985 matches
-
Paris unde îl găsim pasionat pentru gravură. Ulterior, își elaborează un stil ambiguu între pictură și grafică, punând accent pe semnificația semnelor caligrafice. Ca tehnică, după 1965, îl captivează pictura acrilică aceasta permițându-i să realizeze tablouri viguroase, cu un colorit aprins, așa cum a fost compoziția În doi, remarcată pozitiv la Bienala de la Veneția. Lucrări importante: În țara tușului, Sub foc, Central Park, cerneală la două peneluri, Turnurile, Logograme - desene, Voce mică.
Pierre Alechinsky () [Corola-website/Science/334159_a_335488]
-
siluete abia conturate de oameni singuratici."" ""Am remarcat suavitatea, gingășia și poezia din acuarela lui Țâțos."" (1961) ""Lucrări ale căror calități picturale te rețin prin surprinzătoarea notă sinceră și originală - lucrări făcute cu dragoste și talent."" ""Lucra acuarela, folosind un colorit predominant gălbui, «un colorit Țâțos», remarcat de criticii din epoca. Peisajele sale, îndeosebi «toamnele catifelate», aveau ceva odihnitor, predispuneau la visare, degajând un aer de melancolie."" ""Prin 1970 într-o sală a fostei Case de Cultură a orașului (pe locul
Teodor Tatos () [Corola-website/Science/310500_a_311829]
-
oameni singuratici."" ""Am remarcat suavitatea, gingășia și poezia din acuarela lui Țâțos."" (1961) ""Lucrări ale căror calități picturale te rețin prin surprinzătoarea notă sinceră și originală - lucrări făcute cu dragoste și talent."" ""Lucra acuarela, folosind un colorit predominant gălbui, «un colorit Țâțos», remarcat de criticii din epoca. Peisajele sale, îndeosebi «toamnele catifelate», aveau ceva odihnitor, predispuneau la visare, degajând un aer de melancolie."" ""Prin 1970 într-o sală a fostei Case de Cultură a orașului (pe locul actualului magazin „La Stradă
Teodor Tatos () [Corola-website/Science/310500_a_311829]
-
albă, numai capul, aripile și coada fiind negre. Păsările au un aspect asemănător cu sternidaele, având însă o talie mai mare. Lungimea corpului ating 50 cm, o greutate de n 300 - 750 g. iar avengura aripilor 1 m. Penajul în afară de coloritul alb negru mai poate vea nuanțe de portocaliu, roșiatic sau roz. Caracteristic este coada lungă în formă de evatai. Picioarele sunt scurte, păsările deplasându-se greoi pe sol. Ciocul de culoare galbenă sau roșie, este lung subțire și ascuțit la
Phaethontiformes () [Corola-website/Science/318255_a_319584]
-
Italia) și o varietate asiatică de Mastiff. Italienii își dispută dreptul de a deosebi varietăți ale rasei, evidențiindu-se varietatea Brac Italian de Piemont (combinație de alb cu oranj, prezentând un corp mai suplu) și varietatea Brac Italian de Lombardia (colorit alb cu maro, mai solid construit). În afara Italiei persistă opinia că se poate vorbi, totuși, de o singură rasă Brac Italian. Acești câini s-au bucurat de interesul celebrelor familii italiene Medici & Gonzaga, care au inițiat de timpuriu slecția exemplarelor
Brac italian () [Corola-website/Science/323006_a_324335]
-
puternicei influențe a clasicismului lui Nicolas Poussin. Tematica pe care a abordat-o este cea a cotidianului, Krzysztof Lubieniecki urmând îndeaproape tradițiile „"olandezilor mici"” de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea. Krzysztof a folosit un colorit ponderat, situații comice și imagini instructive. În pictura „"Profesorul"” se pot vedea detalii cum este cuțitașul pentru greșelile de gramatică pe pergament, care sugerează o scenă de lecții de gramatică la o școală din oraș. Elevul care a greșit va
Krzysztof Lubieniecki () [Corola-website/Science/329147_a_330476]
-
