504 matches
-
boierul de la han era însuși domnitorul, care i-a făcut dreptate și l-a întrebat ce se întâmpla dacă nu-i rezolva situația. Atunci, comisul Ioniță i-a răspuns: "Eu vorba nu mi-o iau înapoi. Iapa-i peste drum!" Comisul Ioniță de la Drăgănești "era un om nalt, cărunt, cu fața uscată și adânc brăzdată", interiorizat, care povestea frumos celor adunați "pe butuci și pe proțapurile carălor". Calul cel roib al comisului era "moștenire din iapa lui Vodă". Confuzia planurilor temporale
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nu mi-o iau înapoi. Iapa-i peste drum!" Comisul Ioniță de la Drăgănești "era un om nalt, cărunt, cu fața uscată și adânc brăzdată", interiorizat, care povestea frumos celor adunați "pe butuci și pe proțapurile carălor". Calul cel roib al comisului era "moștenire din iapa lui Vodă". Confuzia planurilor temporale transferă personajele în mit, în această istorisire cu caracter anecdotic. În narațiune sunt și note lirice, la confluența dintre sentimentul statorniciei lucrurilor (hanul) și sentimentul curgerii timpului. Comisul Ioniță este personajul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cel roib al comisului era "moștenire din iapa lui Vodă". Confuzia planurilor temporale transferă personajele în mit, în această istorisire cu caracter anecdotic. În narațiune sunt și note lirice, la confluența dintre sentimentul statorniciei lucrurilor (hanul) și sentimentul curgerii timpului. Comisul Ioniță este personajul omniprezent, un fel de maestru de ceremonii, care ordonează ritualul de la Hanu Ancuței. El deschide și închide povestea, face trecerea de la timpul real la cel al poveștii. "Amenințând" că va spune o poveste "mai strașnică", menține atenția
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ceremonii, care ordonează ritualul de la Hanu Ancuței. El deschide și închide povestea, face trecerea de la timpul real la cel al poveștii. "Amenințând" că va spune o poveste "mai strașnică", menține atenția trează și-i provoacă pe ceilalți la istorisiri. Imaginea comisului Ioniță trimite indirect la calul "vrednic de mirare" care era "calul din poveste, înainte de a mânca tipsia de jar. Numai pielea și ciolanele!" În narațiunea Iapa lui Vodă, comisul se autoprezintă: "eu, de neamul meu, sunt răzăș de la Drăgănești, din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
menține atenția trează și-i provoacă pe ceilalți la istorisiri. Imaginea comisului Ioniță trimite indirect la calul "vrednic de mirare" care era "calul din poveste, înainte de a mânca tipsia de jar. Numai pielea și ciolanele!" În narațiunea Iapa lui Vodă, comisul se autoprezintă: "eu, de neamul meu, sunt răzăș de la Drăgănești, din ținutul Sucevei". Răzeșul cu mustața tușinată, liderul informal al adunării de la Hanu Ancuței, ar fi putut istorisi o altă poveste, dar ar fi dereglat ritualul instituit. Finalul are semnificații
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
meu, sunt răzăș de la Drăgănești, din ținutul Sucevei". Răzeșul cu mustața tușinată, liderul informal al adunării de la Hanu Ancuței, ar fi putut istorisi o altă poveste, dar ar fi dereglat ritualul instituit. Finalul are semnificații profunde. Iapa cea slabă a comisului a nechezat în acel ceas "necurat", încât "demonul trecu în pustietățile apelor și codrilor, căci nu l-am mai simțit"; timpul real și cel al poveștii se contopesc. Ancuța este personajul feminin din Hanu Ancuței care "nu era han era
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Ea se menținea în umbră, fiind diafană și "vaporoasă". Moș Leonte Zodierul, la rândul său, traversează spațiul, anulează timpul, transferă evenimentul în mit. El este descendent al zodierului celui bătrân, Ifrim, despre care știm dintr-o altă povestire, Balaurul. Alături de comisul Ioniță și moș Leonte Zodierul îndeplinește o funcție ceremonială, una cu caracter magic, care transferă evenimentul din real în fabulos. El deschide textul, ia parte la constituirea cadrului poveștii și este văzut de naratorul-personaj "ca un țăran de la noi de pe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Isac, un căpitan de mazili, și țigăncușa Marga. Protagonistul avea "obrazul smad cu mustăcioară tunsă și barbă rotunjită, cu nas vulturesc și sprâncene întunecoase", iar ochiul drept stătea "stâns și închis". După ce îl cinsti cu o ulcică de vin nou, comisul Ioniță îl roagă să povestească "întâmplarea de demult", petrecută în tinerețe, "cu vreo douăzeci și cinci de ani în urmă". Acțiunea s-a petrecut într-o toamnă, pe când mergea cu vinuri la Suceava, singur, părăsit de iubită. În drum spre Suceava, Neculai
