41,152 matches
-
Dl Cosmâncă îl folosea pe recent pentru... viitor, promițând că nu știu ce articol de lege "îl vom modifica destul de recent" (adică repede!). Un șef de partid deplângea deunăzi "luptele intestinale" din formațiunea sa, iar alt om politic susținea că realizările unui coleg de partid merită o nota bene. Alte lucruri: de ce or fi spunând unii capabilitate în loc de capacitate, de ce condiționalitate în loc de condiții, de ce, de la un timp, cum observa excedată și Ioana Pârvulescu, locație în loc de... loc? Ce să mai spunem despre limbajul buruienos
Cine aprinde beculețul? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14203_a_15528]
-
ascunde nici "artificialitatea notorie" ca impresie de fond, o anume "lipsă de observație" și de profunzime ce îl aruncă doar în "prețioase virtualități" la care criticul (și nu numai el) subscrie "în fals". Ca și în cazul lui Cezar Petrescu, coleg de generație interbelică, succesul lui T. Mușatescu la public nu rezonează cu acela repurtat în fața criticilor vremii, preocupați să adulmece, avid, prospețimile intelectualiste ale literaturii "de cunoaștere". Dar revanșa entuziastului public, mai "puțin literar", căruia umorul lui T. Mușatescu reușise
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
normativă a înlănțuirii de genitive este cuprinsă pe scurt și în aspectele sale esențiale în Gramatica pentru toți a Mioarei Avram: Se recomandă evitarea mai multor genitive la rînd, îndeosebi a celor cu structură formală asemănătoare. Construcții ca grădina vecinului colegului fiului meu sînt inestetice (neeufonice), iar uneori și echivoce prin dificultatea de a se urmări lanțul de relații" (1997, p. 65-66). În primele gramatici românești, destul de sumare, e greu să găsim asemenea recomandări, pentru a reconstitui vechimea tradiției normative. O
Lanțul de genitive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14227_a_15552]
-
trecut mai îndepărtat și merită o analiză atentă. Tot mai mulți autori se află în căutarea unor cititori avizați (unii dintre ei la rândul lor autori), dispuși să le acorde atenție. Cercetători redutabili așteaptă cu lunile, cu anii, apariția unor colegi de breaslă a căror opinie contează și care acceptă să le examineze manuscrisul de sute de pagini în care s-ar afla un rezultat important. Am relatat în altă parte un caz dramatic de acest fel. Cei care cred că
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
13%, cu tendință scăzătoare, peremistul șef a încins o ceartă în Senat cu reprezentanții partidului de guvernămînt. Pornind de la o pîrdalnică de confuzie și socotindu-se atacat de PSD, CVT i-a făcut cum i-a venit la gură pe colegii săi de la putere: "Partid de mafioți", "O să se aleagă praful și de voi..." Cu microfoanele tribunei Senatului deschise și înregistrat de ziariștii prezenți, a spus el cam tot ce avea pe inimă împotriva foștilor săi prieteni și colegi de opoziție
Ieșirea la atac a lui C.V.Tudor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14240_a_15565]
-
gură pe colegii săi de la putere: "Partid de mafioți", "O să se aleagă praful și de voi..." Cu microfoanele tribunei Senatului deschise și înregistrat de ziariștii prezenți, a spus el cam tot ce avea pe inimă împotriva foștilor săi prieteni și colegi de opoziție. L-a lămurit în cele din urmă careva că nu un reprezentant al "partidului de mafioți" îl atacase din sală. Dar vorbele înaripate ale tribunului apucaseră să zboare. Chiar dacă, pentru a o drege, chipurile, la cîteva minute după
Ieșirea la atac a lui C.V.Tudor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14240_a_15565]
-
pe noi.) Ei bine, cu toate sporurile posibile, un astfel de salariu nu prea trece de zece milioane. ȘI ATUNCI? Cum de proful universitar rămâne tot la bloc, circulă tot cu autobuzul iar în vacanță se duce la ștrand, pe când colegul său de salarizare își cumpără mașină (musai de la Mercedes în sus), își construiește vila iar concediile, împreună cu tot familionul, le petrece la Palmă de Majorca ori în Bahamas? Avansarea la gradul de general e însoțită, naiba știe cum, de-o
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
competență filologica, dar și o persoană care să poată frecvență B.A.R., B.C.U. și alte mari biblioteci din România spre a pune la punct informația obligatorie pentru a înțelege Agendele. Ideea cu d-na Omăt a avut-o colegul ei de la Editură Minerva, colaboratorul nostru permanent, regretatul Z. Ornea. Eu am făcut doar demersurile pe langă d-na Lovinescu. La începutul anilor ‘90, d-na Omăt s-a dus la Paris și a luat cunoștință de conținutul celor 1500
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
