1,239 matches
-
cele din urmă... Nu vreau să vă jignesc, domnule profesor. Nu mă jigniți deloc. Tot așa o văd și eu...! Izbucni În râs, tocmai când dialogul risca să devină patetic, uman, cu doza cuvenită de compasiune și Înțelegere față de cel cocoțat pe suferință ca pe niște picioroange de milog trufaș. Flavius-Tiberius schiță doar un zâmbet. Grațian avea o Întreagă teorie asupra suferinței identitare, pentru care nu nutrea decât dispreț. Iolanda se uita mirată la Petru: Carevasăzică așa arată un cinic. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sfârșitul poveștii. Ca și înainte, unele părți, unele sensuri s-au pierdut: ] pășit înăuntrul cercului de bazine. [text lipsă] brusc o amintire foarte clară cu bunicul, înalt, cu nas lung, roman și păr argintiu dat cu briantină, lipind un tapet, cocoțat pe-o scară veche, neagră, stropită de vopsea. M-am gândit la faptul că, de la moartea lui, bunicul devenise pentru mine mai mult o colecție de scene decât un om adevărat, că mi-l aminteam fiind amabil, furios, serios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am revenit în prezent. O claritate înspăimântătoare a cuprins lumea, o senzație că toate lucrurile sunt exact ceea ce [text lipsă] cu relevanță, evidență și-o puternică [text lipsă]. Fără să-i spun eu, mintea mea trecu înapoi la imaginea bunicului cocoțat pe scară. Și-atunci l-am văzut: în parte cu ochii sau cu ochiul minții. Și-n parte l-am auzit, amintirea unor sunete și cuvinte perfect formate. Concepte, idei, frânturi din alte vieți sau scrieri sau sentimente. Și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mele ude și noroioase zăceau grămadă în fața dulapului. Aruncasem pe mine o pereche de pantaloni scurți și-o bluză veche, cu glugă. Jacheta de camuflaj a fetei atârna pe spătarul scaunului, cizmele erau așezate dedesubt și laptopul lui Nimeni stătea cocoțat pe scaun. Dușul pornit în baie scotea un fâsâit greoi, ritmic, întrerupt din când în când de tăcere și clipoceli când fata se mișca sub jetul de apă. Punând cutia lângă mine, am răsucit reportofonul în mâini. Dusesem o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
parcé nici n-ar fi fost niciodaté copac, ci numai o buturugé cafenie. Poate nici n-ar fi fost mai bine sé fie un copac. Ce ar fi fost dacé În loc sé stea pe buturugé, ar fi trebuit sé se cocoțeze În copac? Poate cé nici nu s-ar fi vézut așa cerul, casele și dealul. Însé așa se vedeau atît de bine! Așa cum le cunoaște Șasa dintotdeauna, de la Înélțimea acestei buturugi. Șasa Își sprijini coatele pe genunchi și stétu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cataplectic, de frică, pe poartă. Lasă-l, TA-NO! îi comand cu cea mai aspră voce. Răzbelnică mai ești. Cu toată lumea, chiar și cu prăpăditul de mine. Îi dă, totuși, lui Mișu Negrițoiu pace. Motanul sare în vișin și stă acolo, cocoțat între straturile cu tufanici și Dumnezeu, întrebîndu-se cum umple Miss Deemple gropițele alea din obrăjori. Mai rămîn pe banca de sub măr. Tonurile de chihlimbar ale grădinii mă fac să mă închipui o insectă grasă și verde, prinsă-n rășină. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
intre doamnele stenografe... (Apar trei pupeze decoltate, intens fardate și rujate, cu unghiile ascuțite și întoarse ca niște gheare. Țin în mână fiecare câte un carnețel minuscul în care fac semne indescifrabile cu creioane dermatografe. Se aliniază una lângă alta, cocoțate pe tocuri foarte înalte, în fața triplului soț, ce privește la unison cu cei șase ochi și trei coarne direct în decolteul lor generos. Tot timpul interogatoriului, vor sta cu ochii pironiți în decolteuri. Din când în când, se ridică toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
paralelă cu linia de tramvai, cu direcția moarte. În ambele Oglinzi. Mioara aici, cu beldia de rufe în mână, părea un cavaler medieval cu lancea lui Don Quijote. Dincolo, Mama cu beldia în mână părea un Sancho Panza la turnir. Amândouă cocoțate pe acoperișul de țiglă, lângă cocoșul de tablă, ridicând cu răcnete beldiile și susținând firele electrice de tramvai. Figurația filmelor românești (toate proaste), actorii, scenografii, culorile, sonorul, muzica s-au întors în pixeli. În locul lor, gladiatorii condamnați la moarte, răzvrătiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
