258 matches
-
chimie, putând fi considerată o ramură independentă a chimiei fizice. Obiectul chimiei coloidale, îl constituie studiul sistemelor coloidale. Având în vedere că domeniul sistemelor dispuse este extrem de larg, s-ar părea mai cuprinzătoare denumirea de „Știința sistemelor disperse” în loc de „Chimia coloizilor”, denumire care se păstrează și astăzi. Denumirea de coloid își are originea în lucrările lui Groham (1861) care este considerat părintele chimiei coloidale și provine de la cuvântul grecesc colla (clei). Definițiile date noțiunii de coloid au evoluat în decursul timpului
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
cuvântul grecesc colla (clei). Definițiile date noțiunii de coloid au evoluat în decursul timpului. Cu prilejul studierii fenomenelor de solubilitate, Groham propune clasificarea substanțelor în doua categorii: cristaloizi; coloizi; Prin solvire cristaloizii (zaharoză, halogenuri alcaline) dau soluții adevărate. Spre deosebire de aceștia, coloizii (dextrină, ovalbumină) formează un tip special de soluții - soluri în terminologia lui Groham în care solventul difuzează foarte lent, nu trece prin membrane (de exemplu pergament) și nu cristalizează din soluții. Înaintea lui Groham se studiaseră, pe baza altor substanțe
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
specifice (mobilitatea unității cinetice, vâscozitatea sistemului, capacitatea de difuzie a luminii sau proprietățile mecanice ale sistemelor coerente). După forma unității cinetice se disting următoarele sisteme: a.sisteme izometrice sau izodiametrice - cu cele trei dimensiuni apropiate (coloizi sferici sau globulari și coloizi care au formă diferită de cea sferică dar cu cele trei dimensiuni apropiate, încât se utilizează pentru caracterizare „raza echivalentă” egală cu a sferei cu care se comportă asemănător cu ceea ce privește proprietățile cinetico moleculare; suprafața interfazică diferă substanțial de
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
au formă diferită de cea sferică dar cu cele trei dimensiuni apropiate, încât se utilizează pentru caracterizare „raza echivalentă” egală cu a sferei cu care se comportă asemănător cu ceea ce privește proprietățile cinetico moleculare; suprafața interfazică diferă substanțial de a coloizilor sferici). b.sisteme anizometrice sau anizodiametrice - în care una din dimensiuni este mai mare decât celelalte două (forme de bastonașe, fibrele sau formele elipsoidale de rezoluție în jurul axei mari). c.sisteme lamelare în care două dimensiuni sunt mult mai mari
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
și modul de interacțiune cu mediul de dispersie Utilizând drept criteriu structura specifică a unității cinetice a sistemelor disperse și modul de interacțiune cu mediul de dispersie, sistemele disperse pot fi împărțite în trei clase distincte a) disperse liofobe b) coloizi micelari de asociație c) coloizi moleculari (soluții macromoleculare) a) dispersiile liofobe pot fi formate din micromolecule sau macromolecule unitățile cinetice fiind micela liofobă sau agregatul macromolecular. b) coloizii micelari de asociație au unitatea cinetică - micela de asociație. c) coloizii macromoleculari
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
disperse pot fi împărțite în trei clase distincte a) disperse liofobe b) coloizi micelari de asociație c) coloizi moleculari (soluții macromoleculare) a) dispersiile liofobe pot fi formate din micromolecule sau macromolecule unitățile cinetice fiind micela liofobă sau agregatul macromolecular. b) coloizii micelari de asociație au unitatea cinetică - micela de asociație. c) coloizii macromoleculari - glumul macromolecular. În ceea ce privește tipul de interacțiune dintre unitatea cinetică și mediul de dispersii, se deosebesc: A.dispersii liofobe caracterizate prin forțe de interacțiune slabe, justificând stabilitate mică, conferită
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
