286 matches
-
-l împinge! În cele din urmă, s-a primit un telefon izbăvitor de la Odessa, ucrainenii fiind anunțaȚi că se vor putea îmbarca sâmbătă dimineața într un avion cu destinația Bacău, unde au aterizat ieri, la ora 13.00. I-AU COCOȘAT: ȘTIINȚA BACĂU - MOTOR ZAPOROJE 33-20 (17-12) Chiar dacă, pe parcursul primei reprize, ucrainenii au luat conducerea pe tabela de marcaj, iar unii spectatori, care sper că acum își trag palme, se apucaseră să vocifereze aiurea, până la urmă s-a întâmplat ceea ce era
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
ÎN LEGĂTURĂ CU UN SUBIECT TABU PENTRU CONSILIUL CONDUCĂTORILOR DE GRUP. SLATER, CARE SE ÎNTORSESE PE JUMĂTATE, ÎȘI RĂSUCI CAPUL ȘI ÎL PRIVI PRINTRE PLEOAPELE APROPIATE. URMĂ O TĂCERE LUNGĂ ȘI LUI MARIN I SE PĂRU CĂ OMULEȚUL PĂLISE. PĂRU SĂ SE COCOȘEZE PUȚIN. DACĂ L-AȘ INFORMA PE MARELE JUDECĂTOR CĂ AI PRONUNȚAT ACEST CUVÂNT, I-AR PĂREA RĂU PENTRU TINE. MARIN NU AVU CURAJUL SĂ RĂSPUNDĂ, IAR EDMUND SLATER CONTINUĂ CU O VOCE SCĂZUTĂ: \ EU CONDUC CERCETĂRILE ASUPRA CREIERULUI, CERCETĂRI CARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
acolo Înainte, și a spus: Ar fi mai bine să vorbești numai În numele tău. Fiindcă eu nici nu mă gândesc Încă să Îmbătrânesc. Și era ceva În vocea lui, În linia spatelui său care parcă devenise brusc rigid și se cocoșase, ca al unei hiene, și În ceafa lui roșie, niciodată nu băgasem de seamă cât de roșie era ceafa lui, ceva care m-a făcut să mă ghemuiesc În fotoliu de frică. S-a Întâmplat ceva, Yeri? Lucrurile stau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
țigara pe fereastră. O cameră destul de spațioasă aduna privirile a cinci oameni, priviri care începeau să se împrăștie negăsindu-și locul. Eram deja prea mulți și începea să se simtă oboseala unui aer greu care se sprijinea de umerii noștri cocoșându-ne. Doctorul rupse tăcerea. -Nimic? A dat din cap a întrebare accentuând tonalitatea vocii și m-a fixat cu privirea. Era clar că mi se adresa însă destul de confuz. Nu răspund; în plus nu am la ce răspunde. O întrebare
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
da fuga la el, dar s-a oprit văzând că băiatul n-a făcut decât să bage mâna în rucsac ca să-și scoată Game Boy-ul. Când Peter și Eric au încercat să-l pună la pământ cu bicicletele, Danny se cocoșase atât de tare, cu capul aproape lipit de ecranul micuț al jocului, încât aproape că nici n-a tresărit. În schimb, Jinei aproape că i-a sărit inima din piept. Oare cât trecuseră de când băieții nu-i mai umpluseră casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ar fi fost normal. Când încerca să facă și cel mai simplu lucru, un lucru pe care orice femeie normală l-ar fi făcut fără nici o problemă, ba chiar cu bucurie - de pildă să-i dea copilului biberonul - Alice se cocoșa de spate, mușchii gâtului i se încordau, iar palmele îi transpirau. După ce bunica s-a împușcat, mama lui Alice a reluat coșmarul de a fi progenitura unei poetese, în vreme ce Alice suferea din cauza rușinii de a vedea în moartea bunicii un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
la paradoxul unei reducții“, „nepierzând ocazia de a-și reitera fiabil tipuri de reactivitate și de atitudine, de la expansiune până la emoții, funcționând în regim liniștit trecând prin eșapamentul manifestelor“ etc. etc. La sfârșitul lecturii, mai apare un cocoșat: cititorul însuși, cocoșat de retorica greoaie a romanului, pe care a trebuit să o suporte pe parcursul a 200 de pagini. Buduca versus Einstein Editura Cartea Românească a publicat, recent, cu o larghețe greu de înțeles, un tratat ezoteric plin de inepții, de un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în creștere, în pantaloni până la genunchi, ca beneficiar și utilizator al fondului de carte. E drept, fără coșuri, dar părul îmi cade deja pe frunte. Bărbia proeminentă, la fel și buza de jos. Cu nasul care începe deja să se cocoșeze. Băiatul acela încă se mai strâmbă, și numai când citește. Strat după strat se așterne timpul. Ceea ce acoperă se mai poate recunoaște eventual prin crăpături. Și, printr-o astfel de fisură în timp, care poate fi lărgită cu oarecari eforturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prizonierat și din viața de baracă de mai târziu, mai mult chiar: cu închipuirile mele despre personaje de tot felul, când minuscule ca niște miniaturi, apoi din nou mărite monumental, în pielea goală sau înveșmântate, stând în picioare, lungi, răsturnate, cocoșate de durere, chiar și din acelea pe jumătate animal, pe jumătate om, cu sumedenie de personaje ce mi se înghesuiau în cap - și dintotdeauna fiind pe dinăuntru bogat în personaje - voiam să mă fac sculptor, să fiu cineva care, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
