325 matches
-
dar ia mai du-te-n mă-ta, pe pământul lui tătâne-tău, În mlaștina de sub mesteacănul argintiu și-n stepa nedesțelenită, și făr’ de haturi! Ori luați-vă de mână și duceți-vă la istalant, cel cu fes, pe coclaurile Anatoliei: acolo scoateți-vă ochii, schilodiți-vă În de voi și nu vă opriți până la Judecata de Apoi, când a’ să se-arate pădurarul și-a’ să vă trimeată-acasă, că recreația s-a terminat, marș la făcut lecțiile pe mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
înghită cel mai îndepărtat dintre puțuri, până ce binoclul său dădu peste solitarul drumeț ce-și făcuse apariția călare pe un mehari alb și care înainta fără grabă, croindu-și drum în direcția postului. Se întrebă ce face un targuí pe coclaurile acelea, căci trecuseră șase ani de când nu mai veneau la puțurile din Adoras, evitând orice contact cu ocupanții săi. Caravanele beduinilor soseau tot mai rar, se aprovizionau cu apă, se odihneau două zile la capătul cel mai îndepărtat al oazei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
deschide ușile. Bătrâna e trasă sus. O tânără îi face vânt cu batista. Un cetățean, transpirat ca un gardian public, dă din cap revoltat: dacă nu stai locului, mamaie, uite ce pățești! Moartea vă caută pe-acasă și voi baaateți coclaurile așa, de nebuni. În timp ce vorbește, omul dă din mâini și o lovește pe tanti Cucu peste ochelari. Ochelarii se strâmbă. Victima își aranjează repede instrumentul optic de marcă piratată și îi țipă făptașului în ureche: ce faci, domle, vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
centrul capelei, pe catafalc, ne aștepta Gicu. Dormise bine, iar acum era galben ca ceara de nerăbdare. În sfârșit, sosiră aproape toți membrii clanului, mai puțin Cristina, care-i purta ranchiună pentru îi spusese cândva să nu mai bată aiurea coclaurile celea. La început, vizitatorii se arătară cam sfioși; mai mult se îngrijiră de cele ce țin de tipic: colacii, coliva, prosoapele, plata țârcovnicului. Cei mai mici erau uimiți că Bunicul nu scotea aburi pe nări - așa cum scoteau ei, din cauza frigului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
urmărise, de fapt, una și aceeași idee. Se afunda în haosul primar și ieșea apoi la suprafață încleștând în mână cochilia fragilă ce adăpostea un tezaur și care, pe dată, se și sfărâma. Scotocea după prada lui prin hățișuri, pe coclauri, prin fundături și, până la urmă, nu găsea nimic. Așa se conturau în mintea lui imaginile propriei sale activități obsesive. O, dac-ar fi putut să se cufunde îndeajuns de adânc, până acolo unde ar atinge rădăcinile dificultăților și unde ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să povestească o grămadă de lucruri cum nu mai putuseră să îndure viața grea de acasă, crescuți, vorba vine, de un unchi arțăgos, și de aceea luaseră hotărârea să plece în lume. Apoi, cum în ajun de Crăciun, pribegi pe coclauri, adăstaseră la fereastra luminată a unei căsuțe singuratice și, privind pe furiș înăuntru, jinduiseră după bunătățile primite în dar de doi copilași fericiți și câte și mai câte. Apoi trebuiau să răspundă ce își doresc să capete în dar de la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că, apropiindu-ne prin comunicare, ne cunoșteam mult mai bine, mult mai profund. Ambii suntem produsul aceleiași localități, ambii suntem legați de glia apropiată care ne-a purtat pașii sprințari ai copilăriei, amândoi am hoinărit pe ulițele satului și pe coclaurile din vecinătate, amândoi ne-am făurit vise când am deschis ochii spre viață, pe aceleași meleaguri dragi, amândoi am luptat, am suferit, ne-am îndârjit împotriva adversităților vieții, mai ales atunci când am trăit anii de cumpănă ai noștri și ai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și am pierdut. Totul, auzi, mata, totul. Da. Totul, e să nu pierdem speranța. Că bani mai sunt, că mâini și cap încă avem, că loc, unde să ne mutăm, vom găsi, poate, mai ferit și mai departe de catastrofice coclauri, ca acestea. Poate, a îngăimat bătrânul. Poate. Dar, nu tot pe aici, a precizat Covrigel. Dar pe unde? Vom vedea. Poate, mai încolo, către malul mării. Da. Poate. Cine știe. Vom vedea. OCEANUL FĂRĂ FUND ȘI MARGINI Lui Cercel Dumistrăcel
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
antichități și bineînțeles că le pronunța delicios. Într-o zi și-a făcut apariția singurică În Mercedesul ei, aducînd o ușă foarte veche pe care o cumpărase la o mănăstire În demolare. Moartă de frică se vîrÎse cu automobilul prin coclaurile acelea. Un polițist a crezut că-i nebună, o doamnă ca ea... PÎnă la urmă a ajuns la locul unde se afla ușa și muncitorii au primit-o cu vorbe deșucheate, au Început să fluiere admirativ, ba chiar i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
