4,120 matches
-
preoții lor, în fața autorităților militare. Horea dorește o colaborare cu șerbii maghiari dacă aceștia renunță la calvinism. Șerbii vor arme și eliberarea lor. Odată înarmați, ei se ridică împotriva stăpînilor domeniilor și îi răstoarnă prin violență. În august, guvernul cere comitatelor să dea dispoziții pentru restabilirea ordinii. În octombrie, situația se degradează, fiindcă țăranii înfruntă pe reprezentanții imperiali. Violențele se înmulțesc și iau amploare în toamnă. Conducătorii revoltei sînt eroii țărănimii: Horea, Cloșca și Crișan. Horea pretinde că vorbește în același
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în fapt, respectată egalitatea drepturilor, insistîndu-se pe practicarea dreptului, fără trimitere la dreptul istoric. Dimpotrivă, Barițiu ține să explice: "Declarăm în fața Europei că abandonăm vanele dispute istorice în privința vechimii popoarelor sau a numelui istoric al cutărei sau cutărei porțiuni de comitat, saxon sau domeniu regal [...] care nu fac altceva decît să alimenteze istoria, dar nu fac un serviciu politicii și încă mai puțin justiției". Programul revoluționarilor români este elaborat în cursul unei serii de întîlniri la Tîrgu-Mureș și Blaj. Întîlnirea de la
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Se pare că în Ungaria terorismul este și mai mare, cîtă vreme ai noștri nu îndrăznesc să se miște". Era deci timpul, în sfîrșit, în măsura în care în tot imperiul dezordinile revoluționare cu întoarcerea soldaților din armatele învinse, violențele țărănești în ansamblul comitatelor Transilvaniei, mișcările muncitorești din Valea Jiului impuneau definirea unei noi ordini. Or, Aliații garantau secesiunile pentru independență. La 28 octombrie, este proclamată la Praga Republica Cehoslovacă. Degeaba Karolyi propune o soluție federală. A doua zi după armistițiul de la Belgrad, semnat cu
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
iar în Fragmenta rium la p. 613: "La sud Ardealul, la ost Bucovina și Galiția, la nord Galiția și Com[itatul] Beregh, la ost Satmaru și Ugocia (Dragos)"; la p. 611: "Ținuturi IV Criș dincoace de Tisa 1319 Km. 15 comitate: Ugocia, Maramureș, Satmar, Săbolciu, Bihor, Bekeș, Cenand, Csongrad, Arad, Timiș, Torontal, Caraș, Crasna, Soloncul de mijloc, Zarand, 1 Chioar, 19 (1 district)". Termeni apropiați folosește de M. Eminescu și în traducerea pe care a făcut-o (alături de I. Slavici) a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
lupta de emancipare a românilor din Sătmar implicându-se pentru înființarea unui Gimnaziu românesc la Seini pentru românii din Sătmar, Chioar, Sălaj, Maramureș alături de G. Marchiș, S.P. Deseanu, Ignatie Sabău (12 sept. 1861); a participat la "Memorandumul Sălăjenilor" împotriva alipirii comitatelor Crasna și Soloncul de mijloc la Ungaria (Conferințe la Băsești, 18 sept. 1861); a susținut teza latinistă a "intelighenției" sătmărene (V. Lucaciu, George Marchiș, Lazăr Iernea, Dionisie Popfiu, Sigismund Șincai) prezentată de Ioane Marcu ("Declarațiune în causa limbei române" 5
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
referințe, relatări ale lui V. Lucaciu privitoare la aceste (posibile) întâlniri ne lipsesc. Rămâne doar relatarea în alb-negru a lui Ioan Slavici. De mirare, deoarece V. Lucaciu primea vederi de la I.L. Caragiale alt prieten al lui Eminescu în Laczfalu (Șișești), comitatul Szátmar, încheiate astfel: "Cu dragoste și respect, al dtale devotat prieten și admirator, Caragiale"32. Să fi rămas umbre, față de M. Eminescu, în sufletul preotului sătmărean după articolul din Revista Catolică? * Pe gânduri "antieminesciene" ne pune nu atât textul articolului
