806 matches
-
că-și folosește calitățile paranormale pentru tot ce poate fi mai rău, exclamă mușcător celălalt. De data asta el e cel care se îndoiește. Pe Mariamne a pier dut-o pentru totdeauna. Nu va scăpa de Agrippina decât mort. Evreul se codește să-i răspundă. E conștient că în mintea ro ma nilor religia și superstiția sunt doi termeni diametral opuși. Prin religia oficială se definesc ei înșiși și își onorează zeii. Nu contează că nu mai cred în puterea lor de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ceva. Ce putem face? Luă sticla și Începu să tragă de capac. Nu știi o metodă superinteligentă de a scoate capace? — Cu dinții, vrei să zici? — Ai fost la cercetași, nu-i așa? — Ei, cei din gașca mea se cam codeau, știi și tu, la berea blondă. Răsuciră sticlele În mînă. — Uite, n-avem nici o șansă, zise Helen În cele din urmă. Se uită Împrejur. SÎnt niște băieți acolo. Fugi și Întreabă-i dacă n-au un cuțit sau ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe un ton plângăreț: — Nu mă puteți forța s-o fac. Fotograful scutură din cap. — Încă o dată, domnule Flowers. De când faci parte din Misiunea Politică? De opt luni? Nouă? Duci o viață confortabilă aici. În mod sigur nu te-ai codit să accepți ospitalitatea prințului Firoz - polo, shikar, tenis, petrecerile sale mai puțin obișnuite cu filme. Nu ești căsătorit. Ai dorințe, desigur. Este de înțeles. Dar felul dumitale de a te distra a fost...ei bine, special. Nu mai trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Bologa îl întrerupse cu imputare și plictiseală: ― De ce nu mă lăsați pe mine în pace, căpitane? Ce aveți cu mine? Primarul aprobă din cap, înviorat puțin. Pretorul însă se supără și răspunse indignat: ― Apoi, firește, așa vorbiți toți și vă codiți, ca și când Curtea Marțială ar fi ceva... de mâna a zecea! Nu vă dați seama că, în fond, de noi depinde toată vitejia voastră... Războiul nu se câștigă numai cu tunuri și cu "ura", domnule! Asta a fost odată!... Azi mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vâră gâtul în laț, când viața îi surâde și-i făgăduiește... Ești dator să trăiești! continuă apoi, după o pauză, mai potolit, bătîndu-l pe umăr. Când ți se îmbie o portiță de scăpare aproape sigură, n-ai dreptul să te codești, nu ți-e permis!... Am fost și eu în situația ta, poate puțin mai ușoară... puțin... Vedeam spânzurătoarea în temniță, da... și știu că moartea, când o privești prea adânc și îndelung, începe să te ademenească. Dar trebuie să te
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fel de rușine - rămășiță a gândirii umane în totalitarism. Pe atunci nu era bine să ieși în față, decât dacă lăudai partidul. Altfel, orice succes personal era un pericol pentru sistem. Și lucrul ăsta a rămas în conștiința colectivă: ne codim să vorbim despre ce am făcut, să ne lăudăm în limitele bunului-simț, să fim mândri de acțiunile noastre. Ei bine, noi suntem mândri de cele două albume scoase, chiar dacă le recunoaștem lipsurile (mai ales în materie de sunet... ), suntem mândri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
sora mea...Eu nu am solă... - Ha, ha, ha! Ești delicioasă, Dani dragă! exclamă Iustin. Îți va aduce mami a ta, cândva, o soră... sau un frățior, dacă vrei tu... Îmi dai voie să te iau în brațe? Daniela se codi. O privi întrebător pe Mariana și, înțelegând semnul acesteia, răspunse: - Da... Ai putele să mă plimbi? - Daaaa, sigur că da! Vino! o îndemnă Iustin și întinse ambele brațe. O ridică fără probleme și porni cu ea, privind-o de aproape
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fie publicată în gazeta oștirii purtătoare de petlițe verzi o poezie dedicată Păcii, că tocmai subiectul era la modă și făcea impresie bună în străinătate. Mai ales că, atunci, la Moscova se desfășura Congresul Mondial al Păcii... Poetul s-a codit, dar până la urmă poezia a scris-o Ionică, iar bolnavul a semnat-o ca aparținându-i. „Odă Păcii” s-a numit, și de la ea curgea în casă o sumă de 500 lei lunar, un ajutor substanțial atunci, care venea ca