făcea simțit. Numai așa se explică faptul că sâmbăta, cu puțin înainte ca academia să se închidă, deschideam puțin gemulețul de aerisire de jos al marii fereastre, pentru ca duminică dimineață să am acces în atelier, după ce mă cățăram pe fațada cocoșată din piatră naturală. Asta sună temerar și ar putea să genereze o scenă de film: exaltarea pătimașă a cățărătorului pe fațade sau un alt Louis Trenker cucerește peretele de nord al masivului Eiger. Deoarece însă atelierele sculptorilor, ca și atelierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la el și am zis: „Sunteți Alex Hriavu, vă citesc de mult timp, îmi place cum scrieți.“ El mi-a spus: „Nu, nu sunt eu, ce ghinion, putem face abstracție de asta.“ Și am râs amândoi... Vocea care se îndoaie, cocoșată de plâns. — Și? — Șiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii... dă-mi un șervețel, te rog... — Poftim. — Mulțumesc. Îi tremură mâinile când își suflă nasul. Nu violent, dar tremură. David le vede conturul mișcând în sus și-n jos pe perete, în bucătărie. Nu, nu sunt
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dacă o las așa, iar e rău: înseamnă că am vrut să râd de ea! Oricum o-ntorc, iese tot rău! ― Asta se cheamă "dilemă"... e bună de dat exemplu la Logică! ― Când ți-oi da eu o dilemă, te cocoșez...! și Ionescu Cornel se repezi la mine cu pumnii strînși! Dar Dinulescu, unul dintre cei mai puternici băieți din clasă, îi puse mîna-n piept și-l dete la o parte ca p-un fulg. ― Stai binișor, Cornelică băiete, ce te
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
abia scăpasem. „Așteaptă-mă nițel !“, i-am spus, „mă duc să iau scara ca să mă urc pe ea și să te pup...“. Am ieșit în curte. M-am întors cu scara. Râdeam ca o vită. Fata aceea uriașă plângea, se cocoșase un pic și plângea. Am lipit scara de un perete și am rupt-o la fugă... * În 1895, minerii din California au găsit rămășițele unei femei înalte de 2,03 m. Trei ani mai târziu, o echipă de antropologi a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
izvora furibund cruzimea și galopa prohodul implacabil. Exact! Păun cel de treabă dispăru, chiar în noaptea următoare, casa îi fu confiscată și în urma sa nu se mai păstră decât renumele. Rând pe rând, goldăneștenii, anatemizați de noua orânduire comunistă, se cocoșară tot mai mult sub povara colectărilor de produse agricole cote introduse obligatoriu, pentru a pleca spre Răsărit, ca datorii de război. Rând pe rând, după ce se istoviră, încercând să astupe, cu grâu, cu ovăs, cu orz, cu porumb și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
strânse în aceeași poziție au început să-l doară. Bărbatul între două vârste care stătea vizavi îi mai arunca câte o privire curioasă de după ziarul pe care-l citea. Până la urmă a împăturit și el ziarul și a adormit. Bătrâna cocoșată de lângă el și-a deschis cutiuța cu mâncare și a început să ronțăie, ca un șoricel, o turtă mare de orez. S-a întors spre Gaston și l-a întrebat zâmbind: — Sunteți american? — Nu... Gaston a clătinat din cap, jenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de gât pe loc. - Tu n-ai văzut că lumea înnebunește? - A, că-i și greu de observat! Băboiul a trimis și-un memoriu de vreo treizeci de pagini la Consiliul Județean, a ajuns la Andrei. M-a sunat ăla, cocoșat de râs. „Am primit un memoriu împotriva ta”, zice. „Te încondeiază doamna doctor”, zice. „Că vrei s-o otrăvești, ai tratat cu nu’ș ce otravă boabele de cafea... mi-a adus vreo câteva, a trebuit să ronțăi vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