Fața bisericească a trebuit să pară ușor scandalizată și a reacționat:"Cum puteți spune asta despre tovarășul ministru?". "Capul meu face doar 600 de lei pe lună?", a răspuns tata. - Dar cum a scăpat de destinul nefericit al atâtor prieteni, colegi? - Numai prin ajutor Dumnezeesc! O spun fără să mă sclifosesc. De ce n-a fost închis tata? Presupun (e doar o supoziție) că datorită simpatiilor evreiești. Evreii erau foarte puternici în acel moment și e posibil să-l fi apărat. Poate
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
necaz. Cu toate acestea își luase inima-n dinți și, cu Jenița alături, ca de obicei, se îndreptase spre Iași. Intrase sfielnic la Belle Arte, afișînd indiferența unui om, care habar n-are ce caută acolo. Repede cețurile se ridicaseră. Colegii îl primiseră cu urale. Norocul îi surîsese iar. Nu era vorba doar de cîștigarea unui post dorit, ci mai ales de dobîndirea unui mediu prielnic dezvoltării sale artistice. Mai mult, Iașii îi oferiseră și șansa de a se bucura de
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
fără preget, iar sculptura cerea pe deasupra și condiție fizică ca să izbutești să-ți realizezi gîndurile, să dai materialitate jocului închipuirii. De a doua zi n-a mai călcat pe la cîrciumioara de lîngă liceu. Puțin i-a păsat că ai lui colegi l-au privit cu oarece compasiune, ca pe unul aflat, cine știe?, sub papucul femeii, slab de înger și nu bărbat în toată firea. El simțea că locul lui era în atelier. Aici era în largul său și fericit cît
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
Eugenia Vodă Servicii complete pentru Sara e o comedie de serie, care poate fi văzută - fără folos, dar la limita suportabilului.. Eventual dimineața, în timpul orelor de serviciu. Riscînd reacția unui coleg de breaslă, care nu înțelege de ce descrie subsemnata, în unele cronici, atmosfera din sală (de ce? simplu: pentru că e mai interesantă, uneori, decît cea de pe ecran!), am să spun că am văzut filmul la două-trei zile după premieră, la Scala, într-
Servicii complete (pentru Sara și Tinu) by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14258_a_15583]
-
unde tatăl său și-a pierdut un braț), care a cunoscut o anumită ascensiune socială în anii de început ai regimului comunist (Vladimir își reamintește de copilăria sa petrecută în cartierul Primăverii, în compania odraslelor nomenclaturii, inclusiv de fostul său coleg de clasă, Nicu Ceaușescu), dar a căzut repede în dizgrație. În plus, în momentul scrierii cărții, autorul avea deja un deceniu de ședere în Occident și implicit de acces nelimitat la toate sursele de informare interzise în țară. Din suprapunerea
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
doar a cunoașterii ce înaintează ori, și mai bine zis, se autoformează prin adnotarea critică, ci și de natura contactului sensibil și a răspunsului emoțional la stimulii Cărții ca și la cei ai contextului acesteia. Tobă de carte, fostul nostru coleg de redacție, din anii '60, de la revista Familia abia reînființată, nu "fuge de viață", ci o caută pe palierul predestinat al structurii interioare și al vocației de care dă dovadă, cel al lecturii insațiabile, răspunzînd parcă într-un mit borgesian
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
Cinematografică, unul dintre ilustrele nume ale PROMOȚIEI DE AUR, Victor Rebengiuc își leagă destinul artistic profund de cel al Teatrului Bulandra. Aici a fost întilnirea cu doamna Bulandra, după anii minunațt petrecuți la Craiova cu Vlad Mugur și cu alți colegi iluștri - Amza Pellea, Silvia Popovici, Gheorghe Cozorici. Aici a fost întîlnirea cu Liviu Ciulei, regizorul și directorul de teatru care a reușit să gîndească și să formeze una dintre cele mai solide și remarcabile trupe de teatru, profesionistă, performantă, occidentală
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
Bottom. Când l-am văzut în Unchiul Vanea, m-a convins că poate fi și capricios, confirmându-mi ceea ce am știut mereu: e imprevizibil. Un actor al constrastelor. Cătălina Buzoianu: Victor Rebengiuc este ultimul titan al Teatrului "Bulandra". Unii dintre colegii mei ar spune, probabil, "ultimul dinozaur". El este, a fost întotdeauna,chiar atunci când a afirmat că datorează ceva unui regizor, un rebel independent. Există singur, ca un munte cu creștetul în nori, liber în crepusculul impunător. El trăiește ca un
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
