301 matches
-
deodată Însă Mașa se trezi din beție auzind glasul vizitatorului ce-și ridicase capul căzut pe masă și o măsura acum cu niște ochi tulburi, plini de dorință. „Acum am Înțeles de ce, Își spuse ea, satul s-a umplut de cocostârci și de ce nu se mai nasc copii. Aceste entități au tot interesul să murim cu toții, pentru ca În locul nostru să aducă propriile lor progenituri...“ - Nu, spuse Extraterestrul. Ai pornit, dragă Mașa, pe un drum greșit. N-avem noi nevoie de progenituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu sânii mari ca niște talere ale unei balanțe aflate În extaz, având de o parte și de alta câte un sfârc greu, zemos, și cu sexul ca un platou auriu din mijlocul căruia Își Înălța gâtul același pui de cocostârc golaș și lacom de desfătări. Jos, lângă platou, cele trei țevi ale Extraterestrului se făceau din ce În ce mai mici, revenindu-și la forma lor obișnuită, iar clopoțeii se transformaseră brusc În șase copeici amărâte, cu care dacă te-ai fi dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și ea Într-un fel de coajă, lăsând să se Întrevadă prin golul Întredeschis o fâșie din ogradă plină de orătănii, fântâna, gardul, mesteacănul Încremenit și o parte din crucea bisericii Uspenia, pe care se afla acum un cuib de cocostârci. Deodată, ca de la sine putere, țâțele se puseră-n mișcare. Intrau și ieșeau ritmic Înăuntrul pâlniei, acționând ca niște pistoane. Întregul organism al caprei, cuprins de spasme, trepida, gata-gata să se dezmembreze. Clefăiturile și pocnetele pe care le scoteau pistoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-se de cerdac. Extraterestrul Însă privea undeva pe deasupra ei, fără să-i răspundă la urare. - V-ați sculat de mult? Îl Întrebă ea din nou, oprindu-se la trepte. Ochii oaspetelui scrutau depărtările. Înfățișarea sa Îi aducea aminte Mașei de cocostârcii care, stând În cuibul lor clădit cu atâta trudă, scrutau, toamna târziu, zile Întregi orizontul, pregătindu-se să-și ia zborul spre alte țărmuri, ceva mai primitoare... O Înstrăinare rece Îl Înconjura ca o aură. - De mult, făcu el absent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
căruță, la spital, unde masterandul fu supus unui tratament destul de drastic - sedări cu neuroleptice și injecții cu hormoni... Aici, Oliver descoperi și alte adevăruri, căutând să pătrundă În intimitatea lor. Stând ore În șir Într-un picior, descoperi că adevărul cocostârc și adevărul barză, deși au ciocuri diferite și se hrănesc cu șerpi și broaște și clămpănesc la fel, constituie unul și același adevăr, care poate Îmbrăca, indiferent de anotimp sau oră, două forme: una masculină, alta feminină. Întinzându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tânăr. Să-i fi pus pe ei la linotip, să culeagă zațul, să stea să bată-n forme... - Să nu-ncapă și să mă pui să scot zece rânduri, „punct unde-o fi...”. Să se strice linotipul și s-arunce cocostârcul cu plumbi... Mai ții minte că m-ai băgat de vreo două ori sub masă, culcat!, de mi s-a presat țigara-n bot și tot mi-a intrat o literă-n mână? - Da, era un C mare de la editorialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
înmiresmează Galeriile, sângele câmpiilor se împrăștie ca o pecingine până dincolo de fereastră. (Generos în amăgiri ești, Doamne, cu ei!) Le-ai dat o inimă mare cât un aeroport și i-ai făcut să creadă că ei sunt stăpâni peste zborurile cocostârcilor, sub brațe le-a crescut cuibul. Iubește poetul, iar tu porți toată vina iubirii sale, pentru că l-ai lăsat să iubească altfel. Iubește poetul de unul singur cum nu iubește omul de unul singur. Din ce lut și după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ratat Camil Petrescu, În romanul său Un om Între oameni și-n piesa Bălcescu! Păcat că azi, În România, nimeni nu mai este interesat de teatrul istoric! G. Banu ne-a propus o nouă carte importantă: Yannis Kokkos, scenograful și cocostîrcul. Datorită ei, oamenii de teatru din România află cine e marele scenograf și regizor un adevărat filosof al artei căreia i s-a dedicat. Născut la Atena, În 1944, Într-o familie de artiști (unchiul său era un reputat scenograf