n-o să-l aruncăm pe-al dumneavoastră, la care țineam atât, nu, nu pentru a-l publica, țineam atât să vi-l restituim. Cel ce vorbește astfel e un omuleț uscat și cocoșat ce pare că se usucă și se cocoșează tot mai mult, de câte ori cineva îl cheamă, îl trage de mânecă, îi supune atenției o problemă, îi încarcă brațele cu un teanc de corecturi. „Doctor Cavedagna!“, „Ascultați, doctor Cavedagna!“, „Să-l întrebăm pe doctor Cavedagna!“, iar el se concentrează de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu-i dea lacrimile. Leigh cotrobăia prin geantă căutând ceva, orice, ca să-și facă de lucru până la sosirea lui Jesse. Nu putea să stea așa acolo, ce naiba, uitându-se pe pereți, nici nu vroia să pară una care s-a cocoșat detot butonând de zor la BlackBerry. Avea un fragment de o sută de pagini din manuscrisul pe care i-l dăduse secretara ei când ieșea din birou, dar renunță repede și la ideea asta; să scoată pe masă un manuscris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Dar dacă ai putea să te descurci fără el ar fi mai bine. E istovit. Îl cruț și eu cum pot. Rambert s-a uitat la Tarrou. Acesta slăbise. Oboseala îi tulbura ochii și trăsăturile feței. Umerii săi puternici se cocoșaseră. Cineva a bătut la ușă și un infirmier cu mască albă a intrat. A pus pe biroul lui Tarrou un pachet de fișe și, cu o voce pe care tifonul o înăbușea, a spus doar atât: "șase", apoi a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de oțel erau mai mult pentru intimidare, le Învîrteau - strigînd - deasupra capului; era mai bine să fi fost cineva legat cu ele, cum se Întîmplase, pînă nu demult, prin Răsărit? Loveau cînd nu mai aveau Încotro. Și Thomas fusese rănit, cocoșase și el destui; existența fusese ceva complicat Încă din comuna primitivă. Motorizații erau aproape antialcoolici, asta ar mai fi trebuit, să Încalece băuți caii și așa prea nărăvași. Mai fumau, bandiții, ierburi interzise, chiar dacă nu toți; se mai Îmbolnăveau de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
clavicula, fusese operat; mai avusese cîteva suturi la brațe, una la un pectoral, lovitura aceea de șurubelniță ar fi putut să-i fie fatală, dacă ar fi fost mai profundă; după ce se Însănătoșise, nu se oprise, mai Încasase apoi și cocoșase și el destui. Era o luptă, adversarii erau la vedere, cunoscuți unii dintre ei; un fel de turniruri, nu tocmai cavalerești, mai degrabă ciocniri Între două forțe care nu găseau altă cale pentru a-și consuma energiile În exces. O
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
polițistului de lângă Ambasada Franței, o văd pe mama, bătrâna mea mamă, din pântecele căreia am ieșit În lume, Într-o noapte geroasă de iarnă. Dacă mă urc pe bolovan, de aici din stradă , prin fereastră o văd pe mama. E cocoșată de atâta muncă sărăcuța. Când intru În casă tata mă ademenește cu vaselina, Îmi unge cu ea Încheieturile mâinilor, apoi intrăm Împreună În garajul Întunecos. Tata miroase a vaselină, a transpirație și a vin acru. Bicicleta pe care nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pixul din interiorul sârmei Încolăcite, Îi apasă capătul cu degetul mare și mina metalică țâșnește cu un mic păcănit la suprafață. Așează caietul pe pat și, Însfârșit Îl deschide. Își pune ochelarii pe nas, și se apleacă asupra lui, se cocoșează ca un școlar obișnuit să-și facă lecțiile pe unde apucă. Razele soarelui pătrund În Încăpere atât de violent, de parcă acolo sus cineva le Împinge cu forța. Antoniu Începe să scrie: Lui Kawabata, tovarășul meu de povești, mort la 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
spre marea mea părere de rău, a trebuit să trec în cursul elementar, unde nu se mai scotea nici un sunet. învățătoarea și cu mine am plâns pentru ultima oară împreună. I-am mângâiat părul creț și am consolat-o. Mă cocoșam și sufletește. în timpul pauzelor alergam fără rost de colo colo, strigând cu toată forța plămânilor mei, ääääää sau iiii sau ööööö, la fel ca și ceilalți. Și participam la glumele triviale despre urină și fecale. Când vreun amărât de la cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Tamarei. Pentru că, am explicat eu, Tamara nu termină niciodată. Luke, Shake, Joey și Johnno erau pe cale s-ajungă la spital de-atâta râs. Gaz s-a uitat nedumerit și a întrebat pe un ton plângăcios: — Ce-a vrut să zică? Cocoșat de râs, Luke l-a luat de-o parte și i-a explicat. în cele din urmă, a venit timpul să ne luăm la revedere de la băieți. Fusese un preludiu plăcut, dar eu și Brigit ne aflam în misiune. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]