681 matches
-
un ciob de oglindă/ Învelit într-o bucată de pluș. Întârzii/ prin preajma arborilor mari, îmi place/ să privesc trecătorii singuratici/ însă nu schimb nici un cuvânt cu nimeni.” Poet al absenței, ca în Obiecte de tăcere (1979), A. folosește echerul și compasul pentru a ridica banalul la rangul de epură, de imagine idealizată și abstractă, care exorcizează trăirea directă și pasiunea de tip romantic și conduce poezia către un lirism obiectiv și impersonal. Volumul Singurătatea ciclopului (1988) încheie procesul înstrăinării de lume
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
În lumea ta de-nfiorare/ Vei vrea să vin, ca mai curând/ Să fug de ea, iubindu-i fiul/ Care se naște și dispare/ În voia lui urmând cu milă/ Făptura mea prin timp umblând?” Se întâlnesc în larga deschidere de compas a acestui univers poetic majoritatea temelor generației ’60: formele vitalismului (când insurgent, când, cel mai adesea, temperat de fervorile rostirii), candoarea descoperirii lumii, starea edenică a copilăriei, dar și monologul convulsiv, străbătut de motivul morții, tensiunea dramatică a confesiunii, dar
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
imaginează comuniunea trebuie interpretat fie ca dorința spirituală de a-și uni sufletul cu Dumnezeu (mai ales pentru cei credioncioși), fie ca dorință de unire, de împărtășire, de comunitate, de înțelegere totală și armonioasă cu anturajul familial, amical sau profesional. Compas, echer, riglă Instrumentele geometrice simbolizează posibilitataea de organizare și ordonare a lumii. Se referă și la rigoare, la obiectivitate, la gândirea rațională și metodică. Prin mânuirea lor cu îndemânare, ele personifică lumina științei opusă obscurantismului. Fondate pe repetiție și sistematizare
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fel ca și claritatea și simplitatea comunicării, a deciziilor și a acțiunilor. În anumite cazuri, poate fi vorba de a trage o linie, adică de a pune capăt unei situații sau unei relații. Pentru că permite trasarea cercurilor, considerate expresia perfecțiunii, compasul induce ideea inversă. Trebuie să fim flexibili, să rotunjim unghiurile, să nu fim directivi sau prea obtuzi. Uneori, compasul indică și sufocarea, închiderea (cercul este o figură închisă), sentimentul de a se învârti în cerc, care face eforturile sterile și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
a trage o linie, adică de a pune capăt unei situații sau unei relații. Pentru că permite trasarea cercurilor, considerate expresia perfecțiunii, compasul induce ideea inversă. Trebuie să fim flexibili, să rotunjim unghiurile, să nu fim directivi sau prea obtuzi. Uneori, compasul indică și sufocarea, închiderea (cercul este o figură închisă), sentimentul de a se învârti în cerc, care face eforturile sterile și lupta inutilă. A construi, construcție Din punct de vedere simbolic, construirea de edificii nu este altceva decât construcția eului
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
față recepționează dezechilibrul în care membrul din spate a plasat corpul. După Ducroquet et al. (1965), mersul se realizează în patru faze: a) prima fază este de „sprijin dublu cu elan posterior”, în care picioarele sunt depărtate, ca brațele unui compas. Piciorul posterior este cel propulsor, asigurând înaintarea; b) faza a doua este de „oscilație”, în care membrul inferior din spate se desprinde de pe sol și va fi propulsat anterior; c) faza a treia este de „sprijin dublu anterior de recepție
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mâinii, Lars Ônne recomandă următoarele teste: „picking-up” test - constă în recunoașterea într-un timp determinat a unor obiecte atinse cu pulpa degetelor, având ochii închiși; testul celor două puncte - constă în depărtarea la care se pot sesiza ambele puncte ale compasului sau ale unei agrafe mari desfăcute; testul tușeului - constă în recunoașterea unui simplu efleuraj. În practică, se cunosc mai multe tipuri de apucări pe care o persoană le poate efectua cu ajutorul mâinii: apucare în cârlig, prin flexia degetelor 2-5, fără
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
rînduri. Cu o zi Înainte oferise un spectacol neașteptat și emoționant. Soții Maigret trecuseră pe lîngă chioșc la opt seara, cu o oră Înaintea concertului. Micile scaune galbene formau cercuri atît de regulate, Încît păreau rînduite după linii trasate cu compasul. Toate erau libere, cu excepția unuia singur, În primul rînd, unde stătea doamna În lila. Nu citea la lumina felinarului. Nu tricota. Nu făcea nimic, era calmă. Cu spatele foarte drept și mîinile În poală, stătea nemișcată, privea drept Înainte, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
