829 matches
-
fa?”. Le cheamă la poliție, ca să le mai astîmpere. Uneori domnii polițiști le țin și noaptea, ca să le... cerceteze. Ca și tovarășii milițieni de dinainte, ca și domnii jandarmi de mai dinainte ... Ocupați cu răsăditul, cu săpatul, vorbim de Afganistan, compătimim pe japonezi, după care libienii își primesc și ei partea de compătimire. Și ne dăm cu părerea peste garduri ce șmecherie mai pun la cale americanii. Fiecare contribuim cu cîte ceva la bunul mers al însămînțatului și al războiului. Straturile
POLITICA SEMINŢELOR de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348213_a_349542]
-
Cum să rezolvăm această dilemă? Eu susțin din nou o idee a mea Omul susține că-i doar narghilea. Mai spune pe urma „consum etnobotanice” „Dar nu credeam că-mi va fi rău frate”! Și are un istoric de-l compătimești Dar argumentele te cam scârbesc. http://creatieproprie.wordpress.com/ http://versurisipoezii.blogspot.ro/ Beatrice Lohmüller 22 ianuarie 2014 Referință Bibliografica: Pentru tine mân! / Beatrice Lohmuller : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1119, Anul IV, 23 ianuarie 2014. Drepturi de Autor
PENTRU TINE MAN! de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361942_a_363271]
-
demonstrez! Gândiri și visuri îmi voi schimba sever, Glumele le voi lăsa să piară cu efect, Găsindu-mă pe mine plimbându-mă lejer, Găsi-voi poate un termen perfect! Unde voi ajunge nu-mi dau seama? Unii poate mă vor compătimi, Urme nu voi lăsa pe altundeva, Universul nu-l voi putea mărgini! 1965 Referință Bibliografică: Direcții? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 519, Anul II, 02 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate
DIRECŢII? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362004_a_363333]
-
probleme. Pot și să mă dea afară din facultate ! Care-i problema ?! Mă întorc iar la muncă, la vechiul loc de muncă sau la oricare altul și gata ! Capacitatea de a gândi nu mi-o poate lua nimeni. S-au compătimit reciproc. Albert, crezând în dreptatea lui până la capăt indiferent de urmări, a considerat îngrijorarea profesorului inutilă ; profesorul, mai în vârstă fiind și totodată marcat de amprenta unei realități trecute pe care studentul nu o trăise, crezând că inconștiența acestuia i-
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]
-
datoriei îi este treaz douăzecișipatru de ore din douăzecișipatru : - Opriți îndată acțiunea ! Vedeți-vă de odihnă, o meritați. Merg eu după Comănescu ; știu de unde să-l iau. Cele spuse nu sună a ordin. Militarii se conformează. În sinea lor îl compătimesc pe Comănescu chiar dacă le este antipatic, chiar dacă el îi tratează cu dispreț ducând dorul camarazilor rămași la batalion, adevărații lui camarazi. Ghicesc că dincolo de liniștea afișată de comandantul lor există o satisfacție bolnavă ; Comănescu a călcat pe bec, de aceasta
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
ia loc pentru a-și pregăti expunerea este deranjat de tusea convulsivă a unui student din sală. Încearcă să se concentreze fără a reuși. Își bănuiește colegul de potlogărie. Tușea și înainte de a intra să susțină examenul și chiar îl compătimea în rând cu ceilalți fără să-i trecă cuiva prin minte că „bolnavul” nu făcea decât o ultimă repetiție înainte de reprezentație. Decanul, profesorul de geografie, găsește soluția : - Uite ce este, băiete... Nu am cum să te examinez în halul în
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
măritat! Uite cât de frumoasă eram... Acum sunt cum mă vezi. Bărbată-miu, după ce s-a bucurat din plin de frumusețea și de tinerețea mea și-a găsit alta și m-a lăsat cu doi copii de crescut. ” Albert o compătimește. Doar de atât pare să aibă nevoie Lina. Abia după o vreme, după ce s-au cunoscut mai bine, Lina îndrăznește mai mult. Vrea o țigare, doar o țigare pe tot timpul schimbului. I-o cere cu reținere știind că dacă
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
să suferim pentru scurt timp, dar în rest acționăm conform propriilor noastre trăiri, fără ca măcar să ne intereseze faptul că cei apropiați au propriile trăiri darămite să-i mai și înțelegem. Și dacă chiar înțelegeți pe cineva apropiat feriți-vă să compătimiți! Oferiți sprijin și încurajări. (Cele ce urmează sunt cuprinse, disparat, în ceea ce am publicat până acum.) Poate că nu pentru prima dată în viață Albert se simțea dezorientat. Numai că de această dată nu reușea să se agațe de nimic
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
avusese parte, nu făcuse decât complicate calcule de rezistență. Dacă i-ar fi dat să facă ceva calcule de rezistență, situația ar fi putut fi salvată de ridicol. Profesorii din comisie erau de-a dreptul stânjeniți. În sinea lor îl compătimeau pe dl. Bâlea care se străduia, din răsputeri, să scoată un răspuns de la împricinat. Scos din fire, în cele din urmă a izbucnit: - Uite ce este! Te trec mă, te trec. Dar să știi că la anul adică ce, anul
