376 matches
-
pe față. Asta durează doar o săptămână, până când un drac de băiat lovește calul cu o piatră, iar acesta îl azvârle din șa pe Pandit într-o baltă de noroi, un ochi de apă, în care mai mult ca sigur colcăie tot felul de microbi. După ce se spală ca la maraton, Pandit Razdan ia hotărârea să recurgă la alte măsuri, de genul băilor regulate cu muștar la picioare sau a gargarelor cu tonice care miros urât, compuse în cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
furtuna În apropiere. În pereții găuriți Își făcuseră cuibul niște viespi uriașe, cât degetul cel mare, care scoteau un zbârnâit gros și Înfiorător când zburau. Nu mulți ar fi avut curajul să intre În dărăpănătura aia, mai ales că șerpii colcăiau În voie și-n odaie și-mprejurul ei. Când auzi de Canton, Blondul puse piciorul În pământ și descălecă bicicleta. Era palid și-și mușca buzele. Văru-său: „Ho, mă, fricosule, că nu intrăm! Mergem În jăpșile dinspre Canton, ce să căutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-a lămurit că oamenii, având cu ce-și umple burțile, erau leneși și cârcotași când venea vorba de muncă. Nu-i puteai strânge cu ușa decât pe foarte puțini, ăi care fuseseră nevoiți să se Împrumute. Balta și Dunărea colcăiau de pește. Trebuia numai să te Îndemni a-ți dezlipi curul de pe vatră și să pleci la pescuit chiar fără unelte, cu mâna goală. Din afara satului nu aveau nevoie decât de sare. Sărau și uscau tone de pește În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
capetele gușteri și broaște, popândăi, salamandre portocalii și Încete, nevăstuici furișate, câte o rădașcă În platoșă lucitoare, clămpănind din cleștii fioroși. Gemeau, răsuflarea scurtă le ardea piepturile. Se Împiedicau În ciolane vechi de vite ori alunecau pe leșuri ce putrezeau, colcăind de târâtoare. Din când În când, trăgeau cu coada ochiului la trupul Balaurului răspândit pe cele două maluri povârnite. În mișcare, solzii cât țiglele de pe casă scoteau zgomote de scândurici uscate lovite Între ele. Și, dintr-odată, Valea sparse creasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să Întoarcă drăcuiala, cu glas cumpănit și grav care Îi făcu pe ceilalți să-l bănuiască de vreo șotie, Începu să-i lămurească: „Nu v-am spus până acuma nimic pentru că sunteți amândoi gură-spartă și În câteva ore ar fi colcăit pădurea de săpători”. Apoi le povestise, În scârțâitul pedalelor și al lanțurilor, cum Tușa, care În vremuri mai vechi se avea bine cu Colonelul, fiind văduvi amândoi („Adică se zbenguiau și ei Împreună”, ținuse Baronu să deslușească lucrurile), cu vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de cireșe și, mai ales, de omizile ce se târau Întruna, În căutarea unui loc cât mai ferit ca să-și țeasă gogoșile, dând impresia ochilor Înspăimântați că ramurile erau vii și-și Încrețeau coaja ca pe o piele sub care colcăia, prin vase proeminente, un soi de sânge cu mișcări leneșe, dar amenințătoare. Se obișnuise, până la urmă, și cu mirosul târâtoarelor strivite În palmă - era cu neputință să te cațeri În pom, cu o găleată atârnată de gât, fără să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
au idealuri ci doar o ură nemotivată, în nici un fel, pe tot ce consideră ei cu slabele lor mijloace intelectuale, generate de unicul neuron rămas în stare de funcționare, că ar fi de natură „comunistă”. Bineînțeles, că în capul lor, colcăind de manele și expresii țigănești, nu este clar deloc ce este aia, dar li s-a spus de dom’ profesor la școală, că partidele care țin cu poporul, sunt comuniste. Halal logică au mai reușit să transmită elevilor, nenorociții aceștia
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
urâtule! Te-o fi damblagit vremea asta zbanghie, de ți-a otrăvit spurcăciunea de gură și ți-a înnegrit sufletul de slugă pocită, nu ți-ar prii înghițitura, mielușelule... Vasilica Vasilică se retrăsese, dispăruse, se spulberase, frumușel, ușurel, cu ura colcăind, crescând, pompată cu furie și perfectă amortizare, să nu se audă nimic nimic. Zveltul Titi Tirbușon renunțase, între timp, la peisajul ferestrei lichefiate. Se rezemase de perete, își îndreptă ochelarii cu ramă metalică. Un sarcastic oxfordian părea secătura asta polițistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ce-i, domnu’? De unde Dumnezeu aveți raci în cameră?... Ce întrebare și la mine! Fiu-su, răcarul, venea seara târziu cu recolta. La ora aia alerg prin întuneric să mă spăl și în baie dau într-o găleată de plastic colcăind toată de raci... Cum să nu mă simt împuțit pe toată ziua? (Pățisem ca Vasile, vecinul meu din București, într-o dimineață înainte de plecare. La șapte mă trezesc cu telefonul lui: Tudore, vino repede c-am încurcat-o, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
