297 matches
-
sfântul Lambert. Apoi s-a mai spus că un glumeț pe nume Franz Witte și-ar fi celebrat dansul pe capotele acoperite de zăpadă ale mașinilor parcate foarte aproape una de alta pe Königsallee, pe Opeluri, Borgwarduri, Mercedesuri, pe Volkswagenuri cocoșate. Deoarece însă dansatorul se înălța în salturi ușoare și ateriza ca un fulg, nici una dintre mașini nu ar fi fost avariată. Lucrul acesta a fost confirmat ulterior. Cu toate astea, pe când sărea de pe o mașină pe alta și, în săritură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cunoscut în primii ani berlinezi, pe când ne vedeam adeseori, iar câteodată ne apropiam prea mult: „Ca și când mergea cu vântul puternic în față. Aplecându-se morocănos de umeri, pe când intra în încăperi închise, în atelierul plin de elevi. Fruntea și maxilarele cocoșate, totul însă cizelat cu finețe. Părul rar, moale. Ochii înroșiți, fiindcă pe vremea aceea vântul bătea din față. Delicat în jurul gurii și al nărilor. La fel ca desenele lui în creion, pudic...“ Și cam tot așa, schițat în contururi, vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la fiecare intrare, cine ești, unde mergi, la cine și de ce. Oricum, cred că se și pișase pe el, sau așa cel puțin mi se părea mie, poate din cauza petei mari și ude dintre picioarele lui. Era înalt și puțin cocoșat, neras de câteva săptămâni, cu părul încîlcit ca de păpușă și retezat brutal, dar nu cu foarfecele, cu o dantură stricată, ca de cal. Buzele erau însă roșii, foarte roșii chiar, aș putea spune, probabil din cauza vântului de afară. Eram
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cu un cap și ceva mai mare decât negrul nervos și ca să-i șoptească mai bine cocleala se apleca din când în când la urechea lui. Era atât de caraghios cum își mișca capul în sus și în jos, așa cocoșat, parcă era un cocostârc bâlbâit. Îl învîrtea pe fraier în cerc, înțelegeam din explicațiile lui că e vorba de un litigiu, dar nu mă prindeam care, mai ales că pe mine mă frigeau banii pe care îi aruncam în sacul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cu o girl next door. Living next door to Alice. Am dinții puțin galbeni. N-ar trebui să știi asta, dar oricum îți zic, că o să uiți. Și eu o să uit, dar asta nu trebuie tu să știi. Și stau cocoșată. Foarte des stau cocoșată. Îmi aduc umerii în față, ca de frig, știi? Când stai așa, cu umerii puțin înainte, iarna? Da... Da’ sunt deșteaptă, în snobismul meu de a-mi face mereu un profil cool, jumate copy paste din
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
door. Living next door to Alice. Am dinții puțin galbeni. N-ar trebui să știi asta, dar oricum îți zic, că o să uiți. Și eu o să uit, dar asta nu trebuie tu să știi. Și stau cocoșată. Foarte des stau cocoșată. Îmi aduc umerii în față, ca de frig, știi? Când stai așa, cu umerii puțin înainte, iarna? Da... Da’ sunt deșteaptă, în snobismul meu de a-mi face mereu un profil cool, jumate copy paste din al fetei ăleia cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
treacă pragul... Atunci am citit în gazetă de tine și te-am chemat... Azi dimineață, vrând să scot apă din fântână, la capătul lanțului, în locul clădirii, mi-am găsit fiica umflată de apă și cu creierii zdrobiți. Fiind firavă și cocoșată, a fost probabil trasă în hău de greutatea ciuturii pline... N-am mai avut nici un dubiu; urmam eu. M-am repezit în atelierul bunicului cu un topor în mână și cu o ceață lăptoasă pe mine. Le am găsit acolo
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la Gaston. Roțile trenurilor huruiau deasupra capului lui Gaston. De câte ori trecea câte unul, cădeau câteva picături de lichid negru. Napoleon adulmeca și scormonea într-un container de gunoi. Într-un ungher slab luminat, bătrânul s-a apropiat de o femeie cocoșată, între două vârste, foarte sărăcăcios îmbrăcată și i-a spus ceva în șoaptă. Femeia s-a uitat când la palmă, când la el și a dat până la urmă din cap în semn de aprobare. Bătrânul punea, fără îndoială, în aplicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Bătrânul îi striga din când în când: — Bine faci că stai și aștepți, dar n-ar fi mai bine să-ți încerci norocul la ghicit în cărți, domnule