9,508 matches
-
în bărbat și ajunge la hanul Regelui Bătăușilor (Tony Leung) și al surorii sale Phoenix (Zhao Wei). Situația se complică atunci când prințesa este pețită ca soț al lui Phoenix, iscându-se o încurcătură de situații și sexe care amintește de comediile shakespeariene. În primul rând, se parodiază fimul istoric, scornindu-se "surse" imaginare ale relatării: memorii, jurnale și nu în ultimul rând, rapoarte ale poliției secrete a eunucilor. Ba chiar se dau trei versiuni ale aceluiași eveniment după trei surse diferite
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
și chiar de cele ale lui Wong Kar-Wai (producătorul acestui film și regizorul lungmetrajului O iubire imposibilă). Deși reușit, filmul lui Jeff Lau e foarte eterogen, scenariul o cotește către melodramă în ultima parte; există și un contrast evident - această comedie e filmată ca un film de artă... Oricum, contemplați numele de actori ce revin de-a lungul acestui articol și veți vedea că cinematografia hongkongheză începe să aibă aerul unei afaceri de familie...
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
familii, folosesc exact aceleași materiale ca bîrfa. Fac o muncă diferită, dar cu același material. Și, din acest punct de vedere, nu mă deosebesc de Cehov, Shakespeare sau Sofocle. Toți au tratat în operele lor familia, toți au tratat tragedia, comedia, drama, absurdul și grotescul vieții de familie. A.R.: Da, și în romanul Să cunoști o femeie am sesizat strădania de a înțelege ceea ce e de neînțeles într-o familie. A.O.: în cartea asta totul conține mister, pînă la
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
șapte - spun specialiștii - trame capitale, fundamentale, capabile să înflăcăreze imaginația umanității din orice vremuri și din orice spații: cea a questei (ei i s-ar alătura înfrîngerea monstrului, evoluția de la sărăcie la bogăție sau de la inferior la superior, călătoria, renașterea, comedia și tragedia - v. Christopher Booker, The Seven Basic Plots: Why We Tell Stories, Continuum, London, 2004). Pentru această questă, în varianta sa eșuată, Corin Braga reconstituie o istorie (delimitată cronologic de marginile Evului Mediu iudeo-creștin) a reprezentărilor, aducînd argumente extrase
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
studii fundamentale despre Caragiale și despre teatrul secolului XX, apoi romancier târziu dezvăluit, creator de publicații a căror ținută intelectuală stârnește justificate invidii, B. Elvin a fost vreme de aproape treizeci de ani secretar literar. Mai întâi la Teatrul de Comedie, în perioada de glorie a acestuia, pe urmă la Teatrul Național din București. Acum construiește, de la un trimestru la altul, cea mai impunătoare revistă culturală din câte apar în România. Discret și eficient. Este ,Lettre Internationale", revista pe care o
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
nu m-am lăsat dus de curent. A fost o alegere, nu un act de oportunism. Circumstanță atenuantă, circumstanță agravantă? - așa sună întrebarea lui Eugen Ionescu din Rinocerii, o piesă la a cărei reprezentare în 1964 pe scena Teatrului de Comedie am pus umărul. Ce-i drept, destul de curând, prin 1948-49, încrederea în regim a început să se clatine. N-a trecut mult și am realizat care va fi evoluția lucrurilor. Am să vă povestesc o întâmplare. Lucram împreună cu un pictor
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
ceva ce arată o continuitate: în liceu, am scos o publicație care se chema Caiete culturale. M.I.: În ce an se întâmpla asta? B.E.: În 1943. M.I. : Cînd făceați munci forțate. B.E. Exact. În 1967 am inițiat Caietele Teatrului de Comedie. Din 1969 până în 1989 am editat Caietele Teatrului Național, o publicație care (cred că a fost singura cu un tiraj atât de mare) s-a ferit strașnic de numele sau imaginea lui Ceaușescu. Iar colaboratorii trimestrialului s-au numărat printre
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
fii socotit un parazit. În plus, nimeni nu se uita la tine; toată lumea se ferea de tine, cel ciumat. Datorez reintrarea mea în Ťcâmpul munciiť, cum se spunea pe atunci, faptului că Mirodan - pe atunci, secretarul literar al Teatrului de Comedie - vroia să se dedice literaturii. Și pentru că avea nevoie de un înlocuitor, de un secretar literar la Teatrul de Comedie, m-a propus pe mine. m-am înțeles din primul moment cu Radu Beligan. Contactul cu lumea teatrului n-a
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