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
o distingeam din pricina luminii prea puternice, îmi spunea cu o voce uscată și tristă: "Domnule sculptor, nu știu dacă dumneata cunoști o pasăre neagră, împestrițată cu alb, aproape cât o găină de mare care nu e făcută pentru zbor, se codește să coboare chiar de pe crengile joase ale copacilor unde se urcă. Iar dacă ajunge în vârf, nu mai are nici o șansă. Trebuie să aștepte un vânător care s-o ucidă. Căci de coborât de acolo nu e în stare să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și câinele, nu zic nu. Că el te păzește și te apără, da’ calu’ te duce și te aduce dă la treabă, el muncește cot la cot cu tine, nu stă o clipă. Dacă e dă arat - ară, nu să codește, dacă e dă cărat una, alta - nu zice nu și cară... ... Dintotdeauna, caii au fost și au rămas marea lui iubire. Ca niște copii cu patru picioare, ca niște oameni - harnici, supuși, blânzi - dar fără grai, ca niște prieteni - apropiați
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Dar nu-i așa, ne întreabă dacă nu vrem niște mere, că abia a cumpărat de la piață. Ne e greu să îl refuzăm, deși nici una nu vrea mere. Cine să se ducă totuși? Până la urmă mă duc eu, ce ne codim atâta. Intru în camera unde sunt merele, e un aer închis și miroase a cămară. Văd o ușă deschisă și mi se pare că văd o cadă. Nu am văzut la țară până acum baie în casă. Mi-o arată
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
văzu pielea albă a pulpelor. Sări și Nicolae, chiuind, cu bereta de catifea într-o mână și făcând fel de fel de figuri cu picioarele prin aer. Zbura peste focuri și veselia lui îi molipsi pe toți. Doar Safta se codea. Clucereasa clătină din cap. Nici Marițica, măritată de curând, nici Safta nu-i semănau deloc, ca și cum n-ar fi avut în ele nici măcar o picătură din sângele ei. Copila asta iar mă face de rușine. Hai, flăcăi, ajutați-o! Fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să fii tu în locul meu și atunci să te văd .” Dacă sunt cu tine, nu înseamnă același lucru?” “Înseamnă și nu tocmai... cine va da ochii cu neprevăzutul? Tu sau eu? Așa că nu te mai da mare din umbră!” “Te codești ca baba-n Rai. Ia să punem noi mâna pe clanța ușii... Uite așa.” Și, ca prin farmec, mâna mea a săvârșit acest gest eroic... Ușa s-a deschis cuminte, lăsând cale liberă privirii mele spre interiorul chiliei. Nimic din
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
acest gest de tandrețe nefundat. Mike se pricepea de minune să cucerească pisicile și femeile în vârstă, își plătea anual abonamentul la radioul public și se dădea în vânt după tombolele unde se vindeau prăjiturele de la Cercetașe. Faptul că se codea cu căsătoria era numai vârful icebergului; Mike era atât de universal de drăguț, încât s-ar fi putut îndrăgosti de oricine altcineva. Pe de altă parte, el era singura persoană care ar fi putut-o determina pe Jina să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
generoasă. Cum Mini intrase la Feder, se simți trasă energic ele mână, la ghișeul Simfonicelor. Era Nory, cu apucăturile ei. - Mergem azi amândouă la Elena! Mi-a spus cu parapon că n-ai fost încă niciodată. Și cum Mini se codea: - Acum, devreme, după dejun, până când e singură și liberă. Când începe programul, nu se mai poate sta liniștit ele vorbă. Și Nory ceru telefonul și anunță vizita lor pentru ora trei. - Xu te las, că pe urmă fugi! Dejunăm la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ai lui Leovigildo. Și așa, deși își iubea fiul mai mult ca orice pe lume, creștea alături de el o fiică a nimănui despre care știa că avea să-i ducă la pierzanie. Musa cel de altădată nu s-ar fi codit o clipă. Ar fi înlăturat primejdia. Cel de acum nu făcea decât să ceară să i se aducă mereu alte și alte cărți scumpe care să deschidă mintea copilei, o lăsa să-și aleagă singură caii și să urce în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o condiție, adăugară ele, aprinzându-și câte o țigară În colțul gurii. Să vă lepădați de Dumnezeul vostru fals, la care vă Închinați. Dacă nu, Îi vom Împușca pe toți ca pe niște câini...“ De teamă, femeile semnară. Bătrânii se codiră, prefăcându-se că nu Înțeleg. Tovarășii Însă nu-și bătură prea mult capul cu ei. Muindu-le degetul arătător În călimară, le depuseră amprentele În catastif. „Acum acesta-i noul vostru Dumnezeu, care a supus fiara Apocalipsului, punând-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
