338 matches
-
văzuse În enciclopediile din copilăria sa, adunate În jurul unei catedrale gotice. Cuptoarele avînd cupole și coșuri de cărămidă, atrăgeau spre ele ultimele raze ale soarelui, de parcă făceau reclamă căldurii și binelui pe care comunismul le-a adus acestei colecții de cocioabe. — Bine, Jim, fără vorbă multă. Tu mergi Înainte. Înainte ca Jim să poată pune revista Reader’s Digest pe pervazul ferestrei, căpitanul Soong deschisese larg portiera. Ofițerul cu pieptul gol Îl trase pe Jim afară din Buick. Manevrîndu-l pe băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
capetelor orășenilor care fugeau și explodau pe acoperișurile caselor. La un semnal de pe podul vasului, tunarii răsuciră tunul, fixîndu-și tirul asupra unui sătuc, la cîteva sute de metri de oraș. Primele obuze de la canoniere aterizau deja pe șoseaua prăfuită, lîngă cocioabele cu un singur etaj. Compania de soldați naționaliști, care debarcaseră de pe vas, alergau acum peste orezării, vînÎndu-i pe orășenii care fugeau. Atunci, prima ghiulea a următoarei salve declanșă o uriașă explozie. Grupul de căsuțe din chirpici dispăruse, ridicat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
curînd ajunseseră la primul punct de control fortificat care păzea intrarea În oraș. Soldații naționaliști, În tancurile lor americane, Întorceau sute de țărani sărăciți, fără orez sau pămînt de cultivat, care Încercau să găsească un refugiu În Shanghai. Orășelele din cocioabe de pămînt, cu pereții Întăriți cu roți de camion și bidoane de benzină, acopereau cîmpul lîngă stadionul ars de la Nantao. Fumul se mai ridica Încă din tribune, ca un far folosit de piloții americani care zburau peste Marea Chinei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
în fond, întâlnirea dintre două făpturi ce nu mai țin, nici una, nici cealaltă, de lumea adevărată, de viața lumească. În Hachinoki, bunăoară, waki, un călugăr rătăcitor care nu-și are nicăieri sălașul, se întâlnește cu shite, locuitorul singuratic al unei cocioabe mizere, torturat de amintirea timpurilor de demult, când își avea și el locul lui în lume („pe vremea când eram și eu în rândul oamenilor”). Văduvit de frumusețile lumii și de plăcerile vieții, el nu se mai poate bucura nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
locul faptei. Cu siguranță că cineva va cere despăgubiri. Proprietarii acestei case dărăpănate așteaptă de ani de zile o asemenea ocazie. Probabil varsă ceva unsuros pe stradă, după căderea nopții, în speranța că vreun șofer ca tine va aluneca spre cocioaba lor. Dădu drumul unui râgâit. Mi s-a dat peste cap digestia. Simt cum încep să mă umflu. Doamna Reilly schimbă viteza și începu să dea încet înapoi. Pe când mașina se mișca, deasupra capetelor lor se auzeau desprinzându-se așchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și ea o negresă bătrână și ostenită ar fi fost prea distrusă de ani și de munca de servitoare prost plătită ca să mai meargă să joace popice seara. Ea și cu mine am fi avut o viață plăcută într-o cocioabă dărăpănată din mahala, trăind în pace, lipsiți de ambiții, dându-ne mulțumiți seama că nu suntem doriți și că este zadarnic să ne străduim. În orice caz, nu doresc să fiu martor la spectacolul îngrozitor al negrilor care se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
valoare sunt greșite. Când vei ajunge în vârf, sau acolo unde vrei să ajungi, te așteaptă o epuizare nervoasă sau ceva și mai rău. Cunoști vreun negru care să aibă ulcer? Bineînțeles că nu. Fii bucuros că trăiești într-o cocioabă și mulțumește Fortunei că nu ai o rudă albă care să te hăituiască. Citește-l pe Boetius. — Cum? Ce să citesc? — Boetius îți va demonstra că a te strădui nu are până la urmă nici un rost, că trebuie să înveți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe Broadway, cu actrițele mele favorite în comedii muzicale. Conversațiile în Village, bând cafea cu persoane stimulante și contemporane. — În sfârșit, ai început să înțelegi de ce ai nevoie. Nici nu-mi vine să cred tot ce-am auzit astă-seară în cocioaba asta. Ne vom ocupa de problemele tale. Vei păși într-o fază complet nouă și vitală a vieții tale. Lipsa ta de activitate s-a sfârșit. Sunt sigură. Îmi spune ceva că-i așa. Imaginează-ți numai gândirea fantastică care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
