335 matches
-
națiuni franceze, după care, întors din nou cu fața către d'Arrast, se declară satisfăcut. - Așa stând lucrurile, încheie el, vom cina diseară cu șeful poliției. D'Arrast spuse că era invitat de niște prieteni la ceremonia dansului, în cartierul cocioabelor. - A, da! spuse judecătorul. Sunt bucuros că vă duceți acolo. Veți vedea, nu poți să nu iubești poporul nostru când ai apucat să-l cunoști. În aceeași seară, d'Arrast, bucătarul și fratele acestuia erau așezați în jurul unui foc stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pijamale albe și un grup de muzicanți purtând triunghiuri și tobe mari și joase. Bucătarul spuse că trebuia să se țină după ei. Coliba la care ajunseră mergând de-a lungul malului, la câteva sute de metri depărtare de ultimele cocioabe, era mare, goală, relativ confortabilă, cu pereții tencuiți pe dinăuntru. Pe jos avea pământ, acoperișul, de stuf și trestie se sprijinea pe un stâlp central, iar zidurile erau lipsite de orice podoabă. În fund, pe un mic altar, acoperit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ce rost are prăpastia aceasta? Dacă Dumnezeu e iubire, de ce Ilona nu se cuprinde într-însul? 3 După-amiază Apostol Bologa plecă la depozitul general de muniții, să ia o înțelegere cu comandantul, care locuia mai sus de gară, într-o cocioabă dărăpănată, ca să fie aproape de depozitul săpat în pântecele dealului. Acolo dădu peste locotenentul Gross. ― Ce faci aici, prietene? se cruci Apostol, strîngîndu-i mâna cu bucurie. ― Lucrez, cu un mic detașament, la amenajarea depozitului, de vreo patru zile, răspunse pionierul, de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Și nici n-am să mai pot afla... Cei doi se împrieteniseră. Călătoriră împreună pe mare, apoi merseră iar pe uscat, până când ajunseră la Babilon. Erau nedespărțiți. Dormeau unde se nimerea. De la o vreme își înjghebară la marginea Babilonului o cocioabă de pământ și paie. Umblau prin piețele strălucitoarei cetăți. Cântau povești, alteori spuneau adevărul. Când adevărul spus arăta pe semenii lor puternici care stăteau în palatele Babilonului, nu li se dădea mâncare, ca pentru povești, ci lovituri de nuia. - Tu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de la un verb dispărut ce continua lat. *casare „a întemeia o căsnicie“, derivat de la casa. Cuvintele se organizează și după înțelesurile lor. Rămânând la același exemplu, împreună cu casă se grupează cuvintele care denumesc diversele tipuri de case (argea, bordei, bojdeucă, cocioabă, colibă, magherniță, palat etc., împreună cu derivatele fiecăruia, ca bordeiaș, bordeian etc.), cuvintele care denumesc părți ale casei (talpa casei, stâlp, temelie, acoperiș, căpriori, streașină, burlane, dușumea, zid, perete, ușă, fereastră) sau încăperile (pivniță, prispă, cerdac, pod, odaie, cameră, iatac, sobă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
reușiseră, din câte ținea ea minte. Până la sfârșitul emisiunii, cu toții mâncaseră pâine coaptă în cuptor de piatră, muiată în propriul lor ulei de măsline; cu toții stăruiseră că visul lor se împlinise. Poate că visul meu nu e să dețin o cocioabă dărăpănată, ci să devin director la InvestorCorp, își spuse ea netezindu-și fusta și întorcând-se la agentul imobiliar. Poate că în tot acest timp problema a fost că nu am înțeles care e visul meu cu adevărat. Tot drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
zi. Cotind la dreapta pe Hoover, Lee a încetinit și a început să scruteze verandele caselor cu etaj. Am trecut pe lângă un grup de trei negri și un alb mai în vârstă, care tăiau frunză la câini pe scările unei cocioabe excesiv de dărăpănate, și am remarcat că ăia patru ne-au mirosit că suntem polițiști. — Drogați, îi etichetă Lee. Se știe că Nash se învârte pe lângă cioroi, așa că hai să-i scuturăm puțin. Dacă sunt pe felie cu el, scoatem de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cei cinșpe-douăzeci de kilometri până în Leimert Park. Iar Lee era deja acolo, rezemat de Fordul său parcat pe trotuar, în fața singurei clădiri de pe o stradă lungă, plină de terenuri virane, un bungalow de un verde respingător, având în spate o cocioabă cu mansardă. Am parcat în spatele lui și am coborât din mașină. Lee îmi făcu cu ochiul și-mi zise: — Ai pierdut. — Ai trișat, i-am replicat. El izbucni în râs. — Te-ai prins. Te-am sunat de la un telefon public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de așa ceva în fiecare zi. Am arătat spre clădire. — Ai vorbit cu vreunul din chiriași? Te-ai uitat după mașina lui Nash? — Nici