263 matches
-
sintagme substantivizate prin articolul demonstrativ cel, cea sau prin articolul posesiv-genitival a, al: „Dar legea ni-i deșartă și străină / Când viața-n noi cu greu se mai anină.” (N. Labiș) „Jupânul, negustor vechi, care cunoștea cât se-ntinde poimânele cocoanei, zise dulceag.” (I.L. Caragiale) „Azi n-are-nceput deslușit / Și pare o zi de sfârșit.” (T. Arghezi) „Puternicii beznei și răii pădurii / S-au strâns pentru pradă ca furii.” (T. Arghezi) „Glasuri mă strigă cu nume străine M-ați chemat pe mine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Paris, 1867, nr. 8-12). În alte medii sociale, termenul depreciat nu întârzie să-și ia revanșa. Într-un articol din 1857, Heliade nota iritarea pricinuită unei femei în pas cu moda de un oaspete mai vârstnic al casei: „- Apoi tot cocoană Raluco! tot cocoană Raluco! se mai sufere una ca aceasta? - Vai de mine! asta te-a supărat? Apoi cum să-ți zic? întrebă boierul făcând ochii mari de mirare. - N-auzi și dumneata lumea? nu te mai înveți să-mi
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
8-12). În alte medii sociale, termenul depreciat nu întârzie să-și ia revanșa. Într-un articol din 1857, Heliade nota iritarea pricinuită unei femei în pas cu moda de un oaspete mai vârstnic al casei: „- Apoi tot cocoană Raluco! tot cocoană Raluco! se mai sufere una ca aceasta? - Vai de mine! asta te-a supărat? Apoi cum să-ți zic? întrebă boierul făcând ochii mari de mirare. - N-auzi și dumneata lumea? nu te mai înveți să-mi zici madam Taușanoglu
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
-mi zici madam Taușanoglu?“ Rămas credincios sensului vechi al cuvintelor, omul dojenit astfel se disculpă cu naivitate: „Să mă ferească Dumnezeu să-ți zic vreodată madamă. Ați fost când ați fost madame, ci acum, mulțumită lui Dumnezeu, sânteți și dumneavoastră cocoane, cu casele dumneavoastră, cu boierii dumneavoastră.“ (Vodă și prinț...) Evoluția semantică a termenilor de reverență îi prilejuiește lui Heliade, și în alte ocazii, observații judicioase și pline de haz: „Jupâneasă, slav. «doamnă». Nu cred că nici o doamnă mai va să
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
sfâr-sfâr pe la urechi, ca un bondar, ca acele cântece din burienile în care adormisem de atâtea ori." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Bunica) (c) "Frumușel cățel aveți, zic eu cocoanii, după câteva momente de tăcere; da' rău! Aș! nu e rău, zice cocoana; până se-nvață cu omul; dar nu știți ce cuminte și fidel este, și deștept! Ei bine! e ca un om, frate! doar că nu vorbește... [...] Cui îi place zăhărelul?... Bubico (făcând pe bancă sluj frumos, cu toată cletinătura vagonului
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și care din diferite motive au fost maziliți în acest loc. Ulterior au devenit proprietari liberi denumindu-se răzăși și care aveau ogoarele dispuse longitudinal față de ale celorlalți săteni care erau dispuse transversal. Se adresau unul, altuia cu zicându-și cocoane. Mălăiște (La Mălăiște)teren înclinat spre sud, slab productiv, situat aproape de locul numit La Coșere. în trecut era cultivat mai mult cu mei și mai apoi cu porumb care se făcea destul de satisfăcător. Măngălărie (La Măngălărie)-loc situat în pădurea
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
de termeni din limbajul deținuților de drept comun și din "jargonul cartoforilor de cafenele". A preluat-o integral G. Baronzi, în 1872, în Limba română și tradițiunile ei, ca ilustrare pentru "limba cărăitorilor". Termenii lor par astăzi învechiți: lumînare ("gîscă"), cocoană ("găină"), barosan ("curcan"), purcea cu sensul de "ladă", ochișori sau ochi de vulpe ("monede de aur"), bidiviu ("băiat, bărbat tînăr"), chezaș ("lacăt"), cînepă ("păr"), zapciu ("cîine") etc. Puține la număr, studiile românești privind argoul au fost sistate o dată cu instalarea comunismului
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
se lase de obiceiurile turcești, imitând și luând pe cele europene. Hainele turcești erau purtate de boierime și de slugile ei, arnăuți, pe când țăranii și-au păstrat portul strămoșesc, tot așa ca și cea mai mare parte a femeilor, însă cocoanele din înalta aristocrație purtau mai toate rochie după moda franceză. Tinerimea, firește, își schimba mai ușor portul decât oamenii mai în vârstă cari, obișnuiți cu hainele turcești, se lăsau numai cu încetul de ele, luând în locul turbanului o șapcă asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