b) coloizi micelari de asociație c) coloizi moleculari (soluții macromoleculare) a) dispersiile liofobe pot fi formate din micromolecule sau macromolecule unitățile cinetice fiind micela liofobă sau agregatul macromolecular. b) coloizii micelari de asociație au unitatea cinetică - micela de asociație. c) coloizii macromoleculari - glumul macromolecular. În ceea ce privește tipul de interacțiune dintre unitatea cinetică și mediul de dispersii, se deosebesc: A.dispersii liofobe caracterizate prin forțe de interacțiune slabe, justificând stabilitate mică, conferită. B.dispersii liofile - sisteme cu stabilitate termodinamică explicată prin forțe de
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
electrocinetice. Proprietățile nespecifice se regăsesc la toate sistemele disperse inclusiv cele moleculare. Sugestiv proprietățile nespecifice ale sistemelor disperse pot fi redate printr-o schemă astfel: Studiile comportării cinetico-moleculare permite determinarea mărimii și formei unităților cinetice ale fazei disperse. Dispersiile liofobe, coloizii de asociație și soluțiile macromoleculare se aseamănă în ceea ce privește comportarea cineticomoleculară, deoarece unitătile cinetice sunt apropiate ca mărime. Dacă ne referim însă la structura unității cinetice apar unele deosebiri între dispersiile liofobe, coloizii de asociație și soluțiile de polimeri. Micela liofobă
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
formei unităților cinetice ale fazei disperse. Dispersiile liofobe, coloizii de asociație și soluțiile macromoleculare se aseamănă în ceea ce privește comportarea cineticomoleculară, deoarece unitătile cinetice sunt apropiate ca mărime. Dacă ne referim însă la structura unității cinetice apar unele deosebiri între dispersiile liofobe, coloizii de asociație și soluțiile de polimeri. Micela liofobă este o entitate rigidă care-și păstreză dimensiunea neschimbată în timp în absența fenomenelor de coagulare în timp ce ghemul statistic molecular al soluțiilor de polimeri își modifică încontinuu dimensiunea, fiind entități fluctuante în
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
standard, iar T și η mărimile respective în condiții experimentale. Interpretarea coeficienților de difuzie este complicată deoarece intervine forma diferită a unității difuzate de cea sferică și solvatarea unității difuzante. De obicei forma diferită de cea sferică se întâlnește la coloizii liofobi, iar solvatarea la cei liofili. Dacă ne referim la hidratarea unității cinetice difuzante, raza particulei solvatate poate fi exprimată funcție de gradul de hidratare. Să notăm cu δ1 gradul de hidratare sau numărul de grame de solvent asociat cu 1g
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
în cazul moleculelor cu dimensiuni extrem de mici față de ale particulelor coloide x1/2 crește enorm: de exemplu pentru molecula de oxigen (cu diametru 2.7∙10-8cm), x1/2=5km se vede deci, că în câmpul gravitațional, particulele - molecule sau particule coloide - se repartizează astfel încât concentrația lor scade cu înălțimea conform legii barometrice; această scădere este cu atât mai rapidă cu cât particulele sunt mai mari. Se spune că sistemele formate din astfel de particule sunt instabile din punct de vedere cinetic
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
18) egalând această viteză cu cea de difuzie dată de relația (19) se obține în final după integrare o expresie de forma (20) Aceasta permite calculul masei moleculare Mc. Se poate concluziona faptul că sedimentarea gravitațională se aplică în domeniul coloizilor de dispersie în evaluarea dimensiunii și masei unității cinetice, iar sedimentarea centrifugală în domenilul coloizilor moleculari furnizând informații asupra dimensiunilor, maselor moleculare diferiților coeficienți, a formei particulelor, a proprietăților moleculei de dispersie și deci implicit rezultă că și echilibrul de
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
