1,591 matches
-
familie caută o piatră. O piatră ce ar putea deveni piatră funerară a fiului lor. Căutarea se transformă într-o aventură. Câștigător al Ursului de Argint, al Trofeului (ex aequo) și al Premiului special al juriului la Timishort. Doamna și Coasă / The Lady and the Reaper - Spania, 2009, r. Javier Recio Gracia O doamnă bătrână și simpatică își aștepta moartea pentru a-l reîntâlni pe soțul pierdut. Dar, când vine vremea, un doctor arogant ține să-i salveze viața cu orice
Noaptea Lunga a Filmelor Scurte, 19 iunie [Corola-blog/BlogPost/95267_a_96559]
-
fi și a nu fi. (...) // Durere din durere, nicăieri adevărat / din nicăieri adevărat. / Născut iar nu făcut. Și ca un orb de mână / în lume petrecut. // Totul e moară a totului, / totul e capcană a totului, / ca șarpele încolăcit pe coasă / astfel / vin eu din tânărul / meu mormânt.” Sunt versuri vizionare de o mare elevație, de o arzătoare abstracțiune! Volumul Madona din dud (1973) este singurul despre care apucasem să scriu o cronică literară în Luceafărul înaintea foarte îndelungatei mele absențe
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
latină, cu ruja, rugina, rouge. Deal se spune ca e slav din delu „parte”. Este autohton cf. ie*dhel “a crește” > a se înalță”, dala în chineză, del, dele „înălțime” în tunguso-manciuriană, semitic țel „deal”. Tot autohtone dacice sunt și coasă, învârți etc.explicate curent prin slavă. Casă dedus din lat. casă, care are origine necunoscută, e cuvânt străin de la populații vecine rurale. Noi putem demonstra că vorba latină vine chiar din dacă în care trebuie sa fi fost cuvântul iranian
ORIGINEA LIMBAJULUI SI ETIMOLOGIA de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349244_a_350573]
-
râd liniștite la soare și nu se invidiază între ele pentru frumusețe. Umăr la umăr participă la buna desfășurare a serbării câmpenești, veștejirea nu le sperie și nu le întristează, florile zâmbesc și când aud fâșâitul prevestitor al morții lor: coasa. Puful de păpădie se-nalță spre soare dansând în brațele care-l inițiază-n moarte ale vântului. Se moare discret, frumos ca o retragere de pe scenă când rolul s-a sfârșit. În plină vară frunzele mai fragile se îngălbenesc desprinzându
LECŢIA DEMNITĂŢII ÎN FAŢA MORŢII, PREDATĂ DE NATURĂ de ELENA STAN în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349245_a_350574]
-
ierbii și-al toamnei roșu jar Doar gândurile urcă și coboară Comori așează iarna azi pe galantar Dar frigul precupeții infioară. Un ger se-ntinde ca și o perdea Pe care vântul mânios o umflă Pocnind se-aude-ntinderea de nea Sub coasa iernii a căzut o stâncă. Nu-i zbor de păsări nici urme nu-s de sănii Nimic nu mișcă în regatul alb Ascunse în cotloane, cohorte de dihănii În căutare sunt de-un colț mai cald. În lumea aceasta cuprinsă
ŢARA LUI MOŞ CRĂCIUN de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361249_a_362578]
-
amuză necuratul. - Un vampir moare de foame dacă-i cazi în brațe! - o batjocori un altul. Vrăjitoarea țopăie îngrozită de durere. Din umbra întunericului apare cu chip de craniu o nălucă înfășurată într-o pelerină neagră cu glugă și o coasă pe spinare: Moartea! O parte dintre draci se dau pe margine sfioși, în timp ce alții îi rânjesc ostentativi. Moartea se oprește, își coboară coasa de pe umăr și de sub pelerină scoate o piatră de gresie pe care o trece de câteva ori
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
întunericului apare cu chip de craniu o nălucă înfășurată într-o pelerină neagră cu glugă și o coasă pe spinare: Moartea! O parte dintre draci se dau pe margine sfioși, în timp ce alții îi rânjesc ostentativi. Moartea se oprește, își coboară coasa de pe umăr și de sub pelerină scoate o piatră de gresie pe care o trece de câteva ori pe ascuțișul uneltei. - Strici piatra degeaba, se amuză câțiva împielițați. - Las-o pe mâna noastră c-o aranjăm pe placul tău, le țin
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
gresie pe care o trece de câteva ori pe ascuțișul uneltei. - Strici piatra degeaba, se amuză câțiva împielițați. - Las-o pe mâna noastră c-o aranjăm pe placul tău, le țin isonul alții. Deranjată, fără nici un avertisment, moartea trage cu coasa prin ei. Dracilor le sar capetele, copitele și coarnele. Urlă, se zbat, dar pe rând brațele, picioarele și capetele revin la locul lor. De data aceasta se retrag sfioși din fața cele-i fără zâmbet care nu admite glume sau compromisuri
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