trecu prin capul unuia; o farsă grotească fu pusă la cale pe socoteala întemperatei bătrâne. Seara și noaptea fusese petrecere mare, se mâncase cremvurști, piftii și pastramă, se fumase și se băuse mult. Pe la 6 ceasuri dimineața, a doua zi, cocoana gazdă intră, ca de obicei, cât se poate mai tiptil, călcând în vârful degetelor. Un miros greu de usturoi, de ceapă, de tutun, de vin și de alte mirodenii umplea aerul. Pe masă, o sticlă, pe jumătate încă plină cu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cert că există o prăpastie între comportamentul focos și brutal al lui Carol, pe de o parte, și natura simțitoare și rafinată a încântătoarei sale soții, între educația neglijată și lipsa de scrupule morale ale Principelui Moștenitor și ținuta de „cocoană mare” (grande dame) a domniței din Elada”. Duminică, 9 iulie. După o călătorie prin Oltenia, Regina Maria revine la Castelul Pelișor în Sinaia. „Mihai a venit să ne vadă. Este, pur și simplu un splendid copilaș, alb și rozaliu - cu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Je crois qu'il gronde Contre les mandarins. Il Principe este medicul timpurilor de epidemie. Feltin Sasu [SPECTATORUL ȘI DIVERSE NOTE]* Spectatorul Vă pot spune de la început că acest spectator e un om care zâmbește fără răutate. DESPRE MODĂ, MORALITATE, COCOANE ȘI DUDUCI Se fac în fiecare zi constatări descurajatoare asupra coborârii nivelului vieții sociale de după războiu. Coborâre în toate, pentru toată lumea,deși aceiași lume a putut constata la epoci apropiate și regulate o continuă urcare a prețurilor. Aceiași lume constata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să fie contaminată de scenariul vânătorii cerbului, căci flăcăul nu este înghițit de șarpe, ci răspunde la provocarea indirectă: „Este-un șarpe strămutat,/ Strămutat și-ntărâtat./ Oi leroi, da leroi Doamne!/ Multe drumuri a contenat,/ Multe-orașe-a pustiit,/ Multe sate-a sărăcit,/ Cocoane a văduvit,/ Coconași a orfănit./ Veste-n țară că mi-ș da/ Cine-n țară s-o afla,/ S-o afla, s-o adevăra,/ Că pe șarpe să-l o-moare?/ Nimeni în țară nu s-afla,/ Nu s-afla
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vă permit să mergeți alături de mine“. Pe urmă, cum jandarmul îi zicea „mamă“, i-a tăiat scurt vorba: „Asta-i culmea, îți interzic să-mi spui mamă, sărăntocule!“ Și celălalt, umilit: „Da’ cum să vă spunem?“ „Cum?“ a replicat ea. „Cocoană.“ „Nu mai sunt cocoane“, a zis el. „Ba da. Ai una chiar în fața ta“. [...] Când am ajuns la Slat[ina], se duseseră cu toții după viza săptămânală (sâmbătă); eram la Rodica, la geam, când i-am văzut prima dată: niște epave
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
alături de mine“. Pe urmă, cum jandarmul îi zicea „mamă“, i-a tăiat scurt vorba: „Asta-i culmea, îți interzic să-mi spui mamă, sărăntocule!“ Și celălalt, umilit: „Da’ cum să vă spunem?“ „Cum?“ a replicat ea. „Cocoană.“ „Nu mai sunt cocoane“, a zis el. „Ba da. Ai una chiar în fața ta“. [...] Când am ajuns la Slat[ina], se duseseră cu toții după viza săptămânală (sâmbătă); eram la Rodica, la geam, când i-am văzut prima dată: niște epave, cu umerii căzuți, parcă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
facă numai un semestru (ca și materia de la 1900 la 1916!), astăzi (acum două zile) mă critică în catedră că fac la curs prea multe ore despre Eminescu! Același șef n-a protestat că, acum 2 și 3 ani, o cocoană genială de la noi, care face cursul la secțiile cu română secundar, a făcut cîte 4-6 ore despre D. Ralet, D. Gusti ș.a. și nici o oră despre Eminescu!!! Să nu am apoi motiv să am oroare de șefi poltroni și buni
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mobilizează total pe consoartă și aflarea înstrăinării lor cu o jachetă „dăruită” unei chivuțe contra unei veséle derizorii conduce către o primă manifestare excesivă. Lefter Popescu sparge cele 10 farfurii, una câte una, în fața soției terifiate : „ - Așa sunt eu, galant, cocoană ! când am chef, sparg ; sparg cocoană, când am chef, farfurii de câte zece mii de franci una ! sparg, mă-nțelegi, sparg al dracului !”. Cel de-al doilea episod revelator are loc la puțin timp când cu ajutorul căpitanului Pandele și al comisarului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