cînd e însoțit de pronumele reflexiv - "Păi zău așa, se poa'?" (EZ 22.02.2000); cu aceeași formă abreviată e folosit - ba chiar mai des - și adverbul provenit din verb: "poa' vin cu o idee" (gameszone.ro); "poa' se cară" (colegi.ro); "poa' facem ceva" (misu.dc.ro); "poa' mă ginesc ăștia" (telenoiz). în ceea ce privește o eventuală evoluție spre fixare și autonomizare - asemenea celei care a produs adverbele parcă și cică - se pot face doar previziuni foarte prudente. Important nu este cît
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
releva nucleul filologic al controversei în jurul satirei-pamfletului-romanului cu cheie Moartea unui critic. În 1993, romanul Ohne einander al aceluiași autor avea printre protagoniști tot un critic literar, evreu de origine, care se numea în paginile cărții König și pe care colegii îl porecliseră Erlkönig (după balada lui Goethe care începe cu întrebarea de ce gonește un tată în noapte cu copilul său în brațe, pentru a se sfîrși cu amara constatare că pruncul murise în brațele părintelui său). Printr-o malițioasă analogie
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
intrat eu în elită, chiar să fiu considerat (de către cine, când, de ce?) unul dintre cei mai importanți �opteziciști", și eu să dorm, soro?! Nu, pe bune, cine spune asta? E adevărat că unul sau altul dintre prietenii mei (și foști colegi de facultate și de �Echinox") îmi mai spun, așa, când ne întâlnim pe la niște zile ale �Familiei", pe la vreo nuntă a vreunuia dintre copiii noștri, pe altundeva: ești bun, dom'le (adică poet, că om îmi place să cred, deși
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
dintre copiii noștri, pe altundeva: ești bun, dom'le (adică poet, că om îmi place să cred, deși n-o fi și asta vreo iluzie, că sunt bun), dar ei sunt, totuși, prieteni. E adevărat și că toți - nu doar colegi, prieteni, congeneraționiști - câți au binevoit a scrie despre cărțile mele au făcut-o cu generozitate; e adevărat că fiii mei, Rareș și Vlad, și iubita mea soție Petronela, când cu vreun prilej de lectură a poeziei mele, mă asigură că
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
amintire tandră, unii dintre ei deveniți ei înșiși oameni cu cărți, rămași în Baia Mare (Adrian Oțoiu, Augustin Cozmuța, Gheorghe Pârja, Ion Bogdan, Ion Burnar, Marian Ilea, bunăoară) sau plecați din Maramureș (Aurel Pantea, Mircea Petean - cu care, de altfel, fusesem colegi de grupă/facultate/�Echinox" și care prin repartiție ajunseseră la Borșa Maramureșului -, Horia Ursu, Marius Jucan). Totuși, țin minte că apariția Vieții fără nume mi-a dat o mare bucurie, mai ales când o dădeam sau o trimiteam prietenilor, aproape
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
sumețire, mi se părea că scrisul are sens, că multele mele caiete manuscrise au născut ceva important, că poezia e mai țiitoare, că lumina e mai hrănitoare, că clipa e mai stătătoare, că biografia e mai viitoare. Ca și majoritatea colegilor de generație, ați publicat și dv. o antologie. Ce înseamnă pentru dumneavoastră o antologie, ce înseamnă antologia dv. de poezie O uitare de texte (Ed. Axa, Botoșani, 1999)? De fapt, mi s-au publicat două antologii. Prima se numește Avantajele
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
armată romană aici la porțile Orientului, ci prin fapte de eroism (literar) individuale. Dar asta e valabil - mi se pare limpede la modul axiomatic - pentru orice generație, inclusiv pentru cele care nici nu s-au născut încă. Pe cine dintre colegii dv. de generație îi citiți cu plăcere? Răsfoiți din când în când cîte un poet, așa între două chestii cotidiene? Cam ce poezii căutați în asemenea momente? îi citesc cu plăcere (firește, gradul ei variază de la �oarecare" și �destulă" până la
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
plăcere? Răsfoiți din când în când cîte un poet, așa între două chestii cotidiene? Cam ce poezii căutați în asemenea momente? îi citesc cu plăcere (firește, gradul ei variază de la �oarecare" și �destulă" până la �mare" și �foarte mare") pe toți colegii mei de generație care au generozitatea să-mi trimită cărțile. Despre unii, din păcate prea puțini, chiar scriu cronici în �Familia". Nu dau nume ca să nu supăr prin nedorită omisiune. De răsfoit nu-i pot răsfoi decât noaptea, când chestiile
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
predilect rămîne "epoca de-atunci", ce făceam la școală, cum erau profesorii, în ce fel descopeream lumea; pe scurt, cum era viața în Paradis, adică în locul de unde am fost alungați după trecerea bacalaureatului. Ați înțeles desigur că e vorba de colegii mei de liceu, de cei care - în urmă cu mulți ani - au terminat liceul Dimitrie Cantemir din București. Inutil să precizez: pe atunci liceele erau încă "de băieți" și "de fete". Vorbesc, deci, despre seria mea a Liceului de băieți
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]