1,892 matches
-
asta eram, se gîndi Roja. Nu doar niște răzvrătiți singuratici de neluat în seamă. Simțeam că am fi putut să luăm oricînd puterea din mers, națiunea nu s-ar fi opus, eram deja destul de populari. Delfina își ridicase crupele de pe colacul veceului și acum declanșa jetul de apă izbăvitor care spălă într-o clipă toată materia impură. — Pune-ți ciorapii, prostuțule, zise Delfina. Era una din metodele ei de ademenire, ce mai, nu se putea ascunde, începu Roja, de așa o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că a zăbovit prea mult înăuntru. I-o fi venind mai greu ca de obicei să se dezbrace, s-a gîndit Broscoiul, îl incomodează ghipsul, nu-și poate lăsa pantalonii pe vine cum trebuie, nu se poate așeza bine pe colacul veceului, ne-au trecut prin cap tot felul de năzbîtii din astea, pînă în clipa în care Monte Cristo s-a trezit să ne aducă cu picioarele pe pămînt: dacă pățise ceva rău? Nimeni nu va trebui să afle vreodată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
plasmii. Ca și psalmii, plasmii sunt numerotați. Spre deosebire însă de psalmi, care impresionează și azi prin simplitatea lor solemnă, plasmii sunt complicați inutil și enervează. Cine îi citește se împiedică la tot pasul în filozofări amatoristice și calambururi sibilinice. Colac peste pupăză, autorul a asamblat plasmii într-un... roman, pe care îl definește, cu emfază, „deasupra - realist“ (prin analogie cu „suprarealist“). Romanul, intitulat excentric Așadar, omul pneumatic, a apărut nu demult la Crigarux din Piatra Neamț. Doi scriitori relativ cunoscuți, poetul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cînd botul este subțire. Frasin rîde cu lacrimi de gluma subțire a femeii. Descurcărețul Dan Hurmuzache se culcase pe la ora 8 seara și pe la 2 noaptea s-a trezit. Capul îl durea îngrozitor, tîmplele îi zvîcneau să se spargă și, colac peste pupăză, îl durea îngrozitor și în gît. Bolnavul de mahmureală încearcă să recapituleze ziua de ieri. Constată că de la ora 14 filmul s-a cam șters. La orele 10 dimineața a venit șeful la el. Dane, te pun șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ține așa de o săptămînă, bombănea pentru el. Muncitorii dormeau în vagon. Terminaseră cu banii și băutură nu mai aveau cu ce cumpăra. Talabă nu-i putea trimite acasă, îi adusese de la 120 km distanță, tocmai de pe malul Prutului și, colac peste pupăză, le promisese un cîștig minim. Cum era într-o stare de stres care te împinge la sinucidere de obicei, ușa birouașului improvizat se deschide și în prag apare Dobrilă, un muncitor cuminte de obicei. Talabă îl întîmpină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
te cunosc, nu mă cunoști, te rog fă pași! Abia acum Ilarion studiază atent strada și observă doi zdrahoni, cu dinții galbeni, expuși ca la muzeu, cu rînjete asasine. Înțelege că piticania nu se baza doar pe musculatura sa și, colac peste pupăză, știa prea bine că ăștia nu glumesc. Animal, da? Dar animalul ăsta o să-ți măsoare intestinele cu bățul ăsta! Jianu a observat că piticul avea un ciomag, gata pregătit să facă prăpăd în prețioasa sa osatură. Situația era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
popii și intru numai la "tîlhărie". Cum să facă dușuri reci Rodica dacă era așa de sensibilă la răceală și una, două, făcea gîlci? În afară de acest inconvenient se poate oare vedea urma păsării prin aer și a peștelui prin apă? Colac peste pupăză, Parșivu a degușat tot ce avea în tășulca lui de pelican, acum era la ananghie și ce ar mai fi putut oferi? Nu te prosti, Rodico, transmitea pușcăriașul. Știu tot ce faci și în mine se adună mînia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
una, Dumnezeu nu trage obloanele." Focul în vatră își înghițea fumul precum bolnavul de astm tusea; funinginea pe coșuri sfârâia ca o tigaie încinsă, cenușa era precum o plămadă nedospită. De atâta ploaie, s-a risipit cuptorul mătușii Maria peste colacii de pomană; mama lui Petru a dat de sufletul moartei biscuiți pătrați și lumânări stinse. Drumul către cimitir își ieșise din albie, fântânile erau pline până la ghizdea de tristeți. Sub clopotniță, moș Ion săpă groapă pentru toată setea pământului, mormânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, și nu e.” „Câtă profunzime și până unde a putut călători gândul poetului În necuprinsul univers! - s-a agățat Gruia de această meditație, ca de un colac de salvare... Abia a intrat pe strada Muzelor și au apărut primele contururi ale Spiridoniei. Atunci n-a mai putut ține piept „intrușilor”, fiindcă au năvălit ca la pomană. Care de care voia să apuce bucata cea mai mare! „Mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
