27,125 matches
-
Deh și respirația se mai oprește și maroniul fațadei Se desface în multe nuanțe și spicul ierbii dintre crăpături Își lasă semințe necomestibile dar ele germinează Și înmulțesc ierburile poate chiar acum poate La primăvară cînd se zice că da colțul ierbii Cînd umbli așa alene îți mai aduci aminte cum îi scriai fetei aceleia Din liceu un poem de dragoste și ai vrea sa-l găsești Printre hîrtiile din podul casei în lada prăfuita Care a rezistat la toate schimbările
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
oficialii nici aceia care vor să se Fotografieze cu ei vin doar aceia care au De cine să se despartă pe cine să regrete Vin oamenii triști rămași singuri Ei reușesc uneori să-l vadă pe Sfîntul Petru Într-un colț al capelei după un castan după o cruce De granit moartea lor Va fi mai ușoară că vuietul mării Mai tîrzie decît întorsul acasă al ginerelui bețiv Mai arzătoare decît lama cuțitului uitat în ger Dar cel mai mult mi-
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
care o dezbrac în patul pe care o fac cruce în care mîini nevăzute bat cuie în palme, în tălpi - iubitul meu, iubitul meu, de ce m-ai părăsit - mîine, le spune celor nevăzuți, veți fi cu mine în barul din colț, unde voi fi și eu, crucea mea coborînd ca o umbră după apus în trupul care i-a dat naștere - voi dormi la nesfîrșit în brațele ei.
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4927_a_6252]
-
care o dezbrac în patul pe care o fac cruce în care mîini nevăzute bat cuie în palme, în tălpi - iubitul meu, iubitul meu, de ce m-ai părăsit - mîine, le spune celor nevăzuți, veți fi cu mine în barul din colț, unde voi fi și eu, crucea mea coborînd ca o umbră după apus în trupul care i-a dat naștere - voi dormi la nesfîrșit în brațele ei.
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4945_a_6270]
-
ar mai fi loc. ce spui? ai venit să te așezi împotriva noastră. carpete și covoare de sfoiag am întins peste tot. hărțile lor anunță lumea nouă spre care navigăm. iar tu spui: nu-i nimic, m-așez într-un colț stau cu chirie la păianjenul care și-a întins cortul. vom plăti împreună utilitățile. în loc de gaz avem tristețe și-n schimbul apei calde singurătate. în rest, avem de toate. aprodul purice sînt zile cînd trece pe aici deratizarea după ea
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]
-
tulbure când cei buni s-au retras peste noapte în cărțile de istorie când unii cerșeau prin orașe străine când alții putrezeau în gropile comune credeam că doar de câteva decenii ne-am îndepărtat de maimuțe de urletul lupilor de colții hienei credeam că doar câteva crengi de copaci ne despărțeau de epocile întunecate ale preistoriei ne iluzionam că doar câteva străzi ne despart de exponatele împăiate ale Muzeului Antipa bătrân versificator al spaimelor comune te simți deodată inutil ca papionul
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
zburând jos și prevestind ploaia cercetând palma descărnată a verii. Nu-l văzuseră, deși afară era o lumină albă o lumină de zăpadă, o avalanșă ce acoperea ziua cu un fuior de raze un animal de lumină uitat într-un colț însorit. Ar fi putut măcar să-nțeleagă: era abia coborât dintr-o sferă argintie, cu aripile arse de un foc alb; ploua mărunt iar ei, nici n-au văzut scânteile ploii fiorul ei de febră străvezie. Dar acum când vorbesc lumina
Nu-l văzuseră by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/5251_a_6576]
-
-ntorc să moară aici cu râul copilăriei la căpătâi cu dealul cu fuiorul la picioare și ramul de stejar deasupra capului aleleu măicuță aleleu tăicuță moale și frumos mirositoare-i sfânta și-nierbata strâmta potecuță-a dorului xxx șed într-un colț de bucătărie și mă uit la tine cum calci vorbind întruna călcătorul lunecă pe cămașa încrețită purtat măiestru de mâinile tale dibace cuvintele se preling de pe mierea buzelor sub atenta supraveghere a ochilor tăi mai strălucitori ca oricând nu mi-
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
Arcadie Suceveanu Bufnița poetului Ioan Flora «O bufniță pe patul morții» Ioan Flora Misterioasă e noaptea. Ca în celebra poemă a lui e. a. poe. Pe un pat de spital, trupul și sufletul în dilemă - vocale roșii, gri, indigo... Dintr-un colț de salon, împietrită pe noptieră, mă privea fix o pasăre cu ochi de sferă și gheare de onix, pasărea oracol, pasărea himeră. Nu, nu era corbul, deși ale corbului erau noaptea și ora. Cine ești și ce vrei? Eu? Bufnița