este destul de variabilă și caracteristice sunt nervurile dese transversale. Abdomenul este greoi, format din 10 segmente, din care ultimul segment poartă o pereche de cerci codali lungi, pluriarticulați, paracercul lipsește. Culoarea corpului adulților este în general închisa: fumurie-brunie, neagră, cenușie - colorit de tip homocrom. Se cunosc peste 2000 de specii, răspândite pe tot globul, dar mai cu seamă în zonele temperate. În România plecopterele sunt destul de comune în preajma apelor din zonele de deal și de munte: genurile "Perla", "Isogenus", "Perlodes", "Chloroperla
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
plin de achzițiile tehnologiei moderne, Léger a acordat un deosebit interes figurii umane într-o ambianță artificializată de prezența unor elemente mecanice. Motivele florale și zoomorfe vin, de asemenea, să restabilească intimitatea existenței umane într-o natură impregnată de artefacte. Coloritul viu, tranșant, ca reclamele luminoase, evocînd atmosfera marilor orașe, atmosferă căreia îi refuză orice notă idilică, de paradis urban, ca și construcția clară a formelor, în care geometria severă întâlnește, uneori, prospețimea unui desen naiv, par să-l îndreptățească pe
Fernand Léger () [Corola-website/Science/308312_a_309641]
-
Înotătoarea dorsală situată deasupra înotătoarei ventrale. Înotătoarea anală, cu baza scurtă, se inserează în urma verticalei posterioare a înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudala este mică și rotunjită. Pe spate și pe fața ventrală a pedunculul caudal se întinde câte o mică creastă. Coloritul fundamental a corpului este galben, spatele este brun sau cafeniu închis, abdomenul bate în galben portocaliu sau este roșcat. Pe spate, se află numeroase pete mici verzui-negricioase și dungi închise, dispuse longitudinal. Pe laturi este cafeniu deschis, cu o dungă
Țipar (pește) () [Corola-website/Science/331101_a_332430]
-
ai camarazilor acestuia căzuți pe câmpurile de luptă în timpul războiului ruso-turc. Locaș de cult și de cultură, catedrala are onoarea de a primi corurile vocale „Cântarea Dunării” și „Lyra” sub conducerea maeștrilor Anghel Bărbulescu și Victor Karpis, spre a înfrumuseța coloritul muzical al slujbelor. Titlul de catedrală și-l dobândește încă din vechime. Spre exemplu, în corespondența dintre Consulatul Rusiei de la Galați și Secretariatul de Stat al Țării Românești, din 1856, cu privire la donația văduvei generalului rus Soymonov, i se recunoaște acest
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
coadă decât de cap. Înotătoarea anală începe cu puțin în urma înotătoarei dorsale și ca înălțime este aproape egală cu aceasta. Înotătoarea ventrală, culcată, ajunge până la orificiul anal; ca și înotătoarea pectorală, are marginea rotunjită. Înotătoarea caudală excavată, cu lobii subegali. Coloritul corpului este foarte viu, acestui fapt i se datorește și numele ("boiștean", dela "boit" = vopsit, zugrăvit). Are spatele cenușiu-verzui sau verde închis. Pe mijlocul spatelui se află o dungă neagră. Flancurile sunt galbene-verzui, cu un luciu auriu; abdomenul alb-argintiu sau
Boiștean () [Corola-website/Science/331079_a_332408]
-
de 10 cm, acestea pot deveni arme periculoase. Un cazuar adult poate atinge o înălțime de 1,70 m și o greutate de peste 60 kg. Nu există un dimorfism sexual, femele fiind puțin mai mari și au creasta de un colorit mai viu ca masculii.Este o pasăre mare nezburătoare specifică pădurii tropicale australiene.Joacă un rol crucial în împrăștierea semințelor a 150 de specii de plante forestiere, dar restrângerea habitatului sau și accidentele rutiere au condus la diminuarea drastică a
Cazuar () [Corola-website/Science/316423_a_317752]
-
