493 matches
-
un domeniu, un pământ retras autorității juridice a locuitorilor săi români (terra... exempta de Blaccis). Ulterioară acestor evenimente este participarea între anii 1210-1213 a unor combatanți români și pecenegi (Olacis... et Bissenis), proveniți în parte din Țara Făgărașului, la oastea comitelui Joachim de Sibiu, trimis de regele Andrei al II-lea al Ungariei la Vidin, în sprijinul aliatului său țarul bulgar Borilă Asan. Informația este relatată de un document emis la Györ, la 23 iunie 1250, de regele Béla al IV
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
anul 1509, după modelul celui din sud. În nord-estul monumentului se află ușa de acces la sacristie, care deasupra cadrului cu baghete încrucișate are încastrat în zidărie un detaliu al unei uși în stil renascentist, provenit foarte probabil din casa comitelui Albert Huet, blazonul său fiind datat în 1595. Pe fațada din sud a corului, deasupra unei uși gotice, este încastrat un relief cu tema "Rugăciunea pe Muntele Măslinilor". Deși lucrarea a suportat intervenții ulterioare destul de radicale, se recunoaște scena în
Catedrala Evanghelică din Sibiu () [Corola-website/Science/299824_a_301153]
-
izvoare care menționează așezarea, legate de invazia mongola de la 1241, era înregistrată sub numele de Nosa, figurând în șirul localităților importante, opido (târg) Nosa, care au avut de suportat pierderi majore. După acest dramatic moment localitatea, intrată sub autoritatea unui comite regal, se reface rapid și la cea de-a doua invazie din anul 1285 reacția comunității bistrițene va fi mult mai bine coordonată. Prezenta ca reprezentant al regalității a unui comite, atestat documentar la 1274, presupune și existența unei mici
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
După acest dramatic moment localitatea, intrată sub autoritatea unui comite regal, se reface rapid și la cea de-a doua invazie din anul 1285 reacția comunității bistrițene va fi mult mai bine coordonată. Prezenta ca reprezentant al regalității a unui comite, atestat documentar la 1274, presupune și existența unei mici fortificații în care acesta își avea reședința, documentele înregistrând un „turn de piatră” care era situat cel mai probabil în extremitatea de nord-est a așezării medievale, nu departe de mănăstirea franciscana
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
fiind afectate clădirea principală și clădirea bucătăriei) în stil romantic, neogotic, în conformitate cu parcul remodelat la dispoziția aceluiași proprietar, prin redefinirea formelor sobre baroce cu altele mai libere, romantice, specific englezești. În 1858 József Bánffy a vândut castelul baronului Miklós Bánffy, comite a comitatului Alba de Jos, bunicul scriitorului și politicianului Miklós Bánffy, ultimul proprietar al castelului înainte de naționalizare. În 1935-1937 acesta a restaurat fațada vestică și turnul nord-vestic. În timpul celui de-al doilea război mondial, castelul a fost folosit ca spital
Castelul Bánffy de la Bonțida () [Corola-website/Science/299597_a_300926]
-
Rebrișoara este situată în partea central-nordică a județului, în bazinul Someșului Mare, la o distanță de 24 de kilometri de municipiul Bistrița și 2 km fața de orașul Năsăud. În 1440 actul de donație al Reginei Elisabeta de Luxemburg către comitele secuilor cuprinde mai multe sate din Valea Rodnei între care "Felso-Rebra" - Rebra de Sus și "als Rebra" - Rebra de Jos. Intrate de timpuriu în structurile feudale ale regatului Ungariei, satele Someșene și-au conservat multă vreme formele de organizare și
Rebrișoara, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300888_a_302217]
-
voievodatul de pe Valea Rebrei care la acea dată avea în frunte pe voievodul Pașcu din Rebra și de care ascultau cnezii din Salva, Rebrișoara, Zagra, Mocod și Telciu. În 1453 satele văii Rodnei au fost acordate lui Iancu de Hunedoara, comite perpetuu al districtului Bistrița. După desființarea comitatului, Matei Corvin include Valea Rodnei la orașul Bistrița. În registrele asupra contribuției strânse de orașul Bistrița din satele Văii Rodnei figurează "Rebre minor" însemnând „Rebrișoara” sau „Klain - Rebre” (1577). Într-o scrisoare a
Rebrișoara, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300888_a_302217]
-
pătrat, cu două trepte la bază. Pe soclu se află o inscripție simplă: ""TEUTSCH"". Mai jos, pe fațadele soclului se află patru medalioane de bronz în basorelief cu efigiile a patru colaboratori ai lui Teutsch: episcopul Georg Paul Binder (1784-1867), comitele Konrad Schmidt, consilierul Johann Karl Schuller (1794-1865) și secretarul Franz Gebbel (1835-1877). Cele patru medalioane sunt unite cu un bandou continuu cu decorație vegetală în bronz.