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Bălăceanu ajunsese adjutant al lui Bem, iar I. C. Brătianu obținuse de la Dudley Stuart o scrisoare de recomandare (pe numele Manasse Boghos) către Bem, pentru a servi sub ordinile acestuia. Mai mult, în februarie 1849, între Bem și Nicolae Solomon, prefectul comitatului Hunedoara, s-au purtat discuții în legătură cu alcătuirea unei legiuni române încadrată în armata lui Bem, după care a fost constituit un comitet românesc pentru organizarea legiunii, iar Bem i-a cerut lui Kossuth ofițeri care cunoșteau limba română. Încercarea lui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
kapcsolatok (1985). Ca folclorist, a întocmit antologia baladelor haiducești ale popoarelor est-europene (Betyárok tüzénél, 1959), a publicat mai întâi o broșură (1963), apoi un volum de basme populare culese de el însuși de la povestitorul bilingv Vasile Gurzău din comuna Méhkerék, comitatul Békés (Vasile Gurzău magyar és román nyelvű meséi, 1968). Prezentând pentru prima oară repertoriul întreg al unui povestitor bilingv, textele populare oferă pentru D. posibilități necunoscute până atunci de cercetare a relațiilor folclorice reciproce româno-maghiare, de analiză științifică a metodei
DOMOKOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286822_a_288151]
-
și pref. I. Mușlea, București, 1966; Al. Țiplea, Poezii populare din Maramureș, București, 1906; Tit Bud, Poezii populare din Maramureș, București, 1908; Iosif Cioca, O sută și șase doine culese de pe Pogonici, Brașov, 1908; Béla Bartók, Cântece populare românești din comitatul Bihor, București, 1913; N. I. Dumitrașcu, Flori de câmp. Doine oltenești, Bârlad, 1914; Horia Teculescu, Pe Murăș și pe Târnave. Flori înrourate (doine și strigături), Sighișoara, 1929; Vasile Bologa, Poezii poporale din Ardeal, Sibiu, 1936; E. Nicoară, Vasile Netea, Murăș, Murăș
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
Din relatarea sa se deduce că voievodatul din Bihor avea legături strânse, pe toate planurile, cu Bizanțul. Supoziția că la Biharea a rezidat un episcop ortodox se sprijină și pe faptul că în reședința (cetatea) aceasta ungurii au stabilit centrul comitatului Bihor, înființat ulterior (1111) și tot aici a fost înființată o episcopie latină, în locul celei ortodoxe. Și la Alba Iulia, unde se afla reședința unui voievodat românesc în sudul Transilvaniei, a putut să existe o episcopie. Descoperirea sub actuala catedrală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Transilvaniei, a putut să existe o episcopie. Descoperirea sub actuala catedrală catolică a orașului a unei "rotonda ecclesia" confirmă odată mai mult susținerea noastră. În secolul al XII-lea, regatul ungar în expansiunea sa în Transilvania, a înființat și un comitat al Albei în locul vechiului voievodat. În același timp, a fost înființată o episcopie catolică ungurească-așadar, ca și la Biharea, peste organizarea bisericească ortodoxă s-a suprapus cea catolică.32 În Banat, în secolul al X-lea, exista un voievodat condus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
continuat să existe și după 1111. Deoarece "Terra Transilvaniae" nu fusese încadrată organic, administrativ și politic, în regatul Ungariei, voievodatul Transilvaniei, ca instituție politică, nu intra încă în preocupările cancelariei regale.37 În schimb, regatul ungar a reușit să impună comitatele, ca instituții locale politice-administrative. Acestea își vor căuta loc între vechile instituții ale țării, districte și cnezate, care n-au putut fi înlocuite cu totul, în anumite regiuni. Rezistența vechilor instituții teritorial-administrative este dovedită de faptul că a fost nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
