405 matches
-
înlăturarea lui Ceaușescu și numirea unui reformist pro-moscovit. Liderul avut în vizor de Măgureanu în 1971 este Ion Iliescu, tocmai fiindcă acesta era pro-moscovit, dar și fiindcă era marginalizat în ierarhia apparatciki-lor (chiar dacă un marginalizat moderat, precizează Vălenaș). În 1980, complotiștii decid și racolarea unor generali - din MApN, dar și din Securitate - pentru o posibilă răsturnare în forță a lui Ceaușescu, unii în calitate de complotiști activi, alții, pasivi. La jumătatea anilor ’80 s-ar fi prefigurat o acțiune în forță (cu arme
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
pro-moscovit, dar și fiindcă era marginalizat în ierarhia apparatciki-lor (chiar dacă un marginalizat moderat, precizează Vălenaș). În 1980, complotiștii decid și racolarea unor generali - din MApN, dar și din Securitate - pentru o posibilă răsturnare în forță a lui Ceaușescu, unii în calitate de complotiști activi, alții, pasivi. La jumătatea anilor ’80 s-ar fi prefigurat o acțiune în forță (cu arme sofisticate), catalizată de prezența generalilor în complot, însă Ion Iliescu respinge planul, considerându-l periculos. Atunci când căpitanul de rangul I Nicolae Radu propune
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
I Nicolae Radu propune planul de torpilare a iahtului prezidențial de la Snagov, cu dictatorul la bord, Ion Iliescu respinge din nou atentatul, considerându-l aventurist și riscant. Din cauza ezitărilor sale, Iliescu va fi în cele din urmă marginalizat de către generalii complotiști. În 1987 este arestat Nicolae Radu, care se implicase într-un nou complot, iar câțiva generali (bănuiți de Ceaușescu a fi implicați în virtualul puci) sunt marginalizați. Din grupul operativ de odinioară rămân activi doar Ion Iliescu și Virgil Măgureanu
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Liviu Vălenaș insistă pe ideea că au existat două ramuri ale conspirației: una militară și alta securistă, care s-au intersectat când și când, dar în general s-au desfășurat în paralel. O dată cu venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov, complotiștii români pro-moscoviți au primit acordul de a acționa (pentru aceasta ar pleda numărul mare de agenți sovietici și maghiari prezenți la Timișoara în ajunul și în timpul revoltei), dar posibilitatea complotului ar fi fost agreată și de SUA (care sprijinise disidența
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
exact, grupul condus de Virgil Măgureanu). Vălenaș acreditează ideea că Securitatea a fost cel mai puțin implicată în represiunea din decembrie 1989, unde rolul esențial l-ar fi avut Armata, considerând că Securitatea trecuse (in corpore, subliniază ziaristul) de partea complotiștilor în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989. Complotul intern și cel extern (internațional, cel puțin la Timișoara, rolul major avându-l URSS) s-au sprijinit reciproc. Concluzia lui Liviu Vălenaș este amplă și desfășurată pe puncte, motiv pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
noaptea de 21 decembrie nu ar fi fost produse de Securitate, ci de Armată, care încă mai asculta de ordinele lui Ceaușescu. În cazul sinuciderii generalului Vasile Milea, Victor Loupan propune ipoteza potrivit căreia Milea ar fi fost împușcat de către complotiști, apoi în numele său ar fi fost dat ordinul ca armata să se retragă în cazărmi; și, nu în ultimul rând, că Milea a fost lăsat să moară (deși ar fi putut fi salvat) pentru a fi transformat în victimă și
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
România, încât cifra indicată a victimelor (689) este condescendentă și falsă. El minimalizează evenimentele din decembrie 1989, considerând că Securitatea a stimulat și tolerat revolta de la Timișoara, argumentele aduse fiind următoarele: 1. deși Securitatea era informată despre existența unor posibili complotiști împotriva lui Ceaușescu, în perioada revoltei și insurecției de la Timișoara aceștia nu au fost arestați (la București), capitala și țara fiind lăsate în mod intenționat într-o stare de inflamare accentuată; 2. tot Securitatea a fost aceea care a permis
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de stat. Cernăianu nu creditează faptul că Nicolae Ceaușescu ar fi fost executat la zid, ci consideră probabilă ipoteza ca dictatorul să fi fost împușcat în stil NKVD-KGB, cu un glonte în ceafă. Cel care i-a sprijinit major pe complotiști a fost generalul Iulian Vlad, șeful Securității; mai târziu, acesta a fost arestat (la acuzațiile lui Silviu Brucan) și victimizat, însă transformarea lui Iulian Vlad în țap ispășitor avea să salveze imaginea Securității (p. 29), distrusă, în decembrie 1989, doar