Monumentul lui Georg Daniel Teutsch din Sibiu () [Corola-website/Science/323985_a_325314]
-
timpul atacurilor tătare. Astfel așezarea sporește ca număr de locuitori. Până în secolul XV Cetatea Regală "Castrum Clus" va dobândi o organizare urbană. Din statutul de cetate regală, Clujul va deveni cetate liberă. Cetatea era un centru militar-administrativ, fiind condusă de către comitele regal. În fruntea cetății se afla castelanul. În chestiunile militare acesta apela la comandantul garnizoanei ("princeps exercitus") și soldații acestuia. Pentru chestiunile administrative se folosea de slujbașii pe care îi avea. În mare parte populația se compunea din mici proprietari
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
Țării Românești. A domnit între anii ~1310 - 1352. A fost fiul lui "Tihomir" sau Thocomerius, potrivit unui document oficial emis în 1332 de regele Ungariei Carol Robert d'Anjou care, după Bătălia de la Posada din noiembrie 1330, îl răsplătea pe "comitele Laurentius" din Zarand pentru vitejia sa din acea bătălie. Textul respectivei diplome conține mențiunea "„Basarab, filium Thocomerii", "scismaticum, infidelis Olahus Nostris”" („pe Basarab, fiul lui Thocomerius...”). O traducere mai completă oferă Cornel Bîrsan, în "Istorie Furată. Cronica Românească de Istorie
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
apare în documentele ungurești ca "„Bazarab, woyvodam nostrum Transalpinum”" (adică „voievodul nostru transalpin”). Această sintagmă reflectă relația de senior-vasal existentă între regele Ungariei și domnitorul român. În același document este menționată reușita misiunii primite de omul de încredere al regelui, comitele Martin Bogár, care fusese trimis în repetate rânduri pe lângă Basarab, dar fără succes. Regele accepta existența politică a noului voievodat în schimbul recunoașterii suzeranității sale. Cu toate acestea, un an mai târziu, Basarab se pare că a rupt relațiile sale cu
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
sale cu Ungaria, refuzând plata tributului de vasal. Aceasta a cauzat tensionarea bruscă a relațiilor bilaterale. Un document emis de rege la 18 iunie 1325 îl numește pe voievodul muntean "„Basarab transalpinul, necredincios coroanei maghiare”" și relatează cum Ștefan, fiul comitelui cuman Parabuh l-a înjosit pe regele ungar, proslăvindu-l în schimb pe Basarab. În 1327 papa Ioan al XXII-lea îl lăuda pe domnul muntean pentru susținerea catolicismului și zelul său de a extermina națiunile „necredincioase” (ortodoxe). După această
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
În 1424 regele Sigismund a desființat prepozitura Sibiului și a tranferat proprietățile acesteia orașului Sibiu. În 1469 regele Matia Corvin a hotărât ca locuitorii din localitate să-și plăteacă dările împreună cu locuitorii din cele Șapte Scaune. În 1494 funcționari ai comitelui au venit să încaseze ilegal impozite, motiv pentru care Consiliul din Sibiu s-a adresat voievodului cu o plângere. Abia în 1499, la ordinul voievodului Transilvaniei, din registrele de impozite ale comitatului au fost radiate localitățile care făcuseră parte din
Biserica fortificată din Târnava () [Corola-website/Science/329473_a_330802]
-
aveau obligația de a apăra vechiul drum ce ducea spre Turda, de hoți și tâlhari. Devenind "possessio" a Clujului, ca urmare a unei donații făcute de regele Sigismund de Luxemburg, acest sat a fost scos de sub jurisdicția voievodului și a comitelui, fiind supus autorității judelui clujean. În schimbul serviciului practicat, felecanii au fost scutiți de dijma numită "quinquagesima ovium" sau "datul oilor" (fiecare al 50-lea cârlan și o oaie cu miel), obligație feudală exclusivă a comunităților românești din Transilvania. La cca
Feleacu, Cluj () [Corola-website/Science/300328_a_301657]
-
1318 sașii din Mediaș și cei din Șeica Mare au fost scutiți de obligația de a participa la oastea regală, obținând totodată și unele privilegii fiscale. La 1402 regele Sigismund de Luxemburg a eliberat scaunele Mediaș și Șeica de sub jurisdicția comitelui secuilor. În 1576 aici a fost ales Ștefan Báthory drept rege al Poloniei, și tot aici a fost ales István Bocskai în 1605 în funcția de principe al Transilvaniei. Biserica „Înălțarea Domnului”, prima biserică românească din Mediaș, a fost ridicată
Mediaș () [Corola-website/Science/296955_a_298284]
-
sunt organizați în scaune. În secolul al XIII-lea, voievozii Transilvaniei profită de problemele din Ungaria pentru a încerca să se îndepărteze de aceasta. Pentru aceasta, Roland Borșa (1282,1284-1285,1288-1293) convoacă în 1288, prima Adunare obștească (Congregația generală), numește comiți și acordă privilegii. Ladislau Kan (1294-1315), în schimb, a fost un adevărat arbitru al situației din regat care, își constituie la Deva, o adevărată curte, de unde își exercită atributele de șef al unui stat autonom și încheie înțelegeri cu țări
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
