242 matches
-
de regentă prin virgulă, indiferent de locul lor Propozițiile subordonate atributive explicative (izolate) se despart prin virgulă de cuvântul pe care îl determină Propozițiile subordonate atributive determinative (neizolate) nu se despart prin virgulă de cuvântul pe care îl determină Propozițiile completive directe și indirecte se despart prin virgulă atunci când sunt așezate înaintea regentei. Propozițiile completive directe și indirecte așezate după regentă nu se despart prin virgulă de aceasta" Propozițiile completive de agent nu se despart prin virgulă de regentă Propozițiile circumstanțiale
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
despart prin virgulă de cuvântul pe care îl determină Propozițiile subordonate atributive determinative (neizolate) nu se despart prin virgulă de cuvântul pe care îl determină Propozițiile completive directe și indirecte se despart prin virgulă atunci când sunt așezate înaintea regentei. Propozițiile completive directe și indirecte așezate după regentă nu se despart prin virgulă de aceasta" Propozițiile completive de agent nu se despart prin virgulă de regentă Propozițiile circumstanțiale de loc se despart prin virgulă atunci când sunt așezate înaintea regentei Propozițiile circumstanțiale de
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
se despart prin virgulă de cuvântul pe care îl determină Propozițiile completive directe și indirecte se despart prin virgulă atunci când sunt așezate înaintea regentei. Propozițiile completive directe și indirecte așezate după regentă nu se despart prin virgulă de aceasta" Propozițiile completive de agent nu se despart prin virgulă de regentă Propozițiile circumstanțiale de loc se despart prin virgulă atunci când sunt așezate înaintea regentei Propozițiile circumstanțiale de loc așezate după regentă nu se despart prin virgulă de aceasta Propozițiile circumstanțiale de timp
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
se folosește în general pentru a exprima o acțiune subordonată unui verb impersonal sau efectuată de același subiect care efectuează și acțiunea verbului regent, deși acțiunea subordonată poate fi exprimată și în acest caz de un mod personal (vezi Propoziția completivă de scop). Dacă infinitivul are funcția de subiect, există două situații: Infinitivul are câteva valori speciale: Acest timp al participiului se formează cu sufixul "-ó/-ő " adăugat la rădăcina/tema verbului: "olvasó „care citește”, "néző „care privește”. Rădăcinile unor verbe
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
prezintă o acțiune ca fiind urmarea acțiunii din propoziția precedentă. Conjuncțiile sale sunt: Propoziția coordonată astfel poate fi de două feluri: Ca în limba română, fiecărei părți de propoziție îi corespunde o propoziție subordonată. Astfel, există propoziție subiectivă, predicativă, obiectivă, completivă de diferite tipuri și atributivă. În plus mai sunt luate în seamă și tipuri de subordonate care nu au corespondent parte de propoziție. Astfel sunt propozițiile consecutivă, condițională, comparativă și concesivă. Acestea sunt grupate sub denumirea de „subordonate cu conținut
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
ultimul), imperativ (ultimul exemplu). Antecedente: "az", "azé", "olyan", "annyi", "akkora'. Cuvinte introductive: "aki", "ami", "amilyen", "hogy", "mint". Exemple: Modul predicatului: indicativ (toate exemplele, în afară de ultimul), imperativ (ultimul exemplu). Acest tip de subordonată corespunde celei numite în gramatica limbii române propoziție completivă directă. Antecedente: "azt, ugyanazt, mindazt, olyat, annyit, akkorát". Dacă verbul regent este "lát" „a vedea”, "hall" „a auzi”, "érez" „a simți” sau "gondol" „a crede, a gândi”, antecedentul poate fi "úgy", atipic pentru propoziția obiectivă. Cuvinte introductive: "aki, ami, ha
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
complement de scop exprimat prin verb la infinitiv: "Azért mentem a piacra, hogy vásároljak" „M-am dus la piață ca să fac cumpărături” → "Vásárolni mentem a piacra" „M-am dus la piață pentru a face cumpărături”. Această subordonată corespunde cu acea completivă indirectă din gramaticile românești care este echivalentă cu complementul indirect exprimat prin substantiv în cazul dativ. Acest tip de subordonată întregește antecedentul complement comparativ al unui adjectiv sau adverb la gradul comparativ din principală. Se deosebește de propoziția comparativă. Se
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
îndeplinește funcția de complement permanent (numit și asemantic) al unui adjectiv, verb sau formă nominală a verbului. Antecedentul este un pronume demonstrativ de depărtare, iar cuvântul introductiv - conjuncția "hogy" sau un pronume relativ. De cele mai multe ori, această subordonată corespunde unei completive indirecte din gramaticile românești. Exemple: Aceste subordonate, pe lângă faptul că întregesc o parte de propoziție din principală, au și un conținut semantic special (consecință, condiție, concesie sau comparație), adică peste raportul gramatical se suprapune un supliment semantic. În plus, ele
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
