299 matches
-
inevitabilă? Putem fi atât de siguri că un Ligaciov, sau un Dumitru Popescu nu ar fi fost capabili să prelungească 10-20 de ani agonia regimurior politice de la Moscova și București? În decembrie 1989 o populație profund traumatizată de represiune și colaboraționism a ajuns la limita suportabilității și a exprimat clar refuzul său de a mai tolera un regim politic total discreditat. A fost, fără îndoială, un moment extraordinar în istoria României cu implicații de lungă durată pentru viitorul țării: zăgazurile au
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
îl aruncă de la fereastră, unei trecătoare (fereastra dădea spre o stradă lăturalnică). Face cunoștință cu un medic indian, care își făcuse studiile în Germania și care, după ce trăise o dramă din cauza invaziei sovietice, fusese condamnat la moarte de către englezi pentru colaboraționism. Vizanty nu se sfiește să vorbească despre "mârșăvia engleză", și se pare că, în urma a ceea ce a trăit în 1945, dar și a ceea ce aflase, a rămas toată viața cu o puternică aversiune față de britanici. În general, în acea închisoare
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cele mai monstruoase acțiuni engleze: pentru a opri într-o oarecare măsură procesul de independență, naționalismul în creștere de după Primul Război Mondial, alimentat prin lupta lui Gandhi, o acțiune ce nu putea să ilustreze mai bine "perfidul Albion": acuzați de colaboraționism cu germanii un tribunal improvizat tribunal militar englez, în care judecători au fost numiți ofițeri indieni din armata engleză, ne-au judecat și condamnat la moarte și acum așteptăm execuția." Ascultam încremenit. Și nu puteam spune o vorbă. După un
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
s-a refugiat: a urcat în munți și a organizat o trupă de gherilă formată din pădurari, din soldați pierduți de unitățile lor, din braconieri, din cărbunari, în fruntea căreia fiind, surprindea cu regularitate trupele românești. Cu cei bănuiți de colaboraționism se purta fără milă; mai târziu a activat pentru reocuparea teritoriului. În final a luat parte la campania din Muntenia, alături de trupele germane și austro-ungare reîntoarse. După dezintegrare, a rămas pe una din moșiile sale, revenită României, continuând muncile agricole
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
excepționalism românesc care îndrăznește să concureze pe cel american. De-ar fi să ne gîndim, de pildă, doar la domeniul culturii în care protocronismul susținut cu atîta obstinație strecura ideea unui mic excepționalism, și vom observa cum o formă de colaboraționism dintre intelectuali și putere producea inexorabil o canceroasă exacerbare a orgoliului nemăsurat al totalitarismului. Convingerea noastră este că intelectualii pot să fie azi instanța critică aptă să sancționeze degringolada societății și să schimbe semnul minus al degradării morale. Fisura dintre
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
mai mult politic, precis și declarat. Deosebim în mare, în interiorul său, două situații tipice: 1) Pe treapta cea mai de jos se situează rezistența tacită, pasivă, așa-zicând spontană, inocentă. Ea se traduce prin refuzul participării la vreo formă de colaboraționism literar, prin abținerea de la orice implicare oficială. Dar totul în mod discret și organic, fără ostentație și gesturi spectaculoase. Refuzul de a scrie la comandă pleacă, în primul rând, dintr-o imposibilitate interioară autentică. Este specia eternă și greu de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Argument Textele acestei secțiuni atacă frontal alte două teme extrem de sensibile. Sunt, de fapt, dilemele fundamentale ale epocii. Capitol, poate, cel mai dificil dintre toate. Sunt discutate două situații tipice regimului totalitar, prin analiza în adâncime a două cazuri-limită: 1. Colaboraționismul, considerat inevitabil, soluție necesară, de expedient, de supraviețuire, după unii chiar creator etc., de o evidentă și complexă ambiguitate. Ea a produs, la rândul său, o serie de alte relații nu mai puțin ambigue. Cazul Constantin Noica, emblematic și simbolic
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a situației ireversibile. Constatare trăită cvasiunanim sub forma unui mit colectiv. Fenomen capital, de esență, al societății totalitare. El explică, în cea mai mare parte, întregul comportament moral și social, riguros condiționat, al deceniilor de dictatură. Oferă explicația fundamentală a colaboraționismului dominant și pune probleme foarte delicate de ordin etic și civic. Sistemul totalitar este profund detestabil, în primul rând, prin aceea că te obligă să faci ceea ce nu vrei și apoi prin faptul că îți interzice să faci ceea ce vrei
