1,286 matches
-
ploi hunice este viață în iarba ce miroase a zbor ca niște (r)egrete degenerate lacrimile ploii ard amintiri am spini în păr himere desacraliza(n)te în palme nopțile mistuie coroziv secunde patentate fericirea elitistă se ascunde într-o cochilie umedă melcul citește cu bale de argint cărți savante gura ovală a cerului surâde florile s-au dezbrăcat de cuvinte din pământul arid răsar petale condorice Referință Bibliografică: Tab(lo)u extatic / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TAB(LO)U EXTATIC de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349257_a_350586]
-
încolți semințele preaplinului și nu s-a întâmplat nimic. Geometria oaselor se pierde alte unghiuri se deschid ascuțite spre toamnele îngălbenite de invidie, iernile se anunță pe cai albi din care tu vei lipsi. Eu mă pregătesc de izolare-n cochilie îngropat ca un melc în zgura unui mileniu abia început. Referință Bibliografică: Îngropat ca un melc / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1270, Anul IV, 23 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate
ÎNGROPAT CA UN MELC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349313_a_350642]
-
fără iie Și cu smoc de țăcălie La covata durdulie, Zburdă-n draci și-n veselie Ca la o parangherlie...... Dară, a mai nașparlie, Șolduroasă de balie, Stând pe vine se dezplie Și ca vaca-n răgălie, Varsă tot din... cochilie. Eu, ascuns de pălărie, Simțind udul la gulie, Mă deschei la betelie Și, la fel ca Sântilie, Golesc apa din... dulie. Referință Bibliografică: Sântilie / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1299, Anul IV, 22 iulie 2014. Drepturi de
SÂNTILIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349455_a_350784]
-
iluzii îmi străpunge fața, pictează vise adormite strânse mănunchi de vecie, rod bogat al ursitei crucificate și al firelor împăienjenite, rătăcește candid prin labirintul unui timp fracturat. Spectru de lacrimă îngenuncheată îmi absoarbe pribeaga ființă și smulge amintiri ascunse-n cochilii de grotă, le aruncă în balanța rigidă a ultimului pas așteptând jurizarea. Referință Bibliografică: Ultimul pas / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1286, Anul IV, 09 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Daniela Tiger : Toate Drepturile Rezervate
ULTIMUL PAS de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349978_a_351307]
-
zicea amicul Relu, „ca ploile de vară”, trecătoare! Cu mult drag, Tase.”(...) Sigur, după o așa dezamăgire în dragoste, un bărbat plăcut și cu un viitor aproape asigurat nu putea rămâne fără succes la femei. Se rătrăsese o perioadă în cochilia sa, dar, la insistențele unui prieten care își serba ziua de naștere, Lionel Manolache, veni la petrecere și aici o cunoaște pe Natalia Frângulescu, care, foarte repede îi ia locul Letiției fiindcă și aceasta îl place mult și îi mărturisește
PERSONAJELE DIN PLANURILE PARALELE ALE ROMANULUI „UMBRA ÎN UNIFORMĂ” DE DUMITRU DĂNĂILĂ. de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344413_a_345742]
-
copilul singur în grădină. Și eu l-am acuzat. Amândoi sîntem vinovați. Copilul a plătit pentru neglijența noastră. Ce se va întâmpla cu noi? De fapt, mai putem spune că există un,,noi''? Cred că fiecare s-a retras în cochilia lui ... cu gândul și tăcerea care răsună în minte.'' Sufletele noastre sînt zdrențuite de jale. Carmen simțea căldura soarelui pe față.Cu ochii închiși, simțea printre pleoape o lumină difuză. Încerca să descifreze nuanțele luminii, dar era imposibil. Și pentru că
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
ca peștii pe uscat Tăcerile dintre noi au încolțit, florile ne udate, Înfrumusețați venind din mitologie au căzut în păcat Zeii urcați de noi pe pedestale ne meritate. Doar eu am rămas singur și trist pe plaja mării retrasă În cochilia melcului ce se târa în conștiința ucisă De furtuna orbind sinfonia de Enescu rămasă Amintire pe pergamentul cerului de vremuri scrisă. Marea cu sarea rămasă promisiune sub lună Mugea ca vitele ne hrănite, uitate de hain, Când norul întunecat arunca
MAREA CU SAREA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348226_a_349555]
-
cântecele munților rostogolite-n curcubeie. A fost incandescența simțirii, lumea devenea un arc de lumină și din ea țâșneau vorbele mele flămânde, mult prea flămânde... Dar bolta, bolta curcubeului s-a zdrobit de pământ, iar eu am rămas doar o cochilie uscată prin care trece vântul singurătății ultimului cocor. Leonid IACOB Referință Bibliografică: tristețe / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 221, Anul I, 09 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TRISTEŢE de LEONID IACOB în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348237_a_349566]