reintrarea mea în Ťcâmpul munciiť, cum se spunea pe atunci, faptului că Mirodan - pe atunci, secretarul literar al Teatrului de Comedie - vroia să se dedice literaturii. Și pentru că avea nevoie de un înlocuitor, de un secretar literar la Teatrul de Comedie, m-a propus pe mine. m-am înțeles din primul moment cu Radu Beligan. Contactul cu lumea teatrului n-a fost însă chiar ușor. Mai întâi fiindcă, dacă citisem foarte mult teatru, nu îl citisem Ťtridimensionalť, așa cum e nevoie ca să
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
foiletoane, zilnice sau săptămânale, care, treptat, sunt preluate, împreună cu benzile sale desenate, de majoritatea ziarelor și periodicelor importante din întreaga Brazilie. Astfel i-au apărut, printre altele, culegerile de cronici Ed Morton și alte povestiri, 1979, Soția lui Silva, 1984, Comedii din viața privată, 1994, Noi comedii din viața privată, 1996, Minciunile pe care le spun oamenii, 2000 etc. A scris însă și romane: Grădina diavolului, 1988, Clubul îngerilor, 1998, Borges și urangutanii eterni, 2000. Astăzi, Luis Fernando Verissimo este unul
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
sunt preluate, împreună cu benzile sale desenate, de majoritatea ziarelor și periodicelor importante din întreaga Brazilie. Astfel i-au apărut, printre altele, culegerile de cronici Ed Morton și alte povestiri, 1979, Soția lui Silva, 1984, Comedii din viața privată, 1994, Noi comedii din viața privată, 1996, Minciunile pe care le spun oamenii, 2000 etc. A scris însă și romane: Grădina diavolului, 1988, Clubul îngerilor, 1998, Borges și urangutanii eterni, 2000. Astăzi, Luis Fernando Verissimo este unul dintre cei mai iubiți și citiți
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
auto)critica unui, bunăoară, Raymond Poincaré, Comédii la porțile orientului. Comédia (din turcește...), cînd nu-i pur și simplu o chestie, cuvînt de care tot Miticul e dependent, va să-nsemne circ la drumul mare. În orice caz, nu (tocmai) comedie. Așa că nu e de asemuit cartea de-o deschid acum cu vreun replay de rîs homeric sau cu benzile hohotitoare ce pornesc, aiurea, la orice show. Pare, mai degrabă, un teasc de scos must din aguridă. Să gustăm... Dacă punem
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
De această dată, premisa lungmetrajului e ceva mai simplă: câțiva oameni - printre care un scriitor tragic și altul comic - iau cina într-un restaurant din - surpriză! - Manhattan. Unul spune o poveste, din care un dramaturg scoate o tragedie, altul, o comedie, cu un personaj (și actriță) în comun: Melinda (Radha Mitchell). Ce-ți poți dori mai mult de la un film decât să ai tragedie + comedie, dar fără tragicomedie? Pare rețeta ideală, dar nu în mâinile acestui regizor. Elementul-surpriză e că Woody
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
din - surpriză! - Manhattan. Unul spune o poveste, din care un dramaturg scoate o tragedie, altul, o comedie, cu un personaj (și actriță) în comun: Melinda (Radha Mitchell). Ce-ți poți dori mai mult de la un film decât să ai tragedie + comedie, dar fără tragicomedie? Pare rețeta ideală, dar nu în mâinile acestui regizor. Elementul-surpriză e că Woody Allen e atât de versat în tragicomedie, că e incapabil să separe genurile și tocmai din eșecul acestei încercări i se trage lipsa umorului
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
decorate cu gust, ce să zic... Un alt defect e inegalitatea serioasă a distribuției, care include actori care au vârste apropiate, dar despre talentul lor nu se poate spune același lucru: Will Ferrell și Amanda Peet reprezentând extrema negativă, vezi comedii groase hollywoodiene (de genul ,nu mă pot juca nici pe mine însumi") și Chloë Sevigny și Jonny Lee Miller, în extrema pozitivă. O posibilitate de interpretare a acestui lungmetraj - îi aparține unui critic american care ridica în slăvi pelicula - e
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
prost, a cărui sutură nu e bine operată. Singurul mod în care un lungmetraj cu personaje cvasi-inexistente se poate ,scoate" e cu ajutorul cârjelor fabulei: trama trebuie să demonstreze ceva. Or, tot ce se demonstrează e că în viață tragedia și comedia sunt consubstanțiale, deci nu există în formă pură. Atunci de ce ar exista în film? Adică un truism, mai mult, unul care ți-e spus pe litere - scuze, calc englezesc - de la începutul lungmetrajului. Un truism care o fi adevărat în viață
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
la scenarii), celălalt spontaneitatea. Adică povestea în sine, care nu stă în dozimetrele teoriilor despre roman cum nu stă limba, cea adevărată, în dicționare. Sigur, Zare ia din DEX (,substratul" unei proze scurte care e, cu unele stîngăcii, o savuroasă comedie a comunicării cu-atît mai aproximative cu cît mai neologic-exactă) niște cuvinte fie nu prea comune dar purtate, oricum, cu minime adaptări, și-n alte limbi (baionetă, chioșc, hotel, obiect etc.), fie cu etimologii amestecate și neclare, întîlnite, așa, doar la