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
din cele trei camere de stagiu: ghilotina, spânzurătoatea și cazanul cu smoala, aici timp de trei luni de zile trebuie să-ți execuți stagiul în funcție de păcatele avute, ego-ul tău te urmărește zilnic de la fereastra și cu umilință sufletului pierdut te compătimește, uneori miroase a fum iar eternitatea infernului își blesteamă semenii, în jurul ușii tale vrăjitoarele morții bat în cuie spinii și ciulinii stepelor, iar tu, binecuvântat de blesteme și atârnând în ștreangul libertăților posibile, cu ghilotina deasupra capului și cu picioarele
ERA SPATIALA de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366267_a_367596]
-
ponosit, rupt și cârpit pe alocuri, ceea ce îi dădea celei în cauză un aer de persoană necăjită. Acel comănac de sub broboadă, era de asemeni murdar și uzat. Prezența aceasta jalnică a celei în cauză îl făcea pe privitor să o compătimească pe acea persoană. Tanti Chiva cum o chema pe femeia în grija căreia fusese încredințată a dus-o la bucătărie, iar tanti Florica bucătăreasa a întrebat-o dacă îi este foame. Cu un glas foarte stins călugărița a răspuns cu
DEGHIZATA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350765_a_352094]
-
până colo, infernul alb își întinde cu repeziciune trupul înghețat, chemând după el, ca o cucuvea cu privirea fixă și cu țipătul ascuțit, cobind nemilos a rău, moartea. „O-mul! Trebuie să ai respect față de om! Nu trebuie să-l compătimești ... să-l înjosești cu mila ta ... trebuie să-l respecți!”, spune cu profunzime și inteligență Satin, actorul sinucigaș din „Azil”. Un principiu pe care, din nefricire, nu l-a respectat nimeni nici ieri și nu îl respectă absolut nimeni nici
MOARTEA VINE PRINTRE NĂMEŢI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346677_a_348006]
-
Autorului La plecarea doamnei R. ------------------------------- Noi nu mai suntem de mult tineri Doar un strop de ploaie caldă Noaptea sufletele scaldă Ca-ntr-un basm cu sfânta Vineri De ce vreți să fiți străină Între cei care firesc Tac și vă compătimesc Pentru-o neștiută vină? Și pe stradă și la piață Vor vorbi o alta limbă Și revolta asta schimbă Rostul omului in viață Veți simți lacrimi fierbinți, Punțile care se rup Că vă iese sufletul din trup Pentru dorul de
NOI NU MAI SUNTEM DE MULT TINERI de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355776_a_357105]
-
Prin apariția lui Vineri se recuperează alteritatea reală cu celălalt, pierdută atâta vreme. În capitolul opt, numit Darul lacrimilor (Etica lui Robinson) (2) Încercarea singurătății îi provoacă eroului solitar plânsul. Lacrimile îl podidesc într-o evoluție firească. Plânge când se compătimește pentru soarta pe care a avut-o, lacrimile îi curg șiroaie, zice el. Când apar, ca prin miracol, spicele de orz, ochii i s-au umplut de lacrimi deoarece i s-a înduioșat inima. Sunt lacrimile minții cunoscătoare și recunoscătoare
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
plecați „afară” după oarece căpătuială pentru că acasă nu mai au unde muncii. Câțiva din anturajul bisericii, cu capul plecat, răspund că ar putea fi la sfințirea unui nou Lăcaș, care- de ce nu?- va prisosi cu oarece foloase . Majoritatea însă, îi compătimesc că suferă sleiți de puteri pe canicula aceasta de cuptor, înveșmântați în porfiră și trene kilometrice din mătăsuri scumpe, ca la celebrele carnavale chinezești, sau că stau înrămați în zecile de kilograme de aur și argint, ce-i apasă cu
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
era “cea mai țărancă“, dar a avut ambiția să fie nora directoarei...și l-a prins pe fiul d-nei, imediat după divorț, debusolat...și i-a făcut o fată. Nu știu dacă ar trebui să o invidiez sau să o compătimesc. Din exterior, e o damă aranjată, poate ușor clasică. Din ce aud, o simt prabușită în interior. S-a meritat oare? 3. “De câte ori mă cert cu fiică-mea, mă gândesc la tine, continuă, la cât de mult ți-ai dorit
DE CE PLÂNG OAMENII? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356761_a_358090]
-
nu am spus jidovul rătăcitor din epoca secolelor, prăbușită odată cu comunismul polonez, apoi sovietic, și simbolicului Zid al Berlinului). Citind cartea dumnoavoastră, prietene, la asta mă reduce gândul, ca unuia ce a rămas acasă, fără a nu-i admira sau compătimi pe cei ce au trecut Dunărea, alții lagărele, sau au plecat cu sutele de mii, răbdând încă spre a primi vizele de cetățeni ai Lumii Libere; la aceste raportări mă duce gândul, impresionat, desigur, foarte, de evocatoarele story ale personajele