am mutat și am locuit un timp, singur, pe un coridor destul de lung pe care îl străbăteam totdeauna în fugă, niciodată la pas, un coridor întunecos și cam sordid, pe dreapta, cum intrai, se înșirau odăile slugilor (femei, venite din coclauri de munți, le auzeam dimineața, înainte să coboare la lucru, povestindu-și în dialectul lor natal visele populate de tauri negri care își vârau coarnele prin ferestrele camerelor aflate la etajul opt sau nouă, nu mai știu), pe stânga se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vorba de dragoste. E drept, mai recunoaște și câteva excepții, le numeri pe degete, câte o pereche, ici-colo, la câteva milioane de oameni, le plângi de milă dacă îi compari. Niște amărâți, vai de mama lor, trăiesc retrași prin cine știe ce coclauri, fac dragoste acolo, în colibe, până îi vizitează zeii. Atunci devin copaci, cu atâta se aleg... Pe ăștia îi consideră aleșii, păstrătorii dragostei pe lume...“ „și dacă nu greșește ?“, l-am întrebat, într-o doară. „Nu cumva te crezi și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acasă și îl luau. Omul avea pretenții, ori caș, ori lapte și venea stăpânul, unul cu cinci, unul cu două. Aveam caiet și știam câte are fiecare. La 400 de oi mulgătoare ieșea 7-8 găleți de 10-15 kile. Umblam pe coclauri, pășteam oi, stăteam în băț de corn. Aveam câini cu noi. Aveam șapte ciobănești și doi care întorc oile, niște căței mici și dacă oile depășeau limita le aducea înapoi. Caprele depășeau limita, era pericol. În 96 a venit crima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
exemplu, În loc să mă dedic studiilor și să am numai zece pe linie, „ca alte studente“, sau să stau pe lângă mama la bucătĂrie, să Învăț să fac de mâncare pentru viitorii mei copii, eu preferam să-mi pierd timpul umblând pe coclauri, adunând crengi și cioturi de lemn, sau Închisă În camera mea, scriind tot felul de prostii ori ciopârțind diverse stofe sustrase din șifonierul mamei (ah, nu mai ajungea la croitoreasă !) pen- tru a-mi face zdrențe pe care să le
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
exemplu, în loc să mă dedic studiilor și să am numai zece pe linie, „ca alte studente“, sau să stau pe lângă mama la bucătărie, să învăț să fac de mâncare pentru viitorii mei copii, eu preferam să-mi pierd timpul umblând pe coclauri, adunând crengi și cioturi de lemn, sau închisă în camera mea, scriind tot felul de prostii ori ciopârțind diverse stofe sustrase din șifonierul mamei (ah, nu mai ajungea la croitoreasă !) pentru a-mi face zdrențe pe care să le port
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
izbeliște, ai nimănui, de nici unde. Spre a nu pieri, ei și familiile lor, buhușanii, au Împuns lumea. Palma de tărâm În care se retrăseseră, temporar, a fost golită de locatari, Într-un timp scurt. Cumnecum, au nimerit pe niște coclauri italieni. Coclauri, vine vorba, căci, locurile, pe care unii dintre dânșii pretind că iau Înfiat, pe când, alții, că ele ar fi fost Înfiate, de către ei, devenindu-le extrem de Îndrăgite, de, parcă, ei ar fi fost ai pământurilor acelora, și pământurile
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nimănui, de nici unde. Spre a nu pieri, ei și familiile lor, buhușanii, au Împuns lumea. Palma de tărâm În care se retrăseseră, temporar, a fost golită de locatari, Într-un timp scurt. Cumnecum, au nimerit pe niște coclauri italieni. Coclauri, vine vorba, căci, locurile, pe care unii dintre dânșii pretind că iau Înfiat, pe când, alții, că ele ar fi fost Înfiate, de către ei, devenindu-le extrem de Îndrăgite, de, parcă, ei ar fi fost ai pământurilor acelora, și pământurile acelea ale
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
las gîndurile să zburde În voie. După vreo oră ma smuls din plăcuta mea reverie glasul lui Dragoș: Am trecut pe la matale și cum nu erai acasă, m-am gîndit că ori ai plecat În peregrinări pe undeva pe niște coclauri, căutînd locuri frumoase, ori aici. Și m-ai găsit aici! Știu că ai scăpat de examene și te simți parcă mai liniștit, nu? Chiar mă simt ca și cum aș fi scăpat de o povară. M-am relaxat vreo cîteva zile cu
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
