269 matches
-
ultima stație din Ploiești, care semnala apropierea de Capitală, îi sugera totdeauna lui Vladimir momentul pregătirilor pentru apropiata sosire la țintă: lunecarea tot mai lină a trenului printre zoioasele blocuri gri din cartierul Grivița Roșie, căutarea unui taximetru între uriașele colonade ale Porții principale din Gara de Nord, suita de întâlniri cu managerii firmelor partenere ce învârteau afaceri nu atât de suspecte, pe cât părea la prima vedere, cât mai ales fiind destul de pe lângă lege. Niciodată Vladimir nu admisese că face afaceri dubioase. Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
În stăpânire. Două canaturi grele s.au Închis, am tras, un zăvor masiv, și ne-am găsit singuri, Împreună. Tabrizul nu mai era un oraș rupt de lume, ci lumea lâncezea la depărtare de Tabriz. Într-un pat maiestuos, cu colonade și draperii, mi-am Îmbrățișat iubita regală. I-am desfăcut, cu mâna mea, fiecare nod, fiecare nasture, i-am redesenat, cu propriile-mi degete, cu palmele, cu buzele, fiecare linie a trupului, se dăruia mângâierilor mele, sărutărilor mele stângace, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
taină, despre vremi apuse, sure, Sufletul se-mbată-n visuri care-alunecă în sbor. Palmii risipiți în crânguri auriți de-a lunei rază, Nalță sveltele lor trunchiuri. - Noaptea-i clară, luminoasă, Undele visează spume, cerurile-nșiră nori. Și în templele mărețe, colonade-n marmuri albe, Noaptea zeu se preîmblă în vestmintele lor dalbe, Și al preoților cântec sună-n harfe de argint; Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele din creștet aiurind și jalnic sună Și sălbatec se plâng
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pe care se proiectează spectral orașul? Și, mai ales, decât arhitectura lui riguroasă și clasică? În Torino poți merge zile-n șir fără să ieși de sub por ticuri: sunt kilometri de galerii tivind fațadele clădirilor pătrate și masive. Dar tocmai colonadele astea ce se pierd în perspec tive nesfârșite devin după o vreme... neliniștitoare, apăsătoare ca-n Chirico...“ Profesorul se-ntoarse spre mine și mă privi-n ochi: „Iar apoi, nu uita că aici, în dom, e adăpostit «La Sindone», giulgiul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
limba franceză (Le Futurisme mondial, L’Art plastique moderne și La Littérature italienne contemporaine) însoțite de proiecții. Caracterul oficial al vizitei a fost marcat printr-un banchet organizat în onoarea oaspetelui, pe 12 mai, de către Societatea Scriitorilor Români, la restaurantul Colonade și printr-o recepție la Academia Română (Marinetti, personalitate publică a regimului fascist al lui Mussolini, era, la acea dată, el însuși academician). Banchetul a fost prezidat de către șeful S.S.R., Liviu Rebreanu. Au participat, între alții: Ramiro Ortiz, Marcel Iancu, Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Energiei sale. Să presupunem o lume în care nu mai există nici biserici, nici temple, în care edificiul cel mai modest și mai utilitar nu mai are deasupra un fronton, și nici nu mai este flancat sau precedat de o colonadă (ca la Efes) o lume în care organizarea muncii nu se mai înrădăcinează în subiectivitatea organică, în care munca nu mai este actualizarea puterilor sale potrivit jocului imanent al ordonării lor interioare, venirea lor la ele însele și astfel "eliberarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
intrat cineva În chilie? Întrebă el. — N-am văzut pe nimeni. Dar ușa nu e supravegheată. Vino, Îți voi arăta unde locuia meșterul Ambrogio. Chilia era situată În fundul unui coridor Îngust care dădea direct În claustrul dinăuntru. Un unghi al colonadei se deschidea spre intrarea laterală a bisericii. Oricine ar fi putut intra fără să fie observat, profitând de afluxul neîntrerupt al credincioșilor. Mobilierul era unul elementar: o scândură mare Îi slujea drept pat și o scândură mai mică, rezemată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
comica-ne neputință, Să rîdă-n tunet de deșertăciunea Viermilor cruzi, ce s-asamăn cu el, Să poată zice-n cruntă ironie: Pământ rebel, iată copiii tăi! {EminescuOpIV 92} MIRADONIZ Miradoniz avea palat de stânci. Drept streșină era un codru vechiu Și colonadele erau de munți în șir, Ce negri de bazalt se înșirau, Pe când de-asupra, streșina antică, Codrul cel vechiu fremea îmflat de vânt. O vale-adîncă ce-ngropa în codri, Vechi ca pământul, jumeta din munte, Mâncând cu trunchii rupți scările
