342 matches
-
opozanților sau a celor pe care naziștii îi denunță ca "dușmanii permanenți ai Reichului". Primii sînt vînați de Wermacht, de numeroasele organisme polițienești și fasciste (poliția militară, servicii de informații OVRA32,Gestapo) și de cadrele auxiliare recrutate în rîndurile organizatorilor colaboraționiști. În Franța, Miliția lui Joseph Darnand, în Croația ustasii lui Ante Pavelic, în Grecia milițiile anticomuniste înarmate de germani participă la acțiuni de anvergură împotriva mișcării de rezistență. Lupta împotriva celei de a doua categorii, francmasoni, comuniști, evrei și alți
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
tînăr, să nu poată discerne între, de exemplu, Paul Goma și Mihai Beniuc primul, un cunoscut opozant al regimului, urmărit o viață de Securitate, închis în cîteva rînduri pentru opiniile sale și, în final, expulzat din țară, al doilea, un colaboraționist asiduu, un rapsod penibil al noii puteri. Publicarea unor astfel de dosare ar spulbera perdeaua de ceață creată de astfel de Cărți Albe (?). Din cele cîteva pagini publicate în "Apostrof", din Dosarul 64 se constată realizarea unei rețele foarte dese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sa, impresionantă ca dimensiuni, Gîndirea și gîndirismul. Prin cele cîteva zeci de citate zdrobitoare, este devoalată întreaga ideologie comunistă și antiortodoxismul lui Dumitru Micu. Cum, înțelept, spune Virgil Ierunca: "Ideologia trece, citatele rămîn". În doar cîteva cuvinte desființează pe notorii colaboraționiști la curțile comunismului, gen: Tudor Arghezi, care "și-a spus sudalma și psalmul totdeauna la Curtea cuiva nici de Geo Bogza pierzîndu-și identitatea pe Olt în jos, și sus la Academie. După cum nu vom poposi nici la periferia de miticism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că nu e de acord cu grațierea lor. Da, pentru că ăia nu "înțeleseseră" politica clasei muncitoare, pe ei nu i-a grațiat, pe mine m-a grațiat. Eu eram poporul. Ei nu erau poporul". Și continuă cu o diatribă în contra colaboraționiștilor, care nu au fost puțini și nu toți doar niște otrepe, din contră: "Beligan a făcut ceva bun pentru toți, i-a băgat înapoi în teatru, că altfel nu mai intrau ei în teatru. Dar avea și priză la comuniști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un val, orbindu-ne și, nu de puține ori, anesteziindu-ne vechile reflexe?! Sau cu Marin Preda? Sau chiar cu Nichita, prietenul, aproape idolul nostru, Eminescul zilelor noastre, indiscutabil un real prinț al poeziei europene postbelice?! Să fi fost el un „colaboraționist, un poet comunist” cum Îl categorisește dl Gricurcu, confortat de Monica Lovinescu și de „grupul ei”, a cărui influență nu o putem desconsidera?! Sau Marin Preda, apărat, e drept, cu oarecare rigiditate, de Eugen Simion, dar care, ca și Nichita
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
scoate cărți în belarusă și reușește să se mențină încă pe linia de plutire. În Uniunea Scriitorilor din Belarus, 5 la sută dintre membri sunt favoriții președintelui Lukașenko, și 85% se află în opoziție. Aceste cinci procente sunt reprezentate de colaboraționiști, care sunt privilegiați în toate sensurile. Mă gândesc că e mai bine așa. O minoritate e mai ușor de întreținut. Ce-ar fi făcut „Batiko” dacă întreaga Uniune a Scriitorilor i-ar fi lustruit cizmele, cum ar fi mulțumit-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și științifică!Ă prin publicare: de studii și cărți. Soții Ierunca și suita care-i înconjoară (G. Liiceanu sau Grigurcu în țară, de exemplu!Ă au vrut, după revoluție, să arunce mărul discordiei printre literații români, avansând unele concepte precum: colaboraționiști, scriitori comuniști etc., „înfierând” uriași creatori precum Călinescu, Sadoveanu, M. Preda sau Nichita Stănescu și încercând să creeze un microclimat de teroare intelectuală în rândurile scriitorilor sub semnul „revanșei”, al „tribunalului istoriei” sau al „moralei”. Ideea, chiar, că „unii” au
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
obicei susținută și „apărată” de inși sau excentrici actului cultural propriu-zis, sau creatori sterili, semi-ratați, „procurori ad-hoc” ai unor momente de criză, demagogi insistenți ai așa-zisei „dreptăți și moralități” în creație și cultură. A-l face pe Marin Preda „colaboraționist”, pe Nichita Stănescu „poet comunist”, a nega valoarea tuturor premiilor U. Scriitorilor într-o jumătate de secol de creație literară (cum o face o redactoare a României literare, infirmând nu numai pe eminenții critici, citați de mine mai sus, care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
putea deschide gura fără a face jocul acuzatorilor sunt lucruri de care mă lovesc în fiecare zi, chiar aici în Palestina. Nu mai știi ce să faci... Între fasciștii din Hamas care nu mai visează decât legea coranică, Șaria, și colaboraționiștii din Autoritatea palestiniană care mănâncă din palma americanilor, îmi spune un profesor din Birzeit, de partea cui vreți să fiu? Mie nu-mi plac nici unii nici ceilalți. Numai că totul se întoarce împotriva noastră. Dacă suntem politicoși și drăguți, ieșim