seama că nu reușește și iese furios afară. Trio ezită, apoi se ia după el. Trece dincolo de obloanele deschise și se oprește surprins. Grădina nu este deloc așa cum și-a imaginat-o. Întruchipează un cerc, de parcă arhitectul a așezat vârful compasului chiar în centru și i-a trasat circumferința. Coloanele, așezate în consolă, sunt legate între ele prin arce îngemănate, construite din bolțari de piatră. Fără să se întoarcă spre el, Augustus reia: Dacă este adevărat și Claudia Appia s-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să vadă farul pe ploaia aia. Și-n plus, nici nu-s obișnuiți cu chestii de genu’ ăsta. Căpitanul unui pachebot nu-i obișnuit să se strecoare-n felul ăla. Își stabilesc un curs și cică pun un fel de compas și nava se pilotează aproape singură. Probabil că nu știau unde sunt când s-au izbit, dar mai aveau puțin și scăpau. Poate că și-au pierdut cârma totuși. Oricum, dacă ajungeau În golf nu mai aveau de ce să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
în scris textul. Marea Neagră 1. Citiți textele și aflați mai multe despre mare. Notați tot ce ați aflat. “ Marea, această puternică personalitate pe care românul încă nu o cunoaște, are o misterioasă atracție. Orizontul exact, ca și cum ar fi tras cu compasul și părând înalt ca o coamă de deal pe care alunecă vapoarele, te cuprinde prin eterna lui fixitate. Și totuși dedesubtul lui apele foșnesc din aripi de valuri sau palpită domol, iar pe deasupra, norii aleargă suri, în caiere destrămate sau
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
o lucrează cu puterea brațului; dar dacă-i este foame, este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri. 13. Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, fățuiește lemnul cu o rindea, și-i înseamnă mărimea cu compasul, face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într-o casă. 14. Își taie cedri, goruni și stejari, pe care și-i alege dintre copacii din pădure, sădește brazi și ploaia îi face să crească. 15. Copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și decari, trefle și carouri, ghinde și tobe, plimbându-se mână-n mână. Vezi o fată posomorâtă, umflată din cauza băuturii sau a vreunei glande, de care se sprijină mai vârstnicul ei însoțitor, un bărbat cu picioarele în X ca un compas frânt. Nici o legătură. Vezi o punkistă de șaptesprezece ani, care seamănă cu un papagal nebun cu sau fără ochii ei negri, la brațul unui lăptar care nu e încă suficient de bătrân pentru a-i fi tată. Unde e legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
revedere! (Trântește receptorul, bodogănind) Uite cu cine stau eu în bancă! Tocilar ursuz! Nu-i nimic. Chiar mâine mă mut de lângă el. 0 să stau cu Daniel Vintilă... În fund, lângă calorifer... Să mai poftească nesuferitul de Alex sami ceară compasul la geometrie... 0 să-i spun și eu: ,,N-am timp, nu vezi? Acum îmi curăț unghiile...” (formând un nou număr. Dane, tu ești? Aici Șerban... Daniel dragă, tu stai singur în bancă, nu-i așa? De mâine mă mut
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
carnet: „Decedat probabil în jur de 1:00 A.M.”, după care tamponă degetele mortului cu cerneală și le rulă pe o bucată de carton solid, mulțumit că obținuse amprente perfecte din prima. Apoi examină gâtul și capul, măsură cu un compas urma învinețită, cauzată de strangulare, notând toate datele. Vânătaia se întindea de jur împrejurul gâtului, mult prea lungă pentru a fi lăsată de o mână, chiar de două. Mijindu-și ochii detectă o fibră sub bărbie; o pescui cu o pensetă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cercetă fiecare centimetru; uitându-se atent la adânciturile dinăuntrul coatelor simți o furnicătură: vechi înțepături de siringă - palide, dar evidente pe ambele brațe. Victima fusese un drogat - poate recuperat - nici una dintre urme recentă. Notă în carnet aceste date, își luă compasul și se pregăti să examineze rănile toracelui. Cele șase găuri ovale măsurau trei centimetri între ele. Toate erau marcate de urme de dinți, mult prea sfâșiate pentru a turna un mulaj - și toate erau prea largi pentru a fi făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tot ceea ce se Întâmpla. * Nava se depărtase la treizeci de pași de chei, iar căpitanul Morovan dăduse ordin să fie ridicate și celelalte două catarge. Zece marinari trecuseră la vâsle. Încet, corabia intra sub adierea vântului de seară, luând cap compas strâmtoarea Bosfor. - Patru caice ale poliției vamale se desprind de țărm! strigă marinarul de cart. - Câtă vreme galerele de război rămân nemișcate, spuse Morovan, mai e o șansă, dar una foarte mică. Până la ora asta marele vizir a fost Înștiințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
