307 matches
-
reluarea cazului Sebastian în lumina frecventării publicisticii inedite a acestuia din ziarul Cuvântul (2009, Marta Petreu). Toate acestea cu ramificații mai ample, precum polemica Martei Petreu cu Marie-France Ionesco, pe tema tatălui acesteia din urmă, E. Ionesco, și acuzele de colaboraționism și cârdășie de extremă dreaptă în timpul lui Antonescu pe care Alexandra Laignel-Lavastine le-a formulat și argumentat la adresa trio-ului de prieteni români exilați Mircea Eliade, E.M. Cioran și E. Ionesco, într-un volum intens și radical criticat în România
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
ar putea să rămînă în sarcina generațiilor viitoare. Notez, în treacăt, că o cercetatoare din Franța a publicat de curînd o voluminoasă carte în care, pe bază de documente de arhivă sistematic și minuțiuos analizate, ajunge la concluzia că fenomenul colaboraționismului scriitorilor francezi în anii ocupației germane a fost în mod determinant influențat de patimile literare, de veleități, de jocuri de interese etc., înclinațiile și sensibilitațile politico-ideologice avînd un rol secundar! Cauza profundă se află în dificultățile de conștientizare, asumare și
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
iar numele aduse în dialog nu sunt deloc lipsite de rezonanță, de la din nou, Matyla Ghyka, atunci ambasador la Londra, la Ernst Jünger, sau la Jean Mouton, director al Institutului francez din București. Cuplul Hélène-Paul Morand nu scapă de eticheta colaboraționismului, simpatiile lor pentru Hitler sunt în afară de îndoială, adeziunea la politica guvernului de la Vichy e certă (exemplele din articolele scrise atunci de Morand sunt edificatoare), însă imaginea se nuanțează totuși, căci sunt reținute și gesturile de refuz ale scriitorului de a
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
contra revocării sale. Cu argumente recunoscute de autorul cărții drept valabile în cea mai mare parte, el va reuși să fie reintegrat în departamentul său de la Quai d’Orsay, în iulie 1953, atenuând, dacă nu chiar eliminând complet, acuzația de "colaboraționism". Prezența lui diplomatică în România e recunoscută a fi fost mai mult "pasivă", de observator în genere lucid, din partea guvernului pétainist, al vieții politice de la noi, într-un moment într-adevăr foarte dificil, când autoritățile Franței ocupate nu mai puteau
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
Daniel Cristea-Enache Multe cazuri de colaboraționism cu Partidul și Securitatea (cele două brațe înarmate ale democrației populare) sunt încă învăluite în mister. Perdele succesive de ceață ascund contribuțiile în sfera delațiunii ale unor oameni obișnuiți sau ale unor personalități în adevăratul înțeles al cuvântului, care beneficiază
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
Sadoveanu, Călinescu, Camil Petrescu, Vianu - de-ar fi doar ei - cărora, mai nou, li se alătură Marin Preda și Nichita Stănescu". De ce neapărat "obsesie"? Mai departe e citată o părere a d-lui Eugen Simion, care, "pe bună dreptate", "diferențiază colaboraționismul unor intelectuali francezi, afirmat deschis pe parcursul a cinci ani ai ultimului război mondial, și din cele cinci decenii de oprimare, cît a durat igrasia regimului totalitar din România, precedat, în perioada antebelică, de dictatura regală". Să zicem - treacă de la noi
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
pe parcursul a cinci ani ai ultimului război mondial, și din cele cinci decenii de oprimare, cît a durat igrasia regimului totalitar din România, precedat, în perioada antebelică, de dictatura regală". Să zicem - treacă de la noi! - că, în analiza și sancționarea colaboraționismului ar conta și factorul "cantitativ" (durata) și nu numai cel "calitativ" (gravitatea compromisului) și că "dictatura regală" ar fi oarecum comparabilă cu totalitarismul comunist (în realitate, cea dintîi floare la ureche pe lîngă cel de-al doilea). Dar de ce nici o
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
dai la o parte balastul incriminator, de perdea tulbure, a detaliilor găunoase și împovărătoare. E inutil să amintesc că Noica nu a fost colaborator al Securității. Dacă trecem așadar peste umorile răuvoitoare ale celor care caută cu lupa indicii ale colaboraționismului lui Noica, constatăm că valoarea acestor note informative nu poate fi înțeleasă decît dacă le așezăm în contextul în care ele au fost întocmite. Sîntem în anii '70-'80, o perioadă cînd nimeni nu putea prevedea căderea comunismului. În ele
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
convențiile și codurile, cei doi se trezesc prinși într-un hățiș al istoriei care le schimbă definitiv viața. Profesoara de pian are o textură narativă bogată: roman de război și al vieții de lagăr, roman al coloniei engleze și al colaboraționismului cu ocupantul, un mister ce învăluie Colecția Coroanei Britanice, dispărută în anii ocupației japoneze, și mai ales două povești de dragoste trăite de același bărbat cu două femei atât de diferite între ele cum pot fi doar întunericul și lumina