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dar se ținea drept și sprinten pe cal (...). Obrazu-i smad cu mustăcioară tunsă și barbă rotunjită, cu nas vulturesc și sprâncene întunecoase, arăta încă frumuseță și bărbăție, dar ochiul drept stâns și bine închis îi dădea ceva trist și straniu". Comisul Ioniță care i-a fost prieten în tinerețe, și-l amintea voinic, frumos, bătând drumurile și căutându-și dragostele. E un personaj linear, care se mișcă într-un cadru romantic, are conflicte cu țiganii (pe unul îl ucide, pe alții
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
păzească de mălaiu, de grâu, de lemne de foc, ori din ce i-ar lipsi și până la moartea ei“. soția nu are drept de proprietate decât asupra zestrei, toate celelalte revenind mănăstirii, ca și întrea ga sa avere, după moarte. Comisul Stoichiță Plosceanu, din satul Plosca, județul Teleorman, lasă ca moștenitor al averii sale pe Dumitrana, care îi este soție și mamă a fiului încă minor, cerând rudelor să nu se amestece în avere și să nu-i conteste testamentul, întrucât
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de proprietate și în Cazul morții copilului, cu o singură condiție, să cedeze una din moșii mănăstirii de la Drăgănești unde se află în gro pați părinții și rudele. Probabil tot acolo își află som nul de veci și mai sus-numitul comis. Nu trebuie ge ne ra li za tă această ipos ta ză: alunga rea văduvei din patrimoniu este la fel de curentă, iar restituirea zestrei se transformă într-o urmărire judiciară de ani și ani de zile. Ciuma din 1770 îi aduce
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
cu altul să chiamă că fac prea curvie.“ Am be le co duri prevăd pedepse deose bit de grele pentru persoana adul te ră. În Îndreptarea legii, pedepse le se aplică în funcție de locul unde se desfășoară adulterul. Adul te rul comis în interiorul casei și în patul comun dă dreptul soțului să uci dă soția și amantul fără să fie pedepsit. În afara casei, el nu poate decât să ceară des părțirea și să obțină, ca o com pen sa ție, zestrea. Și
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Urechenii, Urechește, Urecheștii de Gios, Uricheștii de Jos, Uricheștii de Sus, Uricheții de Jos, Urichienii, Urikesty (germană). Pentru întâia oară, satul este pomenit într-un document al lui Ștefan cel Mare, din 2 martie 1472, prin care voievodul Moldovei întărește comisului Huru satul Urechești “pe Trotuș, în fața Ajudului”. La 15 martie 1592, satul este menționat cu forma Urichești, însă începând cu 28 martie 1601 se revine vreme de un secol la varianta Urechești, dar alături de aceasta întâlnim și formele Urechiani (21
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
întruchipate de una și aceeași persoană, i-au eliberat lui Carol Mihalic de Hodocin, la 29 martie 1849, cuvenitul și doritul atestat, în versiune bilingvă, română și franceză 44, conferindu-i-se, după toate probabilitățile tot atunci, și rangul de comis. Realizarea tehnică deosebită, de înlocuire a tradiționalelor coloane de aducțiune a apei, confecționate din lut ars sau oale, cu "țevi de schijă vărsată" în expresia aceluiași întârziat cronicar, Drăghici a întrunit și elogiile acestuia din urmă, chiar dacă "partea leului" în
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
o planșă efectuată de același autor, reprezentând "o sțenă la groapa ocnelor", a reprodus de fapt chintesența observațiilor și sugestiile sale formulate în 1846, cum de altfel și precizează nota preliminară: "extract din un memoar oficial al vrednicului nostru montanist, comisul C. Mihalic de Hodocin"12. Surprinzătoare poate părea implicarea montanistului Hodocin într-un domeniu al vieții economice aparent depărtat de profilul pregătirii și al competențelor sale dezvăluite până atunci, anume în cel al transporturilor. După câteva proiecte succesive de realizare
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
angajarea d<umnealui> inginerului șef (Beghin n.ns.) cu doi adjuncți, între care unul este înzestrat cu cunoștințe teoretico-practice de hidraulic, Departamentul au găsit de cuviință a nu plăti două lefe pentru aceeași trebuință și, dar, au demisionat pe d. comis Mihalic de Hodocin, carele ocupa asemenea post"4. Evident, era vorba de un abuz administrativ săvârșit împotriva vechiului amploiat, din rațiuni aparent economice, în realitate, clientelare. Conștientizând, desigur, măsura abuzivă în esența sa și ridicolă în motivarea ei, dar în
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
a i se acorda o pensie guvernamentală. Abia la 4 aprilie, același an, Secretariatul de Stat al Moldovei era în măsură a comunica Departamentului reclamat soluția dată de Sfat și transmisă, prin anafora, domnitorului, de "a se hărăzi d-sale comisului Mihailic de Hodocin pensia, a treia parte din leafa de 750 lei pe lună, cursul Vistieriei, ce primea în slujba de idraulic". Asta însemna doar 250 de lei pe lună, o pensie mult prea mică prin raportare, pe de o
