602 matches
-
a formulat primul o importantă distincție între cele două domenii: morala se referă la forul intern (forum internum), în timp ce dreptul privește și ordonează numai forului extern (forum externum). Această separare are drept consecință faptul că morala nu poate fi supusă coerciției, pe când dreptul este coercitibil. Distincția lui Thomasius a fost preluată de numeroși autori, inclusiv de Kant. Teoria lui Thomasius are numeroase minusuri, dar cea mai importantă critică ce i se aduce se referă la afirmația că dreptul are un caracter
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
și permisiuni îngăduie anumite comportamente în funcție de preferințe ori interese 21. Autoritatea normativă, cel de-al doilea element ce alcătuiește structura normei morale, se referă la emitentul normei, ce are capacitatea de a impune respectarea normei fie prin persuasiune, fie prin coerciție 22. Subiectul normei este considerat acea clasă de indivizi cărora li se adresează autoritatea normativă, impunându-le un anumit comportament. Subiectul normei poate fi precizat, explicit sau tacit, ca în situația: "Jurnaliștii au obligația de a respecta confidențialitatea sursei de
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
facă un lucru și își sprijină ordinul pe amenințarea cu pedeapsa în caz de nesupunere, el creează o lege. Procedând astfel, îl obligă pe supus. Obligația diferă atât de acțiunea de a sfătui sau îndemna, cât și de amenințare sau coerciție. Când sfătuiesc pe cineva, încerc să-l determin să facă ceva pe baza "motivelor derivate din chestiunea în discuție". Pe de altă parte, când o autoritate impune o obligație prin formularea unei legi, deși trebuie să existe motive solide pentru
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
inspirate de frumos: la apogeul splendorii ei, o invitație ar trebui să fie de nerefuzat, căci splendoarea comandă irezistibil. Alianța cu ea beneficiază de un aport masiv de autoritate; cu cât estetica formulării e mai rafinată, cu atât puterea de coerciție a invitației crește. Desigur, firea sociabilă, deschisă a arhitecților părea incompatibilă cu coerciția. Dar, pentru o ureche îndeajuns de versată, sau poate de temătoare, chiar și într-o banală formulă de politețe răzbate suficient de puternic ecoul rigorilor caracteristice lumii
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de nerefuzat, căci splendoarea comandă irezistibil. Alianța cu ea beneficiază de un aport masiv de autoritate; cu cât estetica formulării e mai rafinată, cu atât puterea de coerciție a invitației crește. Desigur, firea sociabilă, deschisă a arhitecților părea incompatibilă cu coerciția. Dar, pentru o ureche îndeajuns de versată, sau poate de temătoare, chiar și într-o banală formulă de politețe răzbate suficient de puternic ecoul rigorilor caracteristice lumii ce o vehiculează: preocuparea extremă cu propria-i imagine invocă frumosul ca argument
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Ar plăti și bilet, numai să intre". Nimic nou sub soare; fără pretenții de brevet, Rică reinventase cinematograful drive-in în vogă prin America auriților ani '60, dacă nu chiar un mai cuprinzător sistem sedativ de carceralizare voluntară și reeducare fără coerciție plin încă de neexplorate posibilități. Începu să privească atent la ceilalți conducători auto pe lângă care trecea, cu aerul lor blazat și apatic, care numai a libertate nu mirosea; abia amintirea celor șase luni de detenție îl îndreptățea să se simtă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Încetează la rândul său activitatea, iar În noiembrie 1947 sunt eliminați din guvern liberalii disidenți, În frunte cu Gheorghe Tătărăscu. Controlul politic comunist era, acum, deplin 14. Ultimul act este reprezentat de abdicarea regelui Mihai I: consumată În condiții de coerciție și validată printr-un act parlamentar caduc, abolirea monarhiei constituționale deschidea capitolul Republicii Populare. Tranziția către totalitarism se Încheia În mod oficial. Bibliografie 15tc "Bibliografie15 " O prezentare generală a interviului evocat, la Keith Hitchins, În Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
politologiei, sociologiei sau al celui militar, nu există încă. Singura zonă unde aceștia se înțeleg oarecum este cea în care se acceptă tipurile general-reprezentative de terorism, respectiv distingerea clară între terorismul de stat exercitat de agenții specializate, care dețin monopolul coerciției și terorismul politic exercitat de "actori vremelnici", practicat la începuturile sale la nivel intern, apoi la nivel internațional și intercontinental. Acesta din urmă are ca autori indivizi sau grupuri bine pregătite și puternic motivate etnic, religios și politic. Terorismul în
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
sub influența cultului. Nici apariția suicidului în masă n-a alterat această percepție. Oricum, recenta apariție a cultelor, doritoare și capabile să adopte scopuri politice distructive a revizuit imaginea fenomenului cultului. Cultele care sunt adesea fundamental bazate pe violență și coerciție, pot fi obișnuite să adopte metode teroriste. Deși acestea practică adesea violența mentală, cu un control psihologic și o invazie extremă a intimității, ocazional, practică și abuzul fizic. Cele mai periculoase culte sunt cele fascinate de viziuni precum sfârșitul lumii
