330 matches
-
vorbesc în același stil ironic și insinuant, sabotând din interior verosimilitatea realistă. În schimb, personajele masculine (Cassian Robert, ca tânăr medic de țară, preotul Calistrat Goga, colonelul Onaca) îi ies remarcabil autorului. Raport asupra singurătății, deschis prin venirea eroului pe coclauri de munte, lângă o stație meteo dezafectată, se încheie simetric prin plecarea de aici a medicului consumat de propria viață intensă, dar avid după ale altora. Ce se va întâmpla cu el și cum va evolua relația atât de complicată
Viețile altora by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7519_a_8844]
-
Totuși opul se mai cîntă și azi, iar în comuna San Benigno Canavese de lîngă Torino funcționează chiar o filarmonică numită Vincenzo Robaudi. Orișicît, e mai puțin kitsch să cînți Robaudi la pian, în salon, decît Paderewsky din gură, pe coclauri, cu trăsurile la pas. Încă și mai bizar, sau poate semnificativ, e faptul că numele polițistului care, la finalul Scrisorii pierdute, solicită să înceapă Muzica! Muzica! vine de la un cîntec și un joc populare. Pristandaua este un dans tradițional asemănător
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
foc. Aici zăream o autospecială, cu câțiva militari încercând să lupte cu flăcările, încercând să le vină de hac cu jeturi de apă. Dincolo, un tractor tăia brazde în pământ ca să împiedice dezvoltarea incendiului. În multe zone, focul „alerga“ pe coclauri fără să fie împiedicat de nimeni. În scurt timp, au început să se concentreze tot mai multe autospeciale și utilaje agricole. Pompierii militari timișoreni au adus cinci autospeciale, care s-au adăugat celor ale pompierilor civili din zonă. La intervenție
Agenda2004-30-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282673_a_284002]
-
va fi, sunt convins, un subiect de dispută: "Să nu mai aud nici un cuvânt împotriva țării sau a lui Antonescu: face tot ce e posibil, nu are pe cap numai grija evreilor, ai prefera cumva să fii pe front în coclaurile Rusiei?"8 - avea să le spună el celor doi fii. Această atitudine - după o fază, totuși, de reticență - avea să se transmită și lui N. Steinhardt. În schimb, în august 1944, văzându-și fiul căscând gura la tancurile rusești care
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
consemnează istoria unei celebre librării barceloneze, care o reflectă deopotrivă pe cea a familiei care o moștenește din tată-n fiu, dar și pe cea a orașului. Dar să ne întoarcem la ziua mutării, fără să ne mai pierdem pe coclaurile memoriei răscolitoare, altfel această poveste va fi nesfârșită. În acea dimineață de la sfârșitul lui ianuarie, din 1899, familia s-a trezit într-o casă pregătită să fie abandonată. Tot ce era mai important fusese ambalat. Obiectele aflate încă la locul
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
Geo Vasile Ca și cum ar fi ultimul, Venera Antonescu oferă cititorilor acest (grafic) îndoliat volum Zorilor Zăbranic, alcătuit din 53 de poeme inedite (scrise în 2002) și 28 de poeme selectate din cărți anterioare precum Stelele lui Filoctet, Dincolo de coclauri, Umblet subțire, Aud înfrunzire, Al luminii arbor. Florilegiul la care ne vom referi, cuprinde, spre iluminarea lectorului, dar și a comentatorului, un portret la zi de autoidentificare și profesiune de credință, semnat de autoare. Ni se reiterează condiția poetului dintotdeauna
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
semnele finitudinii. Catrenele Venerei Antonescu sunt impecabile descântece ale unui suflet vulnerat, viaticum de refugiu dintr-o lume alienantă spre care toate punțile au fost aruncate în aer, într-un limb astral de mitologie a genitorilor: „Fugi amărnicie mai peste coclauri!/ Cândva, dezinvolt, culegeam doar lauri/ Ochii alor mei, cu sclipiri rebele,/ grele de-nțelesuri, mă privesc din stele”. Incertitudinea și destrămarea la scară universală, în formularea Venerei Antonescu, fac casă bună cu emoția unor memorabile autodefiniri „pe drumul amintirii-ntors”; secvențe
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
George Radu Îi sunt recunoscător copilăriei mele că mi-a dăruit marea. S-ar fi putut să copilăresc pe cine știe ce coclauri sordide, în mijlocul șesurilor, într-un oraș cu case mici și murdare, cu străzi care nu urcă și nu coboară, cu ceruri apăsătoare care te urmăresc toată viața. Există orașe unde hotarul dintre pământ și văzduh ucide închipuirea, unde anotimpurile nu