Orientul înca necunoscut by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6768_a_8093]
-
în contradictoriu de "excreția aeriană" care este parfumul... Astfel vom merge din carte în carte ca din castel în castel, izgonit, respins ca o dejecție de istoria însăși învingătoare în urma înfrângerii hitlerismului, la care un intelectual rafinat ca Celine, aderase. Colaboraționismul pare o vorbă. Dar el a fost, pentru nu puține conștiințe estetice , o tragedie irecuperabilă, existențial. Literar, nu. Celine fiind un mare prozator. Călătoria....Moartea pe credit...etc . Cărți acompaniate de idei negre, funeste, deși magnific definite ca "Omul, sac
Fraza lui Celine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12811_a_14136]
-
este cultivată cu insistență (de văzut și ce scrie Alex. Ștefănescu în R.L., nr. 19, despre ,demonizarea" Uniunii Scriitorilor), acolo , în acele medii, îngrămădindu-se, s-ar zice, relele năravuri, din trecut și de azi: lașitatea, egoismul, meschinăria, oportunismul, trădarea, colaboraționismul și poate, în cel mai bun caz, revolta în genunchi. Cine cultivă această imagine, măcar excesivă, despre comunitatea literară, cine acuză, cine judecă? Prea adesea tinerii gazetari ignoranți și cinici, doritori să se ilustreze, fie ce-o fi, prin lovituri
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
în privința „antisemitismului”, inexistent, în fond, al autorului, din teama, probabil, moștenită de la trecuta ideologie la putere, de a se spune lucrurilor pe nume. Considerat de români filo-maghiar și de unguri filo-român, fără să fi fost nici una, nici alta, învinuit de colaboraționism fără să i se fi citit publicistica din „Foaia Bucureștilor”, socotit adversar al reîntregirii, deși n-a scris nimic în acest sens, bănuit de trădare de neam de către patrioții ardeleni care nu se înțelegeau nici măcar între ei, și de antisemitism
Cui i-e frică de Slavici? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4315_a_5640]
-
generație postmaioresciană, care, în acei ani tulburi, ezitaseră a coborî în "tranșeea ideologică" a militantismului proestetic, cu excepția lui Pompiliu Constantinescu. Să fi fost această ezitare un soi de prefigurare a dezerțiunilor masive ce s-au produs după comunizarea țării? A colaboraționismelor de care, helas, n-au rămas străini nici cîțiva reprezentanți de marcă ai criticii interbelice? Oricum, rîndurile lui E. Lovinescu exprimă o neliniște pe care o putem aprecia drept vaticinară. Bucuria marelui precursor de-a constata că gestul de adeziune
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
tovarăși de drum literar" îi anticipau strălucita carieră cu mult timp înainte ca ea să fi luat ființă (poate trebuie să mai așteptăm?). Se ghicea încă din prima proză inconfundabilul stil "tupanian". Personalitatea era pe deplin formată: "Ura de pe atunci colaboraționismul și o făcea din tot sufletul său de oltean care nu se joacă nicicînd cu sentimentele." Și, din așa o ură, nu putea ieși decît un scriitor excepțional, de un exemplar curaj etc. etc. Pînă și scriitorul ar trebui să
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
știu e că Germania ca țară și subconștient colectiv a avut și mai are problemele ei cu nazismul. Despre asta s-au scris romane, piese de teatru și s-au făcut filme. Franța a avut și are problemele ei de colaboraționism general și popular cu invadatorul hitlerist. Romane, piese de teatru, filme. Rusia, fosta Uniune Sovietică, problemele ei cu lagărele de concentrare și exterminare în masă din timpul comunismului. Romane, filme. America, problema războiului din Vietnam, filme... România, problema evenimentelor din
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
echipa Ponta, așa cum Mitrea încerca să se poziționeze ca "disidentul" din mandatul Geoană. Culmea, așa cum Geoană susținea că Mitrea îl atacă fiindcă este omul lui în PSD, așa au încercat acum cei din echipa lui Ponta să-l acuze de colaboraționism cu , care l-ar fi lăsat în pace, la șefia Senatului. Dacă Mitrea a atacat pe teme ce țin de organizare sau de strategie, Geoană a criticat persoane din conducerea partidului și mai ales pe cel care reprezintă imaginea PSD
Strategia lui Geoană. De ce nu a rezistat, ca Mitrea, în rolul de Gică Contra () [Corola-journal/Journalistic/49409_a_50734]
-
nici o clipă, de republici zise "sovietice", adică așa cum ele nu au fost niciodată�, deoarece, indiferent de interpretarea lor, e vorba de o realitate istorică. De asemenea, spre deosebire de Alexandru George, ni se pare posibilă o lărgire a sferei semantice corespunzătoare vocabulei �colaboraționism� (ea funcționează deja ca atare), care nu se cuvine neapărat redusă la �un fenomen fără comparație cu ceea ce s-a întîmplat în regimul comunist�. Comparația� se poate foarte bine susține, în ciuda faptului că regimul comunist a durat �de zece ori
