289 matches
-
ar vrea să toarcă și gardul. Impresionat de presupunerea hărniciei fetei, prințul o ia la palat. Împărăteasa îi dă să toarcă într-o încăpere cânepă. Fata începe să plângă. Apare un pitic "cu degete lungi ca niște cârlige și puțin cocoșat", care o liniștește, spunându-i că va toarce el în locul ei toată cânepa. Situația se repetă de trei ori. A treia oară, piticul îi spune fetei că prințul o va lua de nevastă, dar el vrea, în schimbul ajutorului dat, pe
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
August 1880, și străzile prospere din capătul de vest al Londrei sînt aglomerate de trăsuri cu doamne în micile lor escapade la cumpărături. După-amiaza este caldă și însorită, dar în spatele umbrit al casei de pe strada Regent poți vedea silueta cocoșată a unui cerșetor. În ultimele cuvinte a fost adus în atenție un individ, și observăm introducerea unui personaj important. Dar chiar și fără a citi în continuare, străfulgeră expresia descriptivă, "un cerșetor”. Am cîteva idei despre ceea ce este și înseamnă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
suferit repetate șocuri emotive triste (decesul persoanelor apropiate). Uneori teama de a avea cancer. 5. Unele aspecte morfologice particulare. Precanceroșii aparțin mai frecvent decât media generală a populației megalosplanhnicilor (sau tipul rond digestiv) și în al doilea rând tipului plat cocoșat. Au fost descrise și modificări ale aspectului mâinii: degetul auricular scurt și cu alte anomalii, aspect strangulat la mijlocul degetelor (falangina fiind mai puțin groasă decât normal), eminența hipotenară în formă de pungă (capătul ei proximal urcă mai sus decât al
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
fiind și posibilitatea adjectivării participiului; în cel de al doilea exemplu al fiecărei perechi, subiectul are capacitate de control, deci verbul este inergativ și participiul său nu se poate adjectiva. (d) Ion s-a cocoșat pe la 70 de ani; om cocoșat Ion s-a cocoșat ca să poată intra în peșteră; *om cocoșat ca să intre în peșteră (e) Ion se îngrașă de la mâncarea semipreparată; copil îngrășat de la mâncarea semipreparată Ion se îngrașă ca să arate mai bine; *tânăr îngrășat ca să arate mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
al fiecărei perechi, subiectul are capacitate de control, deci verbul este inergativ și participiul său nu se poate adjectiva. (d) Ion s-a cocoșat pe la 70 de ani; om cocoșat Ion s-a cocoșat ca să poată intra în peșteră; *om cocoșat ca să intre în peșteră (e) Ion se îngrașă de la mâncarea semipreparată; copil îngrășat de la mâncarea semipreparată Ion se îngrașă ca să arate mai bine; *tânăr îngrășat ca să arate mai bine. Există și posibilitatea trecerii între subclasele semantice, în funcție de contextul sintactic în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu-i bănuia aerul fetid, Înecăcios, culoarea gri-roz, „veselia” la comandă, ce semăna bine cu un icnet, uriașele cozi În frig, În ploaie, Întunericul medieval pe străzi, lipsa cronică a medicamentelor, umilirea constantă a femeii, adunările uriașe unde o mulțime cocoșată, Îmbrăcată În gri-negru, privea spre un balcon unde se distingeau niște păpuși rigide, asaltată În spate de „agitatorii” plictisiți și de trâmbe de urale stridente, ce scăpau din difuzoarele camionetelor securității... Nu credeam că mă voi Întoarce curând În țară
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
căutată de tânărul împărat, decât contra unui comision. Nașu’ scoate punga și după ce cad la tocmeală cu gureșele femei plătește atâta cât au convenit. Pentru suma aceasta, din cămară li se aduce oaspeților Budihala, o femeie neagră, zbârcită, urâtă, bătrână, cocoșată, pe care mirele o refuză, susținând că el o altă floare a zărit. Femeile sunt de acordă să ofere căprioara cea adevărată, numai dacă nănașul mai dă ceva pe deasupra. Și numai după ce acesta mai pune o foaie, două, mirele este
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