culoare cenușie, a fost sacrificată pentru rezerva de apă a Minodorei. Într-adevăr, familia Cozmei mai avea ceva provizii. Dintr-un cotlon greu de bănuit în plasa înțesată cu boccele, bătrânul Artenie a scos în prima zi ceea ce fusese un colac mare din pâine albă, din care rămăsese doar vreo treime. S-a închinat, a scos de la brâu un cuțit, și-a acoperit genunchii cu o batistă mare de culoare îndoielnică, a pus bucata de pâine pe ea și a împărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Olga dispărute fără urmă în taigaua siberiană. Și pentru ce ai ajuns tu, Vasili, care i-ai fost ca un frate Minodorei. Pentru ce v-a dus din Brodocul vostru și nu v-a lăsat să coaceți cuptoare pline de colaci, care să îndestuleze familia voastră unită și puternică prin credință ?" Dora, draga mea, m-am pierdut iar în detalii și în amintiri cu toate că știu că timpul zboară. Hai să gustăm ceva și după aceea continui să îți povestesc. Promit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
heringi dacă vrem să nu murim de sete ci să-i păstrăm pentru unde vom avea mai multă apă. Așa am și făcut, deși foamea ne rodea tuturor măruntaiele. Pentru copii, bătrânul a mai scos, doar el știa de unde, un colac mare de pâine albă, care a fost împărțit în câte patru porții din ce în ce mai mici până ce am ajuns la destinație. După ce își mâncau bucățica de pâine, Minodora și cei trei băieți făceau cu plăcere "lecția de citire" de pe cartea de "Farmacie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bun ? În ce lume să îi fi lăsat ?" La întoarcerea spre Brodoc sania era ceva mai grea, căci Zera a rupt din provizia lor și mi-a dat câteva căpățâni de varză, un săculeț de cartofi și mai ales doi colaci din pâine albă, aproape ca și cei pe care îi coceau cândva femeile din familia Cozmei. Mi-a mai dat un cojoc, e adevărat că destul de ponosit, dar călduros și bun atât pentru ieșit afară cât și ca plapumă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
hârtie ruptă din caietul lui Vasili. În schimb masa era un mic "ospăț" față de restul zilelor, dar un ospăț care trebuia împărțit cu încă două guri ! Carnea de iepure era cam neagră și tare, dar lintea cu ierburi era gustoasă. Colacii erau cel mai frumos cadou care trona sub brăduțul al cărui parfum acoperea toate celelalte mirosuri. Lipsea vodca din care ne-ar fi plăcut să oferim celor doi oaspeți și nu ne-ar fi displăcut nici nouă, femeilor, câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
prezentat la birou cu un sfert de oră mai devreme și și-a întâmpinat colegii unul câte unul, care l-au asaltat cu ironii, observații, cu afirmații insinuante și cu întrebări incomode: Salut, părinte! L-ai vizitat pe bunicul? Ceva colaci? Ceva pitaci? Te-ai mai închinat în baie cu Visul Maicii Domnului în dimineața asta? Cum te-ai odihnit? Pari obosit! Ceva tărie, șprițuri?.. Ei!.. Îi dai cu șprițul pân' la ziuă, neniculeneanicule! Și, pe aceste discuții, cam pe la 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mămăliga. Că tata s-a pus de-a hoarța cu cei de la colectivă și cu stăpânirea de la comună. De-amu rodeți-i urechile, că sărăcia noastră îi la fel de mare ca și fudulia lui. Fudulie mare, mămăligă n-are! Zicea nevasta. Și, colac peste pupăză, mai vine și aghezmuit acasă și face gălăgie că de ce borșu-i așa de limpede. După ce se trezește îi pare rău și se bate cu pumnii în cap, că, din gospodar, a ajuns un nimeni, un târâie brâu de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe cineva viu, ca s-o ajute, e pustie. Ea vede, în cealaltă parte, doar chipul tatălui ei, dar un mort n-o poate ajuta. Visul nu zice că fata a pierit în valuri, așa că ea mai poate fi ajutată. Colacul de salvare este la mamă. Aceasta trebuie să discute cu ea, cât mai urgent... Un oftat prelung de eliberare din prizonieratul spaimei a fost slobozit din toate piepturile ninetistelor. Obosită de-atâta concentrare a