frunze și flori de cais și vișin. La prânz, o ducea la scăldătoare, iar seara se Încingea cu ea În horă lângă foc. Dacă Marusia n-o asculta și fie că nu voia să se scoale dimineața, fie că se codea să ducă gâștele la păscut sau refuza să aducă de la fântână apa pentru spălat și pentru gătit, Mașa Îi șfichiuia piciorușele de cârpă cu o nuielușă sau o Închidea În cutia de la pantofi. Sau o speria cu moartea, care bântuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ale anului. Profetul își apleca, tot mai des, pletele-i crețe și botișorul fremătător către Vartolomei: Mult place la mine, fata Caterina, zicea el. Iov și Koșon cel tărcat surâdeau înduioșați și binevoitori, când vedeau că Profetul nu se mai codea, sfios, bătând pe ocolite șeaua, să priceapă iapa, ci dădea de-a dreptul: Luam pe Caterina cu noi, la mine și eu făcut la ea doamnă mare... Vartolomei, care în răstimpul deșertării a două căni de profiriu, se prefăcuse a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bun, că de... Cu un curcan, acolo, cu o damigeană de șampanie... Că este de unde... Și una-două, îi și dă dispensa de însurătoare, că Mai-marele ține foarte tare la vecinii și la apropiații lui... Haide, neică Vartolomei, nu te mai codi și nu sta în calea norocului fetei! Că și acolo, la străini, uite a și început sezonul și vremea nunților. Că la ei a stat din fiert zaibărul și ricadoanele alea... Că acolo, în țările calde, nu e ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
silă cumplită de ventuza ei, știrbă și rece, ca o gură de pui de rechin, zăcând mort pe o plajă de zăpadă, dar Mesalina avertiza: E prețul libertății mele și al multor teritorii răpite: Trebuie să o faci, nu te codi! Știind încotro bate deșirata aceea cu ochii stinși, Pelerinul ripostă: Nu vom recupera, așa de curând, nici libertatea dumitale, nici teritoriile de care se face vorbire! Din înălțimea amețitoare a balconului de la bloc, madam Șocarici asculta, cu atenție, schimbul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-s ultimele scutiri date de vodă Grigore Ghica. Taman acum vorbeam de lup și lupu-i la ușă.” Despre ce lup îi vorba, părinte? „Citește ce spune Ghica vodă, la 20 aprilie 1737 (7245), și ai să te duminrești.” Nu mă codesc deloc. Iau manuscrisul și găsesc: „Pentru Gheorghie cizmariul, carele fiind șezător aici și fiind meșter la Curte domnii mele, domnie mea m-am milostivit și l-am iertat de toate dările și angăriile, oricâte ar ieși pe breasla cizmarilor sau
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
răceala și glasul cel stins nu mai știe să spună, târfa dansează pe spumă... și scutură dintr-un șal cu nuferi portocalii. - Taci, făăăă, taci dracului cu interbelisme de-astea, mi se-apleacă... Hai, mai bine, jos textilele! Muza se codește puțin, din principiu, dar se execută, își scoate mai întâi ciubotele cu ștrasuri, pe talpa cărora i s-a prins gumă de mestecat și-un fluturaș de reclamă, „Vrei să ai un corp de invidiat?”. Cred că numărul patruș’ unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cârciumă, Gicu s-a introdus activ În discuție. Văz că vă uitați la mine ca la mașini străine, ca să nu spun precum curca În crăci, dar asta nu mă deranjează. Sandule, vii cu țuica aia sau nu vii? Ce te codești ca fata mare Înainte de a urca În pat? Hai, pretine, mișcă-te natural, că toată vara te-am servit la botul calului. Vezi la piper, nu te zgârci, atrage-i atenția patronului că număr boabele. Cel interpelat se ridică de pe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]