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
și resturi de la picnic înainte de plecarea acasă. cu grijă amestecată cu dezgust * în pod miroase a rugină și a ploaie. un scul de ceață se deapănă pe șipcile peretelui din care a căzut mortarul. uca merge în vârful picioarelor până în colțul unde lumina prăfoasă pătrunde prin lucarnă și decupează din umbre grele albastre lucrurile lăsate de wasil și marie hella și johann în devălmășie în podul de deasupra atelierului. se ghemuiește lângă cufărul cu mânere și colțare din alamă. împinge cu
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
cal, altul pe măgar - se tot luptă cu morile de vânt fără să câștige... Nici eu nu sunt destul de nebun încât să mă apuc să le scriu jurnalul. De pe deal, un individ în costum negru, cu o țigară spânzurând în colțul gurii îmi surâde. Era apusul de soare. UMBRA SÂNGELUI TAU PE ZAPADA Nu mai am timp să privesc iepurimea depășind viteza luminii și nici tăcuta așteptare a scrisorii tale de la Paris. Nu mai am răbdare pentru grădinile zoologice care domesticesc
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
dar visez și la necruțătoarele zâne care așteptă masacrul tăcut... liniștea îmblănită de după aceea... sărutările de adio. Te-am iubit, te-am uitat ca pe un masacru al oilor... nu am urme de sânge - nici pomeneală de amintiri strânse între colți. Am vrut doar să-ți arăt lumea în toată splendoarea ei carnivoră: un fel de devorare de sine și, până la urmă, un fel de uitare a umbrei tale cu nume de ... Tu, până la urmă, cine ești, cine-ai rămas? Eu
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
de valuri plutește melodia limbii franceze mic miracol al fluxurilor într-un golf din Toulon lângă fortul părăsit învăluit în miros de ciuperci vei mai ști vreodată că ai respirat aici vei putea urgisi tot restul vieții tale de dragul unui colț cu apă și stânci? nu-i nevoie de cuvinte aceste rânduri sunt o impietate și stânca din mijlocul mării mă va pedepsi cum știe ea să pedepsească spune Caillou care-i încredințat că ea ne stăpânește viețile
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
și, în calmul acelui loc pământesc, în care eu eram singura ființă (sau, mai degrabă, singurul suflet de-acolo), m-a pătruns un gând insistent: „Ce poezii teribile aș putea să scriu!" .Și-aceasta în starea de pace a acelui colț, mai curând metafizic decât natural, în care verdeața și lumina nu păreau a fi tulburate de nimeni și de nimic. ( Deși, poate, totuși.) Dar tot atunci m-a fulgerat și un gând de îndoială și teamă: „Pentru cine să scriu
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
vadă cu ochii ei frumos mirositori lumea pe care o trag după mine ca un căruțaș cu o stea în frunte. Nu te îndura să mă înduri, îl aud scîncind pe serafimul trezit în faptul primăverii goale. Sunt prea mulți colți care sfîșie iarba, e prea multă iarbă prin care se ascund insecte gălăgioase și ochii frumos mirositori din căpșorul primăverii. Nu mi-am terminat ucenicia la propria-mi melancolie, la slava libertății și la chipul de vată al disperării universale
Primăvara asta by Iolanda MALAMEN () [Corola-journal/Imaginative/6237_a_7562]
-
tămîie, muzică în surdină, de Johann Sebastian Bach... tot tacîmul. Și fără chelneri, barmani, animatoare sau alte accesorii inutile. Cobori 33 de trepte, intri, semnezi într-un catastif și primești o pelerină neagră, un papion violet și-o pereche de colți de vampir. Iți iei de la dozator o stacană de sînge proaspăt și te-așezi la o masă. Nimeni n-are treabă cu tine, e-o liniște mai ceva ca-n biserică. Parc-ar fi toți yoghini sau călugări zen-budiști: privesc
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
piele sau poate chiar cu sufletul care sub pămînt, precum fumul, pleacă învelit într-un țipăt - și mă gîndesc că viața are subînțelesuri care nu au de-a face cu omul. Cîrtița cu cheiță Frumoasă ca un pahar îngrijorat la colțul mesei ea are două feluri de mers, niciunul pentru mine, rasă, tatuată și îngustă-n șolduri cum e literatura scrisă la parter și publicată un etaj mai sus luna mică își plimbă pe cer juponul cu spițe, cîteva stele zgîriate
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