În seamă riscul de a trăi acolo Întâmplări neplăcute. Ca În acea rece zi de februarie, când i s-a căutat nod În papură, Într-o dispută memorabilă, legată de un catren de tinerețe ajuns la urechea unui invidios. Divanul colcăie, În acea zi, de literați cu turban, monarhul e copleșit, Își contemplă curtea cu o deplină fericire. Când sosește Omar, disputa e deja angajată În chestiunea care-i frământa atunci pe clerici: „Universul ar fi putut fi mai bine creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acelea de ani, și din nou același cuvânt, nimic, nu rămâne nimic. Pentru că în spatele fiecărui sentiment stă un altul care îl anulează, chiar și în spatele anulării se ridică opusul său și iată dragostea decăzând, ca un ou stricat în care colcăie muștele, iar atracția care uneori lucește ca scânteile unei amintiri încântătoare este înăbușită acum de repulsie când îl văd lungit între așternuturi, pe care nu mă lasă să le schimb, iar mila și compasiunea sunt contrazise de furie și resentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un foc, fierbe o lavă, undeva, ă-hăă! Departe... Și miroase de te turbă, Șefu', rău, rău.... Mai rău ca la Tăbăcărie ori ca la Dâmbu sau ca la halda de stârvuri, la Protan! Pe pereți, văz că se urcă și colcăie puhoaie de omizi și de gângănii negre, cu multe picioare și cu puzderii de ochișori arzoi, de te iau boalele! Și mai e și-un gândac urât-urât, dublu sau triplu, în fruntea lor, care se cațără într-o clipeală, cât
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu sunete la marginea auzului. Am început să țipăm și noi, cu mâinile în cap, fiindcă știam că liliecii se agață în păr și nu-i mai poți desprinde. Ne treceau pe lângă urechi largile lor aripi de piele, în curând colcăiau prin aerul clasei, ticsit de ei. Noi alergam dintr-un colț în altul, înnebunite. Profilați pe lună, veneau cîrduri-cîrduri, le vedeam bine siluetele diabolice, cu aripi dințate și urechi de șobolani. Deodată Garoafa avu o idee care ne salvă: să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
paturi și scaune, dar... — Te rog să nu te deranjezi în nici un fel. Voi procura eu tot ce va fi necesar. Ce idee minunată! exclamă Alex, căreia începuse să-i umble imaginația. Întregul tablou i se părea acum fermecător și colcăind de posibilități. Vrei să vii acum cu mine să ne uităm împreună prin casă? — Nu, mulțumesc. Deocamdată nu am nevoie de ea. Am vrut doar să mă asigur dacă e disponibilă. — O, da, da, e disponibilă. Îți mulțumesc... — Bănuiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
același regiment poate că n-ar fi fost chiar atât de rău în definitiv. Asta s-o crezi tu! Armata din ziua de azi e o mizerie, nu te lua după ce povestește taică-tu. Camaraderie! Poate pe vremuri. Astăzi armata colcăie de locțiitori politici, iar gradații sunt pătrunși de lupta de clasă. Și oricum n-am ajunge la același regiment, poți să fii sigur. Apropo, nu cumva ai prin familie foști liberali sau țărăniști? Fiindcă dacă ai, te paște un stagiu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
superficiali suntem! * Când revoluția nu mai este în pericol se proclamă cu dărnicie toate libertățile. * Câți oameni - atâtea dorinței. Cine să le mai satisfacă pe toate? * Câteodată și cerul sângerează. * Insulta nu este decât o revărsare verbală a noroiului care colcăie în oameni. * Repetiția duce la scleroză. * Fumatul este un dezechilibrul psihic. Se restabilește îndată ce individul aprinde țigara. * Automobilul potolește vanitatea. * A trebuit să plec așa departe ca să te simt așa de aproape! * Călătorul trece - drumul rămâne. * Oamenii se întorc pe
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
frică de zbor), dar, după ce mi-am ocupat locul, mi-am legat, liniștit, centura de siguranță. În jurul meu se amestecau zgomotele: râsete, pălăvrăgeală, vibrația motoarelor. Totul pe muzică, o melodie moale, acasă anume pentru a ne relaxa angoasele. Întreg universul colcăia de apă, pe hublourile avionului se prelingeau picături mari și, așteptând decolarea, mi se părea, cumva, că Dumnezeu se uita la noi ca la peștii dintr-un acvariu. Apoi, ploaia a rămas undeva jos, unde continua să plouă, in timp
