423 matches
-
Își continuă drumul și ajunse într-un loc pe care-l cunoștea, nu departe de far, unde stâncile se precipitau mai abrupt, iar fâșia de plajă dintre stâncile de pe uscat și cele din mare dispărea cu totul, pereții de piatră colțuroasă prăvălindu-se de-a dreptul în apa adâncă. Aici, înălțând capul, după o cățărare mai dificilă, văzu o siluetă bărbătească proiectată pe albastrul cerului. O clipă crezu că-i George. Pe urmă își dădu seama că nu era un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Scoase din poșetă două lire și își dezbrăcă jacheta de lână, lăsând-o pe plajă. Nu luă în seamă chemările lui Alex care voia s-o antreneze în expediția ei și porni înapoi în goană să se cațere pe stâncile colțuroase. Îi găsi pe băieți așteptând-o. Pe urmă începu cazna de a prinde peștele. Gabriel striga într-una: „Lăsați-mă pe mine! Lăsați-mă pe mine!“ de teamă ca băieții să nu-i vatăme peștelui aripioarele sau să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și puse pe el un afiș: „Intrarea oprită!” Omul acesta nu iubea pe nimeni decât pe sine. Bieții copii nu mai aveau acum unde să se joace. Încercară să se joace în drum, dar acolo era mult praf, erau pietre colțuroase și nu le plăcea. După ce-și făceau lecțiile, porneau să rătăcească de-a lungul zidului înalt care înconjura grădina și vorbeau din amintiri despre frumusețea acesteia. Ce fericiți eram acolo! Apoi veni primăvara și țara întreagă se umplu de
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
-i facă cunoscută voința Celui de Sus. Rugăciunile au fost ascultate. în scurt timp, în vreme ce dormea, Seine a auzit un foarte depărtat sunet de clopot. La cel de al treilea ceas al dimineții, a pornit la drum. A înfruntat stâncile colțuroase și mărăcinișurile ghimpoase, ghidat doar de misterioasele sentimente proprii. Dar și de sunetul tot mai slab al nevăzutului clopot de mănăstire. După un drum lung și extrem de anevoios, Seine a ajuns într-o vâlcea înverzită, dominată de umbra unor stejari
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
cu cea mai mare bunăvoință, călătoria mea n-ar fi putut avea loc, căci n-aș fi avut (respectiv nu am) cu ce. întrebarea este dacă s-ar găsi în București mai multă liniște, mai mult spațiu pentru ceea ce este colțuros în firea mea. Sau aș fi luat acolo tot atât de în răspăr ca și aici. Dar ce rost au întrebările? Vin, cât de repede pot, probabil chiar în zilele următoare. Am adunat multe manuscrise zdrențuite și tipărituri vechi românești, pe care
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mă rog, care-i inorog. Pe-un tobogan de curcubeu m-aș da și eu și m-aș legăna pe-un hamac de stele legate de nori cu nuiele. Și tumbe pe norii pufoși aș face, că doar nu-s colțuroși. Doar că-s prea aburoși și apoși. Lăcrămoși. Adică plâng până se frâng. Norii sunt ca pernițele pe care mă legăna mămica mea înainte de a veni moșul Ene pe la gene. Și alunecam și mă duceam ca-ntr-o apă călduță
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
repare greșeala? “În fond - și-a zis preotul - mai bine să poarte fata numele ăsta, decât unul șters ca Frusina, Catrina sau mai știu eu cum.” Copilul a mai crescut și s-a făcut de câțiva anișori, iar firea-i colțuroasă a început să devină din ce în ce mai stânjenitoare pentru cei din jurul ei, sau, mai ales, pentru aceia cu care era de vârste apropiate. O irita orice, numele pe care, în joacă, i le dădeau ceilalți copii - Pami, Emi, Monda - ea se voia
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu firea aparte a copilei. Ajunsă la vârsta când colbul drumului și hârjoneala cât e ziulica de mare trebuiau să fie schimbate cu banca de clasă și cu disciplina lecțiilor, Epaminonda nu și-a schimbat, însă, întru nimic firea ei colțuroasă, dificilă pentru cei din jur, dar dinamică și plină de viață. ,,Căpșorul fetei e tare bun” îi spunea învățătorul Rusu părintelui Toma, ori de câte ori se-ntâlneau la câte-un pahar în cârciuma lui Parfene. “Înseamnă că-i bine” răspundea popa, mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
septembrie, după cheful de ziua lui Davidescu, cu vreo două săptămâni înainte de a pleca definitiv din România. Eram la Deva, în vis, în spital, cred, și încercam să dau un telefon folosind cel mai vechi telefon din lume - gri metalic, colțuros, cu un receptor de peste un kilogram -, unul care încă mai exista în 1989, când am plecat din Ardeal. Aveam o singură monedă, de 25 de bani, grea (nu din aluminiu, cum au apărut mai târziu), și știam că unica mea
