333 matches
-
ca pe o ultima soluție atunci când negocierile eșuau conform realismului politic. Primul Război Mondial, ce a durat patru ani, dar s-a desfășurat în Europa, Africa, Orientul Mijlociu și Oceanul Atlantic, a constat în uriașe eforturi umane și materiale depuse de statele combatante și în numărul imens de victime, marcând începutul unui nou secol violent, cu genociduri la scară largă, ideologii combatante, regimuri totalitare, dar și de un progres tehnologic major ce va lua amploare și îmbunătățirea radicală a nivelului de trai, al
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
dar s-a desfășurat în Europa, Africa, Orientul Mijlociu și Oceanul Atlantic, a constat în uriașe eforturi umane și materiale depuse de statele combatante și în numărul imens de victime, marcând începutul unui nou secol violent, cu genociduri la scară largă, ideologii combatante, regimuri totalitare, dar și de un progres tehnologic major ce va lua amploare și îmbunătățirea radicală a nivelului de trai, al proiectelor pașnice și preocupărilor pentru drepturile individuale la nivel internațional pentru clădirea unei lumi democratice și libere. Primul Război
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
atribuit lui Confucius. Zuo Zhuan, atribuit lui Zuo Qiuming din secolul V î.e.n., este cea mai timpurie lucrare istorică chineză și acoperă perioada 722-468 î.e.n. Zhan Guo a fost un istoric chinez renumit, ce a scris materiale despre perioada statelor combatante în secolele III-I î.e.n. Sima Qian a fost primul care a pus bazele scrierii profesionale a istoriei. Lucrarea sa, "Shiji" este una dintre marile creații monumentale literare, care debutează cu secolul al XVI-lea î.e.n., și include multe tratate
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
de colonelul Mihail Cerchez și a acceptat condițiile de capitulare oferite de aceasta. În urma capitulării armatei otomane, Carol I a dispus încetarea focului pe toată lungimea Dunării, trupele ruse continuându-și deplasarea până la Constantinopol. Filmul se înceheie cu defilarea trupelor combatante românești prin București, fiind salutate de membrii guvernului și de populația locală. Încă din anul 1975 s-a intenționat realizarea unui film care să aniverseze 100 de ani de la cucerirea independenței de stat a României. Inițial, filmul urma să fie
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
o ruptură față de modul cum se purta războiul la începutul și mijlocul secolului al XVIII-lea. În perioada napoleoniană nu se identificase componenta pe care o numim astăzi "latura operațională". În secoul al XVIII-lea și al XIX-lea, unitățile combatante erau: infanteria, cavaleria și artileria. Fiecare dintre acestea avea puncte forte și puncte slabe, drept pentru care erau folosite în scopuri diferite și trebuiau folosite conjugat. Supranumită „Regina câmpului de bătaie”, infanteria reprezenta cea mai numeroasă și mai importantă armă
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
din blană de urs ("bonnet d'oursin"). Nominal, aceste regiment făceau parte din „Vechea Gardă”, dar, fiind soldați mai puțin experimentați și cu uniforme și armament mai puțin scumpe, întreținerea acestora costa mai puțin. Această denumire nu desemna o unitate combatantă, având același comandant ca și infanteria „Vechii Gărzi”. Cu toate acestea, această denumire era folosită și desemna majoritatea regimentelor adăugate Gărzii între 1806 și 1809: Grenadierii și vânătorii din „Garda Mijlocie” nu purtau bonete din blană de urs ci doar
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
baterii de protecție antiaeriană și batalioane de geniști Vietnamului de Nord pentru a repara daunele cauzate de bombardamentele americane, a reconstrui drumurile și căile ferate și pentru a efectua alte lucrări de geniu. Acest ajutor a dat posibilitatea unităților militare combatante nord-vietnameze să lupte în sud. Relațiile chino-sovietice s-au răcit după ce, în august 1968, sovieticii au invadat Cehoslovacia. În octombrie, China a cerut Vietnamului de Nord să întrerupă relațiile sale cu Moscova, dar Hanoiul a refuzat . În noiembrie 1968, chinezii
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
în condiții de junglă, așa cum făcuseră în timpul insurgenței malaeziene și în cel de-al Doilea Război Mondial. Guvernele lor au subscris la Teoria Dominoului și, în consecință, Australia a început prin trimiterea de consilieri în Vietnam, în 1962, iar trupele combatante au fost trimise în 1965. La fel, Noua Zeelandă a trimis, la început, un detașament de geniu și o baterie de artilerie, continuând, apoi, cu trimiterea unor forțe speciale și de infanterie regulată, care au fost atașate la formațiunile australiene . Angajamentul
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
