594 matches
-
La rândul ei, această compătimire universală aprinde în inima creștinului o mai puternică rugăciune, care îmbrățișează întreaga creație. Compătimirea universală este aici mult mai mult decât un sentiment spontan, asociat cu repulsia față de eterna injustiție socială. Atunci când depășește sfera psihologică, compătimirea nu se realizează de la om la om, într-o relație de intersubiectivitate asimetrică. Hristos este cel care, ca Făcător și Mântuitor al omului, născut din Tatăl și pătimind pe cruce, mijlocește compasiunea pentru suferința trupească și ignoranța duhovnicească în care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
corupți, înșelîndu-i pe inspectori cu socoteli false, și în tot ce fac caută să stoarcă bani, neavînd pentru justiție nici un fel de respect. Săracului nu i se dă ascultare în tribunale, iar starea lui demnă de milă nu stîrnește nici o compătimire. Indianul apare în fața instanței ca să mintă. Copiii adeseori sînt abandonați, atîrnați în coșuri de ramurile copacilor în plin soare sau sînt aruncați în Gange. Cea mai oribilă descriere a acestor fapte se găsește în prima parte din Rămăyana. Văduvele sînt
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
fie permanent în centrul atenției. Pentru aceasta, apelează la un comportament teatral, uneori euforic, alteori depresiv, dar seductiv, folosindu-se chiar și de o vestimentație deosebită. Discuțiile care îi fac plăcere se centrează asupra trăirilor proprii, solicitând afecțiune, admirație sau compătimire. Însă sunt lipsite de profunzime, fapt pentru care starea sa afectivă poate oscila rapid. Obișnuiește să atragă atenția prin plânset teatral, suspine accentuate, sau râs zgomotos, euforie, emoționalitate excesivă, etc. Față de ceilalți se raportează afectiv binar, încadrându-i în „persoane
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
unuia către altul, îi apropie pe creștini de Dumnezeu și îi face asemenea cu El. Adevărata dragoste se verifică prin fapte de milostenie, iar lipsa acestora relevă de fapt lipsa dragostei adevărate. Milostivirea reprezintă și o dovadă a umanității proprii. Compătimirea îl face pe om mai sensibil, mai smerit și mai uman. Binecuvântările divine care îi inundă ființa celui milostiv, veselia inimii și seninătatea feței, lacrimile de bucurie curată și sinceră, smerenia și nădejdea bunurilor veșnice sunt urmare firească a compătimirii
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
Compătimirea îl face pe om mai sensibil, mai smerit și mai uman. Binecuvântările divine care îi inundă ființa celui milostiv, veselia inimii și seninătatea feței, lacrimile de bucurie curată și sinceră, smerenia și nădejdea bunurilor veșnice sunt urmare firească a compătimirii aproapelui și a milosteniei. Din cele arătate până acum, citând scrierile Sfântului Vasile, se poate ușor conchide că milostenia are o importanță deosebită în viața oricărui creștin și ea este indispensabilă mântuirii. Milostenia făcută din inimă și în numele lui Dumnezeu
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
se întrețineau adeseori asupra diferitelor probleme, care mie îmi erau cu totul străine. Încercarea de a coborî din lumea abstracțiunilor, în lumea realității românești, n-a avut succes. Din aceste realități mizerabile, oamenii evadaseră în lumea ideilor, de unde priveau cu compătimire pe cei care se agitau cu strâmtele probleme de neam și țară. Stând cu ei de vorbă mi-am dat seama și am încercat să-i conving că Filozofia e culmea gândirii omenești, dar ea nu e decât efectul sforțărilor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ca un mormânt; poeziile lui erau ca mirificele flori ale paradisului, crescute din noroiul suferințelor de tot felul ale iadului... Si câți alții nu-i populau ceasurile de noapte ale lui Nicolae Petrașcu. Pentru fiecare avea câte un gând de compătimire: pe unii știindu-i bătrâni și bolnavi grav, pe alții știindu-i tineri, plini de viață și doritori de libertate, pe alții dornici de pacea isihastica, pace pe care aici nu o puteau avea, pe alții avizi să-și umple