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
televiziune, ce-o fi fost el - își continuă însă judecățile, ca un inchizitor care nu se îndoiește nici de adevărul convingerilor sale, nici de oportunitatea acestora. A mai avut el ocazia să-i condamne pe lași, pe pervertiți și pe colaboraționiști, dar niciodată între friptură și tort, ca acum. „Gata, domnule - spune gazda - ți-ai făcut numărul, treci de halește!“ Imaculatul însă ia invitația ca pe un afront. „Eu cu astfel de lucruri - face el încruntat și căutând în jur, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fie mereu în pielea altora -, aș fi vrut să fiu Paul Colette, ajustorul francez care, pentru a trezi patriotismul concetățenilor aflați sub ocupație hitleristă, s-a decis să tragă, și a tras, cinci gloanțe de 6,35 mm în odiosul colaboraționist Laval, când acesta părăsea o cazarmă din Versailles. Aș fi vrut să fiu Colette chiar dacă acesta ratase atentatul, dar aș fi fost adus în fața tribunalului și aș fi declarat răspicat că „singurul meu regret este acela de a fi ratat
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
literaturii. Ei au avantajul de a apărea lângă nume reprezentative tocmai din cauza uniformizării limbajului poetic, utilizării șabloanelor obligatorii, ceea ce, din păcate, îi fac egalii unor scriitori autentici în această degradantă tentativă de afirmare cu orice preț. 4. Românii din exilul colaboraționist. În numerele din revista pariziană Ethos, „Antologia rușinii“, reluată după o întrerupere de 10 ani, este însoțită de o rubrică paralelă intitulată „Români deplasați“. Aici sunt demascați reprezentanții așa-numitului exil colaboraționist, care, din diverse motive, nu cu mult diferite
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
afirmare cu orice preț. 4. Românii din exilul colaboraționist. În numerele din revista pariziană Ethos, „Antologia rușinii“, reluată după o întrerupere de 10 ani, este însoțită de o rubrică paralelă intitulată „Români deplasați“. Aici sunt demascați reprezentanții așa-numitului exil colaboraționist, care, din diverse motive, nu cu mult diferite față de cele ale adulatorilor din țară, scriau în presa colaboraționistă (Europa și neamul românesc, Noi, tracii, dar mai ales în organul partidului Tribuna României, moștenitorul Glasului Patriei) despre realizările României comuniste. Aberațiile
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
observa, la cei prezenți cu mai multe texte, evoluția discursului pro-partinic și, în multe cazuri, a liricii pro-partinice. În aceeași revistă, Virgil Ierunca are și o rubrică separată, intitulată ironic „Români deplasați“, unde sunt prezenți membri ai așa numitului exil colaboraționist. Pentru coerența lucrării, acești autori au fost prezentați împreună cu ceilalți. Iată autorii trecuți de antologator la această categorie: Constantin Antonovici, N. Baciu, George Beza, Eugen Caraghiaur, Henri Coandă, Iosif Constantin Drăgan, Alexandru Frâncu, Ioan Guția, Constantin Michael-Titus, Dean Milhovan, Barbu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
țăranilor, ostașilor abia întorși de pe front că noua putere de orientare sovieto-comunistă va coborî fericirea pe pământul românesc. Pe baza legii reformei agrare din 23 martie 1945 au fost expropriate toate proprietățile moșierești ce depășeau 50 ha., proprietățile funciare aparținând colaboraționiștilor cu Germania nazistă, criminalilor de război și vinovaților de dezastrul ce se abătuse asupra țării, precum și ale acelora care în ultimii șapte ani nu și-au exploatat direct terenurile, cu excepția loturilor de până la 10 ha. În ceea ce privește procedura împroprietăririi, legea stabilea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de bărbați. Dar jumătate din umanitate rămânea prizoniera „tradiției” și era izgonită din competiție, oricât de hulită era tradiția societăților care postulau inegalități din naștere și pledau doar pentru inegalități dobândite prin competiție și merit. Puțini bărbați luminați au devenit „colaboraționiști” ai femeilor (cum îi numea Nietzsche). Condorcet, Von Hippel, John Stuart Mill sau la noi: C.A. Rosetti, Bolliac, Gherea. În majoritatea statelor, până în jurul lui 1946, femeilor nu le erau necunoscute, total sau parțial, dreptul la proprietate, divorț, custodia
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