Gas? Lui Gaston îi era milă de bătrân, dar și de femeia cocoșată care îi întinsese palma să i-o citească. Era foarte tristă. I se citea oare în palmă că avea un copil grav bolnav? A ajuns oare la un punct critic în viață și nu știa ce cale să apuce? Deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lumea asta, unul care poate ar fi reușit să producă întotdeauna o mână mai lungă și alta mai scurtă la același personaj, poate stânga ar fi avut la el șapte degete. Și dacă i-ar fi pictat pe toți șpanchii, cocoșați și cu urechi verzi, cu nasul în mijlocul burții? Chiar dacă ar fi amestecat total aiurea culorile? Cine știe dacă n-ar fi creat un stil. Până la urmă, aș fi preferat să cumpăr un tablou kitsch semnat Adolf H., cu zorzoane sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu nașii... - Bine, părinte, atunci așa facem... S-au spus rugăciunile, „... și să-l așeze alături de cei drepți...”, a mai trecut cam jumătate de oră. Am reușit să fumez două țigări, ascuns după un monument cu un înger, parcă puțin cocoșat, aplecat s-adune în căușul palmelor suflarea muribundului, s-o poarte la ceruri, dar n-am cum să plec. Sicriul trebuie dus la destinație și, din nefericire, nu suntem decât vreo patru care putem îndeplini această sarcină. - Încă nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Nu îi e frig așa dezbrăcată? — Temperatura este constantă aici înăuntru. — Atunci simte? — Sigur. — Nu este în comă? — Nu, sedată. E în comă farmacologică. Dă din cap cu gura deschisă: — Ah... da. O strâng din nou în brațe. E mică, cocoșată. Soarta a trecut peste ea ca un buldozer. — Am sperat tot timpul că va cădea avionul. Nu vroiam s-o văd moartă. Apoi nu mai spune nimic. Acum stă lângă tine. Și-a revenit puțin. E mai puțin speriată, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aici atâtea manuscrise încât nu mai contează, doar n-o să-l aruncăm pe-al dumneavoastră, la care țineam atât, nu, nu pentru a-l publica, țineam atât să vi-l restituim. Cel ce vorbește astfel e un omuleț uscat și cocoșat ce pare că se usucă și se cocoșează tot mai mult, de câte ori cineva îl cheamă, îl trage de mânecă, îi supune atenției o problemă, îi încarcă brațele cu un teanc de corecturi. „Doctor Cavedagna!“, „Ascultați, doctor Cavedagna!“, „Să-l întrebăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a fi primiți de doctor Cavedagna. Șuvoaie de discuții, în care abundă lexicul disciplinelor și școlilor de gândire celor mai specializate și exclusive, se revarsă asupra acestui bătrân redactor, pe care la prima vedere l-ai definit „omuleț uscat și cocoșat“, nu pentru că e un omuleț, mai uscat, mai cocoșat decât atâția alții, nici pentru că expresia „omuleț uscat și cocoșat“ face parte din modul lui de exprimare, ci pentru că pare venit dintr-o lume în care încă - nu: pare ieșit dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în care abundă lexicul disciplinelor și școlilor de gândire celor mai specializate și exclusive, se revarsă asupra acestui bătrân redactor, pe care la prima vedere l-ai definit „omuleț uscat și cocoșat“, nu pentru că e un omuleț, mai uscat, mai cocoșat decât atâția alții, nici pentru că expresia „omuleț uscat și cocoșat“ face parte din modul lui de exprimare, ci pentru că pare venit dintr-o lume în care încă - nu: pare ieșit dintr-o carte în care se mai întâlnesc - da: pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai specializate și exclusive, se revarsă asupra acestui bătrân redactor, pe care la prima vedere l-ai definit „omuleț uscat și cocoșat“, nu pentru că e un omuleț, mai uscat, mai cocoșat decât atâția alții, nici pentru că expresia „omuleț uscat și cocoșat“ face parte din modul lui de exprimare, ci pentru că pare venit dintr-o lume în care încă - nu: pare ieșit dintr-o carte în care se mai întâlnesc - da: pare venit dintr-o lume în care se mai citesc cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lui de exprimare, ci pentru că pare venit dintr-o lume în care încă - nu: pare ieșit dintr-o carte în care se mai întâlnesc - da: pare venit dintr-o lume în care se mai citesc cărți cu „omuleți uscați și cocoșați“. Fără a se dezorienta, lasă problematica să alunece pe lângă