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
sub cerul strălucitor, În explozia și vraja anotimpului, Încît a distrus orice speranță și bucurie În inima celor care erau de față. Înaintam pe o străduță mizeră de la marginea cartierului de răsărit - o străduță plină Încă de fațadele aspre și colțuroase ale vechilor case de piatră care fuseseră cîndva, desigur, locuințele celor bogați, dar care acum se Înnegriseră de praful și funinginea anilor. Pe străzile acestea clocotește viața violentă și dezordonată a oamenilor cu ochi negri, fețe negre și graiuri necunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sentiment de gol și amărăciune, regretă că venise. Își dădu seama imediat că femeia care-l privea cu ochi neîncrezători era aceeași cu femeia care-i făcuse semn cu mîna de atîtea ori. Dar chipul ei era aspru, slab și colțuros; pielea Îi atîrna În pungi gălbejite, iar ochii ei mici Îl priveau bănuitor, plini de o Îndoială sfioasă și neliniștită. Căldura, afecțiunea și libertatea curajoasă pe care le găsise În gestul ei dispăruseră În clipa cînd o văzu și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
descinde din cel al primilor coloniști de origine engleză, germană și scoțiană, mai cu seamă scoțiană: numele scoțiene sînt deosebit de frecvente - Graham, Alexander, McRae, Ramsay, Morrison, Pettigrew, Pentland - după cum deosebit de pregnante sînt trăsăturile scoțiene În Înfățișarea lor - trupul slab și colțuros, osos și deșelat, mersul cu pași mari, rezistența și vitalitatea uriașă, mai cu seamă a locuitorilor din zona de munte din părțile de apus. De fapt, În anii ultimului război, s-a constatat de către autoritățile militare că statul Catawba a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
luăm prânzul sau să bem ceva? În cel mai rău caz, dacă era să meargă afară - indiferent unde - Gorrold trebuia să-și pună o haină pe el. Dar ochii cenușii, sfidători, se mulțumiră să se holbeze el, de pe fața aceea colțuroasă, - Am băutură chiar aici. Totuși, individul nu se mișcă să aducă "băuturile". Stătea acolo, pur și simplu, în spatele biroului lucios, în cămașa și vestă, și zâmbea sarcastic. Părea să fie o cămașă scumpă dar nu destul de călduroasă pentru ger. - Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
evit inevitabilul: ruperea lamelei firizului cu pocnetul lui sec de oțel friabil. Nu era la fel cu oamenii muncii, ei făceau totul bine și cu îndemânare. Acest lucru ne era confirmat de grafica alb-negru a clasei muncitoare, cu profilurile abstract colțuroase ale oțelarilor lângă lingurile lungi cu care scormoneau în furnal. Îmi amintesc că lumina șuvoiului de oțel topit făcea ca bobițele de sudoare să strălucească pe fruntea lor asemenea unor mărgăritare de preț. Tot așa încinse de vipie erau și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mă port și eu bine cu voi. Dar dacă se iscă vreo dispută între noi, voi veți avea de suferit. Nu eu. Se uită la clasă cu o lucire în ochi, iar clasa înspăimîntată îi întoarse privirea. Avea o față colțuroasă și un nas strîmb, o mustață roșcată dichisită și buze cărnoase. Thaw observă că pe dedesubt, mustața era astfel potrivită încît să cadă exact pe suprafața netedă a buzei superioare. Acest detaliu îl sperie mai mult decît micul lui discurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
clanul Colquhoun își înfigea steagul cînd se adunau pentru luptă. Presupun că locul ăsta e la fel de bun ca oricare altul, spuse domnul Thaw. Se așezară și se odihniră, uitîndu-se la lac și la insulele verzi de pe el. Spre nord, peretele colțuros al munților părea suficient de clar și solid pentru a-l ciocăni cu degetele. Așteptară pînă ce cuplul tînăr, care se oprise să admire priveliștea, se pierdu în zare, apoi deschiseră urna, luară cenușa cu mîna și o împrăștiară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