A m țâșnit din templul mamei în zori, sfâșiat de dorul după bicicleta promisă de tatăl meu din prenaștere și, deși peste timp, nea Costică frizerul îl tot întreba: Nea Ioane, i-ai luat băiatului ce i-ai promis? Eu, cocoțat pe scăunelul de lemn, ascultam răspunsul trist, printre clănțăniturile foarfecelui, cu gândul la bicicleta așezată frumos în vitrina din drumul spre casă, de unde se aud și acum ușile trântite ale copilăriei, mama strigându-și băiatul înecat în Dunăre, rochia cenușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din trunchiurile suple ale salcâmilor. Din diferite unghiuri, chiar și de jos, semn că prin gura canalizărilor cineva telecomanda un obiectiv secret. Dar cine comandase plan general? Și un cerc roșu în jurul personajelor în mișcare: Stoian și Teodor? Care urmăreau cocoțați pe gard femeile din priviri. Comentau și râdeau și aici sonorul nu reda nimic. Nu se auzea decât bâzâitul videoproiectorului. Pe stradă, toate femeile erau goale, neștiind că sunt goale. Așteptau în stațiile de tramvai nepăsătoare și frivole, neștiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
avut mai mult noroc? — Pînă n-am s-o văd cu ochii mei, spune Roja, nu cred nimic, sînt convins că într-o clipă cînd cerul a fost luminat de rafalele unor trasoare am zărit jerseul lui Tîrnăcop în mijlocul șandramalei cocoțat pe caroseria autobuzului răsturnat. — Vedenii, scumpule, zice Părințelul, n-aveau ei cum să reziste singuri pintre complotiștii ăia care știau perfect ce aveau de făcut, fiind coordonați la fiecare mișcare prin ordine cît se poate de exacte venite de sus
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
concordanță cu inconfundabila tradiție olărească (tradiție păstrată cu sfințenie), aducânduse o oală mare („frunte” În clasificarea olarilor) cu vin rubiniu, rece, cu mărgeluțe Îmbietoare, care sfârâiau de plăcere, etalându-și buchetul de parfumuri și tărie, porniră spre pădure. Va era cocoțat pe umerii tăticului său. Victor, rămas numai Într-un maiou roșu-roșu ce lăsa la vedere mușchii bine conturați, mergea În față cu dulcea sa povară pe după umeri, puțin mai În urmă venea bunicu’ Gheorghi, care Își privea cu mândrie nepotul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dement și bun de nimic nu l mai scotea. Cât de obosit ar fi venit acasă din schimbul de noapte, tot singur trebuia să se descurce. «Ia-ți!», «fă-ți!», «pune-ți singur!». Asta-i spunea Mărioara de fiecare dată, cocoțată în vârful patului și mâncând mere sau semințe [...]. Despre dragoste nici nu putea să mai fie vorba. Dacă ar fi fost numai dragostea. Mărioara îl îmbrobodea și la capitolul bani“ etc. Ce mai aflăm în continuare? Că Mărioara îl face
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o bagă în seamă. Între timp vine și poliția. Să mi-l aduceți pe derbedeu la mine! N-o să mai bată mingea cît o trăi! Pînă seara, doamna directoare Eliza a devenit doar doamna profesoară Eliza de la școala 2532, școală cocoțată pe un deal enorm, cu drumuri de acces făcute din noroi. A doua zi este adus și autorul năprasnicului șut, un ghiavol de copil pirpiriu și costeliv. Tu ai tras șutul ăla, mă? Da, tremură pișpiriul. De ce minți, mă? ?! Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
rachiu și îl lămurește cam cît bănet va avea. Ca și cum ai avea un salariu pe 25 de ani de aici încolo. În afară de... Sigur, în afară de apartament. Și mobilat, te pomenești. Sigur, cum altfel? Luat de băutură, Ion acceptă afacerea. Stătea izolat, cocoțat pe deal și în zare vuia orașul, luminat ca în povești. N-a avut curent niciodată și-i era sufletul acru de glod, de singurătate, de mizerie și de lampă cu petrol. Mă duc la bloc, ca să boieresc și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aflat și vestea surpriză. Știi cine te-a înfundat? întreabă șoptit un anchetator. Opoziția. Nu. Te-a înfundat Motănel. Erai prea amic cu el și prea implicat în potlogării. Ce lighioană nerecunoscătoare! Cîte n-am făcut pentru el, să-l cocoț sus! Ușurel, că-l poți enerva și mai mult. Guran pe loc a trecut la opoziție. După doi ani scapă și va redeveni făcător de miniștri. Viitorul ministru Marcel stătea într-o bancă situată pe la mijlocul amfiteatrului, urmărind formal expunerea tezei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și adormea tîrziu de tot, pe cînd el, Marcel, sforăia zgomotos. Acum dorm în camere diferite și lumina din camera jumătății sale stă deseori, pînă hăt, tîrziu, aprinsă. Pe undeva Marcel simțea că este inferior nevestei și încerca să se cocoațe mai sus, prin șmecherii ușoare. Era sigur că la condus mașina este un as și dorea să se grozăvească. Marcel, n-are rost, este și copilul cu noi. Ce vină are el ca să-l expui inutil la pericole? Sînt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