nem jutottam be a stadionba" „Deși aveam bilet, n-am putut intra pe stadion”. Se mai întâlnește și cu construcția "ha" + predicat + "is": "Nem bánom, ha hazudsz is „Nu-mi pare rău, chiar dacă minți”. Această subordonată se deosebește de propoziția completivă comparativă. Completează conținutul principalei comparându-l cu ceva. Poate avea ca antecedent cuvintele "annyi" „atât”, "olyan" „atât”, "úgy" „așa”, iar drept cuvinte introductive "mint" „ca”, "mintha" „ca și cum”, fiind posibilă combinarea oricărui antecedent cu oricare cuvânt introductiv. Deseori, subordonata comparativă este
Fraza în limba maghiară () [Corola-website/Science/316287_a_317616]
-
subiectivei este în mod normal la subjonctiv dacă aceasta stă înaintea principalei: "Cela me pârâit évident que Dupont est coupable" „Îmi pare evident că Dupont este vinovat” → "Que Dupont soit coupable, cela me pârâit évident". Modul de folosit pentru predicatul completivei directe este de asemenea determinat de ceea ce exprimă verbul sau regent. Se folosește modul indicativ sau condițional dacă verbul regent exprimă următoarele: Predicatul completivei directe este la subjonctiv dacă verbul sau regent exprimă următoarele: Sunt și verbe regente care au
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Dupont este vinovat” → "Que Dupont soit coupable, cela me pârâit évident". Modul de folosit pentru predicatul completivei directe este de asemenea determinat de ceea ce exprimă verbul sau regent. Se folosește modul indicativ sau condițional dacă verbul regent exprimă următoarele: Predicatul completivei directe este la subjonctiv dacă verbul sau regent exprimă următoarele: Sunt și verbe regente care au mai multe sensuri sau nuanțe de sens, si in functie de acestea, predicatul subordonatei poate fi la indicativ sau la subjonctiv. Exemple: În cazul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
posibil”. Se poate folosi de asemenea subjonctivul dacă cu un verb regent de opinie frază este interogativa: "Croyez-vous que ce soit possible ?" „Credeți că e posibil?”, " Ne croyez-vous pas que ce soit possible ?" „Nu credeți că e posibil?” Locul propoziției completive directe este în general după principala, dar poate fi și înaintea acesteia. În acest caz este reluată în principala prin pronumele personal "le" cu valoare neutră și, cu același verb regent, predicatul ei poate fi la același mod că în
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
principalei se modifică din indicativ în subjonctiv: "Paul croit fermement que Pierre est honnête" „Paul crede ferm că Pierre este cinstit” vs. "Que Pierre soit honnête, Paul le croit fermement" „Că Pierre este cinstit, Paul o crede ferm”. În subordonată completiva indirectă, modurile verbale se distribuie la fel ca în propoziția completiva directă. Indicativul sau condiționalul în subordonată, în principala fiind exprimată: Subjonctivul în subordonată, în principala fiind exprimată: După cum se vede în exemple, asemenea subordonate sunt introduse uneori nu de
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Pierre est honnête" „Paul crede ferm că Pierre este cinstit” vs. "Que Pierre soit honnête, Paul le croit fermement" „Că Pierre este cinstit, Paul o crede ferm”. În subordonată completiva indirectă, modurile verbale se distribuie la fel ca în propoziția completiva directă. Indicativul sau condiționalul în subordonată, în principala fiind exprimată: Subjonctivul în subordonată, în principala fiind exprimată: După cum se vede în exemple, asemenea subordonate sunt introduse uneori nu de simplă conjuncție "que", ci de locuțiunea conjuncționala "à ce que" sau
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
tôt, je ne serais pas părți pour rien" „Dacă mi-ai fi dat telefon mai devreme, n-aș fi plecat degeaba”. A nu se confundă acest "și" cu cel care introduce o intrebare indirectă, aceasta nefiind o propoziție condiționala, ci completiva directă (vezi mai jos), si nu i se aplică regulile lui "și" condițional. Locuțiunea conjuncționala "même și" „chiar dacă” introduce o propoziție circumstanțiala concesiva, iar regulile de mai sus se aplică și predicatului acesteia: "Même și nous l’avions șu plus
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
În cazul folosirii acestor timpuri, exemplele 3 și 4 de mai sus ar arăta astfel: "J’étais content qu’elle fût là", respectiv "J’étais content qu’elle eût été là". În vorbirea indirectă, propoziția enunțiativa și cea interogativa devin completive directe. Propoziția enunțiativa indirectă este totdeauna introdusă prin conjuncția "que": "Îl déclare qu’îl l’aidera" „(El) declară că îl va ajuta”. Specific în franceză standard pentru propoziția interogativa indirectă este faptul că este corectă numai topica subiect + predicat și
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
gramaticilor franceze tradiționale, verbul la infinitiv nu poate fi predicat, cu o excepție, când are subiect diferit de cel al verbului sau regent, și în acest caz este predicatul unei așa-numite „propoziții infinitivale”, care este cel mai adesea o completiva directă. Aceasta se întâmplă în următoarele situații: În afara cazurilor precedente, în general, dacă un verb regent și un verb subordonat au același subiect, verbul subordonat este la infinitiv. Uneori acest lucru este obligatoriu, dar alteori procesul exprimat de infinitiv poate
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]