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și se cheamă că face concesii, atunci și Noica a făcut concesii. Pentru că a înțeles să opereze sub condițiile date și să facă posibilă cultura, dialogul, publicarea de cărți, într-un moment în care lucrurile acestea erau prohibitive. A vedea colaboraționismul în această insistență a lui de a fi prezent și de a-i face și pe alții posibili, ca prezenți în această lume, nu e corect decât din partea unor oameni de rea credință și care n-au trăit cu adevărat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și mai tipică a regimului ceaușist. Pe termen scurt, compromisul său ni se pare evident. Dar pe termen lung, în perspectivă istorică, el a fost, în linii mari, pozitiv, benefic. El oferă, într-un sens, chiar norma tuturor cazurilor de colaboraționism cultural cu regimul. Dar imediat apare și întrebarea: de ce Constantin Noica ar fi scuzabil, iar X, Y, Z nu? De precizat, în același timp, cu maximă rigoare, ce înseamnă colaboraționism cultural într-un regim totalitar. A colaborat întreaga cultură și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
El oferă, într-un sens, chiar norma tuturor cazurilor de colaboraționism cultural cu regimul. Dar imediat apare și întrebarea: de ce Constantin Noica ar fi scuzabil, iar X, Y, Z nu? De precizat, în același timp, cu maximă rigoare, ce înseamnă colaboraționism cultural într-un regim totalitar. A colaborat întreaga cultură și literatură română, chiar și atunci când a continuat să funcționeze, cu regimul Ceaușescu? Constantin Noica a satisfăcut, în același timp, în condiții ambigue, echivoce este adevărat nevoia de absolut și de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
când revoltat și indignat, când înțelegător și clement. Cine decide în mod absolut și definitiv într-o zonă unde absolutul nu este posibil? La șantajul represiunii s-a răspuns cu cedări și compromisuri. înțelepciune sau lașitate? Rezistență prin cultură sau colaboraționism? Răspunsul nu este chiar foarte simplu. Uneori este sau poate fi și în dublu sens. Nebunie să te opui (p. 218) sau eroism cu arma în mână? Aceste teme revin obsesiv și Octavian Paler dă răspunsuri și soluții alternative, oscilante
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Prestigiul marii personalități iartă tot, uită tot, scuză tot. A bate în ușa celulei, de pildă, și a te oferi voluntar antrenor de marxism (cazul Constantin Noica) este un gest perfect scuzabil, deși oferta colaboraționistă este evidentă. Dar exact același colaboraționism și încă în forme mult mai banale, benigne este refuzat cu indignare și cu mari exigențe rigoriste unor numeroși antipatici, anonimi și obscuri. La fel, gestul de a scrie articole de pură propagandă comunistă în care nici autorul lor nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de faptul, de acum secundar, nu-i așa?, că nu am fost vreodată și nu sunt deloc nici azi un apărător necondiționat al memoriei lui Mircea Eliade. D.C-E.: Se fac încă auzite, pe scena literară românească, acuze de „colaboraționism” la adresa unor scriitori care au trăit, au scris și, unii, au murit în timpul regimului trecut. Calificativele deloc onorante erau foarte frecvente, în primii ani după Revoluție; acum, s-au mai rărit, și numai dl Gheorghe Grigurcu sau dl Alexandru George
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Zelea Codreanu cu Isus Cristos și se arăta încântat de modelul Hitler? Cum vedeți Dvs. rezistența prin cultură în anii comunismului? Până la ce punct se poate vorbi de o rezistență reală, și de la ce punct încolo - de curată lașitate? D.T.: Colaboraționismul este o temă care va continua să stârnească multe controverse. De la credința potrivit căreia, atâta vreme cât în România nu a avut loc o decomunizare așa cum a avut loc o denazificare în Germania, colaboraționiștii nu vor avea vreo problemă să colaboreze în
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
din-tr-o orientare de principiu a bisericii. Eliberarea Bisericii ortodoxe române de dominația grecească în vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza și proclamarea autocefaliei mai tîrziu s-au făcut deci într-o tradiție a obedienței, care a condus-o curînd la colaboraționism cu puterea polică și, uneori, la subordonare voită față de ea115. De aceea, cei care atribuie un rol deosebit ortodoxiei în păstrarea identității românilor ar trebui să demonstreze aceasta și să specifice, de exemplu, de ce românii ar fi fost mai puțin