se putea servi de mâini, era aproape paralizat. Alături mă aștepta altul nu numai paralitic, dar și orb. În acest salon am avut pentru prima dată în viață imaginea cea mai autentică a Vitezdei: orbi, șchiopi, uscați, muți, surzi, strâmbi, cocoșați așteptând „mișcarea apei”. Mai sperau acești oameni? Și dacă sperau, ce sperau? O ușurare prin moarte a suferinței? O vindecare miraculoasă? Un Înger izbăvitor măcar de lanțul detenției? Atâtea vaiete, atâtea gemete, scrâșniri de durere, priviri disperate sau pierdute într-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de valuri. O priveliște mai puțin atrăgătoare, din care nu lipsesc câteva cutii de conserve, goale și ruginite, precum și cioburi de sticlă. Într-o zi va trebui să cobor și să curăț locul. Dincolo de drumeag, se ridică iar stâncile galbene, cocoșate, unele dintre ele imense, plantate aici printre tufe de iarbă sârmoasă și flexibilă și printre nenumărate hățișuri de scaieți sclipitori. Se mai ivesc din loc în loc (cultivate oare de mâna omului sau de natură?) o sumedenie de fucsii cam firave
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zdravăn, ca s-o pot apuca mai ușor. În ce privește „muntele“, am avut mai puțin succes, din simplul motiv că nu am putut găsi nimic, nici un colț de piatră de care să pot lega frânghia. Stânca e prea netedă și prea cocoșată, iar funia nu-i destul de lungă ca să o pot desfășura până la casă. Să cumpăr una mai lungă și s-o leg de ușa bucătăriei sau de stâlpul de la piciorul scării, și seară de seară să trag în bucătărie capătul ud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
stâncă de unde se vedea Golful Raven, nu departe de cea pe care stătusem cu James. Marea, deși părea clamă pentru că fusese atât de lustruită și frecată de ploaie, se afla totuși în toane rele, venind spre noi în valuri mari, cocoșate, lunecoase, fără urmă de spumă până în clipa când se întâlneau cu stânca într-o țâșnire de frișcă. Soarele continua să ardă, deși un giulgiu de ploaie sură estompa încă orizontul. Un curcubeu unea marea cu uscatul. Golful Raven avea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și ei s-au ridicat de la masă;// și a strălucit ceasul pe mâna marelui pădurar/ și ei au început vânătoarea;// și a țipat ceasul de fier/ și ei și-au șlefuit unghiile.// Nu-ți fie teamă, cititorule!/ Am părăsit convenția cocoșată a trecerii timpului./ Râd de ceasul din turn, de ceasul de mână,/ de ceasul de aur, de ceasul de fier...// (...) și a bătut ceasul din turn/ și ei au sfârșit vânătoarea;// și a strălucit ceasul pe mâna marelui pădurar/ și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Mariana Marin). Textele postmoderne în care apar asemenea structuri repetitive sunt destul de numeroase, ne-am oprit însă asupra acestuia pentru că, pe lângă ritmul obsedant pe care-l impune, propune explicit cititorului un dialog pe tema convențiilor literare, cum ar fi "convenția cocoșată a trecerii timpului". Poemul se constituie într-un veritabil laborator unde se prezintă amănunțit cum se realizează un text poetic având la bază o astfel de convenție și totodată cum se constituie un text autoreferențial. Tehnica fusese utilizată și de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care l-au văzut, aceasta se explică prin faptul că sunt impresionați de persoana sa privită în ansamblu, de ținuta sa, care este comodă și tinerească, de felul în care își ține capul, toate acestea deosebindu-l de scundul, vicleanul, cocoșatul și șchiopul senior de la Sans-Souci. Dar el îi poartă masca, nasul indiscret, cu nările largi, bărbia ascuțită, ochii albaștri rotunzi cu pleoape oblice ridicate spre tâmple. Îi spun că seamănă cu bătrânul Fritz și asta-i stârnește râsul. Ce ciudat
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
ăștia vor pune șaua pe noi și vor face legea ! Va fi mai multă bunăstare dar mai puțină libertate de acțiune, deci plictiseală (nu ?). La Paris am văzut aspiratoare de praf și gunoaie de pe stradă care semănau cu o roabă cocoșată. La Londra probabil că nu e nevoie pentru că nu e praf, iar pentru chiștoacele aruncate pe stradă (pe nevăzute) personalul are un fel de baston cu clește la capăt cu care îl ia când îl vede (la noi cândva erau
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
lupii că vor carne proaspătă. Li s-a amărât stomacul de trupul morților. S-au pornit la vânat la marginea orașului în căutare de carne tânără, s-au pornit să devoreze copii de zece-doisprezece ani, au început să sfâșie moșnegi cocoșați pe care îi lasă la poalele vieții, în bătaia soarelui pentru a le intra sub piele uscăciunea. Oameni buni, sacrificați-vă copii pentru binele vostru, fiți egoiști, dați-i hrană lupilor și priviți-i cu răceala cum sunt devorați! Oameni
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92915]
-