căuta loc între vechile instituții ale țării, districte și cnezate, care n-au putut fi înlocuite cu totul, în anumite regiuni. Rezistența vechilor instituții teritorial-administrative este dovedită de faptul că a fost nevoie de un secol și jumătate pentru organizarea comitatelor transilvane. Conform unei practici a lumii medievale, teritoriile fără stăpân sau neorganizate sub aspect social-politic, mai ales cele împădurite, deveneau proprietatea personală a regelui, la fel ca și teritoriile ocupate prin luptă. Acestea erau împărțite în "districte" delimitate teritorial, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sau neorganizate sub aspect social-politic, mai ales cele împădurite, deveneau proprietatea personală a regelui, la fel ca și teritoriile ocupate prin luptă. Acestea erau împărțite în "districte" delimitate teritorial, cu un hinterland variabil în jurul unei cetăți și care ulterior devenea comitat. În fruntea comitatului, regele numea un om de încredere, comitele, cu atribuții administrative, juridice, fiscale și militare. La început, comitatele erau foarte întinse teritorial, corespunzând voievodatelor din secolele X-XI: Bihor, Timiș, Solnoc, Alba aveau dimensiuni mari. După consolidarea regatului ungar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aspect social-politic, mai ales cele împădurite, deveneau proprietatea personală a regelui, la fel ca și teritoriile ocupate prin luptă. Acestea erau împărțite în "districte" delimitate teritorial, cu un hinterland variabil în jurul unei cetăți și care ulterior devenea comitat. În fruntea comitatului, regele numea un om de încredere, comitele, cu atribuții administrative, juridice, fiscale și militare. La început, comitatele erau foarte întinse teritorial, corespunzând voievodatelor din secolele X-XI: Bihor, Timiș, Solnoc, Alba aveau dimensiuni mari. După consolidarea regatului ungar, comitatele și-au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin luptă. Acestea erau împărțite în "districte" delimitate teritorial, cu un hinterland variabil în jurul unei cetăți și care ulterior devenea comitat. În fruntea comitatului, regele numea un om de încredere, comitele, cu atribuții administrative, juridice, fiscale și militare. La început, comitatele erau foarte întinse teritorial, corespunzând voievodatelor din secolele X-XI: Bihor, Timiș, Solnoc, Alba aveau dimensiuni mari. După consolidarea regatului ungar, comitatele și-au micșorat dimensiunile, iar numărul lor a crescut. Comitatele erau alcătuite din două entități dependente una de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În fruntea comitatului, regele numea un om de încredere, comitele, cu atribuții administrative, juridice, fiscale și militare. La început, comitatele erau foarte întinse teritorial, corespunzând voievodatelor din secolele X-XI: Bihor, Timiș, Solnoc, Alba aveau dimensiuni mari. După consolidarea regatului ungar, comitatele și-au micșorat dimensiunile, iar numărul lor a crescut. Comitatele erau alcătuite din două entități dependente una de cealaltă: cea militară, garnizoana ce ocupa cetatea (castrul) din teritoriu și care reprezenta puterea centrală și cea economică, alcătuită din domenii regale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu atribuții administrative, juridice, fiscale și militare. La început, comitatele erau foarte întinse teritorial, corespunzând voievodatelor din secolele X-XI: Bihor, Timiș, Solnoc, Alba aveau dimensiuni mari. După consolidarea regatului ungar, comitatele și-au micșorat dimensiunile, iar numărul lor a crescut. Comitatele erau alcătuite din două entități dependente una de cealaltă: cea militară, garnizoana ce ocupa cetatea (castrul) din teritoriu și care reprezenta puterea centrală și cea economică, alcătuită din domenii regale, nobiliare și bisericești, adică curtea regală sau nobiliară. Comitatele și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
