KorAP: Find »[drukola/base=cobră & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...25 >

623 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935

în fața șerpilor la obsesie. De aceea m-au și interesat atâta amănuntele despre manguste. Mi se părea uneori că orice rău care mă amenința semăna cu o cobră. Atunci, imaginația mea colabora cu răul. Îl vedeam ridicîndu-se încet ca o cobră, legănîndu-și trupul șerpuitor, sprijinindu-se pe coadă, lățindu-și capul, scoțând limba și fluturînd-o amenințător. Răul mă privea fix, cu ochi hipnotici, mă fascina și aștepta clipa când avea să dea atacul fulgerător... Iar eu... Menirea mea ar fi fost

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
coadă, lățindu-și capul, scoțând limba și fluturînd-o amenințător. Răul mă privea fix, cu ochi hipnotici, mă fascina și aștepta clipa când avea să dea atacul fulgerător... Iar eu... Menirea mea ar fi fost să fiu o mangustă, să atac cobra, să-i sar la gât și să-i sfârtec capul. Numai că, spre deosebire de mangustă, eu nu eram imun. Eram o mangustă fără imunitatea mangustei și, ca și cum asta nu ajungea, mă comportam cum nu se poate mai rău. Mangustei, natura i-

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-i sfârtec capul. Numai că, spre deosebire de mangustă, eu nu eram imun. Eram o mangustă fără imunitatea mangustei și, ca și cum asta nu ajungea, mă comportam cum nu se poate mai rău. Mangustei, natura i-a dat imunitatea ca să poată sta în fața cobrei. Celorlalte animale le-a dat instinctul de conservare care le face să fugă, să se ferească. Toată lumea se comportă cumva normal în fața cobrei. Ori fuge, ori se dă la o parte, ori, dacă e mangustă, o atacă și o omoară

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
comportam cum nu se poate mai rău. Mangustei, natura i-a dat imunitatea ca să poată sta în fața cobrei. Celorlalte animale le-a dat instinctul de conservare care le face să fugă, să se ferească. Toată lumea se comportă cumva normal în fața cobrei. Ori fuge, ori se dă la o parte, ori, dacă e mangustă, o atacă și o omoară. Și iată că exista un exemplar ciudat de mangustă care n-avea instinctul de conservare al celorlalte animale, nici imunitatea mangustei. Doar o

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
dacă e mangustă, o atacă și o omoară. Și iată că exista un exemplar ciudat de mangustă care n-avea instinctul de conservare al celorlalte animale, nici imunitatea mangustei. Doar o teamă paralizantă... La început am crezut că țipătul era cobra. Pe urmă mi-am spus că mai degrabă tăcerea din frizerie reprezenta răul, ea era cobra. Se legăna în jurul victimei care țipa isteric, apoi a început să se legene în jurul meu. Stăteam față în față cu ea, fără să știu

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
mangustă care n-avea instinctul de conservare al celorlalte animale, nici imunitatea mangustei. Doar o teamă paralizantă... La început am crezut că țipătul era cobra. Pe urmă mi-am spus că mai degrabă tăcerea din frizerie reprezenta răul, ea era cobra. Se legăna în jurul victimei care țipa isteric, apoi a început să se legene în jurul meu. Stăteam față în față cu ea, fără să știu cum se va termina totul și fără să găsesc o soluție ca să mă retrag. Într-o

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
Stăteam față în față cu ea, fără să știu cum se va termina totul și fără să găsesc o soluție ca să mă retrag. Într-o dimineață, mă uitam la soarele care răsărea întrebîndu-mă ce s-ar fi întîmplat dacă toate cobrele din lume l-ar fi amenințat în clipa aceea. Firește, nu s-ar fi întîmplat nimic. Soarele s-ar fi înălțat mai departe indiferent și strălucitor. Dacă s-ar fi repezit să-l muște, cobrele ar fi reușit cel mult

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
ar fi întîmplat dacă toate cobrele din lume l-ar fi amenințat în clipa aceea. Firește, nu s-ar fi întîmplat nimic. Soarele s-ar fi înălțat mai departe indiferent și strălucitor. Dacă s-ar fi repezit să-l muște, cobrele ar fi reușit cel mult să-și umple saliva de lumină și să-și vadă veninul incinerat. M-am uitat în calendar. Soarele răsărise la 6,17. A doua zi, urma să răsară la 6,16, cu un minut mai

