407 matches
-
acuzat de plagiat - scriitorii care au slujit regimul comunist, au promovat "cultul personalității", au fost "poeți de curte" (ultimul sosit: Petru Dumitriu) sau agenți de influență de la "Centrele culturale" din străinătate". Așadar nici o grozăvie care să amenințe libertatea sau viața colaboraționiștilor, spre radicala deosebire de chipul în care comuniștii înțelegeau a se răfui cu adversarii lor! Pornind de la gîndul că ""Istoria literară a lipsei de memorie" ar putea fi înlocuită cu "istoria literară a memoriei" și a cinstirii celor care au
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
după 1989, ediția s-a oprit la volumul al optulea, nedepășind anul 1912, al nuvelei Bordeenii, din lipsă de fonduri și chiar de interes. Lipsa interesului e vădită, încă o dată, în deceniul al patrulea scurs de la moartea lui Sadoveanu. Considerat colaboraționist și reproșîndu-i-se pasivitatea cu care, aflat pentru o vreme în Consiliul de Stat al R.P.R. și în capul altor instituții comuniste, a primit abuzurile, crimele, chiar, ale regimului, mai mult, că și-a trăit bătrînețea în huzur moșieresc, pe cînd
Sadoveanu, azi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15808_a_17133]
-
Ceaușescu și comunismului erau la el întotdeauna crispate; încerca să construiască ceva mai mult decît un omagiu, strecura mereu adevăruri incomode, dar lumea nici nu mai era atentă la asemenea detalii: în ochii opiniei publice, scriitorul fusese definitiv clasat printre colaboraționiștii profitori și irecuperabili. Prozatorul strălucit trebuie să fi citit cu o teribilă acuitate această sentință în privirile tuturor. Ce credea cu adevărat Titus Popovici despre Ceaușescu vedem cu toată claritatea din cărțile publicate după 1990, mai ales din micul roman
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
amatorismului, puternic susținut în ultimii ani și abil promovat politic prin ,,Festivalul național Cîntarea României". Cam trei segmente mari s-au coagulat, în aceste condiții, în arta profesionistă și ele realizau un oarecare echilibru de ansamblu: primul era acela al colaboraționiștilor instituționalizați și al pictorilor de curte în care intrau, cu grade diferite de implicare (și cu grade diferite, în general!) nume ca Viorel Mărginean, Sabin Bălașa, Vasile Pop Negreșteanu, Constantin Piliuță și mulți alții fără autoritate, dar și artiști mult
Arta românească de astăzi (o privire sumară) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11392_a_12717]
-
și-a scris memoriile!) ca „singur personal diplomatic" numit de Grigore Niculescu-Buzești. A rămas în acest post („comod, neînsemnat după 23 august 1944") timp de... patru ani - „uitat" de noul ministru de Externe Gheorghe Tătărescu, care - să fim drepți! - „liberal colaboraționist" cum era (preferînd, uneori, să fie liberal și nu „colaboraționist") nu prea trimitea în străinătate pe oamenii noului regim! Abia în noiembrie 1947, cînd Externele trec sub ordinele Anei Pauker, Gh. Duca și Neagu Djuvara sînt „rechemați": amîndoi diplomații români
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
Grigore Niculescu-Buzești. A rămas în acest post („comod, neînsemnat după 23 august 1944") timp de... patru ani - „uitat" de noul ministru de Externe Gheorghe Tătărescu, care - să fim drepți! - „liberal colaboraționist" cum era (preferînd, uneori, să fie liberal și nu „colaboraționist") nu prea trimitea în străinătate pe oamenii noului regim! Abia în noiembrie 1947, cînd Externele trec sub ordinele Anei Pauker, Gh. Duca și Neagu Djuvara sînt „rechemați": amîndoi diplomații români au rămas în Occident. Dl Djuvara, fiu de boier cu
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
trăi și de a fi liber, iubirea de viață și de lumina solară, nevoia de a crea și de a fi adevărat. Pasiunii de a trăi i se opune însă gândul teribil al morții, oroarea resimțită față de pedeapsa capitală (a colaboraționiștilor, în vremea epurării). Ileana Mălăncioiu scrie în Vina tragică: Cine mizează pe viața veșnică nu ar avea ce pierde chiar dacă nu ar exista... Dacă Josepeh K. (personaj al lui Kafka) ar fi crezut în viața de după aceea, nu ar fi
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/14275_a_15600]
-
-i învinuiește de nimic și în multe cazuri nici macar numele nu li se mai știe. Revenind la mării scriitori și la raporturile lor cu puterea comunistă, cred că ei nu pot fi judecați grupat, ca piese alcătuitoare ale unei categorii, colaboraționiștii, cum există tendința, ci diferențiat. Fiecare pe șine se reprezintă, fiecare a străbătut un drum propriu și nu este nepotrivit a spune, în cazul lor, că fiecare exemplifică un destin. Sadoveanu s-a încadrat ăarmonios" noului curs al vremurilor, l-
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
nenorocul de a se confruntă, în ultima parte a vieții lor, cu efectele acaparării țării de comuniști: să fie judecați separat pentru ce au făcut în acea vreme, bine sau rău, în procese individuale, iar nu comasați în lotul scriitorilor colaboraționiști.
