475 matches
-
trebuie să fie o revistă tânără care, de cele mai multe ori, este în pericol de a-și da, cum se spune, "ifose". Fără închinăciuni care erau, totuși, inevitabile în acele timpuri, dar Symposionul a știut să se oprească doar la reci-politicoase complezențe, fără a se avânta în dimensiuni care nu erau pe măsura unui periodic studențesc, rămânând medicală, dar și de solidă informație culturală, Symposionul a constituit chiar un symposion, fără a cere ajutorul nimănui, dinăuntru sau din afară. Răsfoindu-l, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în cei patru ani dar ce laudă!-, la care am revenit ulterior în momentele de nesiguranță. Cu atât mai importantă a fost această recunoaștere a eforturilor mele cu cât ea nu a fost înecată într-o mare de cuvinte de complezență pe care le rostim din inerția obiceiurilor sociale. Doamna profesoară aducea la întâlnirile noastre o solemnitate care mă determina, instantaneu, să-mi aleg cuvintele mai cu grijă decât de obicei, să-mi corectez poziția corporală sau să-mi verific coafura
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pe moderni, pe de o parte regulă, iar pe de alta, întâmplare previzibilă. Lipsit de promisiuni inutile, dar nu și de ambiții retorice, Platon se refuză constant unei posterități indiscrete, dar prea puțin fidelă nedumeririlor esențiale. Acest refuz, marcat de complezență ironică, i-a rezervat peste timp privilegiul rarisim de a nu dezamăgi nici un interlocutor decent. Lipsa de serenitate profetică a Dialogurilor îngăduie, în ceea ce-l privește pe Platon, chiar și divorțurile amiabile. Născut cu peste două milenii mai devreme decât
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
speculativ plin de rafinament asupra raporturilor practice dintre cunoaștere, credință și putere. Întreaga meditație esențială a Occidentului asupra vizibilului își poate afla încă la Platon sursa unor neașteptate preformări. Platon este, în acest orizont, mai mult decât un precursor de complezență. În spațiul Occidentului elenizat, mitologiile (ca repere acționale) reprezintă resortul civilizației citadine (ale civilizației burg-ului, literal a civilizației burgheze). Preocuparea constantă a exponenților puterii politice (din toate timpurile) pentru miturile mai noi ori mai vechi are o explicație simplă
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
la cererile societății de asumare și condamnare a trecutului totalitar. Am considerat necesară constituirea Comisiei tocmai pentru a fundamenta intelectual și moral actul de condamnare. Nu am dorit o simplă repudiere formală a trecutului comunist, la nivelul unor declarații de complezență. O asemenea condamnare ar fi fost neconvingătoare. Am cerut Comisiei o analiză riguroasă a componentelor sistemului totalitar, a principalelor instituții care au făcut posibilă această tragedie, precum și a personalităților implicate decisiv în sistem. Avem nevoie de o analiză aprofundată a
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
istoriei, pluralismul memoriei explodează"22. În ciuda sentințelor care opun istoria și memoria 23, critica istoriografică a reacționat la noua provocare oferind observații atente asupra unor posibile deficiențe: abordările evazioniste, terapeutice sau vindicative 24, monologurile insuficient documentate sau reașezările oportuniste, de complezență, în umbra unei idei generoase dar imprecise 25. Unii au identificat sub titulatura memoriei o nouă industrie de succes sau, altfel spus, reambalarea celei mai vandabile oferte a istoricilor 26: ea ne-a invadat viața prin intermediul muzeelor, filmelor, reclamelor, discursurilor
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
să se extindă în dauna vecinilor ei. împăratul nu cere nimic de la nimeni, dar trebuie să dorească, pe temeiul unei bune credințe reciproce, ca nici alții să nu se bizuiască, tot făcând încălcări, pe ceea ce nu se poate numi decât complezența europeană”. Cu toate acestea, o anumită dinamică se pusese în mișcare, poate și datorită rapoartelor consulului englez, care își va da roadele mai târziu. Unele ziare engleze pledau pentru constituirea unui stat românesc independent, sub dinastie străină, ca soluție pentru
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
la fel de complexe, dar mai puțin vizibile, iar pentru o bună parte din acestea, istoria încă se mai scrie. Este sigur însă că, într-o mare măsură, numeroși socialiști au dus o politică de expectativă, dacă nu de colaborare și de complezență față de Statul francez și chiar de ocupantul nazist. Toți vor plăti scump, o dată cu Eliberarea. Dacă ar fi, într-adevăr, inutil să minimalizăm criza trăită în acești tragici ani de socialismul francez, ar fi, de asemenea, greșit dacă am vedea în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