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
am sculat dis-de-dimineață și m-am postat la fereastră, așteptând. Fix la 6,16 soarele și-a făcut apariția, înroșind dunga orizontului. Ziua creștea lent și nimic în lume nu putea opri soarele să răsară la ora prevăzută. Dacă toate cobrele s-ar ridica întărîtate, n-ar putea intimida dimineața, oprind-o să vină, cu picioarele ei desculțe și albe, exact în clipa când trebuie să vină. Iată, mi-am zis, o lecție care ni se dă în fiecare dimineață și

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
închid în casă ca să-mi judec procesele, primăvara intrase, afară, bine, în drepturile ei. Numai că în loc să mă exalte ca altădată, primăvara mă umplea acum de revoltă. Ce valoare are să murmuri imnuri adresate soarelui când tăcerea însăși e ca o cobră? A iubi soarele când cobra se leagănă în jurul unui om care țipă e mai degrabă un fel de complicitate, îmi spuneam. Și mi se părea că întreaga primăvară trecuse de partea cobrei. Cu flori, cu arbori, cu cerul limpede și

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
judec procesele, primăvara intrase, afară, bine, în drepturile ei. Numai că în loc să mă exalte ca altădată, primăvara mă umplea acum de revoltă. Ce valoare are să murmuri imnuri adresate soarelui când tăcerea însăși e ca o cobră? A iubi soarele când cobra se leagănă în jurul unui om care țipă e mai degrabă un fel de complicitate, îmi spuneam. Și mi se părea că întreaga primăvară trecuse de partea cobrei. Cu flori, cu arbori, cu cerul limpede și cu soarele care șiroia peste

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
adresate soarelui când tăcerea însăși e ca o cobră? A iubi soarele când cobra se leagănă în jurul unui om care țipă e mai degrabă un fel de complicitate, îmi spuneam. Și mi se părea că întreaga primăvară trecuse de partea cobrei. Cu flori, cu arbori, cu cerul limpede și cu soarele care șiroia peste tot, cu căldura tandră care făcea să gâlgâie viața. Cobra se târa prin această primăvară nerușinat de indiferentă, adulmecând victima, gata s-o atace fulgerător, și în timpul

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
degrabă un fel de complicitate, îmi spuneam. Și mi se părea că întreaga primăvară trecuse de partea cobrei. Cu flori, cu arbori, cu cerul limpede și cu soarele care șiroia peste tot, cu căldura tandră care făcea să gâlgâie viața. Cobra se târa prin această primăvară nerușinat de indiferentă, adulmecând victima, gata s-o atace fulgerător, și în timpul acesta, din parcuri, de pe alei, i se aruncau flori. Întreaga primăvară încuraja cobra să urmărească victima, să fie necruțătoare. Doamne, cum putusem fi

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
peste tot, cu căldura tandră care făcea să gâlgâie viața. Cobra se târa prin această primăvară nerușinat de indiferentă, adulmecând victima, gata s-o atace fulgerător, și în timpul acesta, din parcuri, de pe alei, i se aruncau flori. Întreaga primăvară încuraja cobra să urmărească victima, să fie necruțătoare. Doamne, cum putusem fi atât de orb? Soare, primăvară, poezie. Dar ce să facă poezia împotriva cobrei? Știți ce mi-a trecut prin minte atunci? Un gând absurd pe care nu reușeam să-l

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
o atace fulgerător, și în timpul acesta, din parcuri, de pe alei, i se aruncau flori. Întreaga primăvară încuraja cobra să urmărească victima, să fie necruțătoare. Doamne, cum putusem fi atât de orb? Soare, primăvară, poezie. Dar ce să facă poezia împotriva cobrei? Știți ce mi-a trecut prin minte atunci? Un gând absurd pe care nu reușeam să-l alung. Că poezia cea mai frumoasă nu e decât o formă de eșec și de trădare. Vă mirați? Am cunoscut un mare poet

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
Poezia este mult, dar ea nu e în stare să înlăture răul. Îl poate numai exorciza. Din această pricină, în clipa când atinge perfecțiunea și absolutul, când transformă totul în poezie, ea ne lasă cu mâinile goale. Atunci iese în fața cobrei convinsă că va preface și cobra în cântec. Poezia e ca o mangustă care, în loc să atace cobra, îi cântă. Dar ceea ce nu știu poeții e că și cobrele au imunitatea lor, așa cum mangustele au imunitatea lor. Cobra e imună la

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
e în stare să înlăture răul. Îl poate numai exorciza. Din această pricină, în clipa când atinge perfecțiunea și absolutul, când transformă totul în poezie, ea ne lasă cu mâinile goale. Atunci iese în fața cobrei convinsă că va preface și cobra în cântec. Poezia e ca o mangustă care, în loc să atace cobra, îi cântă. Dar ceea ce nu știu poeții e că și cobrele au imunitatea lor, așa cum mangustele au imunitatea lor. Cobra e imună la singura amenințare care ar fi putut