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vale-adîncă și întinsă, lungă, Tăiată de un fluviu adânc, bătrân, Ce pe-a lui spate văluroase pare A duce insulele ce le are-n el - O vale cât o țară e grădina Castelului Miradoniz. Iar în castel de treci prin colonade Dai de înalte hale cu plafondul Lor negru strălucit și cu păduri De flori. Păduri cărora florile Ca arborii-s de mari. Roze ca sorii, Și crini, ca urnele antice de argint, Se leagănă pe lugerii cei nalți Iar aerul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vremi apuse, sure; Sufletul se-mbată-n visuri, cari-alunecă în sbor, Palmii risipiți în crânguri, auriți de-a lunei raze, Nalță sveltele lor trunchiuri. - - Noaptea-i clară, luminoasă, Undele visează spume, cerurile-nșiră nori. {EminescuOpIV 114} Și în templele mărețe - colonade-n marmuri albe - Noaptea zeii se preîmblă în vestmintele lor dalbe Ș-ale preoților cântec sună-n arfe de argint - Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele, din creștet, aiurind și jalnic sună; Și sălbatic se plâng
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a lene drumul cerului senin. Îndărătu-acelui munte, infinita întinsoare E frumoasa-mpărăție mândră a sântului soare Și pe coaste sunt palate, ce din verzile grădini Strălucesc marmora albă și senină ca zăpada, Cu intrări în veci deschise, cu scări netezi, colonade Lungi de marmure ca ceara în lungi bolte se îmbin. Pe-a ferestrelor mari laturi sunt lăsate largi perdele, Mreje lungi de aur rumăn - au țesut ani mulți la ele Mînile surorei albe. Aeru-i de diamant, El plutește-n unde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
luminoasă miere sug; Caii lunei albi ca neaua storc cu gura must din struguri Și la vinul ce-i îmbată pasc mirositorii ruguri Și în sara cea eternă veseli nechezând ei fug. {EminescuOpIV 133} Și în monastirea lunei cu-argintoasă colonadă, Vezi cum trece ea frumoasă - corpu-i dulce de zăpadă, Umerii, cu-a lor lumine, par de aur moale blond, Abia corpul coperit e de-un gaz moale ce transpare - Astfel trece ea frumoasă cu-a ei brațe sclipitoare, Reflectată-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ar fi ciudă să nu te duc să dai o raită. Nicicând nu mai vizitasem o cetate având drept ghid o oaste. De-a lungul întregii Via Larga și până la palatul Medici, unde am intrat pe neașteptate în curtea cu colonade, s-a desfășurat o adevărată paradă matinală. Un slujitor a venit să ne poftească să intrăm, dar Giovanni a refuzat sec: — Messer Alessandro este aici? Cred că doarme. — Dar messer Ippolito? — Doarme, de asemenea. Să mă duc să-i trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
douăsprezece secole mai târziu. Dar cât de teribil trebuie să fi fost pentru oamenii care trăiseră chiar pe acest pământ acum două milenii. Trebuie să fi fost înspăimântător să te uiți la o clădire atât de înaltă, cu pereții și colonadele sale întinzându-se atât de departe, încât făceau ca restul Ierusalimului să pară doar un hinterland 1. Mergi spre vest, tinere, și găsește calea spre orașul model... Lui Maggie îi veni să râdă de simplitatea acestui lucru. Guttman fusese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Pe orașul adormit(...) .......................................... Iarna!... Iarna tristă-mbracă Streșinile somnoroase, Pune văl de promoroacă Peste pomi și peste case. Scoate-o lume ca din basme În lumini de felinareUmple noaptea de fantasme Neclintite și bizare. Din ogeagul de cărbune Face albă colonadă Și pe trunchiuri negre pune Capiteluri de zăpadă, Iar prin crengile cochete Flori de marmură anină, O ghirlandă de buchete Care tremură-n lumină. Reci podoabe-n ramuri goale Plouă fără să le scuturi, Ici, risipă de petale, Colo, roi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
aici scriitorul englez Hector Bolitho nu întîlnește, în martie 1939, decît nemți și o foarte elegantă spioană a Reich-ului, care se inserează într-un grup. Calmul reapare parcurgînd străzile ample, ca Șoseaua Kisseleff, înțesată de hoteluri particulare acoperite cu țiglă. Colonadele lor, curțile, balcoanele sînt martorii speranțelor dinainte de război... Orașul cucerește spațiu. "Șoseaua se lărgește: hinterlandul său împădurit se lasă pradă parcelării și betonului armat. Se naște un oraș cu vile cochete înconjurate de grădini sau pierdute în spații ample, cum
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
locuiesc în București, în vilele din cartierul Primăverii; primăvara și toamna sînt frumoase pe aceste alei mărginite de grădini; reprezentanții lor lucrează în institute instalate în vechi case boierești construite la sfîrșitul secolului al XIX-lea în stil neoclasic, cu colonade stucate și plafoane înalte. Culoarele drepte ale noilor ministere sau ale sediului Guvernului sînt măsurate cu pași mari, în lung și în lat. Institutele se aliniază, separate de grădini, pe Șoseaua Kisseleff. Orașul este curat, îngrijit de echipe de femei