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
amatorismului, puternic susținut în ultimii ani și abil promovat politic prin ,,Festivalul Național Cîntarea României". Cam trei segmente mari s-au coagulat, în aceste condiții, în arta profesionistă și ele realizau un oarecare echilibru de ansamblu: primul era acela al colaboraționiștilor instituționalizați și al pictorilor de curte în care intrau, cu grade diferite de implicare (și cu grade diferite, în general) nume ca Viorel Mărginean, Sabin Bălașa, Vasile Pop Negreșteanu, Constantin Piliuță și mulți alții fără autoritate, dar și artiști mult
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
Nicolae Manolescu Cu ocazia publicării înPleiade a prozelor lui Drieu la Rochelle (1893-1945), s-a pus, din nou, întrebarea dacă operele unor colaboraționiști și extremiști notorii, îndeosebi din timpul Ocupației, precum Céline, Jouhandeau, Morand, Chardonne, Rebatet, Brasillach sau Montherlant, pot fi reeditate astăzi în integralitatea lor. Din volumele lui Drieu din Pleiade lipsește, de pildă, Jurnalul ținut de scriitor între 1939 și 1945
Ideologie și ură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4661_a_5986]
-
9 decembrie Jan este arestat de Gestapo, torturat în prezența proaspetei sale soții și împușcat la 30 ianuarie 1945. Diet rămîne în detenție încă șapte luni. Eliberată la 25 decembrie 1945, reintră în clandestinitate. După război, este angajată în urmărirea colaboraționiștilor olandezi, dar, scîrbită de sadismul și oportunismul unora dintre concetățenii ei, (așa numiții „olandezi cumsecade”) se retrage din activitate și din prezidiul asociației foștilor deținuți politici. La finele lui 1946, Diet își reia studiile întrerupte la Conservatorul Regal din Haga
Paul Celan și tînara olandeză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14341_a_15666]
-
paranteză Eu-l. "Eu întotdeuna m-am ascuns" ar putea fi una dintre propozițiile fundamentale ale (non)afirmării eului rebrenian. Am putea descoperi sursele "camuflării" în istoriile sale personale din armată, din închisoare, din statutul de paria, din cel de colaboraționist pe care îl are în anii săi tineri. E o biografie cu momente inavuabile pe care el, scriitorul, mai tîrziu scriitorul celebru, trebuie să și le ascundă. Titu Herdelea nu va fi niciodată în centrul romanelor sale: e un martor
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
vertebrală dreaptă, a șchiopilor care se simt insultați de performanța celui ce aleargă sau face salturi în fața lor. Străvechiul, universalul reflex omenesc care-i opune pe estropiați indivizilor valizi translează și în lumea valorilor spirituale: "Știți care e visul scriitorului colaboraționist? Simplu! Acela ca toate personalitățile preeminente ale culturii universale să fi fost colaboraționiste. O aflăm fără surpriză, dar cu încîntare, de la aceeași voce, pornită pe panta unor confesiuni de nimeni cerute, dar înalt-edificatoare" (e avut în vedere directorul de tristă
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
avut în vedere directorul de tristă memorie al TVR, dl. Paul Everac). Modulația ironică prin care e ținut isonul impudicei pretenții depășește, desigur, limita momentului care o circumscrie, rezonînd din plin în actualitate: "Cine? Chiar toți artiștii să fi fost colaboraționiști? Nu toți, dar măcar cei mai mari. De la Aristotel (mentorul lui Alexandru cel Mare) și Ovidiu (lingușitor al lui Augustus), trecînd prin Shakespeare (adulator al reginei Elisabeta) ori Racine (omul de casă al Regelui-Soare), continuînd cu Goethe (ministru al prințului
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
Elisabeta) ori Racine (omul de casă al Regelui-Soare), continuînd cu Goethe (ministru al prințului Karl-August) ori Beethoven (cel cu cvartetele Razumowsky) și terminînd cu Richard Strauss (compozitor preferat al lui Hitler) ori Sartre (apologet al lui Stalin) - toată lumea bună defilează. Colaboraționiștii români s-ar găsi, prin urmare, în cea mai selectă companie; în același infern ar urma să supraviețuiască Ovidiu, Shakespeare, Racine, Goethe împreună cu Eugen Barbu ori Adrian Păunescu. "Colaboraționiști din toate țările (și din toate timpurile), uniți-vă!" - aceasta ar
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
lui Hitler) ori Sartre (apologet al lui Stalin) - toată lumea bună defilează. Colaboraționiștii români s-ar găsi, prin urmare, în cea mai selectă companie; în același infern ar urma să supraviețuiască Ovidiu, Shakespeare, Racine, Goethe împreună cu Eugen Barbu ori Adrian Păunescu. "Colaboraționiști din toate țările (și din toate timpurile), uniți-vă!" - aceasta ar fi esența apelului lansat prin Televiziune de o persoană direct interesată în problemă". Revenind la tonul serios, eseistul semnalizează "un mic incovenient" al "amabilei ficțiuni" care-i înghesuie pe
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