minții, Nineta, uitând de obiectul însuflețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din Ferentari..." Atunci am auzit încă o dată leul deșertului urlând și, în marea mea înțelepciune, am priceput că nu mai era loc de întors. Știam că-mi risc titlurile de depravat, de pușlama și multe altele, dar nu vedeam niciun colac de salvare. Apoi am mai dormit vreo două zile și nopți fără să mă mai deranjeze vreun leu... Dar am auzit mereu chemarea muzicii: "La crâșma din Ferentari / Cu un vin de zile mari / Of, of!..." Cu visul ăsta n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mine, în cutie. M-am trezit, tam-nesam, că-mi aruncă unii și alții mărunțiș. Am luat-o repede din loc, puțin jignit, fără să mă ating de lovele. Devenisem un fel de magnet pentru parale. Trăiam pe picior mare și, colac peste pupăză, m-am trezit angajat detectiv. Mi se dusese departe de cartier vestea că eram mare specialist în furișarea discretă-n culisele amoroase. Suzana, amică de ninetistă, n-a pierdut ocazia de a apela la flerul meu de profesionist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
casa tokyotă a prietenei mele Reiko. Yoko era, și ea, de față. Sporovăind în sufragerie, am descoperit că, deși mă aflam de o bună bucată de timp în Japonia, nu mă bucurasem încă de un privilegiu pe care îl oferă colacul de veceu asupra căruia s-a abătut ingeniozitatea fără margini a tehnicianului nipon. Cel de la noi de acasă era o variantă primitivă, neoferind alte opțiuni decât cele termice, prin reglarea temperaturii în funcție de dorință. Nici cel de la Reiko nu era prevăzut
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bideul funcționează ireproșabil. M-am încăpățânat. M-am năpustit în baie, m-am așezat din nou, am apăsat pe butonul cu pricina. Nimic. M-am ridicat, m-am așezat din nou, am apăsat, răsucit. Tot nimic. M-am foit pe colac, la stânga, la dreapta, am contemplat minute bune peretele gol, doar-doar se va pogorî și asupra mea grația. Grația m-a ocolit. Deja, dincolo, se făcuse liniște. Percepeam prin ușa închisă o încordare nefirească. Momentul inevitabilului nu mai putea fi întârziat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
așezarea pe vine, așa cum este obiceiul și astăzi în Turcia, de exemplu). Am fost combătută cu ardoare: "Poate că voi l-ați inventat, dar nu e deloc logic ce spui tu, să te așezi doar pe jumătatea din față a colacului, nu e deloc comod. Nu-i mai plăcut să stai cu fundul bine proptit, ca pe scaun? La noi, s-au făcut anchete de unde a reieșit că majoritatea folosește această poziție, și în funcție de asta s-a decis unde să fie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
că lucrurile stăteau așa cum susțineam eu; totuși, știam, cu nestrămutată convingere, că eu aveam dreptate și că ele se înșelau. Nimic nu mi se părea mai abominabil și mai întors împotriva firii decât ideea că te-ai putea așeza pe colac până în spate, lăfăindu-te comod, ca în fotoliu (exceptând, bineînțeles, cazul unei corpolențe generoase). A fost această încrâncenare, viscerală aproape, a negației, care mi-a trezit apoi suspiciunile. De ce reacționam așa? Ce anume, din mine, se revolta instinctiv la acest
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
reușit decât să însăilez un șir palid de asociații: un oarecare sentiment de disconfort legat de ideea golului care mi s-ar căsca astfel sub mine, un hău al dejecțiilor care, oricât de sterilizat ar fi, ar putea impregna și colacul, astfel încât trebuie minimizate zonele de contact cu acesta, oroarea în fața unui act fiziologic a cărui necesitate, în planul divin al creației desăvârșite, încă îmi scapă. M-am amuzat atunci construind antropologii imaginare, în care europeanul, obsedat de o alchimie a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
că, mai convingător chiar decât Tanizaki în sprijinul teoriei mele în fașă, ar fi un sondaj prin care s-ar dovedi că, într-adevăr, nu sunt decât una dintre mulți, un întreg popor solidar în actul solemn al așezării pe colac. Dacă sunt pregătită să conced o varietate a motivelor care ar determina acest mut, neștiut unison, refuz în continuare să cred că cineva ar putea găsi drept firească poziția japoneză. Totuși, dintr-o lașitate pe care mă văd nevoită să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]