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
Alexandru Mușina Bunicile de la țară Mai sunt și unii cu bunici la țară: în creierii munților sau prin cine știe ce coclauri din Bărăgan... undeva pe buza planetei: faci un pas și cazi în neant. Stau în căsuțe de lemn sau chirpici, acoperite cu șindrilă sau paie, cum numai pe "Discovery" mai poți vedea. Dorm în bucătărie, cu caprele și găinile. De-
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
o viață-ntreagă. Atît te rog: tu leagă și dezleagă Iubirea mea, n-o arunca în turmă De porci grohăitori, cirezi de tauri Scopiți la suflet, îmbătați de bale În buluciri pe străzi municipale; Eu te-oi plimba aievea pe coclauri Cu fluturi și căsuțe-n crengi de arbori În care-ți odihnești trupul de silă Și de tristețe, proaspătă copilă, Numai cu mine, Puck, fără de martori. Lasă-mi o clipă părul cald în mînă Ca pe-o coroană dulce de
Se-ncheie anul. Poate-i cel din urmă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8376_a_9701]
-
vânător, pentru că de când te știu ai fost tot cărăuș. Taică-meu o fost vânător și eu de mic mă țineam de coada lui...Asta am făcut-o până la plecarea la oaste. Pe urmă, toate duminicile erau ale mele. Umblam pe coclauri după tot felul de vietăți... Acum priceput-ai, Ioane? Atunci, de săptămâna viitoare punem pușca la treabă! O punem, Ioane! Roagă-te la Dumnezeu însă să nu avem nevoie de-adevăratelea de ea, că... Păi, dacă-i vorba pe-așa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
L-a acceptat ca soț și pace bună! Tata a fost de acord, în primul rând pentru faptul că socrul și ginerele se întâlneau pe terenul unei pasiuni comune: vânătoarea! Deci, alături la sesiuni, raionale ori regionale, alături și pe coclauri, cu pușca în cumpănire... Asta da, armonie familială! Prin urmare, cum l-ar fi crezut tata-socru pe un amărât de contabil-șef, care i-a șoptit că, fiind într-o deplasare, în București, l-a zărit pe ginere la o
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
plăti lui Constandache la timpul potrivit! El știe să aștepte! Deocamdată, sarcinile! Să le rezolve repede și bine ca să se constate că este „indispensabil”. Ca să ajungă unde este, el „a muncit”, s-a „sacrificat”, „a făcut teren”, a mers pe coclauri cu Gazul sau cu căruța, până l-a lovit o hernie de disc, dar nu contează, s-a străduit din răsputeri „să descopere noul”, „să stigmatizeze vechiul”. A făcut-o cu atâta zel al comparației, încât reportajului despre satul în
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de la studio, în fața marii ferestre, și citea până se-ntuneca. Atunci foile se făceau roz. La-nceput îi fusese foarte greu. Nu înțelegea multe lucruri. După unele cuvinte scria câte o cifră mică, 1,2 sau 3. Ce era aia "coclauri 2"? Iar jos se trăgea o linie și sub ea mai scria ceva cu litere mai mici, dar fără legătură cu povestea. Învățase însă repede să treacă peste lucrurile-astea. Erau multe povești atât de frumoase, dar și înfricoșătoare. Erau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu pleoapele-nchise cum trec peste pereți luminile de la mașinile de pe șosea, se gândea că până dimineață era atât de mult timp, opt sau nouă ore... Ce-avea să facă el în vremea asta? Unde avea să fie? Prin ce coclauri necunoscute, rele, pustii avea să rătăcească? Atunci îl apuca frica și se silea să nu alunece-n somn. Începuse să se gândească și la ce avea să fie după ce va muri. Atunci nu va mai vedea nimic, nu va mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
căzut schiul din picior, putem deduce, pentru că ăsta care aleargă tot un schi are în mână. Și îi mulțumește lui Jean, ce bine că mai sunt și oameni amabili, bine că i-a recuperat schiul, altfel se ducea naibii pe coclauri și era destul de nasol. Ce, mă, e al tău? se răstește Jean. De când? Ăsta e schiul meu și, hai, plimbă ursu’! Hai, domne, pare amuzat păgubașul, uite, îți dau 30.000 că ai avut grijă de schiul meu! Ceee, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