un an în urmă, la 20 iunie 1987, fusese scuturată ctitoria lui Udriște Năsturel, biserica Sfânta Vineri-Hereasca, doldora de icoane, chipuri cioplite, policandre și candelabre brâncovenești, pentru a nu sluji drept reper celor ce ar fi plecat în expediție. Scotocind coclaurile pe care se răsuciseră odinioară gurile de vărsare ale pârâiașului descântat. Pe ruinele ei, înțelept Marele Arhitect, mereu surprinzătorul Nicolae Ceaușescu, avusese înțelepciunea de prăvălise un bloc, 103 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI buldozerele se opinteau, din nou, să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-și adune gândurile: Nu vreau să jignesc pe nimeni din cei de față, cu siguranță cineva are legături cu stăpânii noștri spanioli, însă condițiile ținuturilor la sud de Napoli sunt îngrozitoare. Când pătimești zile și săptâmâni ca mine, zăbovind pe coclauri, observând ce se petrece în jur, îți dai seama că nimeni n-a făcut vreodată ceva ca să separe insectele și viermii de nămol. Cer iertare dacă vorbesc în metafore, voiam doar să spun că acolo nu se face nicio deosebire
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a transmisiilor digitale, telegraful a dispărut și vechiului PTTR i-a căzut un T. Înainte însă, mesajul telegrafic era simbolul urgenței și conciziei, în formulări dramatice sau comice. Mulți autori le speculează, Caragiale în primul rând. Prinși în aventuri pe coclauri, Cireșarii lui Chiriță își telegrafiază cu furie. Au uneori chiar proprii aparate TFF. Personajele-copii ale lui M. Suntimbreanu uzează și ele des de telegrame, dar și de scrisori cu efecte comice. Scrisorile sunt uneori plăcute, alteori enervante, ca plachia de
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
caragialești. Totuși opul se mai cântă și azi, iar în comuna San Benigno Canavese de lângă Torino funcționează chiar o filarmonică numită Vincenzo Robaudi. Orișicât, e mai puțin kitsch să cânți Robaudi la pian, în salon, decât Paderewsky din gură, pe coclauri, cu trăsurile la pas. Și deodată aur glasul prietenului Radu Ruba care mă mustră: „Dar cum de ți-a scăpat atât de repede domnisoara Pavugadi? O dată că Santa Cecilia e protectoarea cântăreților, apoi că pa vu ga di sunt patru
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
cu toată grija pe ambele care se zvârcolesc la lumina soarelui și se zbat alintat pe lumina lumii. Era plină aseară, ca și ființa, inima și viața mea. Te pot ruga să ai grijă de sufletul meu ?" Deplasările pe toate coclaurile, prin mari orașe inclusiv dintre cele turistice, înseamnă plăcerea simțirii și viselor comune, lăcomia unui sentiment înflorit destul de târziu se transmite prin sărutările apăsate pe mâini, pe creștet, uneori pe picioare, dar mai ales în obținerea sărutului "cel mai frumos
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
și de lumină, ca să trezească la viață, în special prin grădinile din împrejurimi, primele floricele precum și micile vietăți ce se strecurau grăbite pentru a găsi un locșor în spațiu, cât mai ferit și cât mai aproape de soare. Înverzise iarba de pe coclauri, ghioceii și zambilele și-au deschis petalele, gărgărițele cu miile se ridicau pe tulpinile arborilor tineri și bătrâni care au început să înmugurească și, odată cu toate acestea, lua amploare pofta de aventuri a copiilor. Pentru a savura din plin plăcerile
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sugrumați în acest defileu spart în stânci de năvalele primordiale. Numai o curea albastră deasupra noastră însemna că acolo e cerul. Când și unde, drumul răsufla mai slobod [...]: ne opream să admirăm primitivitatea peisa giului, arhaismul geologic, grandioasa nuditate a coclaurilor rudimentare, fără o floare, fără o iarbă. Uriașele răsturnări și rostogoliri, îngrămădirile elementare coborau dea dreptul din potop, mărturii ale giganticelor chinuri telurice. Drum lung și istovitor. A trebuit să ne împrietenim cu călăuza, care a tras tot timpul cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text: 1. Numește câte un sinonim neologic pentru sensul din text al cuvintelor: istovitor și călăuza. 2. Explică rolul virgulelor în secvența: ne opream să admirăm primitivitatea peisagiului, arhaismul geologic, grandioasa nuditate a coclaurilor rudimentare. 3. Construiește un enunț în care să ilustrezi sensul conotativ al cuvântului cântec. 4. Menționează tipul de perspectivă narativă din textul dat. 5. Precizează două motive literare identificate în textul dat. 6. Selectează două secvențe din text care fixează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]