și vocația lui poetică. Aceeași dimensiune lirică este subliniată și de Petru Comarnescu, un alt mare critic, în discursul ținut în 1956, la vernisajul primei expoziții oficiale a pictorului. Tot el evidenția în picturile lui Mirea sinteza de intensități ale coloritului și simplificările de forme, inspirate de stările de vibrație cromatică și muzicală pe care i le trezea contactul cu natura și arhitectura. Peisajele sale au un aer solemn, monumental, datorat mai ales cerurilor uniforme, imperturbabile, care simbolizează parcă veșnicia. Ele
Ioan Mirea () [Corola-website/Science/304282_a_305611]
-
lateral, botul alungit și cu buze groase (de unde și denumirea peștelui), iar pe fălci dinți dispuși pe un singur rând. Înotătoarea dorsală lungă. Înotătoarele pectorale și ventralele scurte. Corpul, cât și opercularul și preopercularul sunt acoperite în întregime cu solzi. Coloritul lui este frumos, verde pe spate, cu pete albastre pe cap, trunchi și înotătoare. Pe abdomen se distinge un desen reticulat brun, în formă de rețea, iar marginea înotătoarei dorsale este roșie, pe când a înotătoarelor anale și caudale, albastră. Depune
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
și Northern Great Plains. Una dintre cele mai cunoscute dintre ele fiind în Parcul Național Bryce-Canyon. În general s se prezintă sub formă de coloane înalte și relativ subțiri de stâncă situate într-o regiune aridă de deșert. Aspectul și coloritul acestor coloane depinde de structura mineralogică a rocilor, care sunt în general roci sedimentare și apar sub o formă stratificată, acțiunea de eroziune fiind mai intensă în partea superioară a coloanelor.
Hoodoo () [Corola-website/Science/313128_a_314457]
-
Înotătoarele ventralele se inserează în urma mijlocului înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală slab excavată la adult, mai excavată la tineri. Înotătoarea adipoasă se inserează deasupra părții posterioare a înotătoarei anale. Linia laterală completă, rectilinie, dispusă pe mijlocul corpului și al pedunculului caudal. Coloritul corpului variază după vârstă, sex, activitatea sexuală, natura și temperatura apei, etc. În apele umbrite și bogate în vegetație, păstrăvii de munte sunt mai întunecați. La adulți spinarea e brună-verzuie sau verde-măsliniu cu pete rotunjite negre sau câteodată roșii; flancurile
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]
-
mai semnificative din realitatea rusă a acelui timp, ca și prin simplitatea, concizia și precizia limbii în care sunt scrise, au contribuit în cea mai mare măsură la dezvoltarea realismului, nu numai în literatura rusă, dar și în literatura universală. Coloritul lor național, caracterul profund popular, umorul fin și usturător, precum și neîntrecuta bogăție a limbii fac din ele modele de măiestrie care au servit, decenii de-a rîndul, drept sursă de inspirație marilor maeștri ai literaturii satirice, păstrîndu-și neștirbite, pînă în
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
subterminal și este înzestrată cu dinți mărunți. Are două înotătoare dorsale, apropiate între ele, prima este scurtă și cu raze țepoase drepte, iar a doua cu raze moi. Înotătoarea anală are o bază scurtă. Înotătoarele ventralele sunt dispuse mult înainte. Coloritul corpului este brun-cenușiu pe spate, cu pete mai întunecate, iar abdomenul alb-gălbui. Câteva șiruri de pete întunecate străbat înotătoarele dorsale, pectorale și caudală. Se hrănește cu larve de insecte acvatice. Depune icrele pe pietre, în a doua jumătate a lunii
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
din genul "Zingel" au limba mai subțire. Esofagul are forma unui tub scurt, stomacul este sifonal (în formă de U), în regiunea pilorică (la limita dintre stomac și intestin) se află 2 cecuri pilorice scurte. Intestinul este rectiliniu, fără curburi. Coloritul corpului este brun-cenușiu pe partea dorsală (spate, partea superioară a capului, flancuri), cu pete marmorate întunecate, imprecis delimitate, de mărime și formă neregulată; intensitatea și numărul petelor scade ventral; flancurile sunt mai deschise. Fața ventrală este albă-gălbuie. Înotătoarele au membrane