final după integrare o expresie de forma (20) Aceasta permite calculul masei moleculare Mc. Se poate concluziona faptul că sedimentarea gravitațională se aplică în domeniul coloizilor de dispersie în evaluarea dimensiunii și masei unității cinetice, iar sedimentarea centrifugală în domenilul coloizilor moleculari furnizând informații asupra dimensiunilor, maselor moleculare diferiților coeficienți, a formei particulelor, a proprietăților moleculei de dispersie și deci implicit rezultă că și echilibrul de sedimentare posedă o astfel de aplicabilitate, alături de faptul că permite și determinarea curbelor de distribuție
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
cântărire, fie prin alte metode care permit determinarea unor concentrații mici. Valorificarea datelor experimentale este asemănătoare cu a metodelor cumulative. III.2. Aparatura utilizată în analiza sedimentometrică în câmp centrifugal Sedimentarea în câmp centrifugal se aplică în special în domeniul coloizilor moleculari furnizând trei tipuri de informații: o asupra dimensiunilor, maselor moleculare și a mărimilor legate direct de acestea; o asupra diferiților coeficienți (de sedimentare, de difuzie, de frecare), a formei particulelor și a proprietăților mediului de dispersie (densitate, vâscozitate și
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
ce interesează mai mult de 20 30% din suprafața corporală. El se produce ca urmare a hipoproteinemiei plasmatice induse de leziunea de arsură. Edemul poate fi redus prin redresarea hipoproteinemiei la valori cât mai apropiate de cele normale, (prin perfuzarea coloizilor proteici și neproteici), ceea ce este un deziderat aproape imposibil de atins în condițiile în care modificările se produc cu rapiditate în primele 8 ore. Alterarea membranei celulare în condițiile șocului postcombustional, conduce la mobilizarea apei și sodiului din spațiul extracelular
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
cantității de lichide Q devine egal (Q/3) pentru fiecare din cele trei intervale de 8 ore (tabelul 15.2). Administrarea unei cantități mari de apă, duce numai la creșterea volumului total de lichide având ca rezultat creșterea edemelor. Admimstrarea coloizilor în primele 24 ore este deosebit de utilă. Dextranul 40 (Rheomacrodex) cu GM de 40.000 atrage apă din interstițiu mărind volumul circulant deosebit de eficient (1 gram de dextran 40 reține 20-30 ml apă) și crește diureza prin efect osmotic. Ritmul
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
cantități excesive de fluide în cavitatea peritoneală. Elementele implicate în producerea ascitei sunt: hipertensiunea portală, retenția renală de sodiu, vasodilatația arterială splahnică, modificări ale circulației sistemice, formarea de limfă în exces la nivel splahnic și hepatic și hipoalbuminemia (scăderea presiunii coloid osmotice). TABLOU CLINIC Ascita se poate instala brusc sau insidios, după o perioadă de meteorism și flatulență (vântul care precede furtuna). Când se instalează acut se poate identifica un factor precipitant: hemoragie digestivă superioară, consum de alcool, infecții sau tromboză
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
peretelui capilar se realizează conform echilibrului Starling. Forța care are tendința de a împinge afară lichidul din capilare este presiunea hidrostatică capilară minus presiunea hidrostatică a lichidului interstițial (). Forța care are tendința de a introduce lichid în capilar este presiunea coloid osmotică a proteinelor din sânge minus presiunea coloid osmotică a proteinelor din lichidul interstițial (). Mărimea acestei forțe depinde de coeficientul de reflexie (δ) care indică eficacitatea peretelui capilar în prevenirea trecerii proteinelor prin el. Astfel, ieșirea netă de lichid este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
care are tendința de a împinge afară lichidul din capilare este presiunea hidrostatică capilară minus presiunea hidrostatică a lichidului interstițial (). Forța care are tendința de a introduce lichid în capilar este presiunea coloid osmotică a proteinelor din sânge minus presiunea coloid osmotică a proteinelor din lichidul interstițial (). Mărimea acestei forțe depinde de coeficientul de reflexie (δ) care indică eficacitatea peretelui capilar în prevenirea trecerii proteinelor prin el. Astfel, ieșirea netă de lichid este K [], unde K = coeficient de filtrare. Utilizarea practică