plutit vreodată prin vreun salon. Ideea că femeia se zbătea În mizerie afectase simțul justițiar al lui Amory. A sosit la Philadelphia așteptând să i se spună că adresa ei, Ark Street, numărul 921 - era pe o uliță mizerabilă de cocioabe. A fost chiar dezamăgit când s-a dovedit că lucrurile nu stăteau nici pe departe așa. Era o casă care aparținuse ani de zile familiei soțului Clarei. O mătușică mai În vârstă, care se opusese vânzării proprietății, lăsase la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
i se strâmbau pe la spate. Adesea, le dădea de făcut exerciții ca să poată pleca în cancelarie, unde se așeza la fereastră și fuma. O să-i arate lumii într-o bună zi; o să treacă peste copilăria lui marcată de sărăcie, peste cocioaba în care crescuse împreună cu unsprezece frați și surori, peste tatăl bețiv și drogat, peste mama epuizată. Într-o zi, lumea va întoarce în cele din urmă ochii către el. Aplauze. Premii. Reporteri de la ziar. Își va îndrepta chipul spre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
avea palate și grădini, mese și vinuri, trăsuri și haine scumpe și sute de servitori, dar cu condiția să nu am niciodată cărți de citit, n-aș vrea să fiu rege. Mai bine aș vrea să fiu sărac într-o cocioabă cu o grămadă de cărți alături, decât rege căruia să nu-i placă să citească.” Thomas Macaulay 151. „Cele mai bune cărți nu sunt tocmai acelea care ne învață, ci acelea care ne fac a cugeta peste cele cuprinse în
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
de întreaga poveste într-atât încât nici nu mai era în stare să discearnă realitatea. Și-a spus că orice sentimente ar fi avut femeia respectivă și fiul ei ele erau mărunte prin comparație. Cei doi își duceau viața în cocioaba lor, despre care credeau că reprezintă întregul univers - o viață frumos trăită la fel de importantă ca o sută altele asemenea. Ahmad nu se mai simțea destul de curat ca să-și facă salah-ul. Mizeria i rămânea lipită de mâini indiferent cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mulți să-și cheltuie florinii pe bere și pe vin, pe alții Însă i-a prăpădit de-a dreptul. Cei rămași au fost așezați În satele părăsite de iobagii din comitatele Carei și Sătmar. Bucuroși cei ce dădeau peste o cocioabă pustie la fața locu lui, fiindcă alții se vedeau nevoiți a Înjgheba un adă post din ce găseau. Chiar În toamna aceluiași an, 1712, orașul Ulm era plin de coloniști disperați, Întorși În zdrențe din aventură. De frica vreunei molime
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mari probleme existențiale și nu fac prea multă filosofie, ci încearcă să transmită doar o anumită stare, pe care cei mai mulți dintre cititori, cei care trăiesc în fiecare zi în România, o vor recunoaște cu siguranță. Bucureștiul mai păstrează la periferii cocioabele și maghernițele din romanele lui Eugen Barbu, personajele caragialiene își țin în continuare discursurile pompoase și demagogice prin politica românească, dar noii crai ce mișună prin Bucureștiul anilor 2000 nu mai au nimic în comun cu craii de Curtea-Veche ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
testiculele așa cum elefanții își frângeau de stânci colții de fildeș lăsându-le pradă vânătorilor. O făceau din instinct de autoconservare sau, mai degrabă, pentru a evita privirea și gesturile violente ale celui înarmat; tot așa cum înțeleptul își pune seara, în fața cocioabei, tot avutul. în pădurile din Galiția, graful pusese vase mari cu făină amestecată cu ipsos, pentru a găsi apoi prin tufișuri porci mistreți fără suflare, cu privirile sticloase și mațele împietrite. Folosea frecvent astfel de capcane culinare. Ascundea cu grijă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
face că într-o zi de vineri, rătăcind la întâmplare pe străzi, am ajuns la marginea de dincolo a unui cartier periferic. Simțeam apropierea câmpului. Străbăteam o uliță prăpădită, cu șanțuri năpădite de buruieni. Casele păreau nefiresc de mici, niște cocioabe. Patru copii se ghemuiseră pe scara de ciment a unei clădiri mai răsărite, pesemne o măcelărie, și mă urmăreau cu privirile, bănuitori. După un timp m-am oprit. Locul acela îl căutasem, o curte imensă, împrejmuită cu un gard de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să mă comport cu pârdalnica licoare...Și câtă dreptate are bătrânul! Cuvintele nu pot cuprinde starea pe care ți-o dă o picătură doar...Îți răscolește și îți biciuiește toate simțurile...Ești alt om... După un timp petrecut în acea cocioabă - suficient pentru a ne pătrunde de toate parfumurile și tăriile băuturii - am ieșit în uliță, cu gândul de a face pe grozavul că știu a cui e crâșma asta. Nu apuc să spun nimic însă, pentru că bătrânul mi-o ia