persoană direct interesată în problemă". Revenind la tonul serios, eseistul semnalizează "un mic incovenient" al "amabilei ficțiuni" care-i înghesuie pe marii creatori ai Europei laolaltă cu comuniștii dâmbovițeni și anume folosirea abuzivă a verbului a colabora: "În limbile europene, colaboraționistul e cel ce colaborează cu criminalii. Or, "colaborarea" (relativă!) cu Augustus, cu Regele-Soare ori cu prinții vienezi nu poate fi pusă în nici un caz pe același plan cu colaborările infamante, fie că ele s-au numit Hitler, Stalin ori Ceaușescu
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
ale ambelor tabere ilustrează premisa lor teoretică analoaga. Dacă Mussolini a aparținut, în tinerețe, stîngii comunizante, o seama de intelectuali care și-au făcut ucenicia în cadrul Internaționalei cu sediul la Kremlin au sfîrșit prin aderenta lor la extremă dreaptă, în calitate de colaboraționiști. În sfîrșit, atît fascismul cît și comunismul se disting prin tendința lor de-a vulgariza discursul filosofic. Pornind, într-un caz, de la filosofia reacționara a secolului al XVIII-lea, de la Nietzsche și Chamberlain, iar în celălalt de la stînga hegeliana, de la
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
luptei armate. Persoanele care încercau să organizeze acțiuni de rezistență și erau descoperiți de germani au fost de cele mai multe ori condamnate la moarte și executate. La început, majoritatea olandezilor au acceptat tacit ocupația. Unii dintre ei chiar s-au dovedit colaboraționiști de nădejde ai germanilor. La fel ca în Germania dar altfel motivată, rezistența antigermană a început să fie organizată de grupurile social-democrate, catolice și comuniste. Naziștii au deportat evreii în lagărele de concentrare, au raționalizat hrana și au pedepsit anumite
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
Corrie ten Boom și familia ei s-au aflat printre cei care au ascuns evrei și membri ai rezistenței urmăriți de naziști. În februarie 1943, doi luptători ai celulei "CS-6" (de la adresa, 6 Corelli Street, Amsterdam), au sunat la ușa colaboraționistului de 70 de ani Hendrik A. Seyffardt, general locotenent în retragere din Haga. După ce generalul a răspuns, cei doi l-au împușcat în abdomen. Generalul a murit o zi mai târziu. Asasinarea acestui oficial de rang inferior a declanșat represaliile
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
ca bază de atac împotriva Balcanilor. Germanii au reușit să obțină controlul asupra insulelor în noiembrie 1943, una dintre ultimele victorii ale Reichului din timpul războiului. La sfârșitul anului 1943 și începutul lui 1944, germanii, în cooperare cu bulgarii și colaboraționiștii eleni, au lansat operațiuni ample împotriva rezistenței grecești, în principal împotriva ELAS, controlată de comuniști. Forțele de ocupație a ajuns la un armistițiu neoficial cu rezestența de dreapta, EDES. În același timp, s-au înmulțit raidurile forțelor speciale anglo-britanice în
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
a unor ziariști francezi (Mihnea Berindei se ocupa de instruirea acestora). Pentru a nu deveni suspecți în ochii autorităților ei trebuiau să contacteze pe lîngă scriitorii „buni" (termenul are aici doar conotații morale), Manolescu, Pleșu, Dinescu, Liiceanu și scriitori „răi", colaboraționiști, Adrian Păunescu, Eugen Barbu, Dinu Săraru. La întoarcere, acești jurnaliști occidentali trebuiau să scoată din țară cît mai multe fotografii, filme, manuscrise ale dizidenților, probe ale terorii din România. O dată întorși realizau materiale incendiare pentru media și marile agenții de
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
o viață de fugar, pentru a scăpa de deportare. Întreaga familie a lui Szpilman a fost evacuată din apartament și forțată să intre în ghetoul din Varșovia, unde pianistul începe să-și câștige existența cântând în barurile unde se adunau colaboraționiștii și contrabandiștii. Un asemenea colaboraționist îl va ajuta pe Szpilman să evadeze din trenul care îi ducea familia în lagărele morții. Datorită unor cunoștințe de dinainte de război, dar și cu ajutorul surprinzător al unui ofițer german, Szpilman reușește să supraviețuiască. El
Agenda2003-19-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/281000_a_282329]
-
a scăpa de deportare. Întreaga familie a lui Szpilman a fost evacuată din apartament și forțată să intre în ghetoul din Varșovia, unde pianistul începe să-și câștige existența cântând în barurile unde se adunau colaboraționiștii și contrabandiștii. Un asemenea colaboraționist îl va ajuta pe Szpilman să evadeze din trenul care îi ducea familia în lagărele morții. Datorită unor cunoștințe de dinainte de război, dar și cu ajutorul surprinzător al unui ofițer german, Szpilman reușește să supraviețuiască. El se ascunde printre ruinele orașului
Agenda2003-19-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/281000_a_282329]