școlii de artă. Domnul Drummond își scoase pipa și-i arătă lui Thaw un scaun gol cu un picior. Gura lui amuzată și afundată indica lipsa dinților, nasul îi era aproape la fel de mare ca al fiului său, dar mult mai colțuros. își ridicase pe frunte ochelarii, care aveau brațele lipite cu izolirband. — Deci vă duceți la dans? E o pierdere de timp, Douglas, o pierdere afurisită de timp. — îl cheamă Duncan! urlă Drummond. Nu contează, tot pierdere de timp e. — Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
adus șoareci drept cadou pentru pisică, pentru că împlinea nouă luni. Eu și tata i i-am luat. — Și acum, Roșcatul stă acolo, privat de prada cuvenită, zise domnul Drummond. Stătea întins în patul din nișă, cu ochelari pe nasul lui colțuros, cu un fes turtit pe cap, cu o carte de la bibliotecă deschisă și proptită pe cuvertura de pe genunchi. Janet tremura și-i spuse: — E o cruzime să-l lași așa, deasupra lui. — Ce? zise Drummond. Fă niște ceai, Duncan pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aproape fără stele, se retrăgea în silă din calea zorilor care mijeau undeva, spre stânga lui. Lumina lor roșiatică și lugubră nu făgăduia pic de căldură, ci dezvăluia, treptat, un peisaj de coșmar. În jurul lui se conturau niște stânci fumurii, colțuroase și o câmpie neagră, fără viață. Un soare de un roșu palid trăgea cu ochiul deasupra orizontului. Degete de lumină dibuiau printre umbre. Nu se vedea încă nici o urmă a tribului de ființe înzestrate cu id, după care Corl umbla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pas înainte, încercând să evite orice zgomot. Apoi încă unul și încă unul până când reuși să vadă, chiar dacă nu în totalitate, drumul de deasupra. Nu zărea nimic. Mai făcu câțiva pași până la marginea adânciturii. Sub ea se afla piatra cafenie, colțuroasă a versantului. Dacă era cineva pe drum, putea cu siguranță să o vadă. Dar nu zărea nimic - până când trecu în viteză o mașină albă. Se ghemui și merse mai departe. Liniște. După o vreme, se ridică și se uită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pahar mare de bere Înspumată pentru Caricaturistul Alcoolic și o carafă de vin sec pentru ceilalți. Pe când turna vinul de un roșu Închis În paharele elegante, Armanoush a avut ocazia să observe oamenii de la masă. Și-a Închipuit că femeia colțuroasă care stătea lângă și totuși la sute de mile depărtare de bărbatul masiv, cu nas borcănat trebuia să fie soția lui. I-a studiat pe rând Caricaturistul Alcoolic și pe soția lui, cât și pe Gazetarul Homosexual Ascuns, pe Poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să descifreze scrisul de pe autocolantele de pe bara de protecție. Acolo, printre multe altele, a zărit un autocolant fluorescent pe care scria: NU-MI SPUNE CĂ SUNT TICĂLOS. ȘI TICĂLOȘII AU INIMĂ. Șoferul taxiului era un bărbat oacheș, cu o figură colțuroasă și o mustață à la Zapata, care părea să aibă cel puțin șaizeci de ani, fiind prea bătrân ca să se implice Într-o astfel de manifestare fotbalistică. Între Înfățișarea cât se poate de tradițională a bărbatului și frenezia cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu doar pe tine. — Deci, când e fericitul eveniment? — În curând, cred. Din cauza tatei. Se simte rău, Jack. Doctorii cred că s-ar putea să fie Alzheimer. N-o să-ți vină să crezi cât de mult s-a schimbat. Figura colțuroasă a lui Jack se îmblânzi pentru o clipă. — Am auzit de la Ben că nu e în apele lui. Au devenit buni prieteni în parc. Fran zâmbi la gândul apropierii dintre tatăl ei și fiul lui Jack, dar expresia lui Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
În afară de asta, n-am făcut decât să mă plimb încolo și-ncoace prin bucătărie. Am renunțat aproape imediat la „sandvișurile pentru un prânz lejer”. M-am chinuit ore întregi să tai două franzele - și am rămas cu zece bucăți uriașe, colțuroase și neregulate de pâine și o mare de firimituri. Dumnezeu știe unde-am greșit. Probabil cuțitul a fost de vină. Tot ce pot să spun e că îi mulțumesc cerului că există Pagini aurii și firme de catering. Și American
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bine, Dilc ne-a pus acum vreo cinci veri să facem niște case care să semene cu formele astea. Hai să le vezi. M-am luat după Minos și, Îndărătul unor copaci, am zărit casele ridicate de Dilc. Erau prea colțuroase și nu semănau cu nimic. Păreau prea grele. Îți venea să crezi că vor să se ia la bătaie cu vântul și cu ploaia. Nu-mi plăceau, dar nici nu-mi luam ochii de la ele. - Dilc ăsta, s-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]