-
și cititor. Se pune fireasca întrebare cum a fost cu putință să se ajungă aici? Căci opera literară doar are menirea să facă cunoscut un lucru, iar nu să-l ascundă; ea nu trebuie săse ermetizeze, să se închidă în cochilia sinelui, ci să fie scrisă pentru a corespunde sincerității cititorului. Se cunoaște faptul că opera literară se explică pe sine însăși - atunci de ce, ulterior, are nevoie de încă o explicație deosebită? Pentru a da o „pâine“ criticilor care nu au
INTERPRETAREA OPERELOR LITERARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347511_a_348840]
-
primul sărut... Suav șoptește briza serii Numele noastre-n asfințit Chemându-ne în locu-n care Ne-a mângâiat ,când ne-am iubit Nisipul ud așteaptă încă Ai noștri pași pe el călcând Și algele să se-nfioare Trupuri de bronz catifelând Cochilii seci de scoici pereche Ne-așteaptă să mai mângâiem Sideful lor cu pielea noastră Și-n noapte să întârziem Luna pe boltă-Doamna nopții Caută-n van privind în jos Îndrăgostiții de-altădată Ce-oftând ei o priveau sfios Și mii
CHEMAREA MĂRII de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347736_a_349065]
-
râd ca un clown cu lacrimile adunate undeva, între mască și adevăr. nu mai ninge. visurile toate, le redesenez. nu am talent în pete de culoare. literele strigă la mine și le las. curg. pe tâmplă-mi dansează un melc. cochilia și-o lasă în urma răsucirilor. dansează. pădure de mesteceni mă-nconjoară intru în lumea de gânduri alburii. pădure de mesteceni mă-nconjoară. în palmă doar privesc și-mi crește un poem... adorm încet. doar patimi mă doboară. ascult cum vântul
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
mi-a lăsat răgazul potrivit. Ajunsesem deja în Gara Montparnasse unde făceam cunoștință cu primii pelerini, o familie din Coreea de Sud, îl întâlnisem în tren pe Willy și Hilde, doi wienezi trecuți de șaptezeci de ani, care purtau simbolul Compostelei, „O cochilie albă, deschisă ca o floare de crin.” și ajunsesem să admir Țara Bascilor, „un loc frământat de convulsii naționaliste și aspirații contradictorii”, în timp ce trăgeam cu urechea la conversația dintre prietenul meu și franțuzoaica de lângă el, ca apoi să fiu doar
TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365885_a_367214]
-
IANCU VALE - MARȘUL SUICIDAR AL PROTEZELOR, de Ion Iancu Vale, publicat în Ediția nr. 570 din 23 iulie 2012. Undeva, pe întinsa Câmpie a Tăcerii, Ultimul Far semnalizează palid și intermitent. Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
calea. Undeva, în spatele Ultimului Far, perfid ascunsă, Nelimitata Crevasă își macină canin tăcerea spațială, așteptând cu ... Citește mai mult Undeva, pe întinsa Câmpie a Tăcerii, Ultimul Far semnalizează palid și intermitent. Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
ce m-a strigat. Deși nu l-am atenționat, că nu îl pot auzi. Repetă tulburat, prin agitația atracției cerului că sunt o vinovată. Pe-un pește, acel moment îl macină. A sa apă îl îneacă. De-a dreptul! În cochilia minții. În rațiunea morții. În legănuțul lui. În necunoașterea răului. I se usucă ochii, Și îl dezumanizează Și îi insuflă un martiriu. Se simte abandonat de frigul sentimentului. Opac, se lasă în josul mării... Și se abandonează. Căci pentru el o
UNIVERS INVERS (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364874_a_366203]
-
pictura lui Botticelli continuă să fie capul de serie al iconografiei venusiene. Un element simbolic ne atrage îndeosebi atenția: marea scoică care o va purta pe Afrodita pe mare și care este un marcat simbol feminin. Dacă Botticelli figurează o cochilie striată, cu pliuri naturale în evantai, și pe care ibericii o numesc vieira, la Odilon Redon scoica capătă o figurare accentuat vaginală. Am călătorit până la originile nudului pentru a putea reflecta mai bine asupra metamorfozelor corpului uman. Ovidiu, marele poet
METAMORFOZĂ ŞI ANTROPOMORFIZARE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364934_a_366263]
-
pot cumpăra din talcioc alte vise limbile clopotelor sunt în mine păsări ucise... Nu mai știu să te prind, poate nici tu nu mai știi limpede jocul, au trecut hăulind peste noi toamnele bruma norocul și ne-ntoarcem trudiți în cochilii trudind lut și patimi și moarte. Iubito, pe drumul meu nici clopotul parcă nu bate, sau poate nu-l mai aud... sunt aici...sunt departe... Leonid IACOB Referință Bibliografică: nici un sunet / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 993