glume sau compromisuri. Vameșul de la granița celor două tărâmuri, al vieții și al morții, se apropie trufaș de babă. - Te rog din inimă mai păsuiește-mă vreo douăzeci-treizeci de ani, doamnă Moarte, o imploră vrăjitoarea. Cea cu pelerina și cu coasa pe spate o privi sobră, iritată de îndrăzneala și obrăznicia acestei muritoare de rând. - Rup pactul cu diavolul și-l fac cu tine! - insistă Buha. - Eu nu fac pact cu nimeni! - îi replică Moartea. „Hârșc! Hârșc!” îi retează mâinile și
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
rostogolește zbătându-se neputincios. Ochii îi sar din orbite și degetele de la palme parcă-i caută pe jos. Câteva zvâcnituri și rămășițele trupești împrăștiate prin ogradă rămân țepene. Moartea scoate cu calm o cârpă neagră de sub pelerină și șterge tăișul coasei de puținul sânge ce-l mânjise. După ce-și duce la bun sfârșit ritualul își trage gluga pe cap, își pune coasa pe umăr și se pierde în negura nopții. Odată cu dispariția executoarei, dracii izbucnesc în chiote de bucurie ca
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
trupești împrăștiate prin ogradă rămân țepene. Moartea scoate cu calm o cârpă neagră de sub pelerină și șterge tăișul coasei de puținul sânge ce-l mânjise. După ce-și duce la bun sfârșit ritualul își trage gluga pe cap, își pune coasa pe umăr și se pierde în negura nopții. Odată cu dispariția executoarei, dracii izbucnesc în chiote de bucurie ca la o mare victorie. După câteva clipe, din trupul împrăștiat al vrăjitoarei se desprinde un abur străveziu, inform, care se înalță ușor
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
mai ales că în magaziile din curte fusese încartiruit un pluton de soldați din armata sovietică, când au intrat în Dobrogea, iar gloanțe se găseau peste tot prin grădină, când se săpa pământul. În loc de nicovală, tata folosea, când își ascuțea coasa, o ghiulea de tun, care, bineînțeles că avea explodată capsa detonatoare. La sfârșit, din vârful unei tulpini de porumb, mi-a improvizat o plută legată cu ață. Mai rămânea să taie o tulpină de stuf de pe lac și undița ar
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
momentul deschiderii portbagajului au fost observate bunurile sustrase, moment în care s-a trecut la legitimarea respectivilor. Unul dintre bărbați a devenit recalcitrant și l-a lovit în cap pe un ofițer de poliție cu o coadă din lemn pentru coasă. Agresorul a fost imobilizat, toți suspecții fiind conduși la sediul Secției 4 de Poliție. S-a stabilit că autorul agresiunii este Cristian R. , de 30 de ani, din Deva. El a fost arestat pentru ultraj. Cercetările în acest caz continuă
Agenda2005-40-05-politia () [Corola-journal/Journalistic/284272_a_285601]
-
2004, la marginea Timișoarei a izbucnit un conflict între inculpat și Alin Ș. După ce s-au certat aproape o oră, Alin, de 24 de ani, originar din Sălaj, l-a atacat pe Carol, lovindu-l de două ori cu o coasă. Winetou s-a apărat și a reușit să-și doboare adversarul la pământ. Într-un acces de furie și profitând de faptul că Alin era trântit pe jos, inculpatul a continuat să-l lovească cu pumnii și picioarele. Apoi, după cum
Agenda2005-23-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/283777_a_285106]
-
în: Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului În biserică, din clopot Cântă ruga de sfârșit Mă întorc în cer la Tatăl, Timpul Ierbii s-a oprit. Toamna curge răvășită Într-o lacrimă-rugină, Prea grăbită, prea curând, Coasa taie prin grădină. Rugăciunea umple golul Ce-a crescut în casa mea, Sufletul azi în Lumină Lângă Mama o să stea! -Să nu plângeți Dragii mei Vă scriu nopțile din stele, Clipele mi s-au sfârșit Mai privesc din cer la
CLIPELE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384902_a_386231]
-
Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2076 din 06 septembrie 2016. În biserică, din clopot Cântă ruga de sfârșit Mă întorc în cer la Tatăl, Timpul Ierbii s-a oprit. Toamna curge răvășită Într-o lacrimă-rugină, Prea grăbită, prea curând, Coasa taie prin grădină. Rugăciunea umple golul Ce-a crescut în casa mea, Sufletul azi în Lumină Lângă Mama o să stea! -Să nu plângeți Dragii mei Vă scriu nopțile din stele, Clipele mi s-au sfârșit Mai privesc din cer la
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
călătoresc Vă imbratișeză Tata, Cât mai simplu și firesc! Florilor din fața casei ... Citește mai mult În biserică, din clopotCântă ruga de sfârșitMă întorc în cer la Tatăl,Timpul Ierbii s-a oprit.Toamna curge răvășităîntr-o lacrimă-rugină,Prea grăbită, prea curând,Coasa taie prin grădină.Rugăciunea umple golulCe-a crescut în casa mea,Sufletul azi în LuminăLângă Mama o să stea!-Să nu plângeți Dragii meiVă scriu nopțile din stele,Clipele mi s-au sfârșitMai privesc din cer la ele...Să mă pomeniți