susține candidatura la tronul Ungariei a regelui Poloniei, Vladislav al III-lea. Regele polonez, încoronat ca rege al Ungariei sub numele de Vladislav I (1440-1444), îl ridică, în 1441 pe Iancu de Hunedoara la demnitatea de Voievod al Transilvaniei și comite al Timișoarei. În această calitate el a fost unul dintre reprezentanții cei mai străluciți ai cruciadei târzii, încercând să formeze, împreună cu celelalte țări române, Țara Românească și Moldova un bastion antiotoman. Acțiunea lui de a îndepărta și alunga turcii de la
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
1414) înaintea acestui Mohamed, a acestui Noe care a mântuit chivotul împărăției turcești din potopul tătarilor și din stîncele sfâșierilor dinlăuntru. De la 1414 încetează deci formal stăpânirea malului drept al Dunării, și Mircea e redus iar numai la titlul de comite al Severinului, voievod al Valahiei și duce de Făgăraș și Amlaș. Cu toate considerațiile acestea sau mai bine zicând tocmai în puterea lor nu înțelegem panglicăriile presei roșie. Organul ministrului de externe vorbește de compensații suficiente. Noi am zis de la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
le știu deja, n-avem obicei de a da. Așadar, ce caută recunoscuta toleranță religioasă? Cred fracționiștii într-adevăr că există un singur diplomat, unul singur, care să nu știe pe deplin starea de lucruri de la noi? Cred poate că comitele Andrassy sau principele Bismarck sânt rău informați și ne țin pe noi de evreofagi? Dar... ne cunosc de zece ori mai bine de cum ne știm noi înșine. Consulii generali și viceconsulii nici n-au altă treabă în capitală și prin
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
La Desești scena Iadului cunoaște o amplă dezvoltare, întinzându-se pe trei pereți. Râul de foc iese de sub picioarele lui Iisus și se varsă în gura monstrului Leviathan. Pictorul a inclus printre păcătoși „vărsătorii de sânge”, „preacurvari”, „călugărițele curve”, „spanul” (comitele), „judele”, care sunt așezați în roabe împinse de diavoli. În râul de foc, în pline chinuri sunt pictați „furii” și „giudecătorii nedrepți”. Într-o parte a Iadului se află doi diavoli care torturează o fată așezată pe un pat, iar
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
că oarecari veleități ale Italiei irredenta asupra Triestului au început a preocupa mult nu numai presa austriacă, dar și pe cea germană. Corespondentul din Viena al unei foi germane scrie următoarele asupra mișcării din Italia: Ministrul de război al Imperiului, comitele Bylandt-rheydt, și capul statului major, mareșalul Schoenfeld, văd lucrurile mai serioase decât cercurile guvernamentale din Roma, cari vor a da acestei mișcări un caracter inocent. De mai mulți ani statul major dezvoltă o activitate însemnată tocmai în ținutul Isonzo, unde
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
favorizând totodată ambițiunea acelora cari au îndeplinit faptul. În numărul viitor vom descrie uciderea acestui țar. [27 martie 1881] ASASINAREA LUI PETRU III După cum am spus deja, câțiva generali și boieri ruși nemulțumiți hotărâseră să se scape de Petru III. Comitele Panin era sufletul complotului. Locotenenții săi au fost hătmanul comitele Rasumovski și generalul prințul Wolkonski. Nu era decât un interval de câteva zile între conceperea ideii și esecutarea ei. Memoriile timpului au în acest punct preciziunea unui act de acuzațiune
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
viitor vom descrie uciderea acestui țar. [27 martie 1881] ASASINAREA LUI PETRU III După cum am spus deja, câțiva generali și boieri ruși nemulțumiți hotărâseră să se scape de Petru III. Comitele Panin era sufletul complotului. Locotenenții săi au fost hătmanul comitele Rasumovski și generalul prințul Wolkonski. Nu era decât un interval de câteva zile între conceperea ideii și esecutarea ei. Memoriile timpului au în acest punct preciziunea unui act de acuzațiune și e destul de remarcabil că cineva este mai bine instruit
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
telegrafe; însă moravurile politice rusești erau imprimate încă cu atâta tărie încît complicitatea la un fapt de această importanță era considerată ca un serviciu de stat și ca un titlu la cele mai mari onoruri. Deci, miercuri la 7 iulie, comitele Panin [î ]și comunică intențiunea lui Rasumovski și Wolkonski. Se decise ca să facă pe Petru III a veni de la Peterhof la Petersburg, spre a trece în revistă garda, al cărei spirit era devotat complotului, și ca lovitura să se esecute
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ca lovitura să se esecute la 9 iulie. La 8, Petru III, simțind despre ceea ce se plănuia, făcu să se aresteze un căpitan de gardă, numit Passek, și ordonă să se înceapă o instrucțiune în contra lui. Această arestare determină pe comitele Panin să grăbească evenimentele; el făcu pe Catarina să vină în secret de la Peterhof, unde petrecea cu împăratul, și făcu să fie recunoscută ca suverană din partea gardei, a regimentelor de Ismailov, de Preobrajenskoi și de Semenof. Deci revoluțiunea se îndeplini
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]