trimis, la început, un detașament de geniu și o baterie de artilerie, continuând, apoi, cu trimiterea unor forțe speciale și de infanterie regulată, care au fost atașate la formațiunile australiene . Angajamentul australian de vârf a fost de 7 672 trupe combatante și Noua Zeelandă cu 552. Mai mult de 60.000 de australieni s-au implicat personal în timpul războiului, din care 521 au fost uciși și mai mult de 3.000 de răniți . Aproximativ 3.000 de neozeelandezi au servit în Vietnam
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
care 1,5 milioane au fost implicați activ în lupte. James E. Westheider scria că, în 1968, anul de vârf al intervenției americane în Vietnam, erau 543 000 militari, dar numai 80 000 erau considerați ca făcând parte din trupele combatante. Până la sfârșitul războiului, pierderile americane s-au ridicat la 58.220 , peste 150.000 au fost răniți și cel puțin 21.000 au suferit dizabilități permanente. Aproximativ 830.000 veterani americani au suferit de sindromul de stres posttraumatic.Aproximativ 125
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
fost luați prizonieri, inclusiv cea mai mare parte a vestitelor Afrika Korps (DAK). Primele faze ale războiului în Africa de nord au fost marcate de lipsa de provizii și incapacitatea asigurării unui sprijin logistic concentrat. Bazele de aprovizionare ale părților combatante erau foarte depărtate de linia frontului: cele britanice la Alexandria, iar cele italiene la Benghazi și Tobruk. Între ele se întindeau peste 650 km de deșert, care putea fi traversat cu ușurință doar printr-un coridor îngust care se întindea
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
din Anzac și apoi au dus la includerea poveștii sale între narațiunile australiene din campanie. Pierderile otomanilor au fost atât de grele încât Aubrey Herbert și alții au organizat o încetare a focului pentru a îngropa morții căzuți între pozițiile combatante, trupele de cele două părți fraternizând ca în cazul armistițiului informal de Crăciun din 1914 de pe Frontul de Vest. Armistițiul nu a fost reiterat oficial. Avantajul britanicilor în bombardamentul de pe vas către țărm scăzuse în urma torpilării vasului de luptă HMS
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
omorârea pneumococului. În 1936 s-a utilizat un vaccin polizaharidic capsular pentru eradicarea unei epidemii de pneumonie pneumococică. Al Doilea Război Mondial a trezit interesul militar față de producerea unor vaccinuri pneumococice eficiente, care să prevină îmbolnăvirea soldaților și reducerea efectivelor combatante ca urmare a mortalității ridicate prin pneumonie. Vaccinurile pneumococice polizaharidice, utile pentru imunizarea adulților din armată, au început să fie produse în cantități semnificative în Statele Unite în 1940. După război, în a doua jumătate a anilor '40, interesul față de dezvoltarea
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
(cunoscută și ca Operațiunea Marița, germană: "Unternehmen Marita") a fost una dintre bătăliile celui de-al Doilea Război Mondial ce s-a desfășurat pe teritoriul Greciei continentale și în sudul Albaniei. Părțile combatante au fost Regatul Greciei și Commonwealthul Britanic (făcând parte din rândul Aliaților din cel de-al Doilea Război Mondial) pe de-o parte și Germania Nazistă, Italia Fascistă și Bulgaria (Puterile Axei) în tabăra opusă. Împreună cu Bătălia din Creta și
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
să aresteze și să întemnițeze fără judecată suspecții de rebeliune. După încheierea luptelor primului război mondial a apărut o serie de schimbări în climatul economic. Începând cu anul 1915, peste 1,5 milioane de indieni au fost recrutați în unitățile combatante sau de sprijin, iar India a asigurat venituri de 146 de milioane de lire sterline folosite în război. Creșterea taxelor și distrugerea legăturilor comerciale, atât a celor interne cât și a celor externe, au dus la dublarea prețurilor pe piața
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
afirmă că rana este datorată unui accident în timpul manevrării greșite a unei grenade, deși Mussolini a pretins că a fost rănit în luptă. După încheierea războiului și semnarea Tratatului de la Versailles în 1919, Mussolini a creat "Fasci di Combattimento" (Liga Combatantă). La început, membrii Ligii erau socialiști patrioți și veterani sindicaliști care se opuseseră pacifismului Partidului Socialist Italian. Platforma politică de început a fasciștilor era mai degrabă una de stânga, care milita pentru revoluția socială, reprezentarea proporțională, votul femeilor și redistribuirea
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