restructurează pe om din cele meschine. Am primit a II-a scrisoare a Dvoastră ce vă caracterizează perfect de bine, un valoros cărturar între fiii orașului Suceava. Vă rog să nu-mi luați această manifestare sufletească ca un act de complezență, ci bazat pe constatare atentă. Da: activitatea mea folclorică este mult mai vastă decât cele însemnate de dânsul. Mă bucur că amintiți de Leca Morariu și Ion Vicoveanu cu care am avut strânse legături. Pe Leca Morariu l-am vizitat
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
3) Alte douăzeci de mecanisme de apărare sunt mai degrabă specifice listei lui Valenstein. În rândul acestora, distingem un prim grup reunind treisprezece mecanisme desemnate prin substantive, și un al doilea grup, alcătuit din șapte mecanisme desemnate prin verbe: Blocajul Complezența (sau complianța) Conduita contrafobică Controlul Controlul prin gândire Depersonalizarea Desexualizarea A face pe bufonul, a lua în derâdere A mânca și a bea A recurge la gândirea magică A te crampona de obiect • În articolul consacrat mecanismelor de apărare din
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pulsiunii, ceea ce presupune imposibilitatea lor de a se manifesta. 4) Compensația (P.): încercare inconștientă de a găsi substitute pentru pierderile sau inadecvările reale sau imaginare. Punerea în mișcare a acestui mecanism implică o exagerare a aspectelor pozitive ale persoanei. 5) Complezența (sau complianța) (V.): utilizarea supunerii pasive în vederea evitării conflictelor și a factorilor de stres. 6) Condensarea (B.): mecanism legat de procesul primar. Caracteristică gândirii inconștiente, condensarea se regăsește în vise, acte ratate, jocuri de cuvinte sau alte formațiuni ale inconștientului
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Controlul (V.): încercarea de a gestiona și/sau dirija în mod exagerat evenimentele și obiectele mediului înconjurător pentru a reduce anxietatea și a rezolva conflictele interne. Acest control se poate exercita prin diverse strategii precum intervenția prin sugestii, sabotajul, seducția, complezența excesivă etc. 9) Controlul prin gândire (V.): utilizarea într-o manieră constrângătoare a procesului de gândire drept apărare împotriva anxietății crescânde. Acest mecanism se caracterizează printr-o nevoie de a cunoaște toate detaliile într-un mod pe cât posibil complet. Conținutul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fiecare mușchi în parte cu ajutorul curentului electric și analiza astfel felul cum acționau în cazul unor emoții. Unul dintre rezultatele cele mai frapante la care a ajuns, subliniat de Ekman, este diferența dintre un surâs adevărat și unul fals (de complezență): Emoția bucuriei sincere se exprimă facial prin contracția combinată a marelui zigomatic și al orbicularului inferior; primul ascultă de voință, iar al doilea (mușchiul bunăvoinței, al prieteniei și al impresiilor agreabile) este activat doar de stările plăcute ale sufletului; în
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
s-a constituit un comitet de Front Unic Muncitoresc cu tineretul socialist compus din: Tineretul Progresist - tov. Bălteanu Vasile și tov. Schulimsohn Rubin; Tineretul Socialist - tov. Mocanu Gheorghe și Manea Constantin”. Cu o oarecare amărăciune, Bălteanu denunță această „logodnă” de complezență adăugând următoarele: „...dela formarea Frontului Unic Muncitoresc nu s-a ținut nici o ședință. Cu celelalte organizații colaborăm în cadrul federației”. „Federația” era ultima făcătură bolșevică de dinaintea alegerilor generale din ’46 iar numele complet era Federația Națională a Tineretului Democrat din România
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
două cîmpuri de gravitate, cum ne-o indică Bougnoux: într-unul, auditoriul transformă în satelit emițătorul; în celălalt, mesajul solar își transformă în satelit cititorii. Adică oralitatea ascunde, tehnic vorbind, o fatalitate tribală și demagogică, o pantă către facilitate și complezență, o politizare a adevărului și a corectitudinii, a cărei ilustrare o putem afla, plăcută sau dezgustătoare, după bunul plac, în emisiile far ale micului ecran, gen L'Heure de Vérité sau Meet the Press. Vedem acolo persoane publice, super-sofiste, alergînd
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dată anul acesta-n aprilie, m-a surprins faptul că eram foarte cunoscut și stimat de studenți, de literați în general. Gellu, vom învinge orice prejudecată numai cu o condiție: considerînd că vinovați sîntem noi înșine. În redacții sînt oricum complezențe. Mai cred că faptele ÎNALTE se înfăptuiesc cu bun-simț. Asta neînsemnînd că nu trebuie înjurați cei care trebuie înjurați. Și înjurătura e o eliberare, chiar dacă nu tocmai de emoție ca poezia (conform Eliot). M-a bucurat poemul tău de pe prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