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în care are valabilitate preceptul vechilor greci potrivit căruia viitorul trebuie să fie mai bun decît prezentul (și implicit mult mai bun decît trecutul) încît este cultivată inovația, înnoirea. Despre calitățile îndoielnice ale istoricilor români și despre înclinația lor spre colaboraționism vorbește și lipsa de atitudine atunci cînd s-a lansat campania intenționată de distrugere a unității scrierii limbii române, în anul 1991: dacă ar fi fost cercetători veritabili ai documentelor, ei ar fi observat, de exemplu, că forma limbii istorice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în Iugoslavia. În afară de suprapunerea și concurența diferiților poli ai puterii care caracterizează național-socialismul și care au fost amplificați de război, sistemul de exploatare instaurat de al III-lea Reich suferă de contradicții serioase care îi frînează funcționarea: de exemplu, între colaboraționism și prelevarea forțată, sau între rechiziționările de populație în scopuri strategice și dorința de a extermina pe "dușmanii Reichului". Tocmai aceste fisuri ale sistemului vor permite mișcărilor de rezistență să se dezvolte și să se angajeze în lupta împotriva ocupantului
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Biserica Catolică ? A.M.P. : Evident, foarte mare... V.A. : A fost un element de rezistență ? A.M.P. : Sigur ! Pentru că a fost o zonă în care comunismul nu a putut pătrunde, în timp ce la noi Biserica Ortodoxă a fost un spațiu al colaboraționismului. Și, în plus, comuniștii au fost diabolici în chestiunea transferării conflic‑ tului dintre putere și populație diferitelor categorii sociale. Asta povestesc în cartea Secera și buldozerul, că învrăjbirea a fost și a rămas unul din mecanismele cele mai reușite ale
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
mult sau mai puțin conștient, fără să susțină ideologia nazistă, Wikander să fi preferat complicitatea acestei, pentru câțiva ani, oportune conjuncții. Decuparea câtorva amănunte a devenit vârful de lance al unor acuze, probabil întemeiate, dar lipsite de argument: bunăoară, dovada colaboraționismului sau propagandismului său nazist în faptul că Höfler îi propusese să-și republice teza la editura SS-Ahnenerbe4, sau folosirea termenului Führer1, cuvânt de altfel comun, pentru desemnarea căpeteniilor comunităților războinice ariene ale căror structură și funcțiune religioase încercase să le
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în această calitate ar fi semnat condamnări la moarte ale unor țărani vinovați că refuzau colectivizarea. Dar pentru noi, cei de azi, este important să știm și să ne reamintim că scriitori exemplari pentru națiune au fost triste exemple de colaboraționism, în fond, antinațional. Să nu uităm că alți scriitori, cel puțin la fel de valoroși ca Sadoveanu sau Arghezi, înfundau pușcăriile comuniste, în timp ce ei își păstrau proprietățile, primeau lefuri grase, își publicau operele etc. Dacă ne-am referi numai la Vasile Voiculescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
esteticului la "estetica cea mai sănătoasă și mai adevărată" inventată de partid. Dacă e cu adevărat ceva grav în atitudinea unor mari creatori față de regimul instalat de sovietici, cum observa și Gheorghe Grigurcu, este intensa și derutanta antipedagogie conținută în colaboraționismul benevol al acestora. Angajarea partinică a lui G. Călinescu, dar și al unor Arghezi, Sadoveanu, Camil Petrescu s-a constituit într-un antimodel la scară națională. E debusolantă și incredibilă poziția susținută în Cronica optimistului, împănată cu fraze de genul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Alexandru Averescu) și la Mărășești (generalul Eremia Grigorescu), În urma cărora Moldova a fost salvată. România rămânea Însă tăiată În două. La București funcționa administrația germană, sprijinită și de români „germanofili“, cărora evenimentele păreau să le dea dreptate (a fost un „colaboraționism“ avant la lettre, prefigurând un fenomen caracteristic celui de al Doilea Război Mondial). În ciuda rezistenței eroice din Moldova, războiul a evoluat În favoarea Puterilor Centrale și În defavoarea României. În Rusia a izbucnit revoluția (februarie, apoi noiembrie 1917), iar În armata rusă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a urmărit cu un zâmbet înțelegător cele întâmplate. Noroc că Varlamov era ultimul pe lista vorbitorilor... VITALIE CIOBANU: Drama dublei identități - iată un subiect la fel de permeabil pentru un neamț originar din Banat și pentru un român basarabean. Un alt subiect: colaboraționismul intelectual în țările comuniste. Richard Wagner îmi relatează istoria unui șef de cenaclu din Berlinul de Est, care organiza întruniri ilegale, underground, pentru a-i turna după aceea la STASI pe toți participanții la ele. Povestea s-a aflat abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mea ca și în cea socială. (Deoarece, într-o țară de tip totalitar, nu poți avea cu adevărat succes decât ocupând o funcție sau alta în aparatul administrativ, cultural sau politic. „Succes, glorie”, aceste noțiuni se colorează astfel de tenta colaboraționismului, confuzie cu care au jucat și manipulat nu de puține ori ideologii partidului, când încărcau cu onoruri, de-a valma, adevărații creatori, dar și impostorii cei mai ridicoli, de tipul Frunză, Deșliu, Davidoglu, T. Popovici și alții de teapa lor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]