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Dar ficțiunea e cu totul altceva! Ficțiunea e ceva sublim, e o culme a talentului de-a reface lumea după propriile trăiri și necesități. Ea exprimă cel mai bine calitatea de-a fi mobil În gândire și În interpretarea lumii. Cocostârc golaș, materie În descompunere, formă fără conținut, pricepi ceva din ce Îți spun? Kawabata scoate o țigară pe jumătate fumată, dintr-o cutie de tablă, pe care au golit-o de mult de peștișorii În sos tomat. O aprinde tacticos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
piciorul în ograda mea, nu simt că sunt eu... ― Da’ tu crezi că eu nu-s tot așa? Numai că... vezi tu?... Știu eu la ce ți-i gândul, Todiriță băiete. Știu!... Gândește-te, însă, că și acela al lui Cocostârc poate a fost luat în concentrare, ca și tine. Așa căăă... ― Îi reformat, mama lui de netrebnic! Tu știi că seara, când se dădea stingerea și vroiam să mă hodinesc și eu, ca unu’ care a alergat o zi întreagă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
venit cine știe ce idee. Da’, ca să nu mor neștiutor, spune-mi-o și mie. Ți-o spun, numai că te costă. ― Bine, măi Dumitre. Spune-o și nu mă fierbe așaaa... la foc mic. ― Din câte știu eu, aistuia al lui Cocostârc îi cam curge nasul pe la crâșma lui Prispă. Și îl mai apucă miezul nopții pe drum... ― Măi Dumitre, ți-o ieșit un sfânt din gură... Încet-încet, au dat gata rachiul. Crâșmarul tocmai își făcea de lucru pe la tejghea. ― Poți să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Nu se lega nici un gând de Doamne ajută. Mereu îi fugeau către Todiriță, a cărui poveste - într-un fel - semăna cu cea a hangiului, auzită atunci în tren... „Da’ cum de i-o sucit capul muierii netrebnicul cela al lui Cocostârc?... Aha! Păi, nu-l chema Todiriță mereu la dânsul acasă? Ba să-i ajute la curățitul viei, ba să meargă la arat, la prășit, la coasă, la secere... Azi așa, mâine așa, și muierea, cam stătută, s-a gudurat pe lângă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu-l chema Todiriță mereu la dânsul acasă? Ba să-i ajute la curățitul viei, ba să meargă la arat, la prășit, la coasă, la secere... Azi așa, mâine așa, și muierea, cam stătută, s-a gudurat pe lângă al lui Cocostârc. Aista, neînsurat, chita lui! Numai nu venea peste Todiriță noaptea în pat... Încolo... Până la urmă, a încercat să-i deschidă mintea baba Acucoarei, care știe să te încânte și să te descânte în fel și chip. Ce mai deal-vale? Știe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Măi băiete! Înham-o și tu mai des, n-o lăsa neîntrebată, căăă”... Da’ numai să auzi ce îmi răspunde, prostănacul: <O înham eu, da’ ce să-i fac dacă ea se deshamă repede?> Apoi da. Atunci vine al lui Cocostârc și pune hamul pe ea de o trec toate sudorile! Pe urmă doarme puicuța neîntoarsă. Parcă numai o dată s-a întâmplat ca în vreo seară când ar fi avut și el poftă - de, ca orice bărbat - ea să-i răspundă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ce e? Și el o credea. <Săraca, o muncit toată ziua cât eu am fost plecat la moară. Las-o să doarmă, că doar n-au intrat zilele în sac>... Într-un fel, tăntălăul avea dreptate! Păi ce? A lui Cocostârc n-o înhăma o zi întreagă, de rămânea lată după aceea? O înhăma! Da’ de fapt cum și-a dat seama molâul? Dacă și-o fi dat cu adevăratelea? Într-o seară, tocmai se întorcea de la pădure cu un car
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a dat seama molâul? Dacă și-o fi dat cu adevăratelea? Într-o seară, tocmai se întorcea de la pădure cu un car de nuiele pentru un gard și... Când a oprit căruța la poartă, l-a zărit pe al lui Cocostârc fugind spre fundul grădinii... <De ce fugea Coco? Că așa îi spuneau ei lui Cocostârc . Da’ când l-ai văzut tu fugind?> <Acum, când am ajuns la poartă>. <Aaa! A trecut pe aici să întrebe dacă mâine ai nevoie să ne
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
tocmai se întorcea de la pădure cu un car de nuiele pentru un gard și... Când a oprit căruța la poartă, l-a zărit pe al lui Cocostârc fugind spre fundul grădinii... <De ce fugea Coco? Că așa îi spuneau ei lui Cocostârc . Da’ când l-ai văzut tu fugind?> <Acum, când am ajuns la poartă>. <Aaa! A trecut pe aici să întrebe dacă mâine ai nevoie să ne ajute la secerat>. <Păi, una-i să întrebe și alta-i s-o ia