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
această pricină, în clipa când atinge perfecțiunea și absolutul, când transformă totul în poezie, ea ne lasă cu mâinile goale. Atunci iese în fața cobrei convinsă că va preface și cobra în cântec. Poezia e ca o mangustă care, în loc să atace cobra, îi cântă. Dar ceea ce nu știu poeții e că și cobrele au imunitatea lor, așa cum mangustele au imunitatea lor. Cobra e imună la singura amenințare care ar fi putut-o ucide. La aceea a poeziei. În vreme ce cântă în fața cobrei, poe-zia-mangustă

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
totul în poezie, ea ne lasă cu mâinile goale. Atunci iese în fața cobrei convinsă că va preface și cobra în cântec. Poezia e ca o mangustă care, în loc să atace cobra, îi cântă. Dar ceea ce nu știu poeții e că și cobrele au imunitatea lor, așa cum mangustele au imunitatea lor. Cobra e imună la singura amenințare care ar fi putut-o ucide. La aceea a poeziei. În vreme ce cântă în fața cobrei, poe-zia-mangustă își dă deodată seama că acest cântec al ei n-are

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
Atunci iese în fața cobrei convinsă că va preface și cobra în cântec. Poezia e ca o mangustă care, în loc să atace cobra, îi cântă. Dar ceea ce nu știu poeții e că și cobrele au imunitatea lor, așa cum mangustele au imunitatea lor. Cobra e imună la singura amenințare care ar fi putut-o ucide. La aceea a poeziei. În vreme ce cântă în fața cobrei, poe-zia-mangustă își dă deodată seama că acest cântec al ei n-are nici un efect. În ochii cobrei strălucește ceva batjocoritor, semn

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
atace cobra, îi cântă. Dar ceea ce nu știu poeții e că și cobrele au imunitatea lor, așa cum mangustele au imunitatea lor. Cobra e imună la singura amenințare care ar fi putut-o ucide. La aceea a poeziei. În vreme ce cântă în fața cobrei, poe-zia-mangustă își dă deodată seama că acest cântec al ei n-are nici un efect. În ochii cobrei strălucește ceva batjocoritor, semn sigur că melodia mangustei e zadarnică. Ea singură, cobra, nu se supune acestei vrăji. Poetul își descoperă în sfârșit

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
mangustele au imunitatea lor. Cobra e imună la singura amenințare care ar fi putut-o ucide. La aceea a poeziei. În vreme ce cântă în fața cobrei, poe-zia-mangustă își dă deodată seama că acest cântec al ei n-are nici un efect. În ochii cobrei strălucește ceva batjocoritor, semn sigur că melodia mangustei e zadarnică. Ea singură, cobra, nu se supune acestei vrăji. Poetul își descoperă în sfârșit călcâiul lui Ahile și simte acolo o cicatrice de frig. Atunci ar vrea să fugă din fața cobrei

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
putut-o ucide. La aceea a poeziei. În vreme ce cântă în fața cobrei, poe-zia-mangustă își dă deodată seama că acest cântec al ei n-are nici un efect. În ochii cobrei strălucește ceva batjocoritor, semn sigur că melodia mangustei e zadarnică. Ea singură, cobra, nu se supune acestei vrăji. Poetul își descoperă în sfârșit călcâiul lui Ahile și simte acolo o cicatrice de frig. Atunci ar vrea să fugă din fața cobrei, dar e prea târziu. Cobra știe unde să atace. Va mușca tocmai acolo

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
cobrei strălucește ceva batjocoritor, semn sigur că melodia mangustei e zadarnică. Ea singură, cobra, nu se supune acestei vrăji. Poetul își descoperă în sfârșit călcâiul lui Ahile și simte acolo o cicatrice de frig. Atunci ar vrea să fugă din fața cobrei, dar e prea târziu. Cobra știe unde să atace. Va mușca tocmai acolo unde arde frigul. Da, vă asigur, le-am încercat pe toate. Inclusiv meseria de pustnic până la urmă. M-am încuiat în casă, n-am vrut să mai

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
sigur că melodia mangustei e zadarnică. Ea singură, cobra, nu se supune acestei vrăji. Poetul își descoperă în sfârșit călcâiul lui Ahile și simte acolo o cicatrice de frig. Atunci ar vrea să fugă din fața cobrei, dar e prea târziu. Cobra știe unde să atace. Va mușca tocmai acolo unde arde frigul. Da, vă asigur, le-am încercat pe toate. Inclusiv meseria de pustnic până la urmă. M-am încuiat în casă, n-am vrut să mai văd pe nimeni și câteva

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]