? Asemeni lui Mefisto, cu Belzebut identic, Deși apar pe scenă, sunt foarte autentic. E drept că nu am coarne vizibile-ndeajuns; La fel cu dumneavoastră, le port și eu pe-ascuns... Dar nu vedeți văpaia ce-n juru-mi se revarsă, Și nu simțiți prin aer miros de piatră arsă Magnetica prezență a marelui damnat? Să nu vă pară glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
MICUL PRINȚ: Nu-i nimic. Încearcă. OMUL: Bine, am să încerc. (duce desenul, ia alt carton, desenează) Cred că ăsta-ți place. MICUL PRINȚ (zâmbește): Ești foarte drăguț! Numai că... vezi și tu... asta nu e oaie, e berbec. Are coarne. Cine a mai văzut o oaie cu coarne? OMUL: Eu sunt foarte ocupat, n-am când să-ți tot desenez oi până când o să-ți placă una. Uite, am de lucru. Am foarte mult de lucru. MICUL PRINȚ (arată spre avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am să încerc. (duce desenul, ia alt carton, desenează) Cred că ăsta-ți place. MICUL PRINȚ (zâmbește): Ești foarte drăguț! Numai că... vezi și tu... asta nu e oaie, e berbec. Are coarne. Cine a mai văzut o oaie cu coarne? OMUL: Eu sunt foarte ocupat, n-am când să-ți tot desenez oi până când o să-ți placă una. Uite, am de lucru. Am foarte mult de lucru. MICUL PRINȚ (arată spre avion): La bazaconia asta? OMUL: Asta nu-i bazaconie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mâinile paznicului, care alerga spre el, și a proptit-o în șalele lui Vrăbioi. Între timp, Petrache își luase și el ciomagul de după ușă și s-a postat haiducește în fața legionarului. Să ieși din primărie până nu te iau în coarnele furcii! a strigat Costăchel la Vrăbioi, în timp ce-i smulgea pistolul. Făcând fețe-fețe, legionarul a bătut în retragere. Catârcă ajunsese în curte de multă vreme. Costăchel a controlat dacă pistolul era încărcat, dar, găsind încărcătorul gol, i l-a aruncat lui
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bun de ceva? N-o ruginit sub șopron? Este. Și te așteaptă de atâta vreme. Apoi, de săptămâna ce vine, să începem treaba... Tu, care ești mai mic, ai să duci caii de dârlogi, iar eu am să țin de coarnele plugului. Mi-i dor să simt cum mușcă fierul din pământul reavăn... În prima zi de arat, Costăchel s-a aplecat și a rupt o bucată din prima brazdă crudă. A sfărâmat pământul și l-a lăsat să curgă dintr-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ales dacă era proaspăt, după cosire, zghihuindu-ne și rostogolindu-ne într-o aterizare total amortizată. Odată, când oblonul găurii de la pod nu l-am pus la loc, am călcat deasupra găurii mascate de fân, căzând în gol în grajd, între coarnele unei vaci ce rumega la iesle și care m-a întâmpinat cu o împunsătură însoțită de răgete. O slugă care era prin preajmă, cred că Bulbacul, m-a recuperat din iesle mai mult speriat decât rănit, nădușit de frică și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
atacului meu dezlănțuit. Cele două scaune au cedat repede, cu gemete scurte, sub ploaia de cumplite lovituri venite dintr-o dată. Masa a tremurat o clipă, Înfiorată și, după primele izbituri, a Îngenunchiat cu adânci suspine, ca o ciută lovită Între coarne, apoi a căzut neputincioasă, sfârșită. Doar una dintre ușițele de la dulapul suspendat a ripostat, lovindu-mă, În timpul căderii, la arcadă. Locul cu pricina mă ustură Îngrozitor, iar sângele Îmi șiroiește peste pleoapă. Cu o furie crescută, izbind necruțător În stânga și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Stoica, un tip super-beton sau super-ok, cum ar spune o vedetă mediatică foarte trendy) viiturile vieții, fiind gata să primesc verdictul drept în față. Totuși, am scos un binevoitor: "Așa...". Nu mă inspiră deloc", a luat el brusc taurul de coarne. "E cam greu să pornești de la un subiect pe care Kafka..." "Ce Kafka? Care Kafka? Ce treabă are Kafka cu treaba la care m-am gândit eu?", l-am întrerupt năvalnic. "Păi, cam are. Nu ți se pare? Un tip
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