NICI UN SUNET de LEONID IACOB în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364975_a_366304]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > INTRAT ÎN CÂNTEC Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 436 din 11 martie 2012 Toate Articolele Autorului Culorile franjurate peste cochilia unui timp absorbit de ape pe verticala nordului ridică țărmurile în picioare. Umbrele, care acoperă orologiile, sunt plecate în pelerinaj spre zodiile dintre solstiții. La vremea amiezilor, încătușate în viori sunetele se sparg în pereții de sticlă. Pe aici îmi
INTRAT ÎN CÂNTEC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366322_a_367651]
-
Ullea a fost modul de construire al spațiului interior, uimitoarea descoperire a marelui istoric de artă austriac Alois Riegel, publicată în 1901: „o entitate abstractă și nevăzută care este baza și punctul de plecare al oricărei arhitecturi, pereții fiind doar cochilia, învelișul acestui spațiu”, talentul constructorului fiind însă cel care determină calitatea spațiului interior religios sau laic: bine sau prost realizat. Cercetarea comparativă în 1965 a acestui spațiu în bisericile din Armenia și Georgia, două dintre cele mai originale școli ale
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (2) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366392_a_367721]
-
oricare muzeu românesc de artă contemporană. Un artist hipersensibil și foarte talentat. O mare promisiune. Etalând o pictură în care merită investit cu prisosință și financiar, și moral și, mai ales, afectiv. “ ALEXANDRU C. LUNGU ,,Somnoroase iluzii se desprind din cochilii, Mi-e târâșul fierbinte și pământul e gol, Se preumblă-ntre coarne un parfum de camelii Prinse-n sticla de gheață într-un val rostogol. Umblă melcii lumină să-mi dărâme tristețea, În hățișul de ierburi fire lungi se-nroșesc
DUMITRU BRODETSKY de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366621_a_367950]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > CA O UMBRĂ PE GARD Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1579 din 28 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Am nimbul unui voievod uitat peste timp, locuiesc într-o cochilie în firida ascunsă, văd totu-n albastru ca-n marile sudice cu poeți înotând în poeme de apă. Era o lumină-n arbori exotici cu păsări ciudate ce nu se cuvine să le vânezi. Nu genunchii mă dor doar tălpile
CA O UMBRĂ PE GARD de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366219_a_367548]
-
este departe de noi, nu ne afectează în mod direct și astfel ne reluăm activitățile zilnice... Insă ce se întâmplă când ”realitatea cruntă” este chiar la... pragul ușii noastre? Lăsăm pe alții să lupte cu ”diavolul”? Ne retragem în propria cochilie șie și ieșim doar când ”afară este liniște”? Fiecare vede nedreptatea ce are loc lângă el, însă foarte puțini ”strigă” această nedreptate și foarte puțini cer cont celor răspunzători de ea. De ce nu sunt pedepsiți cei care provoacă dureri celorlalți
O LACRIMĂ ŞI UN... ADIO! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361581_a_362910]
-
în minte tinerețea “voluptuoasă”). Femeia iubită și moartea, personaje emblematice ale discursului, se află în relație antonimică: “...mă chinuiam să te strig/ să vii să-mi alungi o presimțire / înainte de a adormi din nou/ afundat în spaimă/ ca-ntr-o cochilie de melc”; sau: “Cum să-mi pliez eul acesta obosit/ și înfricoșat de el însuși ca și când ar aparține/ unei lumi ce nu mai există decât în oglindă/ să intre în pielea ta tânără și dureros de reală /.../ cum să uit
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
orice vară. / Până la tine numai tu / nu ai la ce s-adaugi nume, / până la mine tu ești țărm, / ce-neacă valurile-n spume, / Până la tine totu-i alb / și verdele-i doar verde / și melcul este urma mea / ce-n cochilie vama-și pierde. Până la tine, pleoapa-i ochi, / până la mine toamna-i rugă, / până la tine nu e timp, / și somnul nu-i decât o glugă. / Până la tine mâna mea / E aerul cu colți de stea. / 5 august 2011”. Aceeași idee
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
Rendez moi l’âge des amours ; » Henry Miller i-a spus lui Anaïs Nin : « vivre est plus important qu’écrire sur la vie. » Între aceste două extreme Aurel Avram Stănescu alege sentimentul nostalgic: « Ești singura (...) / îți scufunzi scrisul ermetic / în cochiliile pietrificate ale melcilor. » (...) « și să ascund frumusețea zilei numai în tine ! » Și urmează adevărata trăire : « Ți-am căutat inima prin deșert, / pe-ntinderi de nea am găsit-o desfrunzită (...) sufletul - / l-am hrănit cu smirnă și-au răsărit chiparoși ». Și
AUREL AVRAM STANESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351576_a_352905]