flăcăii din ceata cealaltă dansau stăpâniți de ritmul lăutarilor, vodă își încorda toată luarea aminte ca să priceapă tot. N-am știut că ești vătaf de călușari. — Eh, ce nu face omul ca să poată să colinde timp de o lună toate coclaurile pe unde trăiesc rumânii! La noapte intrăm în codri, să se facă nașterea călușului și apoi, până ajunge iar lună nouă, ține-te frate! Și vătaful îi cedă locul lui Ștefan care se întorsese. Intră în ceata lui de pe margine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rău! E vorba de-o persoană adunată de pe stradă! Care mi-a luat-o la muie înainte de-a ști măcar cum mă cheamă! Care și-a pus cândva curu’ la bătaie în Las Vegas, dacă nu și pe alte coclauri. Uită-te la ea - o Ștoarfă! Ștoarfa Adjunctului de la Comisia pentru Condiții Umane! În ce coșmar mi-e dat să trăiesc? E rău de tot că m-am combinat cu așa o persoană. Absurd! Pierdere de energie, caracter și timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
modelul original. Sau, din orgoliu, ar părăsi țara, numai așa, de-al dracului, pentru a-i arăta frumoasei originale ce-i poate mintea. Un dramaturg, dacă ar vedea-o și i s-ar părea că e greu abordabilă, ar bate coclaurile cu luciu de apă și sălcii plângătoare, ar pândi cum vânează șalăul și știuca dimineața și în amurg, ar aduna fișe pe toate speciile de faună și floră, ar studia surâsuri, râsuri și hohote de râs, de la cristalin până la mugetul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
exemplu, în loc să mă dedic studiilor și să am numai zece pe linie, „ca alte studente“, sau să stau pe lângă mama la bucătărie, să învăț să fac de mâncare pentru viitorii mei copii, eu preferam să-mi pierd timpul umblând pe coclauri, adunând crengi și cioturi de lemn, sau închisă în camera mea, scriind tot felul de prostii ori ciopârțind diverse stofe sustrase din șifonierul mamei (ah, nu mai ajungea la croitoreasă !) pentru a-mi face zdrențe pe care să le port
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
În Turcia? ― S-a anulat. ― Excelent! Acum poți să joci În filmul meu. Îl filmez aici. Ce zici, te tentează? ― Credeam că se petrece Într-o școală cu internat. ― M-am hotărât s-o fac o școală cu internat pe coclauri. Jerome stătea destul de aproape de mine. Mâinile Îi fluturau prin buzunare și mă privea cu ochii mijiți, legănându-se pe călcâie. ― Mergem jos? am Întrebat În cele din urmă. ― Ce? Ah, chiar! Da. Hai să mergem. Jerome se Întoarse și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
altul mai mult decât orice fotografie și orice amintire, e de ajuns să crezi, să nu le batjocorești să nu le preacurvești să nu le iei cuvintele în deșert, literele astea care trebuie să sufere un ocol cumplit, să bântuie coclauri să se furișeze până la tine, pe care nu le poți citi decât așa, în vis, de care trebuie să mă împiedic și să dau socoteală, în care trebuie să mă regăsesc pe mine în tine, afurisită treabă să apari tiptil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
stârvuri și mișunau peste tot. — Băga-i-aș în mă-sa! — Acum ce mai e? — Încep să bănuiesc că păduchioșii ăștia vor să ne facă să ne petrecem ziua urcând și coborând prin văgăunile astea, scotocind pas cu pas toate coclaurile, morți de frică, asudând din plin și consumându-ne energia, în timp ce ei dorm liniștiți, convinși că nici într-o lună n-o să descoperim pe unde dracu’ se ascund. Eu aș face la fel - recunoscu foarte cinstit Sam Muller. Pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu ferăstrăul de mână, împreună cu tanti Jeni, după care butulanii rezultați îi crăpam cu toporul și-i clituiam în șură. De multe ori mă ajutau frații Cimpoieșu, în virtutea zicalei „unde-s mulți și slabi, puterea crește”, cam nerăbdători să escaladăm coclaurile învecinate. Unele seri ne găseau în căutarea fierului vechi, de predilecție în Stația CFR, printre liniile de cale ferată care ne „aprovizionau” cu șuruburi, piulițe, bucșe, buloane și saboți de frână, iar banii achitați de Centrul de colectare îi investeam
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
consolez la gândul că o creatură cu un nume precum Periferigerilerimini nu poate fi, până la urmă, chiar antipatică. Trec peste întrebări precum „Ce caută o pădure la capătul unei străzi?“ sau „De ce șițar lăsa o mamă odraslele să umble pe coclauri?“ și citesc mai departe. Oricum, „cam așa spun întotdeauna copiii: «Da, mămico!», «Nu, mămico!». Dar fac tot ceea ce îi taie capul“. Periferigerilerimini Uriașul Periferigerilerimini are patruzeci de picioare înălțime și un singur ochi în mijlocul frunții, e îmbrăcat în frunze și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]