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
aceeași pagină, cititorul este chemat să reflecteze asupra "eticii noului" urmînd exemplul șefului statului român care lansează un apel la formarea unei conștiințe revoluționare superioare și este invitat să admire o fotografie a noului centru al orașului Satu-Mare: beton și colonade aliniate ritmează fațadele clădirilor masive. În același număr, pe ultima pagină, se semnalează publicarea în Grecia a unui volum din operele lui Ceaușescu, pe tema "noii ordini economice internaționale și soluționării globale a problemelor subdezvoltării". Cuvintele deputatului Partidului Socialist grec
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
o mică fortăreață închisă. Ea se dezvăluie vizitatorului conform concepției care i-a stat la bază, ca loc vesel, ospitalier. Centricitatea și excentricitatea vectorială sunt mult mai clar distinse în planul general al Pieței Sf. Petru (figura 134). Cele două colonade semicirculare strâng mulțimea dinăuntru în jurul obeliscului central. Axa liniară de acces în catedrală traversează această adunare permanentă precum un râu care curge printr-un lac. Dubla dinamică se reflectă în raportul dintre trăsăturile centrice și cele longitudinale. Mulțimea, după ce s-
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
împrăștiați pe pardoseala rotondei. Dacă privitorul, suspendat în spațiu, ar trebui să localizeze centrul de echilibru al interiorului, el ar putea să-l plaseze undeva la jumătatea de sus a verticalei centrale, probabil la nivelul cornișei, între cupolă și tamburul colonadei. La fel ar face o persoană privind într-o machetă a Panteonului. Acest lucru ar fi însă valabil și pentru vizitatorii aflați pe pardoseală? O perspectivă a privitorului contribuie ca vector influent în interacțiunea forțelor care echilibrează compoziția, acest vector
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Făt-Frumos. Castelul e ferit privirilor ca o comoară, dar domurile sale albastre, elegantele sale minarete, zvelte sau rotunjite pe la colțurile zidurilor groase, teraselor sale prelungi dominînd codrul cu fleșele sale firave ce se leagănă în vînt, semilunile întrețesute pretutindeni pe colonade te-ar face să te crezi mai degrabă în regatul Bagdadului sau al Cașmirului, dacă zidurile înnegrite, acoperite cu mușchi și cu iederă, precum și culoarea ștearsă și melancolică a cerului n-ar sta mărturie că ne aflăm într-un ținut
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
locurile acelea, făcuse totul cu multă îngrijire, și la sfîrșitul mesei aduse chiar el un tort gros, care stîrni strigăte de admirație. (P3) La temelia lui era mai întîi un pătrat de carton albastru, care înfățișa un templu cu portice, colonade de stuc, și, jur-împrejur, statuete în firide împodobite cu stele de hîrtie aurită; (P3') urma apoi, la etajul al doilea, un turn din prăjitură de Savoia, înconjurat de mici fortificații din angelică, migdale, stafide, felii de portocale; (P3") și, în
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
etajat (P3) / era mai întîi / Pd (1) SIT Pd (1) ASM la temelia lui, sub-Temă-titlu 1 un pătrat pd (2) ASM. Comp. pd (2) PROPR care înfățișa un templu de carton pd (3) PROPR pd (3) PART cu albastru portice, colonade (și) statuete pd (4) SIT. Loc pd (4) PROPR jur împrejur... de stuc pd (5) SIT.Meto împodobite cu stele pd(6) PROPR de hîrtie pd(7) PROPR aurită; 1. Ch. de Troyes, Yvain, le Chevalier au lion, v. 286-311
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
decât o sărutare lungă [...] și ce frumos făcuse el în lună! Înzestrat cu o închipuire urieșească, el a pus doi sori și trei luni în albastra adâncime a cerului și dintr-un șir de munți au zidit domenicul său palat. Colonade — stânci sure, streșine — un codru antic ce vine în nouri. Scări înalte coborau printre coaste prăbușite, printre bucăți de pădure ponorâte în fundul râpelor până într-o vale întinsă tăiată de un fluviu măreț care părea a-și purta insulele sale
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Palat al Ministerului Afacerilor Externe - care va fi înlocuit confuz-pitorescul Palat Știrbey (o răzbunare regală pe un personaj drag Reginei Măria?) - și până la Școala de Război, un bulevard major, unul din multele preconizate, urma să străbată capitala României, flancat de colonade și pilaștri de felul celor (mai timpurii) de la Senatul Universității (azi Facultatea de Drept, arh. Petre Antonescu), sau de felul celei de la Palatul Victoriei însuși (arh. Duiliu Marcu)23. Și de ce nu? Au nu visau în acea vreme nume importante
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]