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
teroriste din alte țări, cum ar fi Filipine, Algeria și Eritrea. Ultima perioadă a marcat dezvoltarea unor forme organizaționale de terorism: terorismul sponsorizat, terorismul mutual acceptat și terorismul de stat. Acestea au făcut ca terorismul să devină un mijloc de coerciție internă și o formă de agresiune externă, indiferent dacă la conducerea statului erau formațiuni politice cu ideologii de stânga ori de dreapta. Zeci de variante de ripostă din partea teroriștilor arabi sau ale statelor care-i protejează au fost luate în
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
sa de către fanatici disperați, hăituiți tot timpul de autorități, implică o luptă de uzură care se soldează constant cu crime și distrugeri Mai mult, teroriștii știu că forțele de securitate dintr-o democrație sunt obligate să acționeze cu măsuri de coerciție temperate: restrângeri juridice, control civil și obligația de a răspunde pentru orice act, toate acestea fiind măsuri de protecție care, într-o democrație, împiedică forțele de securitate să acționeze cu puteri depline. Serviciile de informații de înaltă calitate reprezintă nucleul
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
numai dacă este îndeplinită reciprocitatea așteptărilor guvernanților, pentru că gradul de supunere a cetățenilor în fața legii este determinat de măsura în care autoritățile acționează în baza normelor pe care le declară. Atunci când instituțiile de forță ale statului își exercită puterea de coerciție împotriva cetățenilor în discordanță cu dreptul declarat, aceștia sunt tentați să recurgă la violență și nu la drept. Cauzele ce apar și se manifestă în domeniul juridic sunt în relație directă cu cele din domeniul politic și sunt determinate în
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
de ce relațiile internaționale și dreptul internațional sunt atât de diferite după 11 septembrie 2001. Rămâne ca viitorul să confirme sau nu aceste tendințe de evoluție. Deși războiul îmbracă multe forme, teoreticienii fenomenului au identificat doar patru tipuri de strategii de coerciție militară la dispoziția statelor: pedepsirea, manipularea riscului, decapitarea și interzicerea. Revenind la strategiile posibile pentru contracararea grupărilor teroriste, se observă imediat că aplicarea coerciției militare împotriva unui stat difera de aplicarea acesteia în legătură cu un grup substatal tocmai prin caracterul nonstatal
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
evoluție. Deși războiul îmbracă multe forme, teoreticienii fenomenului au identificat doar patru tipuri de strategii de coerciție militară la dispoziția statelor: pedepsirea, manipularea riscului, decapitarea și interzicerea. Revenind la strategiile posibile pentru contracararea grupărilor teroriste, se observă imediat că aplicarea coerciției militare împotriva unui stat difera de aplicarea acesteia în legătură cu un grup substatal tocmai prin caracterul nonstatal al ultimului. Acceptând că statul este caracterizat de teritoriu, populație și de autoritatea asupra populației din respectivul teritoriu, constatăm că grupările teroriste sunt prea
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
creându-și mecanisme de supravițuire: raționalizarea resurselor critice, crearea de stocuri etc. Succintă menționare a efectelor pedepsirii militare a grupărilor teroriste ne duce la concluzia că această strategie are, în general, efecte adverse celor așteptate. Analiza celor patru strategii ale coerciției militare relevă fie limitele acestora în relație cu terorismul, fie costurile extrem de mari asociate implementării lor. În consecință, atenția autorităților trebuie să se reorienteze dinspre căutarea de soluții pur militare înspre combinarea acestora cu măsuri de ordin informațional, economic și
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
MEDICALE JAPONIA, COREEA DE SUD, EMIRATELE ARABE, MONGOLIA, THAILANDA FORȚE DE SECURITATE KAZASTAN PARTICIPARE BAZE MILITARE LA DISPOZIȚIE DJIBOUTI * OPERAȚIILE DIN "CORNUL AFRICII" AERODROMURI ȘI PORTURI KENYA COLABORARE ETIOPIA DESFĂȘURARE DE NAVE GERMANIA, FRANȚA, SPANIA, CANADA Anexa 5 STRATEGII DE COERCIȚIE MILITARĂ ÎMPOTRIVA TERORISMULUI * Dau forma și conținutul războiului împotriva terorismului: 1. STRATEGII MILITARE DE PEDEPSIRE * Acțiuni de distrugeri extinse asupra statului implicat în terorism. * Stimularea prin acțiuni speciale a presiunilor populației asupra factorului politic pentru renunțarea la terorism. * Crearea unui
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
mai mare abundență materială și fericire umană. În acest context Hayek a propus ceea ce el numește principiul fundamental " Principiul fundamental constă în utilizarea preponderentă a forțelor spontane ale societății în rezolvarea problemelor noastre și în recurgerea cât mai redusă la coerciție." (Hayek, F.A.,199321) Pentru Hayek, acest principiu fundamental nu înseamnă abandonarea puterii statului. El îi critică pe liberalii clasici (Adam Smith și John Stuart Mill) pentru că nu folosec puterea statului pentru a crea piețe competitive " Există, mai ales, o