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
de reflexie (δ) care indică eficacitatea peretelui capilar în prevenirea trecerii proteinelor prin el. Astfel, ieșirea netă de lichid este K [], unde K = coeficient de filtrare. Utilizarea practică a acestei ecuații este limitată datorită ignoranței noastre asupra multor valori. Presiunea coloid osmotică din interiorul capilarului este de 28 mm Hg. Presiunea hidrostatică capilară este aproape de media dintre presiunea arterială și venoasă, dar este mult mai mare la baza plămânului în comparație cu cea de la vârf. Presiunea coloidosmotică din spațiul interstițial nu este cunoscută
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
100 mg/dl/h). Ritmul inițial al perfuziei va fi de 1-1,5 l/h, care va fi scăzut ulterior la 0,5 l/h în funcție de gradul de deshidratare și de semnele de corectare ale acesteia. Se consideră utile soluțiile coloide dacă presiunea sanguină este mai mică de 100 mmHg după 2 ore de perfuzie corect efectuată. Dacă pHul sanguin este <7,10 se poate utiliza cu prudență ser bicarbonatat până se atinge valoarea de 7,10 (50-100 ml bicarbonat 8
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
și amplitudinea respirației, diureza, frecvența cardiacă, tensiunea arterială, PVC, eventual se vor utiliza metode diverse de evaluare a performanței cardiace (echografie, cateterism cardiac etc.). Reechilibrarea volemică se poate face utilizând soluții cristaloide (ser fiziologic izoton, soluție Ringer, soluție Hartmann), soluții coloide (dextrani, hidroxietilamidon, albumină umană), plasmă sau sânge. Criteriile exacte de conducere a terapiei de reechilibrare volemică (care soluție, ce volum, în ce ritm, accidente, complicații etc.) depășesc interesul acestui capitol. Medicația tonicardiacă și vasoactivă (dopamină, dobutamină, adrenalină, noradrenalină, alături de inhibitori
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Dan Andronic () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1204]
-
inacceptabile în produsele obținute (în recoltă, în lapte, carne, etcă. -Sunt substanțe greu solubile în apă și foarte solubile în grăsimi, de aceea se acumulează cu precădere în grăsimile animale și vegetale. Sunt în general volatile și ușor absorbite de coloizii solului, pe suspensiile din apă și pe particulele de praf din atmosferă, putând fi transportate pe distanțe foarte mari. Pesticidele au constituit un sprijin al activității umane în combaterea dăunătorilor; pierderile provocate agriculturii pe plan mondial, datorate acțiunii diferitelor specii
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
substanțele necesare vieții și îndepărtarea deșeurilor. 1.3.2. Rolul apei în organism Caracteristicele structurale speciale ale moleculei de apă au făcut din aceasta un component indispensabil vieții, ce îndeplinește următoarele roluri: a) component structural al celulei vii și al coloizilor celulari; b) mediu de vehiculare a diferitelor substanțe din organism; c) reactiv chimic care intervine în procesele de hidroliză, hidratare,unele procese redox. ; d) termoreglator, întrucât prin circulația sa temperatura corpului se uniformizează iar prin transpirația și evaporarea apei organismul
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
care să demonstreze un astfel de efect al terapiei . Alte tumori mai rar întâlnite la copil în regiunea hipotalamo-hipofizară și care pot fi însoțite de tulburări de creștere sunt: tumorile regiunii mediane a creierului, precum germinoamele, pinealoamele, meningioamele, glioamele, chiștii coloizi ai ventriculului III, ependimoamele . Tumorile cu origine în celulele hipofizare (adenoamele hipofizare) sunt rar întâlnite la copil: și, de obicei, au o evoluție lentă, fiind mult timp asimptomatice în perioada copilăriei și determinând rar deficit de GH (doar atunci când distrucția
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]