conducerea generalului de Gaulle, realizată în principal datorită eforturilor lui Jean Mouluin din 1942 - 1943, a întâmpinat unele dificultăți de început. Pentru a reprezenta rezistența comună a „Franței Captive” și a „Franței Libere”, această ultimă mișcare a fost redenumită „Franța Combatantă” în iulie 1942. În sarcina istoricilor a fost pusă sarcina definirii categoriei celor care pot să se numească membrii ai „Rezistenței”. O definire corectă a fost necesară pentru a determina din punct de vedere administrativ pe cei care au dreptul
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
d'action (Biroul central de informații și acțiune)” (BCRA) din Londra avea în evidență 250.000 de „combatanți voluntari ai Rezistenței”, propuși pentru recunoaștere de cele 45 de rețele ale Rezistenței Franceze și de cele 270 de rețele ale Franței Combatante. În conformitate cu definiția administrativă bazața pe evidențele mai sus amintite, membrii rețelelor SOE nu erau considerați membri ai rezistenței, de vreme ce ei au fost în slujba unei organizații străine - Regatul Unit. Unele dintre mișcările de rezistență din Franța au oferit cu mai
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
germanilor să demoleze numeroase clădiri folosite de britanici. Apa, alimentele și materialele medicale ale britanicilor erau pe sfârșite. Numărul răniților a fost atât de ridicat, iar clădirile care-i adăposteau erau într-un așa mare pericol de prăbușire, încât părțile combatante au căzut de acord asupra acceptării unui armistițiu de două ore, timp în care răniții aliați, (printre care și comandantul lor, locotenent-colonelul John Dutton Frost), să fie evacuați și predați spre îngrijire părții germane. Comanda britanicilor a fost preluată de
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
predicile să fie făcute, în mod obligatoriu, doar în poloneză, care dorea închiderea și distrugerea bisericilor ortodoxe și convertirea pe scară largă a ortodocșilor la catolicism. În timpul celui de al doilea război mondial, când Polonia a fost ocupată de puterile combatante, credincioșii din partea răsăriteană ocupată de ruși au revenit sub jurisdicția Patriarhiei Ruse, iar credincioșii din teritoriile ocupate de germani au rămas în continuare autonomi. Mișcările masive ale populației civile care au avut loc la sfârșitul celui de al doilea război
Biserica Ortodoxă Poloneză () [Corola-website/Science/310333_a_311662]
-
rămase a provocat destrămarea transportului de materiale militare necesare germanilor. După declanșarea atacului principal al Armatei Roșii, partizanii au participat cu succes la desăvârșirea încercuirii germanilor. În momentul declanșării ofensivei, sovieticii concentraseră aproximativ 1.700.000 de soldați din trupele combatante și cele de sprijin, aproximativ 24.000 de piese de artilerei, 4.080 de tancuri și tunuri de asalt și 6.334 de avioane. Germanii aveau pe această secțiune de front aproximativ 800.000 de soldați din trupele combatante și
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
trupele combatante și cele de sprijin, aproximativ 24.000 de piese de artilerei, 4.080 de tancuri și tunuri de asalt și 6.334 de avioane. Germanii aveau pe această secțiune de front aproximativ 800.000 de soldați din trupele combatante și cele de sprijin, 9.500 de piese de artilerie și numai 553 de tancuri și 839 de avioane. Grupul de Armate Centru suferea în primul rând de o lipsă acută de rezerve mobile. În rezervă se afla doar Divizia
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
s-a întâlnit cu ministrul de externe sovietic Viaceslav Molotov pe 11 iunie, dar fără niciun rezultat. Pe 12 iulie, Togo l-a instuit pe Sato să le spună sovieticilor că împăratul, îngrijorat de pierderile omenești uriașe din ambele tabere combatante, este dornic să încheie pacea, dar că în condițiile în care SUA și Anglia insistau pentru o capitulare necondițioantă, japonezilor nu le rămâne decât să lupte până la capăt. Împăratul propunea trimiterea prințului Konoe ca ambasador pentru negocieri, dar el nu
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
pușcă și punct vamal, cel mai bine păstrat din Renania de Nord-Westfalia. În anul 1233 localitatea Berka primește privilegiul de oraș (drept de cetate). Localitatea a suferit cel mai mult în timpul războiului de treizeci de ani fiind pustiită de trupele combatante.
Rheinberg () [Corola-website/Science/309525_a_310854]
-
Yu cel Mare. Aceasta a existat, cu aproximație, între anii 2205 îHr și 1766 îHr. Prima dinastie imperiala centralizata Chineză, fost întemeiată în anul 221 î.Hr. de împăratul „ Qín Shǐhuáng” si a urmat perioadei cunoscute sub denumirea de Perioada Statelor Combatante (Zhanguo Shidai chin. 战国时代/戰國時代, Zhànguó Shídài) (475 - 221 î.Hr.). China Imperiala a durat timp de 2.133 de ani până la declararea Republicii Chineze, la 1 ianuarie 1912 de Sun Yatsen (chin. 孙逸仙/孫逸仙, Sūn Yìxiăn) și abdicarea ultimului împărat
Dinastiile Chinei () [Corola-website/Science/310396_a_311725]