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
-i izolare. Evident, este o simplă ipoteză, neconfirmată însă de vreo cât de mică persecuție sau marginalizare profesională care să întărească, până la proba contrarie, asemenea suspiciune. Neurmând cursul firesc indicat prin rezoluția domnească din 19 ianuarie 1859, plângerea făcută de comisul Mihalic fiind îndreptată atunci spre Vistierie, nicidecum către Departamentul Lucrărilor Publice, reclamantul s-a adresat iarăși autorităților (la 3 februarie), pentru a le semnala abuzul și, mai ales, substratul acestuia. Prin dirijarea voită a reclamației spre Departamentul Finanțelor, ignorându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
a fost numit director la "Școala de maeștri" în locul lui Hodocin (op. cit., p. 189), în timp ce al doilea susține că, "spre sfârșitul anului 1844, Hodocin a fost înlocuit din funcție cu paharnicul Alecu (sic!) Costinescu", succedat, după numai doi ani, de comisul Gh. Căliman, pentru ca următorii directori să fie: aga Em. Hrisoverghi, Eugen Alcaz și, din 1856, Cristian Wist Pester (C. Turcu, Activitatea tehnico-economică..., pp. 63-65). 41 SJIAN, Ministerul Cultelor..., dosar 28/1858, f. 54. 42 Ibidem, f. 60 verso. 1 SJIAN
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Hipocrate din Cos, celebru medic din Grecia antică, considerat părintele medicinei (secolele V-IV î.Hr.). 11 Antonius Musa, teolog german (1485-1547). 12 Cine nu crede, citească pe Ferro, Floier-Han ș.a. 13 "Extract din un memoar oficial a vrednicului nostru muntanistic, comisul Sc. Mihailik de Hodocin." 14 Reprodusă pe pagina de gardă a acestui studiu. 15 Păstorie și lucrare de pământ (precizarea termenilor aparține autorului studiului n.ns.). 16 "Primind în coloanele noastre acest articul important, compus de vrednicul de toată lauda
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
14 Reprodusă pe pagina de gardă a acestui studiu. 15 Păstorie și lucrare de pământ (precizarea termenilor aparține autorului studiului n.ns.). 16 "Primind în coloanele noastre acest articul important, compus de vrednicul de toată lauda și neobositul montanist D. comis Mihalik de Hodocin, care cel dintâi ne-au dat o descriere lămuritoare despre avuțiile cuprinse în măruntaiele munților noștri, îndemnăm pe toți acei dd. cititori ce se ocupă de industria și comerțul să-l cetească cu atenție mare, după care
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
sale, de aceea cu cât ascultătorul e mai reticent în a crede cele relatate, cu atât povestitorul e mai încrâncenat în a îngroșa literele vorbelor sale. Eroul nu își organizează discursul regizând tensiunea și urmărind permanent stimularea interesului ascultătorului asemenea comisului Ioniță. Suspansul e amplificat de gravitatea întâmplărilor și de limbajul în care sunt prezentate. Nu e aici loc de zâmbetul sub mustață ori de ironia verbală a conului Fănică. Confruntarea cu straniul, miraculosul sau supranaturalul îl găsește pe Tașcă pregătit
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Și scrie cronicarul: „Au pierit atunci Gheorma vel banul, Drăghici fiul Papei vistierul de la Greci nepotul lui Mihai Vodă Viteazul, Gheorghe Carida, Papa Brâncoveanul, Cristea fiul lui Socol, Udrea slugerul Doicescu, Preda Beca de la Maia, Sava Șufarul, Dumitrașcu Frejureanu, Dumitru Comisul, Mihai Ciohodaru și patru căpitani: Gâdea, Băncilă, Iancu și Ivan. Și s-au prădat casele, bisericile și mânăstirile. Și s-au siluit jupânesele și jupânițele copile și jăhuit toată țeara din cap până în cap și cruciș și curmeziș.” Pe locul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
împărătești ale catapetesmei, ieși urmat de diaconi, binecuvântând credincioșii care se plecau să-i atingă hainele și să-i sărute mâna. A doua zi, în Vinerea Mare de dimineață, Ștefan stătea în cancelarie de vorbă cu secretarul italian. Intră grăbit un comis de al treilea rang și, după ce l salută reverențios pe prinț, spuse: — Breazul domniei tale e tot numai o spumă, nimeni nu se poate apropia de el. Turculeț zice că trebuie să-i lase sânge și noi nu știm ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în jos trăgând după ele și mustața. Ștefan își dădu seama că taica nu mai urmărea de mult conversația. De după liziera pădurii din sud, pe unde o cotea drumul Giurgiului, apăru un pâlc de călăreți. Scurt, vodă se întoarse spre comișii care-l însoțeau și ordonă: — Să-nceapă muzicile turcești. Tobele și alămurile. Din grupul de călăreți ce se apropiau se desprinse unul care pornind într-un galop nebunesc veni să salute și să anunțe că marele sultan stăpân peste pământ
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]