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Prut, trebuie s-avem și bază militară la Iași, să le stea rușilor ca un cui în talpă... - Un par în fund... completez. - Ai văzut că nu se dau duși din Transnistria, c-au mai inventat o țară? Cu două cocioabe și-o privată... Îmi pare rău de amărâții ăia din Basarabia, da’ de noi plâng de se scutură cămașa, poate-o să ne unim până la urmă... Îi vezi cum trec prin vamă cu traiste de pătrunjel, rațe, gâște, să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
erau mai puțini oameni fără slujbe. Oamenii aveau un loc bine stabilit pe atunci. Fiecare ținea de satul lui, de familia lui. Aveau propria bucată de pământ. Multe dintre astea s-au dus și nu mai au nimic în afară de o cocioabă la marginea unui oraș. Nu-mi place această Africă. Carla se relaxă. — Da, dar nu putem opri timpul în loc, nu-i așa? Africa se confruntă cu problemele astea acum. Trebuie să încercăm să ne descurcăm cum putem. Se lăsă tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
frica aceea am sărit la ea. De izolat coledocul. Se comporta în mod indecent, voi spune, m-a păcălit, m-a drogat cu o cafea... Da, poate că în cafeaua aceea era ceva ciudat. Se simte miros de otravă în cocioaba aia, domnule comisar, faceți o constatare la fața locului. Chistic. Fir. Poate că există corpuri îngropate în grădina aia prăfuită. Mașinile trec peste viaduct, mașini care fac să tremure geamurile, zgomotul lor înăbușă strigătele sărmanelor victime. Trăiesc prin miracol! Arestați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Buruiană, prinde-l pe tatăl copilului tău. Și strâng picioarele cât pot de tare. Ce oroare, Angela, viața mușcată noaptea, o mușcătură dată stării de veghe, alta fantasmelor! Soneria telefonului făcea un zgomot monoton în receptor, suna în gol în cocioaba aceea. Departe de mine, de mâna mea, de urechea mea. Nu era acasă la zece. Nu era la prânz. Nu era la șase după-masa. Unde era? Să facă curățenie în vreun birou, să golească vreo hazna. Mergea pe străzile orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
numelor, îmi vin în minte: 2. Filfizonii Principalul motiv pentru care aș evita un indicator maro e acela că nu-l poți avea fără aristocratul care-l deține, cunoscut în Anglia sub numele de alint „filfizon“. Filfizonii își numesc palatele „cocioabe“, poartă pulovere cârpite de doicile octogenare pe care le iubesc mai mult decât pe oricare altă femeie din viața lor și, când se referă la sex, îi spun „tăvăleală“ à la Austin Powers. Surprinzător, o groază de englezoaice acceptă filfizonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
În gură, pentru ca mintea ta de plină de bărzăuni scârboși să Înțeleagă mai bine mersul istoriei Europene -N-am Înțeles nimic și de altfel, mă scap pe mine; du-te la naiba cu Uniunea ta Europeană cu tot. Kawabata iese din cocioabă, nu Înainte de a-și scoate cu greu mădularul, dintre cele trei perechi de pantaloni. Actul fiziologic se consumă În spatele șandramalei, sub cerul liber, În strânsă comuniune cu natura. Din lichidul galben, fierbinte, ies aburi subțiri, străvezii. Lui Antoniu i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ar vrea să-și continue cu voce tare istorisirea, dar Kawabata a adormit din nou, cu trupul acoperit de câteva straturi de zdrențe. I se face milă de această dihanie adormită, cu care Împarte În porții egale, copioase, mizeria. Din cocioaba lui Ben, se aude lătratul anemic al câinelui. E semnul că bătrânul cloșard Îi vorbește! Antoniu deschide cartea cu Psalmi și Începe să citească: ,, Cel care locuiește În locul În locul ascuns al Celui Preaânalt va rămâne la umbra Celui Atotputernic. Spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aurolac din care inspiră otrava cu sete, magnați ai gunoaielor schimonosiți de mizerie, cercetași ai sufletelor milostive, gata oricând să-i smulgă gloatei trecătoare, câte o lacrimă. Între Plăcințica și Antoniu nu se pune problema apropierii fizice. Dorm amândoi În cocioaba de la ,,numărul 8,, ca doi frați care s-au regăsit după ani de căutări. De cele mai multe ori somnul vine aproape instantaneu, după ce Antoniu mai rostește o poveste. Violul a lăsat rană În sufletul Plăcințicăi, mai mult decât În trupul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]