plec, spune Ramona. O să-ți duc lipsa. Și eu, spune fata cu ochii în lacrimi. Dar cel cu lacrimi mai mari, mai multe și mai amare era Dorinel. Gura lumii Directorul Nicoară conducea cu o mînă de fier spitalul acela cocoțat pe una din colinele Iașilor. Era un bun meseriaș și n-avea decît un mic cusur: îi plăceau fetele tinere și necoapte încă complet. Nicoară se apropia de pensie, dar se ținea încă bine și mersul său presupunea exerciții fizice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
măruntă pe dinăuntru și pe dinafară. Ajunși la fața locu lui, am dat și noi, băieții, din hîrlețe și din lopeți cum ne-am priceput pînă cînd, Încet-Încet, un dîmbuleț galben, bine rotunjit a ajuns să umple carul. Ne-am cocoțat veseli deasu pra, Înfi gînd lopețile În lutul cleios și rece. Schimpf bácsi mîna mulțumit calul pe drumul de Întoarcere, iar noi spo ro văiam Înainte. Zoli s-a ridicat ușor ca să ne arate pe unde ar trebui să dregem
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
toți de iarba fiarelor, dar că ar fi fost de-adevărat, asta n-o mai crezuserăm. Și oamenii erau mulțumiți, le mergea bine, primăvara nu mai erau inundații, făcuseră case frumoase, cu înflorituri din lemn la cerdac, cu odăi multe, cocoțate pe temelii înalte, tot din pietre de râu, satul coborâse până lângă dig, apa era bună și rece, pește din belșug... Totul până într-o zi. Mai bine zis, pe-nserat. Era ca acum sau, poate, ceva mai înspre toamnă: era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
După al doilea cântat al cocoșilor, Petrică și soția lui Își conduceau musafirii... Tata Toader l-a Îmbrățișat prelung pe Petrică, rostind apoi cuvinte de aducere aminte: ― Uite-te tu ce noapte! Tare seamănă cu noaptea ceea când am stat cocoțați pe o margine de acoperiș, În satul ceala, până ne-o trecut os prin os. Tocmai atunci și-o găsit rusnacii să-i tragă la măsea samahoancă cu șâpu’... Pe urmă, ține-te, frate, de povești... din care noi nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ciricului. Petrică a rămas dus pe gânduri, uitând parcă de prezența musafirilor. Într-un târziu, i s-a auzit glasul: ― Îți mai aduci aminte, Toadere? Era cam pe vremea asta. Și o noapte cu lună plină... ― Da, da, da. Atunci când, cocoțați Într-un turn pentru apă al unui colhoz, căutam să prindem mișcările celor din comandamentul rusesc... ― Și... le-am prins! ― Nu se putea altfel! După vreo trei sferturi de noapte... Era musai să le dăm de capăt! Acuma, ascultă comanda
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
apăsat și repetat că ar putea constitui un punct de plecare interesant pentru elaborarea unui nou alfabet. Din fericire, existau însă pentru Nineta și subiecte mai atractive pe lume, mai apropiate de aspirațiile mele de individ care dorea să rămână cocoțat în topul micilor depravați. Când a murit Dej, ninetistele, îmbrăcate în negru, s-au adunat din nou la voroavă, purtau cu ele niște fotografii cu un semichelios bătrâior, lăudau nu știu ce fapte de vitejie ale acestuia, picurau lacrimi și-i blestemau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
bine antrenat, scoate repede de sub masă, de la spate, de după perdea, din tavan, de unde nu te aștepți, un panou pe care sunt orânduite, în cea mai riguroasă disciplină, tabele cu multitudini de căsuțe colorate, grafice cu săgeți orbitoare, șiruri de cifre cocoțate în copăcei avântați pe verticale și orizontale, diagonale șturlubatice pe care se înșurubează tot felul de simboluri misterioase, hărți pe care înfloresc evantaie hașurate etc. Desigur, există și la noi așa ceva, la meteo sau atunci când se prezintă rezultatele unui sondaj
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
scărpinat în păr, și-a privit lung picioarele care începuseră să se dezmorțească bine de tot dupa atâtea exerciții de qigong, apoi a rostit cu jumătate de gură: Te pomenești că îți trece prin cap că la mănăstire o să mă cocoț prin corcodușii maicilor sau ce?... O să fluier în biserică ori ce alte năzbâtii crezi tu că aș fi în stare să fac? Arm s-a oprit din amestecat ness-ul în ceștile mari, albastre, cumpărate de ea zilele trecute și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]