el, dă din cap și încearcă să delimiteze chestiunea în aspectele ei cele mai practice: — Dar nu cumva ați putea, iertați-mă, notele din josul paginii să fie inserate în text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai trag una. Mă șterg la ochi cu dosul mâinii. Pe bune. Știu că situația pare foarte rea în acest moment. Guy își aruncă ochii pe o hârtie. Dar ai o carieră extraordinară în fața ta. Nu răspund. Stau cu umerii cocoșați, îmi curge nasul și șuvițele lăcuite care mi-au scăpat din coc îmi acoperă fața. — Fii rezonabilă. N-o să te întorci la curățat wc-uri. Nu te mai ține nimic aici. Face un pas în față și-mi pune pantofii lucioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e curată ca cristalul? Nici visezi că înainte-ți stă un stâlp de cafenele, Ce își râde de-aste vorbe îngînîndu-le pe ele. Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget, Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri, La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri; Toți pe buze-avînd virtute, iar în ei monedă calpă, Quintesență de mizerii de la creștet până-n talpă. Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
petic de peluză și se trântește jos. După o clipă, îi urmez exemplul, întinzându-mă pe burtă, ca și cum aș fi vrut să-mi protejez organele vulnerabile. Are dreptate, este mult mai ușor să te întinzi pe iarbă decât să stai, cocoșat, pe scaunele acelea mici de fier. — Știu că lucrăm împreună, începe Finn. —Eu lucrez pentru tine, îl corectez eu. Vocea mea e leșinată și jalnică. Nu-mi place. —... și suntem prieteni și mergem împreună la întâlnirile cu grupul, și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Încerc să-l ridic, dar are șaptezeci și ceva de kile. Connor, te rog frumos. Nu ne Îngreuna și mai mult situația. — Cred că ai dreptate. În cele din urmă, se ridică În picioare. Plec. Pornește către poartă, cu spatele cocoșat a Înfrângere și mă străbate un sentiment cumplit de vină, amestecat cu o dorință extrem de fierbinte de a-l face să se grăbească. Spre groaza mea, se Întoarce iar spre mine. — Și... cine e ? — E... un tip pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
numărăm, Numere în ani avem, Învățăm să socotim Mai deștepți să devenim! 0 unii spun că este nul Și nu-i demn de luat în calcul, 1 este primul din pitici, 2 următorul din cei mici, 3 e puțin mai cocoșat, 4 un pitic adevărat, 5 deja e puțin mai mare, 6 vine pe cărare, 7 el ne spune că-i frumos, 8 se prezintă bucuros, 9 dintre toți răsare, 10 - i fratele cel mare. Iar acum în rând vom trece
Numerele by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83644_a_84969]
-
unor floricele de câmp pe care le-a pus odată, de mult Într-o zi de vară, pe mormântul mamei... Adoarme, cu gândul la pictura cumpărată... ,,Șederea mea În casa de la țară.se apropia de sfârșit. Venise toamna, și dealul cocoșat și ruinele castelului, căpătau pe zi ce trece nuanțe de ocru-sângeriu, și verde-șters, iar vița-de-vie de pe deal, gemea de struguri. Cu proprietarii bătrâni, schimbam diminețile câteva propoziții scurte, de politețe, după care mă retrăgeam În camera mea și loveam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cum o ține cu degetele alea lungi osoase. * O dată parcă totuși m-a văzut, era la masă cu Victor, eu treceam pe acolo, el s-a uitat la mine și mi-a aruncat pastila: — ...Ei, dragul meu, de ce mergi așa cocoșat? La vârsta ta e foarte important să te Înveți să mergi drept! Învață-te dragul meu, pari și mai Înalt, dar mai ales, dacă te Înveți de pe acum să mergi drept, o să fie bine pentru coloana ta toată viața. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și umerii dolofani; capul său părea aproape înfipt între umeri, sub coiful cu decorațiuni bogate. Își rezema pe genunchi atât mâna stângă, cât și dreapta, în care ținea bastonul de comandă. Așezat pe scăunelul de campanie, cu coapsele depărtate, stătea cocoșat înainte într-o poziție care-i știrbea demnitatea. Și, da, aceea era postura lui obișnuită, chiar și când stătea așezat în fața unui musafir sau când se plimba. Nu era omul care să-și umfle pieptul. Vasalii săi superiori îl sfătuiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]