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ne conduce de obicei la considerații privind noțiunile de nimic, ceva și toate. Prin prisma acestei triple considerații, vrem să reiasă mai bine aspirația și rațiunea aspirației noastre. Nimic înseamnă, aici, totala lipsă de cultură: ceea ce constatăm, cu oroare și compătimire, la neamurile barbare, unde sărmanii muritori se nasc, trăiesc și mor ca animalele. Ceva înseamnă o oarecare cultură, referitoare la una sau la alta, pe care o constatăm la popoarele mai civilizate, care comunică în ceea ce privește științele, artele, limbile și celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în lume. O vocabulă stereotipă, sugerînd, amestecînd graba compasiunii cu o românească reașezare în temeiul lumii, cu ce i-a fost dat fiecăruia, o reacomodare la cursul vieții. Nu vom uita că autorul o "împrumută" de la personajul care-și exprimă compătimirea pentru pierderea suferită de Ioanide. În ordinea evenimentelor, aceasta trădează măcar o dată ironia traseului: coincidența, fatalitatea, "conspirația detaliilor". Proiectat de Ioanide, fostul cavou al familiei Hagienuș devine la propriu mormîntul Picăi. Simetric, "biserica lui Ioanide" impune acceptarea paradigmei sacrificiale: "severă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
e mulțime de lacrimi, fraților, dimpreună cu o cunoștință adevărată, acolo e și dăruirea tuturor bunătăților și pecetea Duhului Sfânt sădită în inimă, de unde vin și toate roadele vieții; de aici se aduce ca roadă lui Dumnezeu blândețea, pacea, milostenia, compătimirea, bunătatea, îndurarea, credința, înfrânarea (Gal., 5, 22-23), de aici iubirea de vrăjmași și rugăciunea pentru ei (Mt., 5, 44), bucuria în ispite, lauda în necazuri (Rom., 5, 3), faptul de a socoti ale noastre proprii căderile celorlalți și de a
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
fine, un întreg „război psihologic” declanșat și condus (într-o progresie rapidă, accelerată, cu o notă de crescendo ritmat dramatic, nu „teatral”) de „munteanca” rămasă văduvă, „război” culminând, și sfârșind, cu ieșirea vinovaților de omor de sub masca „bunăvoinței” și a „compătimirii”, purtată o vreme, abandonată „acum”, sub o presiune psihologică eficace. I-a atribuit Sadoveanu eroinei sale - „artificial” - o inumană, o lipsită de măsură credibilă și, mai ales, deloc feminină cerbicie întru răzbunare? Riscă „ancheta” protagonistei să pară eșafodată de către autor
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
se identifice cu publicul lor, căci sînt temperamente "secundare", mai dedicate răgazului necesar scrierii și reflecției decît luării cuvîntului în vederea transmiterii imediate. Liderii unei democrații seamănă puțin și din necesitate cu Zelig a lui Woody Allen, acel isteric demn de compătimire care se transformă-n tot ce vrem, la cerere, după bunul plac al interlocutorului. Zelig este un oral integral, captivul relației față în față, ecoul sonor al radioului. Cînd nu mai practicați "diferența" la modul lui Derrida, vă condamnați la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ele nu era „prost cu diplomă“. O categorie umană creată de comunism după decreței - sau cetățenii de la bloc. - Tot mai înveți și-acuma? Îmi pare rău despre tine, părea să zică. Tot mai înveți?, m-a întrebat iarăși, cu o compătimire tulburătoare și reală, ca venind din partea unuia pentru care școala înseamnă doar castane încasate în plină figură, cucuie, vânătăi și echimoze. La asta s-ar reduce. De fapt, și la mine o mare însemnătate o au coșmarurile despre ora de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
meu! Mi-ai scris mult, mulțumesc! Se pare că eu, de data aceasta, nu voi fi pantagruelic. Mă simt din nou pustiu, moartea mă cam lasă fără replică, aproape-mi vine să cred că relațiile dintre oameni sînt doar de compătimire, aproape-mi vine să cred că atunci cînd strîngem femei în brațe e ca și cum am spune: "hai să ne amăgim, condamnate sînteți și voi; o, rahatul n-a fost niciodată pasăre... dii, dii..."! Mi-a murit încă un mare prieten
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
întru poezie! Al tău, Aurel Dumitrașcu Borca, 19 iunie 1983 Bună, dragul meu! Epistola ta din 25 mai e tare plină de amărăciune și-mi pare foarte rău că n-o duci bine, că ești hărțuit de atîtea insațietăți. Sigur, "compătimirea" e întotdeauna o complezență, nici măcar un semn de politețe, și aceasta în special cînd... scrii. De fapt, nu știu dacă gîndurile mele bune te liniștesc vreun pic. Eu unul, izolat cum trăiesc, aș înnebuni fără scrisorile prietenilor. Chiar ipocrite să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
sub nivelul elementarității, putând fi comparată doar cu rudimentarii yahoo ai lui Swift, Struțocămila e de o prostie liniștită, ce provoacă “râsul cu hohot” al mulțimii, în timp ce alții “cu batgiocură în laude și cu mascara în pofală o lua”. „Vesela compătimire a prostiei” o mijlocește aici burlescul, formă a comicului născută dintr-un contrast izbitor între limbaj și persoană: trecerea de la mare (aspectul fizic grosolan al Struțocămilei) la mic produce o puternică impresie de ridicol și o reacție de surpriză amestecată
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