urmă de mașină, mi-a răspuns Lee. Dar am vorbit cu administratorul. I-a închiriat lui Nash cocioaba din spate. A folosit-o de vreo două ori pentru futaiuri, dar administratorul nu l-a mai văzut de vreo săptămână. — Ai călcat-o deja? Nu, te-am așteptat pe tine. Mi-am scos revolverul de calibru 38 și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Louis, cu care ar fi putut lupta dacă ar fi mușcat momeala lui Benny Siegel. Bleichert și Blanchard. Două speranțe albe spulberate. M-am uitat fix la afișe multă vreme, până când zarva din jurul meu a încetat și am evadat din cocioaba capitonată înapoi în timp, în anii ’40 și ’41, când câștigam meci după meci și eram combinat cu admiratoare care semănau cu Betty Short, iar Lee obținea victorii prin K.O. și trăia cu Kay - și, ciudat, eram din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ești prea sănătos... — La naiba, ieși afară și lasă-mă să-mi fac treaba! Harry se năpusti afară mormăind, cu orgoliul zdrobit. Mă gândeam la cât de aproape e proprietatea lui Sprague și la lunaticul de Georgie Tilden, locatarul unei cocioabe mizere și fiul unui celebru anatomist scoțian. „Serios? Un bărbat cu pregătire medicală?“ Am deschis trusa și-am sfâșiat culcușul de coșmar, căutând de probe. Am luat-o mai întâi de sus în jos. În afară de urme, recente de noroi - boschetarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
zonă deluroasă, ruptă de lume, cu multe străduțe întortocheate și cu verdeață genul de teren pe care un necrofil l-ar găsi atrăgător. După ce am încercuit cinci adrese de pe foaia de la Emmett, am pornit într-acolo. Primele trei erau niște cocioabe pustii, fără electricitate, cu geamurile sparte și cu pereții pictați cu sloganuri ale bandelor de mexicani. Nici urmă de camioneta Ford din ’39, cu numărul de înmatriculare 6B119A - doar pustiul răscolit de vântul Santa Ana, care sufla dinspre Hollywood Hills
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gândeam să-l donez unei fundații. Totuși e prea valoros ca să-l dau de pomană. Este un Frederick Yannantuono original și a fost inspirat de un roman clasic - Omul care râde de Victor Hugo. În carte este vorba despre... În cocioaba în care a fost ucisă Betty Short era un exemplar din Omul care râde. Gândurile mi se învălmășeau în cap de abia mai auzeam ce-mi spune Jane. — ...un grup de spanioli din secolele cincisprezece-șaisprezece. Li se spunea Comprachicos. Răpeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care o ura. Ramona o sili să deseneze scene pastorale, pentru ca furia ei să nu ia proporții. Ca să se răzbune pe Emmett, puse în scenă spectacolele îndelung plănuite, care înfățișau indirect lăcomia și lașitatea lui. Căsuțele de jucărie dărâmate semnificau cocioabele lui Emmett, construite de mântuială și făcute una cu pământul la cutremurul din ’33. Copiii care se ascundeau sub manechine îmbrăcate în imitații de uniforme germane îl reprezentau pe Emmett cel laș. Pe unii părinți îi deranjau aceste spectacole și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
parcă pe trotuar. Coborî în același timp în care o ambulanță și un camion de tractare se opriră lângă tufișuri. Începu să meargă cu precauție prin pojghița de noroi. După ce trecu la rândul ei de tufișuri, văzu o mulțime de cocioabe improvizate din cartoane și bucăți de tablă. Câteva zeci de vagabonzi, majoritatea bărbați. Locul era ticsit cu instalații ruginite și carcase de mașini abandonate. La prima vedere, se părea că Magicianul se așteptase să iasă pe un drum și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se afla În drum spre cîmpul deschis și spre lumea lagărelor de concentrare, care Îl aștepta. Nesfîrșitele străzi din Chapei alunecară pe lîngă ei o regiune de blocuri de apartamente și bumbăcării distruse, de barăci de poliție și orășele de cocioabe ridicate pe malurile canalelor negre. Trecură pe sub benzile transportoare aeriene ale unei oțelării, Împodobite cu panouri de la festivalul dragonului. Prăvălii de amanet cu obloanele trase stăteau În fața fabricilor abandonate de aparate de radio și de țigări; plutoane de trupe chinezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe priciul doamnei Vincent și Își balansă cutia Spam pe frunte. Cercetă camera din acest unghi nefamiliar, un privilegiu care nu Îi fusese permis niciodată În timpul războiului. Ascunsă după ușă, cămăruța lui trebuie să fi semănat cu una din acele cocioabe pe care cerșetorii din Shanghai le ridică În jurul lor, din ziare și salteluțe de paie. Adesea, Îi păruse probabil doamnei Vincent un fel de animal Într-o cușcă. Nu era de mirare, reflectă Jim În timp ce răsfoia un exemplar din Life