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cititorul obișnuit. Dar evaluările personale erau de toate felurile. O steluță: cine se crede tipul ăsta? Cinci steluțe: nu-i ascultați pe cârcotași; Gerald Weber recidivează. Laudele erau mai rele decât răutățile. Reacțiile se multiplicau, la fel ca șerpii care colcăiau în pivnița familiei sale în singurul coșmar recurent din copilăria lui. Iar evaluările și mai și, de fiecare dată când se uita. Când nu se mai uita, gândirea individuală lăsa cumva locul evaluărilor permanente de grup. Epoca reflecției personale se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe o stâncă mai mare, s-a suit Lăcomia. Nu sunt liniștiți. Se mișcă și trăncănesc într-una. Vorbesc singuri, nu se ascultă decât pe ei, nu aud ce spun cei din jur. Au chip de om dar se unduiesc, colcăie și sâsâie ca niște șerpi, ca niște balauri. Lăcomia, mama lor, îi ia la rost, din când în când. Ascultați-o și voi, copii, ce le spune. Lăcomia: Terminați cu gălăgia, parșivilor! Vedeți că deștepții ăia, bebelușii lui Verde Împărat
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
nici uneia nu prea îi plăcea cafeneaua. Devenise un obicei ca un client să-și pună jos ceașca de cafea și să spună: „Elite e un loc mizerabil. Nu știu de ce venim aici. Cafeaua e proastă, lumina e proastă, toată hardughia colcăie de poponari, gălbejiți și jidani. Haideți să schimbăm stilul și să mergem în altă parte“. Iar altul răspundea: „Nu mai e alt loc. Ceainăria Galloway’s e prea burgheză, plină de oameni de afaceri, suporturi de umbrele și capete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Știa că fiecare dintre ele era o galaxie de stele scânteietoare, deși de la distanța asta pâlpâiau ca niște fuioare de ceață. Acolo clocotea viața, înmulțindu-se pe miriadele de planete ce se roteau la nesfârșit în jurul sorilor lor. Tot așa colcăise odinioară viața și în mâlurile din străvechiul Glor, înainte ca o explozie cosmică să fi nimicit puternică seminție a ixtlilor și să-i fi azvârlit propriul trup în hăurile intergalactice. Tragedia lui era că supraviețuise acelui cataclism. Energia care impregna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
e teamă că am suferit și o schimbare de energie. Când doi oameni sunt uniți pentru prima dată prin dragoste, legătura dintre ei e extrem de puternică, energia lor devine una, iar spiritele lor se contopesc. Creierele noastre, care de obicei colcăie de conversații neuronale de genul spectacolelor de pe Broadway, țes Împreună un strat nou, ca un așternut de zăpadă neatins ce așteaptă primii pași. Fiecare nouă bucurie și dezamăgire va lăsa urme În această zăpadă, mai Întâi doar o atingere, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În New York? — În Upper East Side. — Deci nu prea ai văzut oameni care stau În rulote mizerabile, nu? — Nu, recunoscu Kitty. — Nici cartierele mărginașe? insistă el grav. — Nu prea, răspunse ea cuprinsă de remușcări. În afară de câteva cartiere din Manhattan, care colcăie de șobolani, precum Chinatown, unde din motive care-mi scapă oamenii plătesc chirii exorbitante pentru a fi la modă, nu prea am avut de-a face cu cartierele mărginașe. — N-ai pierdut nimic, zise el, spre ușurarea lui Kitty. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Pe tine, în schimb, te-au lăsat să vorbești. ― Au hotărât ei ce urma să spun, în fina. Dar altceva era în inima mea. ― Și chiar n-ai regretat niciodată? ― Că am scăpat cu viață, nu. VI ― Numai subconștientul meu colcăie. Dorm agitat și visez tot felul de lucruri ciudate, mări noroioase, câini cu ochi omenești, pe care, dacă le-aș auzi de la altul, le-aș socoti niște aberații. Într-o noapte, camera mea se umpluse de clepsidre sparte din care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
atunci și-a deschis aripile și a dispărut. "Biata pasăre, mi-a zis Ana, e disperată că nu-și poate iubi puii. De aceea îi omoară. E nebună..." XXVI ― Și, dacă chiar vrei să ai o imagine exactă a ceea ce colcăie în subconștientul meu, mai pot să-ți povestesc... Poate, te vei convinge că nu mi-a fost simplu să abjur... Parcă nu-mi dăduseră drumul de la Inchiziție și eram azvârlit într-o carceră unde așteptam să mi se comunice în timpul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]