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
februarie 2017 Toate Articolele Autorului Poate-mi vei sta de-acuma, De strajă pe sub plopi; Să-mprăștii peste lanuri, Sărutul ca o vară. C-o palmă ce alină Durerile din snopi, Că s-a ivit stăpânul, Cu un tăiș de coasă. Vor amuți de teamă, Pădurile de brazi, Când fierul toporiștii Le va tăia din aripi. Vor da năvală corbii Și lupii cei hulpavi, Să-și stâmpere cu sânge, Nesațul și furia. Referință Bibliografică: Zbucium / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN
ZBUCIUM de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385211_a_386540]
-
frumoase să ne umplem timpul, Scara bucuriei s-o trecem cu pasul, Prin vorbe de duh să ne auzim glasul. Trandafiri aprinși să ținem în palme Când viforul vremii vrea să îi răstoarne, Iarba când e 'naltă să vadă și coasa Pita aburindă să îmbrace masa. Scaieți ciufuliți și fuduli de fel Să-i punem la colț, doar într-un rastel, Moțul să-i tăiem chiar unui trifoi Când se rățoiește încruntat la noi... Să scriem cu raze de senin în
CONJUGĂM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384461_a_385790]
-
dă pe flori speranța, la balamuc, de-a dura. Înclin să cred, de-aceea, că ne rămîne marea, Și codrul ne așteaptă, cu lumînări pe masă. Izvoarele de lapte secătuiesc răbdarea, Dar sfinții n-o să calce cu vreun papuc pe coasă. Nu rîdeți, spaima lumii ne ciocăne la ușă, Mai dați cu busuiocul, mai stați pe coji de nucă! De-aceea plînge-n noapte, subit, cîte-o păpușă, Fiindcă o sete-n oase ne bea și ne usucă. Referință Bibliografică: CETATEA PROSCRISĂ / Dragoș
CETATEA PROSCRISǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382429_a_383758]
-
cu o balanță strâmbă în mână, a adus injustiția în lumea rămasă pentru următorii cincizeci de ani, dând și România pe mâna comuniștilor pentru a-și păstra imperiul colonial. Ce injustiție ! Ultimul apocaliptic, Roosevelt, pe o mârțoagă sură cu o coasă în mână, întruchipând moartea pe care a adus-o din Pacific până în Europa. A fost un sfârșit de lume pentru o sută de milioane de oameni din șaizeci de țări în timp de șase ani. O revelație pe care Ioan
APOCALIPTICII CAVALERI POSTDECEMBRIŞTI de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382516_a_383845]
-
tuturor antiromânilor, călărind calul cel negru al urii și nedreptății împotriva neamului românesc pe care l-a numit stupid people !! Deocamdată, în coada acestei cavalcade apocaliptice, pe niște gloabe sure precum cea a lui Albrecht Durer, vin mâncând pământul cu coasele în mână Traian Băsescu și Klaus Johannis având ca normă stabilită: apocalipsa antiromânească bine făcută. ------------------------------------------------ PS - Am scris acest pamflet după lectura eseului CUMPĂNA ROMÂNIEI de Călin Georgescu. Autorul nu dă nume, numai faptele cutremurătoare, apocaliptice din România postdecembristă . Vă
APOCALIPTICII CAVALERI POSTDECEMBRIŞTI de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382516_a_383845]
-
târziu să mai visez de-acuma. Din cerul fără stele, pe gânduri cade bruma ca-ntr-un frumos și desuet pastel. Pâraiele din mine au înghețat de mult, șuieră trist un crivăț crunt prin oase. Cad ierburile mele sub nemiloase coase, dar eu visez și-aștept un nou tumult ! Moirele Aproape sau departe, în propriul meu destin, Moirele îmi torc iar rostul vieții din caierul pe care înfășură nămeții ce sunt în existența mea din plin. Atropos învârtește întruna fusul meu
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382659_a_383988]
-
că în mizerii poți face să-nflorească macii, Nu vreau să cred că vântul iernii îngheață-n rădăcini copacii... Nu vreau să cred că un copil îndură frigul și angoasa, Așa cum firul ierbii-n vară se pleacă să îl taie coasa... Nu pot să cred că nu se poate să-ndepărtăm urgia lumii, Ce a făcut să moară oameni nevinovați de-a lungul vremii... Nu pot să cred că vorba bună ca roua verii a pierit, C-avem o vorbă de
NU VREAU...NU POT... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383424_a_384753]
-
ce aveau Două săbii de foc ce urmau să mă taie. Nu știam de ce eu? De ce, ei mă doreau Altă Ana zidită-ntr-un cer...nu-n odaie... Mă zbăteam într-un trup osândit și inert Tremurând la răceala din coasă... De ce azi? mă-ntrebam căutand să mă iert Că o clip-am uitat să respir, că nu-mi pasă!? S-au privit ca doi corbi ce doreau să mă-nghită, Ca doi lupi ce-ar fi vrut să devin al
OSÂNDA MACULUI ROȘU de ANA PODARU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382944_a_384273]