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
deasupra muierii a făcut să țâșnească un urlet ca de fiară din gura acestuia... Gâfâind de furie, Todiriță a strigat la bărbatul care se zvârcolea pe jos: ― Ridică-te, potaie, că de aici nu mai ieși viu!!! Când al lui Cocostârc a reușit să se ridice, ciomagul lui Todiriță l-a lovit fulgerător de două ori acolo unde îi este greu voinicului... Al lui Cocostârc s-a făcut ghem, urlând ca un leu... Todiriță a ridicat ciomagul, să lovească încă o dată
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
zvârcolea pe jos: ― Ridică-te, potaie, că de aici nu mai ieși viu!!! Când al lui Cocostârc a reușit să se ridice, ciomagul lui Todiriță l-a lovit fulgerător de două ori acolo unde îi este greu voinicului... Al lui Cocostârc s-a făcut ghem, urlând ca un leu... Todiriță a ridicat ciomagul, să lovească încă o dată, dar și-a dat seama că individul nu va mai mișca în urma unei alte lovituri... Femeia, îngrozită și despuiată, nu găsea foanțele cu care
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a reușit să articuleze Todiriță. ― Laaa... - a prins să scâncească femeia. ― Unde? ― Petruță îi la mamaia, iar Tudora îi la vară-mea Ileana... ― Care va-să-zică, copchiii stau prin sat, iar tuuu... Tu te călărești!!! S-a întors către al lui Cocostârc și, lovindu-l de-a lungul spinării, a urlat la el: ― Taci, anafura mă-tii de netrebnic! Pentru concentrare nu ești bun, da’ pentru călărit muierile altora ești! Ai? Ia stai tu, că te fac eu gospodar! N-ai să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
călărit muierile altora ești! Ai? Ia stai tu, că te fac eu gospodar! N-ai să mai poți duce măcar o cană cu apă la gură, pocitură! Naaa!!! - striga Todiriță, icnind cu fiecare lovitură pe care i-o aplica lui Cocostârc, fără să aleagă locul... Lovea cu sete unde nimerea: peste mâini, peste fluierele picioarelor, peste cap. Fără alegere!... Când al lui Cocostârc nu mai era în stare să geamă măcar, s-a întors către nevastă sa, care părea groaza întruchipată
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu apă la gură, pocitură! Naaa!!! - striga Todiriță, icnind cu fiecare lovitură pe care i-o aplica lui Cocostârc, fără să aleagă locul... Lovea cu sete unde nimerea: peste mâini, peste fluierele picioarelor, peste cap. Fără alegere!... Când al lui Cocostârc nu mai era în stare să geamă măcar, s-a întors către nevastă sa, care părea groaza întruchipată! A ridicat ciomagul, să lovească. Femeia s-a ghemuit, ridicând mâinile deasupra capului și așteptând pierdută lovitura... Ciomagul, însă, s-a oprit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
acasă! Ai înțeles? - a tunat Todiriță. Cu mare greu, a reușit să pună ceva pe ea și a ieșit pe ușă, ca și cum ar fi fost fugărită de o fiară! După ce femeia a plecat, Todiriță l-a luat pe al lui Cocostârc de picioare și l-a târât în uliță. ― Dispari până nu te omor, anfura mă-tii de buhai!!! A intrat apoi în curte. A deschis poiata păsărilor, ușa grajdului și s-a întors la poartă, să vadă ce face al
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
picioare și l-a târât în uliță. ― Dispari până nu te omor, anfura mă-tii de buhai!!! A intrat apoi în curte. A deschis poiata păsărilor, ușa grajdului și s-a întors la poartă, să vadă ce face al lui Cocostârc. Acesta, căruia îi rămăsese doar vreun strop de viață în el, se târa ca un animal cu șira spinării ruptă pe pajiștea de dincolo de șanțul de pe marginea drumului. Scrâșnind din dinți, Todiriță l-a apostrofat: ― Dacă te mai întâlnesc vreodată
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a smuls copila din brațe, l-a apucat pe celălalt de mână și, pornind spre casă, i-a șoptit printre dinți: ― Să nu mai intri în ograda mea cât îi fi și îi trăi! Să te duci la al lui Cocostârc, destrăbălat-o!!! ― Daaa... ― Guraaa!!! Până nu-i prea târziu! ― Oare cum mai arată crâșma lui Aizic? Ar trebui să vedem - a deschis vorba Dumitru, în timp ce dădeau colțul hudiții de dincolo de Podul Trestienii. Au ajuns repede la crâșmă. ― Uite că acum
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]