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Vâlcea. Are hramul „Sfântul Nicolae” și a fost construită înainte de anul 1847. Se remarcă prin structura bine păstrată, prin sculptura frumoasă de la intrare și funia mediană. Pictura icoanelor de pe iconostas precum și pictura parietală din altar se disting prin calitate și colorit. Biserica este înconjurată și integrată într-un ansamblu valoros de cimitirul vechi, accesibil prin două porți de lemn tradiționale, dinspre apus și răsărit, databile odată cu biserica. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . În sat se
Biserica de lemn din Olteanca-Chituci () [Corola-website/Science/322366_a_323695]
-
a nedreptăților sociale. Nouă poezie, structurată de gândirea revoluționară contemporană, se opune liricii individualiste. În tehnică poetica reînnoita de Baudelaire ("Fleurs du Mal", 1857), ce constă în redarea exactă a atmosferei pariziene, poeții așa numitei „școli noi” descoperă un anumit colorit și teme pe care le folosesc pentru a descrie corupția societății contemporane: lumea oropsiților de soarta și a prostituatelor, strada murdară și sordida. După Antero, cel mai important poet al acestei școli este Guilherme de Azevedo (1831 — 1882). În "Alma
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
sunt bine dezvoltate prevăzute cu degete lungi și subțiri. Ciocul este scurt și ascuțit, uneori curbat în sus. Culoarea penajului este de la galben-brun până la verde, partea ventrală fiind de culoare mai deschisă. Dimorfismul sexual este puțin pregnant, femelele având un colorit mat în comparație cu masculii. Habitatul acestor păsări sunt de obicei pădurile și locurile stâncoase. Ele aleargă pe sol sau se cațără pe trunchiuri arbori în căutarea de insecte care sunt hrana lor principală. Sunt păsări periclitate de dispariție, deoarece rozătoarele aduse
Acanthisittidae () [Corola-website/Science/316940_a_318269]
-
ca petunia ori stânjenelul. Așa se remarcă tablourile intitulate "Caravana, Căruțe cu nomazi, Spre necunoscut, Nomazii," etc. Toate compozițiile care au ca tematică viața țiganilor au în ele ceva trist, dar melodios. Sunt ca niște cântece de inimă albastră, întregul colorit are dominată albastră cu întrepătrunderi de roșuri închise și movuri care-și susură aleanul. Această pribegie care se dezvăluie privitorului, face să se înțeleagă simpatia pictorului pentru oamenii care sunt nevoiți să-și câștige traiul din îndeletnicirile mărunte. Prin tematica
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
un Țăran istovit și 1907... În acel țăran, Dul Băncilă a avut tendința poporanistă de a arăta marea mizerie și sărăcie a țăranului român. Dar rezultatul e că a făcut din țăran o mutră hidoasă și ca concepție și ca colorit..."” . La astfel de atacuri, a urmat și o replică din partea lui A.D. Atanasiu care l-a atacat vehement pe Bărbulescu și a susținut nemărginit concepția lui Băncilă și a declarat opera pictorului ca fiind sublimă. În perioada 1907 - 1916, Octav
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Băncilă, o reprezintă tonalitățile lipsite de stridență, ele fiind vii și clare. Artistul a folosit în această compoziție o cromatică cu alburi de diferite nuanțări, cafeniuri și tonuri de verde. Ca și în lucrarea "Muncitorul" din 1911, "Flămândul" conține un colorit și un desen de mare rafinament care duce în final la răzbaterea în profunzime a realității și întruparea ei în imagini veridice și concrete. "Muncitorul" (1911) și "Flămândul" (1908) reprezintă cele mai valoroase lucrări ale lui Octav Băncilă din tematica
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]