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
a da o astfel de sentință. Cîteva luni mai tîrziu, la începutul anului 412, împăratul Honorius a dat o nouă lege prin care îi pedepsea pe donatiști prin amenzi, confiscări de bunuri și exilări. Deși aprobă astfel de măsuri de coerciție, Augustin recomandă aplicarea unor pedepse moderate și evitarea condamnărilor la moarte. Actele Conciliului de la Cartagina se pot citi în SChr 194-195, 1972; 224, 1975; 373, 1991 (S. Lancel); CChr.Lat 149A, 1974 (S. Lancel). Studii: P. Brown, „Il disseno religioso
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Irakului, europenii erau dispuși (sau cel puțin declarau că sunt dispuși) să recurgă la constrângere economică, acordând sau refuzând accesul la piețele lor, în funcție de disponibilitatea Iranului de a accepta inspectarea internațională a programului său nuclear. După cum a remarcat Reinhold Niebuhr, coerciția implică provocarea de daune, prin mijloace militare sau prin sancțiuni economice, iar viața politică se desfășoară aproape tot timpul prin constrângere. Chiar și când este adoptată o definiție mai restrictivă a coerciției, limitând-o la acțiuni militare, există exemplul demonstrației
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
programului său nuclear. După cum a remarcat Reinhold Niebuhr, coerciția implică provocarea de daune, prin mijloace militare sau prin sancțiuni economice, iar viața politică se desfășoară aproape tot timpul prin constrângere. Chiar și când este adoptată o definiție mai restrictivă a coerciției, limitând-o la acțiuni militare, există exemplul demonstrației armate a Chinei pentru afirmarea drepturilor asupra insulelor Spratly, presupuse a fi bogate în petrol. Dacă Vietnamul, Taiwanul, Malaysia, Brunei sau Filipine ar fi dorit să conteste aceste pretenții, ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a fost înființată o mașinărie elaborată în vederea aplicării lor succesive și graduale, natura acțiunii întreprinse a fost astfel încât să sugereze că măsurile represive au fost adoptate mai degrabă ca o manifestare a dezaprobării morale decât ca un mijloc eficace de coerciție”27. Putem, prin urmare, să rezumăm încercările de a înființa un sistem centralizat de aplicare a legii prin articolul 16 al Pactului, spunând că în majoritatea cazurilor în care s-ar fi justificat aplicarea sancțiunilor, ele nu au fost aplicate
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
balanță a puterii viabile și pentru o destindere reală, avem o moralitate națională bazată pe credința că guvernul deține monopolul adevărului și al virtuții și că cetățenii sunt doar niște copii care au nevoie de îndrumare, dacă nu chiar de coerciție, pentru a îndeplini ordinele guvernului. Mai mult decât atât, Uniunea Sovietică a adăugat practicilor tradiționale ale despotismului de tip țarist instrumentele totalitarismului modern. Aceste instrumente mențin aproape toată populația într-o stare de ignoranță în legătură cu ce se întâmplă în propria
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sau fără o televiziune care să-l țină prezent în fața publicului, probabil fără un oficiu poștal care să-i transmită epistolele și, în mod cert, fără un permis cu care să treacă granițele naționale? Așa cum am arătat deja, instrumentele de coerciție, în trecut, erau în mare măsură nonmecanice și întotdeauna individualizate și descentralizate. Fondatorul potențial al unui imperiu mondial era aproximativ egal cu viitorii săi supuși, cu excepția unei capacități superioare de organizare și pregătire. Fiecare parte avea aproape aceleași arme cu
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
atunci când aceasta este pusă în practică în condițiile politice ale lumii contemporane. O forță de poliție internaționalătc "O forță de poliție internațională" Ideea unei forțe de poliție internaționale reprezintă un pas în plus față de securitatea colectivă, în sensul că aplicarea coerciției colective împotriva unui agresor real sau potențial nu mai este controlată de statele naționale. Poliția internațională ar putea opera sub comanda unei agenții internaționale care ar decide când și cum s-o folosească. Nici o forță de poliție de acest tip
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
întemeiată pe principiul egalității suverane a tuturor membrilor ei”. Acest principiu este întărit de articolul 2, paragraful 7, care scoate „chestiunile ce țin în mod esențial de competența internă a unui stat” de sub jurisdicția Națiunilor Unite, excepție făcând măsurile de coerciție prevăzute în capitolul VII2. Totuși, întreaga structură a Națiunilor Unite, așa cum este concepută în partea principală a Cartei, se bazează pe ceea ce poate fi numit în mod paradoxal „inegalitatea în suveranitate” a membrilor săi. Am arătat deja că, dacă Națiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]