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
dezmințite public, s-au purtat în culise. În același timp, Radu Stroe este criticat periodic de o televiziune a cărei conducere este apropiată de Crin Antonescu. 1. Radu Stroe și Daniel Chițoiu sunt cei doi foști miniștri PNL acuzați de ”colaboraționism” cu Victor Ponta. Cei doi erau bănuiți de un fel de dezertare ”soft”, în sensul că nu îl sabotau pe Antonescu, ci pur și simplu luau decizii peste capul lui, alături de șeful Guvernului. Chițoiu este scos din joc de problemele
Trei motive pentru care Stroe îi ține spatele lui Tăriceanu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/32010_a_33335]
-
nu m-am putut referi la o mie și una de aspecte legate de foarte necesara și onesta carte a lui Gabriel Andreescu. Ceea ce mi-am propus a fost să insist asupra adevăratei teme a cărții, care nu privește atât colaboraționismul celor șapte intelectuali, din care cinci scriitori, cât manipularea de către comentatori, - jurnaliști, majoritatea, - a informației din dosarele acestora. Și asta, fiindcă mi s-a părut că dezbaterea alunecă spre stabilirea gradului de colaborare a unuia sau altuia din cei șapte
Câteva observații personale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3913_a_5238]
-
în colaps. Publicistica lui Slavici din perioada neutralității, acuzată de „germanofilie”, recitită azi, e doar un îndemn înțelept la precauție. Numai miracolul politic și înfrângerea Triplei Alianțe au făcut ca previziunile lui să nu se îndeplinească în totalitate. Iar în privința colaboraționismului cu ocupantul german, în perioada 1917-1918, ediția de față îi face scriitorului dreptate. „Germanofilul” a publicat în Gazeta Bucureștilor fix 2 (două) articole, nici unul nedemn sau diferit de linia sa politică de-o viață. Slavici, evident, nu are forța de
Un nou Slavici apăru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5637_a_6962]
-
corespuns o existență umilită, prigonită, prescurtată, cu toate că purtătoare a unor valori literare și morale de prim ordin. Dacă autorul Crengii de aur dar și al lui Mitrea Cocor n-a ezitat a merge, îndată după instaurarea regimului communist, pe calea colaboraționismului celui mai dezolant, autorul lui Matei Iliescu n-a făcut niciun compromis, acceptînd a fi funcționar, laborant, chiar zilier, trudind la masa de scris într-un crud anonimat pînă la strălucitul său debut editorial, în 1970, cu romanul amintit, circumstanță
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
peliculei Noapte și ceață din 1955 a avut probleme cu autoritățile. El intercalase imagini filmate în lagărele naziste cu unele ale acelorași locuri post-factum, filmate într-un travling prelungit și meditativ. Dar existau și câteva imagini interpretate ca șopârle la adresa colaboraționismului francez, motiv pentru care filmul - oricum cenzurat - a fost dat afară din competiția de la Cannes. Ceea ce nu l-a făcut pe autor să stea departe de astfel de momente istorice a căror încărcătură politică e detonată cu mult timp după ce
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
șirul cărora nu lipsesc cele ale unui oportunism endemic? Greu de dat un răspuns tranșant. Oricum, exilul reprezintă o pată albă pe harta spiritualității românești, cu adevărat ,obsedantă", din păcate, nu prin prea insistentă tratare, așa cum se pretinde uneori în legătură cu colaboraționismul, ci, dimpotrivă, printr-o ignorare bizară și, de la un punct încolo, culpabilă. Ne propunem a înfățișa în prezentele rînduri un volum reprezentativ al publicisticii românești din surghiun, Dreptul la adevăr al lui N. I. Herescu. Cărturar de prestigiu, profesor de istoria
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
acestora a fost de a ocupa locurile și de a nu le ceda, de a le recuceri dacă sînt pierdute, de a reface monopolul deținut în anii celui mai negru proletcultism". Opinii, după cum vedem, demne de un A.C. Cuza. Atribuind colaboraționismul exclusiv unor evrei în calitatea lor de evrei, calitate incriminată ca atare, Mihai Ungheanu se silește astfel a-i disculpa implicit pe colaboraționiștii români. Ca și cum românii get-beget Mihai Beniuc, Petru Dumitriu, Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Păunescu, Dumitru Popescu-Dumnezeu
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
cripto, neo și pseudocomuniștilor (nulă în plan practic) utilizează prefixele ca menajamente reciproce, în marginea denunțului. Răcnetul anticomunist: iată cortina în spatele căreia se întinde mâna, în numele unei eredități comune. Anticomunismul a devenit, la spartul târgului, cea mai profitabilă formă de colaboraționism. El perpetuează comunismul dincolo de posibilitățile lui istorice. Mai mult decât orice altceva, pe anticomuniștii postdecembriști îi sperie cei care nu se justifică. Devine suspect abia cel care nu are nimic de ascuns. Filmul evenimentelor 12. În zilele noastre evenimentul mai
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]