caracterizează în stilul său violent și acid aproape toată „lumea bună” a scriitorimii române. Astfel, criticul „Ion Negoițescu este homosexual”. „Nichita Stănescu - asexuat”. „Corneliu Vadim Tudor - gagica lui Eugen Barbu”. Alexandru Paleologu este, în viziunea lui Don Cezare, „iudă și colaboraționist”. De asemenea se dau publicității documente care îl încriminează pe Paul Goma. Printre acestea, se numără și declarația de retractare și de iertare a păcatelor, în care Goma îi mulțumește sincer lui Ceaușescu (Documentele fac parte din Arhiva S.R.I.). Nu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și mai iuți ca săgeata, s-ar putea să ne trezim pe ecrane cu Onișoru (nu e exclus să fie însoțit de Dinescu, pentru care o demisie demnă ține cît o pastramă și-un must la Potelu) anunțînd dosarul de colaboraționist al lui Belu. Păi, cum, nu țineți minte? Acum 20 de ani, la Balcaniadă, a vorbit cu un omolog bulgar, care i-a dat un pachet de BT și-un parfum de trandafiri! Se poate una ca asta? Nu se
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
1997 de redacția revistei Lire) se Înscrie În același “teatru al cruzimii” artaudian. Romanul, monologat În cea mai mare parte, este o fișă clinică a unei bătrîne mame (mama naratoarei) bolnavă psihic În urma uciderii, În 1943, a fratelui ei de către colaboraționiști naziști În perioada guvernului de la Vichy. Numai că fișa este completată la mai bine de cincizeci de ani după tragicul eveniment, de către o fiică exasperată de imaginea bestialului asasinat rămas În memoria mamei, de pe care timpul nu putuse să șteargă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
relativ la regimul militar de ocupație, descoperind secvențe inedite din „rezistența” capitalei, notele situau, nu mai puțin tranșant, oameni și atitudini progermane, chiar dacă A. tinde să judece cu o anume detașare: dezavuând „nesăbuința” unor „rătăciți” ori categorisind la rece tipuri de colaboraționiști. Uneori critica poate fi și acerbă (ca în cazul lui Constantin Stere, căruia sub pseudonime ca O femeie din popor și Dama voalată îi reproșase și în presa vremii „orbirea” și ambițiile de „european germanizat” și compromisul gazetarului de la „Lumina
ALIMANESTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]
-
174 Între cele conservatoare, se distingeau El Tiempo și El Nacional. Între cele liberale, Imparcial, El Liberal, El Correo și El Heraldo de Madrid. În sânul carliștilor, se dădea o luptă îndârjită între trei curente, reprezentate de câte un ziar: colaboraționiștii (El Fénix), legitimiștii (La Fe) și integriștii (El Siglo Futuro) (C. Almuina Fernandez, op. cit, p. 140). 175 J.L. Ruiz Sanchez, Prensa y propaganda catolica (1832-1965), Universidad de Sevila, 2002, pp. 22-23. 176 Ibidem, p. 22. 177 Dificultățile au fost
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
constant orice apropiere de noul regim și de doctrina sa. în sfârșit, pe lângă ideologii și activiștii de formație au fost propulsați tineri istorici dornici de afirmare, onoruri și bani, chiar cu prețul compromiterii morale. Vom analiza în paginile următoare atât colaboraționiștii, cât și rezistenții, avertizând că ei fac parte din toate categoriile de vârstă și că, mai devreme sau mai târziu, cu toții au avut de suferit diferite „neplăceri” din partea autorităților, chiar și colaboraționiștii (spre exemplu, C.C. Giurescu a fost chiar închis
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
compromiterii morale. Vom analiza în paginile următoare atât colaboraționiștii, cât și rezistenții, avertizând că ei fac parte din toate categoriile de vârstă și că, mai devreme sau mai târziu, cu toții au avut de suferit diferite „neplăceri” din partea autorităților, chiar și colaboraționiștii (spre exemplu, C.C. Giurescu a fost chiar închis cinci ani la Sighet). 2.1. Colaboraționiștii Această categorie este destul de diversificată, între „tovarășii de drum” întâlnindu-se atât intelectuali de stânga, adepți ai materialismului istoric (A. Oțetea, Constantin Racoviță), cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fac parte din toate categoriile de vârstă și că, mai devreme sau mai târziu, cu toții au avut de suferit diferite „neplăceri” din partea autorităților, chiar și colaboraționiștii (spre exemplu, C.C. Giurescu a fost chiar închis cinci ani la Sighet). 2.1. Colaboraționiștii Această categorie este destul de diversificată, între „tovarășii de drum” întâlnindu-se atât intelectuali de stânga, adepți ai materialismului istoric (A. Oțetea, Constantin Racoviță), cât și intelectuali de extremă dreapta, dar apropiați de materialismul istoric (P.P. Panaitescu), precum și diverși oportuniști mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
E. Bădărau și S. Sanielevici, director general fiind Ștefan Nicolau, iar secretar general Valer Novacu. în această din urmă calitate ține nenumărate conferințe la lectoratul ISRS, la Universitatea Liberă, Ateneu, la radio. Ca mulți alții din aceeași categorie a intelectualilor colaboraționiști, A. Oțetea a intrat în PCR în 1945 și a activat în PNP, devenind chiar vicepreședinte. Tot el este numit președinte al subsecției de istorie-filosofie a ARLUS (unde era coleg cu G. Oprescu, C. Balmuș și A. Graur). Compromisul se
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]