DESPRE CONDIŢIA STRĂ-MUTĂRILOR: IMPRESII LA O CARTE A DIMENSIUNII ROMÂNEŞTI A EXISTENŢEI SAU PARABOLA BERZEI OARBE ... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356986_a_358315]
-
vadă. M‑au întrebat dacă mi‑a plăcut, mamă. Asta m‑au întrebat femeile alea nesimțite. Nu mai suport! - Dar, fata mamei, nu este toată lumea așa. Și dacă domnu’ doctor a zis că... - Nu e, mamă, așa toată lumea. Multe mă compătimesc și‑l blestemă pe făptaș. Dar e o atmosferă apăsătoare. Noaptea e macabră, mamă. Acasă pot urma foarte bine tratamentul, fără alte obligații. Acasă știu că mă întremez ca lumea, mamă, nu aici. Și nici matale nu mai stai cu
CHEMAREA DESTINULUI (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356976_a_358305]
-
să înlături partea de compasiune și de milă. Trebuie să fii cât mai dur. Colegii sau colegele care leșinau la vederea unui cadavru sau la vederea sângelui erau luați în râs, erau batjocoriți. Când făceai o injecție trebuia să nu compătimești, ca să poți să o faci. Să nu mai vorbim de o intervenție chirurgicală. Am căutat să ne înlăturăm această parte de sentiment, de compasiune, în mod deliberat. Pentru mine un bolnav putea să fie o fractură de femur, dar în
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356599_a_357928]
-
și părinții acelora ar fi procedat asemeni ei, aceștia... tot oameni trebuie să-i numim și pe ei, nu s-ar fi născut. Mare urâciune și în fața oamenilor dar și în fața lui Dumnezeu! Niște ființe care nu trebuie disprețuite, ci compătimite pentru cât de jos au putut să cadă. Compătimite și ajutate pentru recuperarea lor. Dacă se mai poate. Merităm să ne meargă din ce în ce mai bine, sau din ce în ce mai rău?Vă las să răspundeți singuri. Creșteți și înmulțiți-vă ca frunza și ca
ŞI TOTUŞI IUBIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356752_a_358081]
-
partea electrică a locomotivelor Diesel. Pe langă cinstea de a fi băiatul lui tov. tăticu' mai era și o mare lichea. Maistrul, un om cu fata lăptoasa, umil în felul lui se supuse degrabă. Avea copii de crescut. L-am compătimit! Imediat mă conduse fără o vorbă la atelierul Demontaj locomotive. Atunci am văzut pentru prima dată o locomotivă Diesel aproape dezmembrata. Locomotivă nr. 444! Nu e un număr al destinului? Nu știu! Atelierul Demontaj, era tocmai la capătul halei RR
PROBA DE LUCRU de CARMEN BARBU în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355059_a_356388]
-
ți-i dau pentru că numai griji ai din cauza lor. Nu mă știu eu pe mine? CUCU: Dă-mi-i, că banii se câștigă geu. HALVIȚĂ: Mie îmi spui? Dac-i ști ce greu fac eu rost de bani, m-ai compătimi, nu alta. CUCU: Daaa? Și eu ce să fac acum, că dacă observă nevastă-mea, sunt un om pierdut. HALVIȚĂ: Faci ore suplimentare și-i pui la loc. CUCU: Dă-mi dom'le banii. Intri așa în casa omului neanunțat
COANA MARE SE MĂRITĂ, 3 de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355577_a_356906]
-
pe ceva foarte cunoscut planului său de cercetare, identificat, de multe ori ca un rezultat al unui fiind de excepție, care se tânguia și dispera de toată întâmplarea naturii. De undeva, poetul îi urmărește întreaga sa evoluție, însă nu îl compătimește pentru că este dreptul divinității să îi audă cu adevărat tânguirea. El este singur între semenii săi solitari, poetul sugerând ideea că divinul nu îl părăsise, pentru că îl lasă să vadă umbrele de oameni în noaptea care poate deveni veșnicie. Cerul
ARTĂ A SENSULUI CODIFICAT ÎN POEZIA BACOVIANĂ ASTFEL de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346169_a_347498]
-
după rețetele din bătrâni, fără mofturi, dar inegalabile până astăzi. Nu țin minte să fi simțit vreodată în copilărie gheara foamei înfigându-mi-se în gât. Degeaba încerc să lămuresc în stânga și-n dreapta că nu e cazul să fim compătimiți pentru lipsurile îndurate. Singura lipsă pe care o înregistram pe atunci dureros, la fiecare pas era aceea a obligației de a tăcea și de teama de a nu face sau spune din greșeală ceva care să dăuneze alor noștri. Restul
ALLES GUTE KOMMT VON OBEN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368994_a_370323]
-
Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1454 din 24 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Deși a muncit un an de la capăt la capăt, scriitoarea Oana Georgescu n-ar pune niciun preț pe mierea vorbelor care ar ținti să o compătimească, pentru că a scris totul de la inimă, iar inima sa nu ascultă de vaiete ! Scrie într-un registru în care alternează viața și arta spectacolului. Ceea ce indică faptul că avem a face cu teme care se lipesc de oameni de valoare
OANA GEORGESCU, ARTISTĂ A CUVÂNTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369010_a_370339]