el.“ Hai să suflăm în pumni, noi, cei care nu purtăm mănuși nici când facem oameni de zăpadă. 1,2,3 pași într-un șotron. Sărim să ne încălzim înainte de culcare. În noaptea asta nu vom număra oi, ci lupi cocoșați. „Lupii cocoșați se duc în oraș și călătoresc cu tramvaiul și râd când văd cum se face seară.“ Ochii mari, acuși apare luna! „Un lup cocoșat nu laudă niciodată pe nimeni; el nu se uită în vitrine, nu se dă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
să suflăm în pumni, noi, cei care nu purtăm mănuși nici când facem oameni de zăpadă. 1,2,3 pași într-un șotron. Sărim să ne încălzim înainte de culcare. În noaptea asta nu vom număra oi, ci lupi cocoșați. „Lupii cocoșați se duc în oraș și călătoresc cu tramvaiul și râd când văd cum se face seară.“ Ochii mari, acuși apare luna! „Un lup cocoșat nu laudă niciodată pe nimeni; el nu se uită în vitrine, nu se dă pe gheață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
să ne încălzim înainte de culcare. În noaptea asta nu vom număra oi, ci lupi cocoșați. „Lupii cocoșați se duc în oraș și călătoresc cu tramvaiul și râd când văd cum se face seară.“ Ochii mari, acuși apare luna! „Un lup cocoșat nu laudă niciodată pe nimeni; el nu se uită în vitrine, nu se dă pe gheață și nu bate copiii, nu se duce la circ și e vesel, dacă are de ce să fie, și niciodată nu-și ține banii ascunși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
bate copiii, nu se duce la circ și e vesel, dacă are de ce să fie, și niciodată nu-și ține banii ascunși sub pernă (ci într-un burdușel de miel plângăreță.“ Ce-i acela burdușel? Taci și-ascultă! „Un lup cocoșat nu-și face dușmani (fiindcă nu mai are pe cine-și face dușmană, cântă la pian și la vioară. Când e zi de sărbătoare își ia copiii și-i duce la cinematograf să vadă filme cu lupi cocoșați. Când este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Un lup cocoșat nu-și face dușmani (fiindcă nu mai are pe cine-și face dușmană, cântă la pian și la vioară. Când e zi de sărbătoare își ia copiii și-i duce la cinematograf să vadă filme cu lupi cocoșați. Când este nervos surâde cu toți dinții, până îi trece supărarea; nicicând el nu va da nici două parale pe mașinile electrice de tocat carne.“ Somnul nu vine niciodată când îl chemi. Dacă te uiți suficient de mult și suficient
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
pus nici de data asta mănușile, dacă ni se face frig suflăm în pumni și gata. Tac până și vrăbiile, iar luna a uitat să răsară. 1, 2, 3. Am să pocnesc din degete și toți mieloparzii și toți lupii cocoșați vor începe să zburde în jurul Boababului, până se vor sătura de căpșuni și vor încăpea, ghiftuiți, într-o poveste. „Prima morală: Uneori poți vorbi chiar cu zidurile, dacă le înțelegi. A doua morală: Ce cauți, aceea găsești. A treia morală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
și "da", cu curaj. Da" iubirii, "da" tuturor bețiilor sale și de asemenea în acei ani în care contracepția rămâne cel puțin aleatorie "da" tuturor riscurilor sale. Este la un pas de moarte când, la 19 ani, un bărbat "pocit, cocoșat, care făcea avorturi" o hăcuiește "legată de masa din bucătărie, cu picioarele ferecate într-un cerc metalic și cu un tampon îmbibat cu eter băgat în gură". Cu toate acestea, Juliette Gréco supraviețuiește operației vrednice de Evul Mediu, continuând multă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
miraculoasei Păsări a basmelor noastre străbune și deodată, mă trezesc întrebînd cu voce tare dacă Doamna acestor locuri primește oaspeți veniți de departe. Nimeni nu înțelege ce spun și atunci, din mijlocul grădinii, se apropie un băiat subțire, smead, puțin cocoșat, care mă roagă într-o franceză destul de corectă să mai repet întrebarea. La rîndul său, o repetă în italiană, gardienei, iar aceasta răspunde că un asemenea noroc nu l-aș putea avea decît după ora 19, cînd Bătrîna Doamnă se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mulți opozanți când armata a început să curețe strada. Dar iată că sosește maiorul Fănuță în capul escadronului de jandarmi. Atunci mai mulți ies din cafenea pe trotuar și în stradă, având în frunte pe avocatul Atanasiadi care era mic, cocoșat și cu figura unei maimuțe. Atanasiadi era prieten cu Fănuță, dar în acel moment era plin de indignare. Ieșind în mijlocul stradei luă o pozițiune marțială, puse mâna în șold și strigă: — Savule, dă-te înapoi, căci ești soldatul tiraniei! Fănuță
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]