crescut. Comitatele erau alcătuite din două entități dependente una de cealaltă: cea militară, garnizoana ce ocupa cetatea (castrul) din teritoriu și care reprezenta puterea centrală și cea economică, alcătuită din domenii regale, nobiliare și bisericești, adică curtea regală sau nobiliară. Comitatele și comiții sunt menționați în documente, rând pe rând, de la începutul secolului al XII-lea și până la sfârșitul secolului al XIII-lea. Cea mai veche mențiune este a comitatului Bihor, în 1111, cu centrul în Biharea, apoi Oradea. După aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din domenii regale, nobiliare și bisericești, adică curtea regală sau nobiliară. Comitatele și comiții sunt menționați în documente, rând pe rând, de la începutul secolului al XII-lea și până la sfârșitul secolului al XIII-lea. Cea mai veche mențiune este a comitatului Bihor, în 1111, cu centrul în Biharea, apoi Oradea. După aceste mențiuni, timp de o jumătate de secol nu se mai înființează alte comitate, datorită rezistenței vechilor instituții românești. Arheologia ne oferă date ajutătoare: două tezaure au fost descoperite la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al XII-lea și până la sfârșitul secolului al XIII-lea. Cea mai veche mențiune este a comitatului Bihor, în 1111, cu centrul în Biharea, apoi Oradea. După aceste mențiuni, timp de o jumătate de secol nu se mai înființează alte comitate, datorită rezistenței vechilor instituții românești. Arheologia ne oferă date ajutătoare: două tezaure au fost descoperite la Cârțișoara și Făgăraș, plus un tezaur la Amnaș (jud. Sibiu). Aceste tezaure datează de la mijlocul secolului al XII-lea și aparțineau unor persoane influente
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tezaurul de la Sălacea (jud. Bihor), cu 800 monede.38 Sistemul de guvernare al voievodatului Transilvaniei a fost rezultatul a două procese corelate: 1. pe de o parte, constituirea unor arii teritorial-sociale și teritorial-etnice, autonome și privilegiate, cele ale nobilimii în comitate, cele ale sașilor și secuilor în unitățile lor teritoriale, entități social-etnice de confesiune catolică și reprezentate în congregații, organisme de participare la conducerea țării și apărarea privilegiilor; 2. pe de altă parte, suprimarea progresivă, dar și cu reveniri, a autonomiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
masive de elemente germanice între Târnave, Olt și Carpații sudici, și a deplasării masei secuilor spre versantul răsăritean al munților (vezi mai jos). În limitele (interiorul) acestui spațiu, integrat sub autoritatea regalității ungare, au fost înființate și s-au dezvoltat comitatele, cadru teritorial al puterii regale, și, în cadrul acestora, s-au instituit autonomiile teritorial-politice ale nobilimii ungare, mai ales în nordul și apusul voievodatului, și acelea teritorial-etnice ale sașilor și secuilor, în sudul și răsăritul Transsilvaniei. Pe baza acestor trei arii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin excluderea din sânul sistemului politic a masei neprivilegiaților (românii "schismatici"). Cea dintâi în ordinea constituirii și însemnătății politice, în sistemul de guvernare al voievodatului, a fost nobilimea. Aceasta s-a dezvoltat pe temelia stăpânirii pământului, în cuprinsul teritorial al comitatelor regale, o parte din atribuțiile lor trece la reprezentanții nobilimii. În secolul al XIII-lea, stăpânirea nobiliară de pământ s-a consolidat, iar dominația acesteia a evoluat rapid. Vetrele timpurii ale stăpânirii nobiliare s-au aflat pe Someș și Mureș
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stăpânirii nobiliare s-au aflat pe Someș și Mureș, în teritoriile cucerite de unguri la instalarea lor în Transilvania. Acei nobili care n-au opus împotrivire centralizării regelui Ștefan cel Sfânt și-au păstrat stăpânirea în noul cadru politic al comitatului, înființat de puterea regală. Stăpânirile acestea se află la originea domeniilor nobiliare din Transilvania. A doua sursă a fost domeniul regal, constituit sub regele Ștefan cel Sfânt și urmașii săi, alcătuit din teritoriile triburilor refractare politicii centrale. În secolele XII-XIII
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]