facultate. Aștept foaia literară scoasă de voi! M-au bucurat poemele tale din FLACĂRA, chiar dacă nu mi s-au părut la fel de adînci ca cele din CRONICA. Pot să și greșesc! Sincere condoleanțe lui Val! Numai că întotdeauna condoleanțele sînt niște complezențe care nu ne salvează de la amărăciune. Ai fost în tabăra aceea?! Și cum a fost?! Și cine a fost?! Clubul de poezie va debuta pe 26 sept., credem; vor veni cei de la STEAUA (e vorba de revistă...). A apărut cartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
serioase de acum, să fiu și eu mai adunat! Vestea morții tatălui tău, deși comunicată așa simplu, este o veste nedorită, tristă! Îmi pare foarte rău pentru tine! Nu pot spune mai mult, n-are rost să-ți vorbesc de complezență! O durere este oricum o durere! Îți doresc numai bine! Cu toate gîndurile bune, Aurel Dumitrașcu 1982 Borca, 8 febr. '82 Bună, dragule! Bolnav! Pur și simplu am trăit cîteva zile și nopți îngrozitoare! Am crezut că mă duc dracului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Aurel Dumitrașcu Borca, 19 iunie 1983 Bună, dragul meu! Epistola ta din 25 mai e tare plină de amărăciune și-mi pare foarte rău că n-o duci bine, că ești hărțuit de atîtea insațietăți. Sigur, "compătimirea" e întotdeauna o complezență, nici măcar un semn de politețe, și aceasta în special cînd... scrii. De fapt, nu știu dacă gîndurile mele bune te liniștesc vreun pic. Eu unul, izolat cum trăiesc, aș înnebuni fără scrisorile prietenilor. Chiar ipocrite să fie, simpla lor sosire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
încep. Ți-am spus, cred, și la Suceava că le caut: "Un veac de singurătate" și Lautrémont. Sînt fericit! Te-am căutat prin revistele din anii trecuți. Mi-a plăcut tot ce-am găsit de tine! Nu o spun de complezență. În poezie nu știu să fiu amabil. Pentru că o cultură nu se face din amabilități. Și nici prieteniile mari. Dacă mă primești în parohia sufletului tău, scrie-mi! Vreau să citesc și revistele stud. ale Iași-ului. Literare, desigur! Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
sînt mai puțin mut. De aceea-ți scriu. "Mes chutes" se prelungesc deseori. Atunci nu pot să le scriu oamenilor la care țin. Și nici poezia nu a fost "un baume", în ultimul timp. O, nu, nu am trăit de complezență, dar m-am simțit prea atacat de crini, prea mîzgălit cu un har invers. Vreau să spun că am scris multe petice de poezie, dar nu poezii întregi. Și m-am înjurat cu nopțile. Pe cuvînt, ca la ușa cortului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
crede că e bine să mă duc în Cluj așa! Crede și altele. Și ține la mine! Este stupid tot ce mi se-ntîmplă! Repet, nici nu știu ce să mai fac, unde s-o mai apuc!?! Prea-s călcat în picioare de complezențe, de gafele altora! Cred că dacă n-aș avea poezia mi-aș ieși din minți. Și cred că din prea mult bun-simț nu știu să mă bat oricum, cu oricine! Cedez, pentru că LINIȘTEA mi se pare mai importantă. Voi citi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
oamenilor care mai au curaj și nu preferă monotonia stearpă a frumuseților de o zi-două. D-l Daniel D. (Dimitriu n. red.) nici nu trebuie să facă ceva pentru mine! E suficient că are gînduri bune pentru noi! Celelalte sînt complezențe pe care le rezolvăm și singuri. Îmi plac cei care au încredere în noi. Pentru că eu cred tare mult în personalitatea poeților apăruți în jurul anului '80. Talentați sînt destui, au existat întotdeauna, dar eu "merg" pe "condiția" celor cu personalitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
vor liniști cît de cît sufletul dragului nostru domn Liviu! Sincer îmi pare rău! Mi-l amintesc vorbind cu ea la telefon! Într-adevăr însemna foarte mult pentru dumnealui! Mă doare mîhnirea lui și știu că n-o spun de complezență. Sînt oameni rari la care ținem chiar dacă îi vedem după multe luni! Domnul Liviu e unul din oamenii foarte dragi pe care i-am întîlnit. Unde mai pui că m-a găzduit cu atîta bunăvoință! Revenind, rememorînd, îmi dau seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și viu, așa cum simți pe un amant sau pe un camarad de război. Așa te simt eu pe tine - și în sensul acesta, după cum știi, chiar ciocnirile dintre noi sunt fecunde și ne apropie mai mult decât, pe alții, o complezență uzuală, indiferentă. De data asta, tu mi-ai fost (împreună cu Sănducu Dragomir) cel mai aproape. Mă recunosc în cuvintele tale întocmai cum aș vrea să fiu: mai frumos, poate, decât sunt, ca într-o oglindă care întregește și șterge urmele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]