era învinețit de loviturile nemiloase ale bastonului cauciucat. Încă eram în stare de șoc. Umorile o luaseră pe arătură, iar acum eram căptușit în propriile mele reziduuri ale arderilor interne. Primarul s-a uitat la noi cu vădite sentimente de compătimire și luând toporișca l-a întrebat pe Mircea: A cui e obiectul ăsta? Al nostru, domnule primar. Ia-ți-l! Îmi pare nespus de rău că ați avut parte de un asemenea tratament. Dobitoc nenorocit! Mergeți acasă fără frică. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aveți acolo? — Lada am adus-o, și am arătat-o amândoi plini de fală. — Văd lada, dar ce-aveți în ea, ce e în ea? — Nu e nimic în ea, ce să fie, am adus-o pentru iepuri. Consternare, dispreț, compătimire. — Vai de capul vostru. Dar noi eram fericiți: izbutiserăm, aduseserăm lada. Copilărie furată de război? Da’ de unde! Copilărie feerică. Fotografii vechi Voi însemna câteva gânduri despre două fotografii vechi, care m-au tulburat. Prima fotografie este din 1959, făcută la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
la un „birt economic“ de pe șoseaua Basarab, unde a descoperit-o fratele meu Pompiliu, căruia i-a cerut câțiva gologani de-o țuică... Cum scria Tacit la moartea Messalinei: „Nimeni nu o plângea, căci urâciunea păca telor ei Îneca orice compătimire.“ În acea epocă de huzur „decadent“ sau fin de sișcle, situată În limitele unui cerc larg cu marginile dincolo și dincoace de 1900 și cu climatul său propriu de nepăsare pentru ziua de mâine, la care, cum am mai spus
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
La început a dormit numai pe o saltea. Atât de greu era la Kogălniceanu încât ar fi voit să meargă înapoi la pușcărie. De la Iași la Kogălniceanu a călătorit cu trenul escortat de doi milițieni. Călătorii din tren priveau cu compătimire la PS. Sa. „Eu mă duc acolo unde sunt trimis”, le răspundea Pr. Duma. Trei zile am stat acolo: am făcut curățenie, mâncare și i-am spălat rufele. „Voi m-ați vizitat în exilul meu, în timp ce eu vărsam durerea inimii
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de a anticipa durerea pe care aproapele lui o suferă în urma unei agresiuni. Această tratare a victimelor violenței într-un context impersonal, ca și cum aceștia și-ar merita pedeapsa și asfel ar fi justificată violența împotriva lor, slăbește capacitatea individului de compătimire și, în consecință, dragostea față de ceilalți oameni. Ca profesori, părinți și bunici trebuie să înțelegem că exemplul personal este cel mai important în educația celor mici. Dacă noi vom petrece cea mai mare parte a timpului nostru liber în fața televizorului
Caleidoscop by Daniela Crăciun () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93512]
-
dramatice, suferinde, contosionate precum sclavii lui Michelangelo de la Galeria dell’Academia din Florența, siluete privite cumva „de sus” de noi, azi, viețuind parcă Într-o bolgie dantescă și, totuși... admirabile! O dublă lumină aruncă asupra lor sfârșitul de secol - de compătimire și de admirație! Da, dar ce fel de admirație?! Eu Însumi am pășit cu un pas În acest exil și, dacă nu s-ar fi prăbușit un imperiu, cel moscovit, aș fi rămas „acolo” pentru totdeauna, un fugar, dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nebun”, până la urmă „societatea” m-a lăsat În plata mea, nu-i așa, să mă descurc cu principiile mele „rigide și nesărate”, luate „de prin cărți”, „prost digerate” și care, dacă nu stârnesc iritarea În jur - atunci nici mila. O compătimire care, cu timpul, „se plictisește” ea Însăși și ești pur și simplu dat uitării, adică ucis. Un mort fără cruce, nu-i așa!? „Nebunia” mea, la urma urmei, a fost că mi-a fost mai tare frică de oameni decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
are ochii mici, dantură și veșminte de om care se neglijează, poartă o pălărie cu boruri largi, mai neagră decît sutana și o geantă veche, burdușită cu pîine și cărți. M-am despărțit de el cu un sentiment contradictoriu: de compătimire pentru inima sa îndărătnică, opacă, de admirație pentru cinstea sa sufletească, rară și în rîndurile cinului căruia îi aparține. *Am terminat de citit Călătorie la capătul nopții de Louis-Ferdinand Céline. E un roman uluitor prin cinismul și cruzimea constatărilor: amar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu ample incursiuni în trecut. E curios că acești mondeni care sînt criticii de artă nu intuiesc măsura rezistenței celor ce-i ascultă. Vorbesc pînă ce acestora le trece os prin os și le zboară gîndul aiurea. *De multe ori, compătimirea e o formă a răutății. Formule ca „bietul Cutare” sau „biata Cutare” sînt folosite ca simple introduceri pentru a capta atenția față de anumite zvonuri legate de situația ori de starea defavorabilă a celui compătimit. Ceea ce se spune în continuare disimulează
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]