înstrăinării lor cu o jachetă „dăruită” unei chivuțe contra unei veséle derizorii conduce către o primă manifestare excesivă. Lefter Popescu sparge cele 10 farfurii, una câte una, în fața soției terifiate : „ - Așa sunt eu, galant, cocoană ! când am chef, sparg ; sparg cocoană, când am chef, farfurii de câte zece mii de franci una ! sparg, mă-nțelegi, sparg al dracului !”. Cel de-al doilea episod revelator are loc la puțin timp când cu ajutorul căpitanului Pandele și al comisarului secției de poliție, dl. Turtureanu, ambii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un pescar ce ședea cu instrumentul în baltă l-a chestionat curioasă: - Așa-i că peștii trag la crâsnic prin apă? Pe o țigancă borțoasă a întrebat-o dacă a avut relații cu un bărbat. Femeia s-a holbat: - Haoleu, cocoană, da’ nu se vede? În copilărie se juca prin pustietatea beciurilor de la Probota, acum acoperite cu mormane de pământ. Deși părintele Petrea făcea slujbă la mănăstire, casa șio ridicase lângă biserica din Gulia unde s-a mutat și unde a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
vorbește mai des și mai mult. Probabil niciodată nu va ajunge desuet. George Călinescu a reținut în „Istoria...” sa una din conferințele lui Păstorel. Orașul aștepta vizita prințesei Ileana. Constituite întrun grup simandicos care purta numele de „Triunghiul albastru”, câteva cocoane se ocupau de organizarea evenimentului. Pe lângă banchete, spectacole, școli și expoziții, principesa trebuia să treacă în revistă tot felul de cercuri și asociații. I s-a propus lui Păstorel să țină cuvântul de primire, fapt acceptat de umorist, care s-
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
puțin merituos. Cum era educația nobililor români în secolul trecut, când domnea fanarioții în țeară e o comedie de cea mai pură metodă clasică, întemeiată pe o clară expoziție a caracterelor morale. Cuconașul e un nătâng impertinent, idol al mamei, cocoana o aristocrată bombastică, dascălul - exponent al simțului critic. Capitolul VIII PATRIOȚI ȘI UNIONIȘTI CEZAR BOLIAC Cezar Boliac (1813-1881) a fost o personalitate interesantă, pe nedrept uitată. Era un mare devorator de cărți, și ale sale Meditații în proză și versuri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sentimentali a unei modiste libertine, ecou leșinat și ieftin din Murger. Istoriile cu haiduci, ca Șanta, nu depășesc imaginea banditului în serie. Ca simplu evocator al copilăriei, Gane este totuși creatorul la noi al literaturii cu boieri de provincie și cocoane patriarhale, în case colbăite, cu rătăciri cinegetice pe bălțile aburoase și în munți cu căprioare și urși. Această mapă de schițe dezvoltată în ulei va da pe Sadoveanu, Gîrleanu și ceilalți asemeni. Cea mai tipic arheologică este Câinele Bălan, rememorând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mecanice. O dată provocată mișcarea tipică, nuvela s-a sfârșit, fiindcă ghicim că în toate împrejurările identice personagiul va reacționa la fel. Eroul de nuvelă pus în condiții excepționale nu poate da naștere unei drame, fiindcă el e zdrobit fără luptă. Cocoana Leonora este o astfel de automată prin inferioritatea ei în scara valorilor umane și prin senilizare. În ordinea voinței i-au rămas numai mecanismul odăilor mobilate, îngrijirea lighionilor și fabricarea de doctorii empirice; în ordinea afectivă, sentimentul nobleței "ghenealoghiei" ei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
spre dreapta.) Tipătescu: Zoe! Zoe: Lasă-mă! (iese.) Tipătescu: (urmărind-o) Zoe! Zoe! (iese după ea. O clipă scena goală.) SCENA VII Ghiță Pristanda și Cațavencu Pristanda: (apărând în fund și făcând loc cu respect lui Cațavencu să treacă) Poftiți, cocoane Nicule, poftiți... (umilit) și zău, să pardonați, în considerația misiei mele, care ordonă (serios) să fim scrofuloși la datorie. D-voastră știți mai bine ca mine... așa e polițaiul: tată să-ți fie -trebuie să-l ridici? Îl ridici! N-
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
am greșit secretariatul și-am zis: „Nu mai dau Înapoi”. A fost ceva nefast... Știi? Era decan unu’, A.C. Constantinescu, ilegalist, da’ om cumsecade, și secretara zice: „Domne, dacă n-ai vrut, pentru ziaristică trebuie să ai ceva talent. Lasă, cocoană, că oi avea și eu ceva”... Și pe urmă mă duce la A. Constantinescu, și ăsta mi-a spus: „Da, domne, te Înscrii”. V-au mai căutat cei de la Securitate? De câte ori m-a chemat pe mine ăștia să mă facă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
gâfâind strada. La casă trona casierul, italianul Ghelli. O altercație urmează: casierul pretinde că era în regulă deoarece cuconul Nicu trimisese chelnerul după ora hotărâtă. — În sfârșit, cui l-ai vândut, poate că o vrea să-l schimbe? Nu cunosc, cocoane Nicu, este un străin, îl cheamă Negroponte... — Negroponte?! ... Spune-mi unde e, ce fel de om e, vreau să-l văd în dată! — Este un om mare, gros, cu favorite negre. — Ai un bilet alături? bucureștiul în 1871 163 315
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]