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
Marius Chivu Atenție! Cronică explicită, conține cuvinte și versuri licențioase Nu știu cîte cărți de poezie românească au fost atît de așteptate precum această Infernală comedie a lui Emil Brumaru, ale cărei sonete, o parte scrise încă din 1978, au fost publicate parțial abia după '89 în Contrapunct și, mai tîrziu, în Plai cu boi. Antologia Poeme alese 1959-1998 scoasă de Editura Aula în 2003, reținea
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
este subiectul, necesar ,maturizării" cititorilor altfel educați, ci calitatea în sine a acestei literaturi așa-zis licențioase, care poate da adevărate capodopere. Din păcate, la noi nu avea cum să se formeze un public rafinat și, în acest sens, Infernala comedie - tocmai referința românească nr. 1 a genului - poate fi văzută ca o nouă șansă. Scrise, cum spuneam, în mare parte în 1978, între două volume ,serioase", sonetele nu sînt doar prestidigitație lirică pe un subiect frivol interzis, un exercițiu superior
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
a fi cinici, să recunoaștem că astăzi ne închipuim cu greu dragostea fără sexualitate. Filozofii au remarcat că în sexologie trebuie căutat modelul ontologic al gîndirii contemporane și, implicit, metafizica amorului. Din această foarte serioasă perspectivă, putem afirma că Infernala comedie este o carte care încearcă să păstreze tocmai candoarea sexualității amenințată de alienare, făcînd din dorință și din plăcere senzații indistincte și proiectînd în sacru corpul și percepțiile lui senzuale. În spațiul casnic al intimității totale, voluptatea explorării minuțioase a
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
alăturîndu-se acestui volum cu ale sale 15 scanografii, nu face decît să dea greutate celui mai excitant preludiu livresc-erotic pe care îl cunosc și uneia dintre cele mai îndrăznețe cărți de poezie de dragoste din literatura noastră. Emil Brumaru, Infernala comedie, sonete, cu un fragment dintr-o epistolă a autorului către Șerban Foarță și cu 15 scanografii de acesta, Editura Brumar, Timișoara, 2005, 96 p.
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
consolidează regimul eroicomic și își prevede critica lui. Comentatorii nu fac afirmații fără drept de apel. Unii țin lecții altora, sunt antrenați în dialog. Ceea ce spun poate fi contestat sau acceptat, completat sau luat în deriziune etc. încât drama sau comedia nu e a textului, ci a lecturii, sub aspectul ei critic. Fiecare dintre glosatori certifică un unghi de percepție, corect sau nu, în timp ce sextinele evoluează nestingherite de ceea ce se spune despre ele. în timp ce Onochefalos e un fanatic raisonneur al autorului
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
cocoș roșu - după modelul transparent al lui Dănilă Prepeleac. Sărăcia nu produce decât... prostie (și reciproca e la fel de adevărată). ,Moldoveanul moale" nu are șanse să devină un comerciant tare, dacă nu e nici măcar un țăran de ispravă. Alte întâmplări completează comedia vieții la țară: somnul pe săturate al moldoveanului, mersul anevoie la munca în colhoz, birocrația sovietului sătesc. Asistăm la nenumărate situații ridicole, episoade ca de basm, pilde, întâmplări hazlii dintr-un sat colectivizat, ai cărui protagoniști sunt un țăran cam
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
adaptat caraghios la noile realități, fiind aservit în toate utilitarismului". Acest cuplu ar ilustra nici mai mult, nici mai puțin decât ,dihotomia platoniciană daimonion-omul-marionetă" (speculație cu totul aberantă). Pe derizoriul subiectului s-au grefat supralicitările criticii, dând naștere unei întregi comedii a interpretărilor, anticipate de Academicianul din textul romanului, un comentator detașat autoironic. Admirația nemăsurată față de romanul mediocru Povestea cu cocoșul roșu e un caz flagrant de autoiluzionare a criticii basarabene. Regret că trebuie să constat acest lucru, dar îl spun
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
cu râsul lui caustic. Răspunsul la această întrebare este soluția problemei ,reconsiderării" sale. Caragiale îi critică pe reprezentanții burghezo-moșierimii, pe dușmanii muncitorilor și țăranilor! El nu se amuză pe seama lui Mitică, ci pe seama stilului de viață burghez, el vede o comedie nu în parada formelor fără fond, ci în imitarea snoabă a Occidentului. Chestiune de accent. G. Călinescu ține o conferință la Sala Dalles, cu tema Caragiale despre alegerile din trecut în țara noastră. Textul conferinței este publicat cu promptitudine, într-
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]