drum ori ba. Într-un cuvânt, ce este de făcut. Așa că să nu aud cumva că se bagă cineva peste hotărârile lui Hliboceanu și ale lui Mitruță, că cu mine își pune în cârd și își va scoate boii fără coarne! Vasilică, băiete, dacă îmi dau bine seama, ești bun de cinste. Am zis eu nu? Atunci, ia comanda și la treabă! - a vorbit Pâcu, jumătate serios, jumătate în glumă. Nici o grijă, moș Pâcule. Spunând acestea, s-a ridicat. Cu o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bord sau o tuse accentuată, așteptând apoi Înfrigurat verdictul mecanicului și vindecarea. Dar nu mai era timp de amintiri: hoarda motorizatelor se deda celor mai cumplite isprăvi. „După mine!“ am răcnit, În timp ce evitam, cu o eschivă de toreador, Împunsătura de coarne a unei motociclete, arătând spre maiestuoasa clădire de la marginea pieței, unde se afla un mall. Ușor de zis, Însă greu de făcut. Talpa cilindrică a unui tăvălug tocmai Încerca să ne turtească. Deasupra, un excavator Își Înălța mugind cupa, ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În arteriole, apoi În capilare, unde Împărțea nutrimente și oxigen populațiilor băștinașe. Sfârșitul lumii m-a prins În mijlocul mării, când o mână de celule sangvine ticăloase a declanșat răzmerița pe navă. O, mărite Aciclovir!, pe barba lui Diurex și pe coarnele lui Duphalac!, când ușile cabinei au zburat În bucăți, am știut că Marele Naufragiu era aproape. Așa cum stăteam legat de catarg prin zeci de fire, cu ultima tresărire am mai stârnit un cutremur În Caraibe, dar, vai!, eram doar căpitanul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
criticului de a doua zi" punctul de plecare și starea de spirit necesară. Dacă acceptăm fără enervare această poză marțială și trecem de formele mediat-publicitare ale lui Cornel Regman (singurul care, mă-nțelegi, are curajul de a lua taurul de coarne și a da cu el de pământ, fie ce-o fi), vom avea câteva surprize plăcute. Criticul caustic și chițibușar se dovedește, adesea, un meseriaș al analizei de text, un cititor pertinent, profesionist, puțin învechit sub raportul concepției despre roman
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
o personalitate foarte bine definită, autoarea analizează cerebral diferitele tipuri de dragoste, de la cea epistolară, în absență, la fantasemele erotice și la incest. Textele se află la granița dintre proză și eseu (uneori și poezie, ca în Măgărița și alte coarne de melc, textul despre incest). Chiar dacă aspectul este de proză, în textura frazei există multă intertextualitate, iar ideile Ruxandrei Cesereanu trimit implicit la opere literare mai vechi sau mai noi, mai mult sau mai puțin celebre. Ceea ce face autoarea este
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
puțin celebre. Ceea ce face autoarea este un text (s-ar putea vorbi chiar de un metatext) fapt ce amintește, mutatis mutandis de proza optzecistă. Că produsul este un simplu text o spune explicit scriitoarea la sfârșitul prozei Măgărița și alte coarne de melc, de departe cea mai riscantă a volumului din perspectiva interpretării ei ca o pledoarie a autoarei pentru incest. Explicația finală trasează limitele corecte între viață și literatură, transformă afirmațiile poate șocante ale acestui inedit "poem în proză" într-
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
egoism. Și totuși niciodată nu mă trădasem așa că nici Antonia, nici Alexander nu știa ce gândesc cu adevărat. Și simțeam o oarecare satisfacție la gândul de a le ascunde asta. Nu puteam ierta nici faptul că blândul Alexander îmi punea coarne de atâta timp. Acesta era un act de trădare atât de autentic încât aproape că nu avea nici o legătură cu Antonia. Îmi dădea sentimentul că Alexander îmi pângărise tot trecutul, toți anii care se întindeau în urmă, dincolo de căsătoria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Ce-i În neregulă cu tine? Capitolul nouă Soarele strălucea glorios când am trecut de Bursa de Valori. Dacă n-ar fi fost gândurile mohorâte care mă apăsau, aș fi putut savura vremea pe deplin. Cămașa Îmi flutura În aer; coarnele de lemn ale ghidonului mi se mulau pe palmă; pedalele se Învârteau cu gradul de rezistență potrivit. Cu roțile trasând cercuri perfecte, lanțul derulându-și lațul etern, mă simțeam, de parcă aș fi călătorit pe un semn mobil al infinitului. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi luat zăpada și ar fi aruncat-o la o parte, o căruță se ivi Într-o spărtură de la zece metri, drept În fața lor. Myatt avu doar atâta timp cât să vadă ochii zăpăciți ai boilor și să calculeze unde vor sparge coarnele acestora sticla parbrizului. Un bărbat mai În vârstă țipă, aruncă nuiaua și sări. Șoferul Învârti de volan cât putu, mașina sări peste un răzor, se Învârti nebunește pe două roți, În timp ce celelalte huruiau și se Învârteau În aer, se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Așa faci cu un câine pe care n-ai reușit să-l dresezi, nu-i așa? zice. Chipul și mâinile-i sunt mânjite de sânge. Chipul diavolului. Șuvițele blonde de pe frunte îi stau în sus, ciufulite, țepene și roșii precum coarnele diavolului. Țăcălia lui roșie. Totul este roșu; doar ochi-i sunt albi. Nu acel alb al steagurilor albe, al abandonului. E albul ouălor fierte tari, al puilor ghemuiți în cuști suprapuse, al durerii, suferinței și morții din fermele industriale. — Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Paula, lovind paharele în ritmul pașilor săltați cu care străbate încăperea. Știi că individul a lucrat la circ, la "zidul morții"? Are o motocicletă!... Ha! Mai bine motoretă, să-ți dea impresia că duce un țap între picioare, ținîndu-l de coarne. Hai că ești ridicolă: tu și omul cu motoreta! Pardon! rîde Paula, așezîndu-se într-un genunchi, umplînd paharele, în timp ce capotul îi acoperă doar umerii și brațele. Are o motocicletă japoneză, Honda. Radu tresare: vede pe străzile orașului uneori o motocicletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Rîsul femeii, semn că i-a descoperit momentul de cădere, aduce în mintea lui Radu imaginea găleții răsturnate și-i trimite în urechi amintirea înjurăturilor lui taică-său, dimpreună cu zornăitul lanțului, cînd vaca s-a speriat și-și scutură coarnele. Gheorghe, Gheorghe, nalt cît bradu' rîdea mama lui, mărunțică de nu se vedea de după tufele de trandafiri, pe lîngă care venea în fugă de la bucătărie și se repezea să mîngîie vaca pe burtă, dînd un cot șăgalnic bărbatului prost cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
desfacă picioarele și să se scuze că-i încă neordine în casă cînd le calcă pragul vecina... Două mari idealuri: satisfacția sexuală și părerea vecinelor. Nu știam că sînteți căsătorit spune Mihai încet, să-l tempereze. Cred că am și coarne, ca un cerb mormăie Muraru cu dezgust. Ce-mi trebuia mie?!... La un gest al lui, făcut mai înainte, chelnerul mai aduce două pahare cu vin. Și-ncă o vodcă! spune Muraru, fără să ia în seamă protestul lui Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu toporul în cap, să se sature să mai împungă. În ochii lui Radu, ca și cum s-ar petrece aievea afară, în viscol, dincolo de tufele ce mărginesc aleea din fața ferestrei, mama lui trece grăbită, să potolească vaca ce-și scutură furioasă coarnele legate cu lanțul de un țăruș bătut lîngă iesle. Cînd vă apucați de-o operație, să lucrați întotdeauna ca și cum pe masă ar fi mama voastră răsună în urechile lui vorbele repetate atît de des de unul din profesorii de la Medicină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se ia Mihai cu mîinile de păr cred c-o făceam bucăți... Ăsta însă e vorba de inginerul Muraru de la noi, doctor în Chimie o face pe domnul, cu principii de bună creștere, ba mai bănuie că-i pune și coarne tipa... Vă dați seama, mi-a spus-o la beție, deci n-a mințit; nici nu știam că-i însurat; zicea că și-a lui, la început, era numai miere, numai credință, numai devotament... Înclin să cred că unele femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]