sufletul din mine ca pe-o creangă. Rup sufletul din mine ca pe-o creangă, Ți-o dau cu tot cu fructe coapte-n frunze, Pe-acoperișuri lăs mătăsuri, calde pînze Subțiri de in, finețuri de paiangă Ce își clocește răzbunarea-n colțuri De turlă pătrățoasă și umidă, Rostogolesc pe trepte roua-n boțuri, Întind între cetăți poduri de-omidă Și te aștept să vii cîrlionțată, Impudică, cu țîța mică goală, Lin clătinată peste-un iad de smoală, De îngerii din rai blînd
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
într-o doară când plouă citind ici și colo câte-o pagină veșnicia mâinii întinse înspre umbrelă de parcă ai vrea să ieși afară în ploaie dar mișcarea oprită la jumătate nici eu nici umbrela nu vom afla niciodată de ce un colț de soare pe mobile undeva ce adeverește? ATÂTEA ZILE... Noroasă zi de primăvară bună de scris poezii îmi aduc aminte lucruri confuze din tinerețe și poate că voi mai avea timp să le uit ca pe niște arse bețe de
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
nimicire Între cele două mări ca între două oglinde de cositor sînt coloană de templu Sînt plînsă sînt un cîmp arat în care nu știu cine aruncă de-a valma sperlă grăunțe și sare Cineva seamănă în mine ca-n brazdă și colții balaurului și cutiile goale de plastic Așa că dă și tu ce poți - un strop de salivă de pildă clipa ta de prezență privirea PETRU Primăvara sîngele omului e negru ca Aheronul cel plin de bărci și la fel de rece Leagănă prizonieri
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
nervi ale zidurilor lumina susură deșirată în fuioare buimace zgîlțîie aerul cobori pe o funie de povești la ultimele dai peste matca ruinată pînă aici unde ai mers împotriva scrisului lasă ceva îl va opri iată o fațadă dintr-un colț al ei ai privit de nenumărate ori cum asfaltul se ridică la cer ori un morman de cer împrăștiat pe asfalt o fațadă o cazma de lumină scăpată din Grădinile Raiului aici la o palmă izbitură îndelung exersată din desișurile
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
nu mai are nevoie de tine. Catedrala Catedrală trecînd dintr-un trib în altul abia luată-n seamă de mecanica iluministă a zării nimburi spoite cu var sporovăitor cruci puse la uscat cum rufele pe-o sîrmă mătasea risipei în colțuri arhaice (ambuscade-ale minții) un cor bisericesc dirijat de ferestrele circulare mulțimi de pupile sudate aidoma unor credințe clopote care gîfîie după ce-au alergat de-a lungul de-a latul venelor tale și tot mai speri că poți imita spumele
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
ți-o pui pe piept, în dreptul inimii; ...când ești sănătos, bun de petrecere - căldura cămășii abia ridicată de sub talpa fierbinte a fierului de călcat și aruncată pe umeri... FUMĂTOAREA, VEIOZA 1 Miez de noapte sau poate trecut de el. La colțul străzii - vinișoarele vineții prin falangele cvasistrăvezii ale prostituatei ce aprinde chibritul în scoica palmelor 2 la colțul străzii prostituata - atât de blondă!... - fluturii înserării o asaltează ca pe o veioză... GRĂDINĂ PUBLICĂ la prima țâșnitură a havuzului redeschis primăvara - zburătăciri
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
de sub talpa fierbinte a fierului de călcat și aruncată pe umeri... FUMĂTOAREA, VEIOZA 1 Miez de noapte sau poate trecut de el. La colțul străzii - vinișoarele vineții prin falangele cvasistrăvezii ale prostituatei ce aprinde chibritul în scoica palmelor 2 la colțul străzii prostituata - atât de blondă!... - fluturii înserării o asaltează ca pe o veioză... GRĂDINĂ PUBLICĂ la prima țâșnitură a havuzului redeschis primăvara - zburătăciri de vrăbii, porumbei; tresărire bătrânilor pe bănci OMUL, BOSCHETARUL În curtea blocului - om de zăpadă: Boschetarul îi
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
blocului - om de zăpadă: Boschetarul îi șterpelește nasul de morcov... FORMĂ Se scutură bujorii. Sub vază - o formă nouă, imprevizibilă din când în când modificată de o altă petală de altele... TOAMNĂ TÂRZIE Muzicantul milog se mișcă după soare căutând colțuri de stradă unde bătaia luminii i-ar încălzi degetele. ÎNCÂT Omul e atât de neștiutor, dar mai ales - hazliu sau poate - iresponsabil încât poate spune orice, spre exemplu: nemurire. TRUC în lanul de grâu dintr-un pulverizator de frizerie fotograful
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]