încă asistentul lui și împreună porniseră să extindă limitele științei antropologice. Ce scop mai înalt ar fi putut avea? Numai că fără Astarte, antropologia nu i se mai pare atât de incitantă. Fără ea, direcția sa este destul de nesigură, acul compasului tremură și se învârtește pe cadran. Încearcă să-și amintească ce a mai citit despre exploratorii care trec prin aceste clipe cumplite de singurătate. Dar ea era piesa finală a puzzle-ului său, cu care ar fi devenit un întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de liceu. Oricum, nimerisem acolo ca o muscă-n lapte. Cât de mult, cu câtă pasiune am urât acea perioadă din viața mea... Uram tot ce ținea de școală: clădirea imensă și amenințătoare, caietele, cărțile, profesorii, până și amărâtul de compas ori de echer cu care nu reușeam să fac cum trebuie vreo amărâtă de figură la geometrie ori la cine știe ce materie. (O ingineră care ne Învăța desenul tehnic și care, pe un scaun cocoțat pe catedră, punea câte o piesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
puțin soare și gata, au uitat. C-așa e omul... Domnul elegant nu se simți, se pare, vizat de furia necunoscutului. Nici nu-l auzise, probabil. Își strânse sulul de ziare și se desprinse de stâlpul de lângăchioșc. Desfăcu larg compasul picioroangelor. Pași mari, de lungan, dar înceți, era cam molâu domnul acesta cu barba și mustățile imaculate. Strada veselă, într-adevăr. Pitorescul bucureștean, feminin și sprinten, petit Paris cândva, nu alta. De n-ar fi mizeria și gâfâiala asta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pepenăria și satul lătrături răzlețe, pe urmă scrâșnet de roți de bicicletă pe pietriș. Ce faceți? țipă din drum una dintre fetele lui Țârțâc - nu știu care, de-aici nu văd decât o siluetă dreaptă în șaua bicicletei. Păi uite, zic, mărind compasul spre uliță, mă pregăteam de culcare, nu credeam că mai umblă cineva prin sat la ora asta. - Păi, acuma-ncepe viața, hai să vedeți, râde ea (de-aproape o recunosc pe Zenaida, una dintre fetele mari ale lui Țârțâc), sticlindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vezi acuma ce-ai luat de la ea. Pachetu’ ăsta de cafea, atâta am luat! Și cât i-ai dat pe el? Șaptej’de mii. I-ai dat fix sau ți-a dat restu’? Mă uit la el dușmănos și măresc compasul; tocmai din gura pieței mă întorc spre Calu, care se jâmbește cu un aer de stăpân al pieței, cu chiștocul de țigară strălucind în desișul bărbii lui hirsute (cuvântul subliniat probabil trebuia să rămână pentru roman, numai eu făcusem o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ridică felinarul. Se aflau într-o sală dreptunghiulară sprijinită pe coloane și încununată de o boltă pictată cu îngeri și nori. În mijlocul sălii se ridica un mic altar pe care erau așezate mai multe cărți deschise, un echer și un compas mare. În fund, pe un tron îngust, dar foarte înalt, îi aștepta Venerabilul. Ampla eșarfă aurie de pe cap îi dădea prestanța unui sacerdot egiptean. D’Autrey se înclină în fața lui și își prezentă plin de mândrie invitatul. Venerabilul înclină doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu tata. De ce-au stricat frumusețe de cruce, lucrată din stejar bun, cioplită de Moș Iacob, frumos - și la care am trudit și eu, doar eu i-am dat la mână ba o daltă, ba o altă daltă, ba compasul, ba mai știu eu ce altă ’altă. - Tâlharilor! Voi sunteți niște mari tâlhari!, plâng eu, cu foc, din calidor. Mă ia În seamă doar Moș Iacob. E ciupit binișor, dar el singur vine lângă mine, În calidor și mă Întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cosească și lor gleznele. Ei, fir-ai tu să fii, de haidamac! Paralizantă, sirena se aude din ce în ce mai apropiată, la doar câteva străzi distanță și încep să străfulgere, periculos și rotirile luminoase ale unor girofaruri, roș-albastre. Nu mai e timp! Lărgiți compasul! Dați-i benzină! Dați din ciolane! Umblați! Ne lămurim noi pe drum, nu aicea! Aa..., capătul de giaravelă îl lăsăm, poate reușesc doctorii să i-l coasă la loc! și Avocatul scoate în silă, din coș, glandul deja pleoștit, așezându
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]