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
văzuse În enciclopediile din copilăria sa, adunate În jurul unei catedrale gotice. Cuptoarele avînd cupole și coșuri de cărămidă, atrăgeau spre ele ultimele raze ale soarelui, de parcă făceau reclamă căldurii și binelui pe care comunismul le-a adus acestei colecții de cocioabe. — Bine, Jim, fără vorbă multă. Tu mergi Înainte. Înainte ca Jim să poată pune revista Reader’s Digest pe pervazul ferestrei, căpitanul Soong deschisese larg portiera. Ofițerul cu pieptul gol Îl trase pe Jim afară din Buick. Manevrîndu-l pe băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
capetelor orășenilor care fugeau și explodau pe acoperișurile caselor. La un semnal de pe podul vasului, tunarii răsuciră tunul, fixîndu-și tirul asupra unui sătuc, la cîteva sute de metri de oraș. Primele obuze de la canoniere aterizau deja pe șoseaua prăfuită, lîngă cocioabele cu un singur etaj. Compania de soldați naționaliști, care debarcaseră de pe vas, alergau acum peste orezării, vînÎndu-i pe orășenii care fugeau. Atunci, prima ghiulea a următoarei salve declanșă o uriașă explozie. Grupul de căsuțe din chirpici dispăruse, ridicat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
curînd ajunseseră la primul punct de control fortificat care păzea intrarea În oraș. Soldații naționaliști, În tancurile lor americane, Întorceau sute de țărani sărăciți, fără orez sau pămînt de cultivat, care Încercau să găsească un refugiu În Shanghai. Orășelele din cocioabe de pămînt, cu pereții Întăriți cu roți de camion și bidoane de benzină, acopereau cîmpul lîngă stadionul ars de la Nantao. Fumul se mai ridica Încă din tribune, ca un far folosit de piloții americani care zburau peste Marea Chinei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
frica aceea am sărit la ea. De izolat coledocul. Se comporta în mod indecent, voi spune, m-a păcălit, m-a drogat cu o cafea... Da, poate că în cafeaua aceea era ceva ciudat. Se simte miros de otravă în cocioaba aia, domnule comisar, faceți o constatare la fața locului. Chistic. Fir. Poate că există corpuri îngropate în grădina aia prăfuită. Mașinile trec peste viaduct, mașini care fac să tremure geamurile, zgomotul lor înăbușă strigătele sărmanelor victime. Trăiesc prin miracol! Arestați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Buruiană, prinde-l pe tatăl copilului tău. Și strâng picioarele cât pot de tare. Ce oroare, Angela, viața mușcată noaptea, o mușcătură dată stării de veghe, alta fantasmelor! Soneria telefonului făcea un zgomot monoton în receptor, suna în gol în cocioaba aceea. Departe de mine, de mâna mea, de urechea mea. Nu era acasă la zece. Nu era la prânz. Nu era la șase după-masa. Unde era? Să facă curățenie în vreun birou, să golească vreo hazna. Mergea pe străzile orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
neagră ducea de colo-colo În goana mare cana din argint pentru mate, Îndură fără să-i fie pe plac ofensiva progresului, care Îl burdușește cu dragoni exotici și smalțuri milenare, roade ale amăgitoarei perii mânuite de harnicul Nemirovsky; În fund, cocioaba din scânduri, care este sălașul lui Fang She, lângă aleanul verde al salciei, care mângâie cu o mână frunzoasă dorurile desțăratului. O strașnică sârmă ghimpată, Înaltă de un metru și jumătate, desparte proprietatea de maidanul vecin: pitorescul maidan, ca să folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
au onorat cu prezența un apartament din strada Cerrito; Nemirovsky, cu Compania Focurilor de Artificii pe care o fondase, a deschis zări noi și luminoase În fața casei cu numărul 95 din strada Catamarca; statornicul Fang She a rămas tot În cocioabă. Dacă meșterul și magul s-ar fi mărginit la atâta, eu nu m-aș bucura acum de nemeritata plăcere de a sta la taclale cu domniile voastre; din nefericire, Nemirovsky nu a vrut să treacă Ziua Rasei fără să-și viziteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În ea, și tata, care iera un Cato, m-a zvârlit bâldâbîc, să mă vindece dă spaime. Da burdihanu cu două picioare* nu iera omu să Îmbie in aeternum cu fleacuri d-alde trei lei ridichii pă simplu chiriaș dă cocioabă; io visam să-mi tocesc flecurili la mergători, luând urma la peizaju-noutate, spune-i Culmea Montevideo, dacă nu maidaneza cu alunițe. Lacom dă ilustrate multicolorate pentru albumu care io sunt tot timpu, am prins o „captură recomandată“ care mă căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]