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
drept „vechi stalinist”); 2. Ion Iliescu („bonz al PCR, repudiat de Ceaușescu și comunist reformist”, pionul central al complotului); 3. Ștefan Gușe; 4. Nicolae Militaru („omul Moscovei la București”); 5. Victor Athanasie Stănculescu; 6. Petre Roman („membru al aristocrației roșii”, „complotist împreună cu Iliescu”, jucând rolul tânărului revoluționar); 7. Virgil Măgureanu („membru al Securității din 1972”, apparatcik pro-moscovit, apropiat al lui Ion Iliescu, viitorul șef al Serviciului Român de Informații); 8. Iulian Vlad (șeful Securității care, deși implicat în complot, va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Serviciului Român de Informații); 8. Iulian Vlad (șeful Securității care, deși implicat în complot, va fi judecat în 1990); 9. Lászlo Tökes („pastor reformat folosit de Securitate pentru a pune în mișcare insurecția populară”) - aceștia ar fi cei mai importanți complotiști, lor adăugându-li-se alte personaje considerate a fi secundare (Gelu Voican-Voiculescu și alții). Antonia Rados urmărește traiectoria complotiștilor nu doar pentru anul 1989, ci de la presupusa origine a conspirației. Un loc special îl ocupă traiectoria lui Ion Iliescu: la
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
9. Lászlo Tökes („pastor reformat folosit de Securitate pentru a pune în mișcare insurecția populară”) - aceștia ar fi cei mai importanți complotiști, lor adăugându-li-se alte personaje considerate a fi secundare (Gelu Voican-Voiculescu și alții). Antonia Rados urmărește traiectoria complotiștilor nu doar pentru anul 1989, ci de la presupusa origine a conspirației. Un loc special îl ocupă traiectoria lui Ion Iliescu: la început favorit al lui Ceaușescu, căzut parțial în dizgrație în 1979, apoi scos din toate funcțiile de apparatcik în
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Central, diferite grupuri propun soluții pentru succesiunea lui Ceaușescu, improvizându-se mai multe guverne susținute de apparatciki (Constantin Dăscălescu, Ilie Verdeț) sau de revoluționari; mulțimea începe să-și radicalizeze atitudinea, clamând anticomunismul și renunțând la anticeaușism, ceea ce-i îngrijorează pe complotiști - drept urmare, grupul Iliescu se infiltrează ca reprezentant al noii Puteri, anunțând hotărârea din balconul Comitetului Central (grupul Iliescu nu este nici aplaudat, nici respins, dar, lucru esențial, este filmat, iar discursul membrilor noului organism politic este transmis în direct - spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
arestat. În condițiile date, mai lipsea doar procesul cuplului Ceaușescu: lichidarea acestora este hotărâtă de capii Armatei și Securității, care îl trădaseră pe dictator, făcând parte din complot. Procesul este unul de tip marionetă, el fiind asistat de reprezentanți ai complotiștilor (Virgil Măgureanu, Victor Athanasie Stănculescu, Gelu Voican-Voiculescu). Antonia Rados insistă asupra faptului că, la proces, Ceaușescu îl întrerupe pe procuror, considerându-se a fi victima unei lovituri de stat și acuzându-i pe judecătorii săi că sunt conspiraționiști. După proces
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
imixtiuni. În Iisus s-a născut la Timișoara, Iordache construiește un discurs paralel pentru cele două mișcări, de la Timișoara și București: la Timișoara s-au aflat „actorii”, la București - „regizorii”. Seria antonimelor este însă mult mai amplă: uzurpați/uzurpatori, inocenți/complotiști, sinceri/ ipocriți, victime/călăi, profitați/profitori, naivi/cinici, credincioși/farisei. Revolta de la Timișoara (16-20 decembrie) și cea de la București (21-22 decembrie, până la prânz) au constituit o stihie (precum inundațiile din 1970 sau cutremurul din 1977, precizează metaforic, dar nu prea
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
teoria conspirației risca să sufoce revoluția reală, care avusese totuși loc: „Acțiunea complotistă a grupului care a preluat puterea în decembrie 1989 a avut darul de a eclipsa în imaginar însuși fenomenul profund al revoluției. Ce au făcut până la urmă complotiștii se va afla mai mult sau mai puțin, și cu siguranță în versiuni contradictorii, dar indiferent de scenariile sau de reușita lor, faptul masiv, fundamental, rămâne acela al unei revoluții, al unei răsturnări de sistem pe care numai o avalanșă
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
organizeze puciul în primăvara anului 1990, dar revolta populară le-a luat-o înainte, așa încât au fost nevoiți să se adapteze din mers; având deja o structură, ei au reușit să preia puterea și să se instaleze confortabil la conducere. Complotiștii au profitat, afirmă Rateș, de „inacțiunile” Armatei și Securității, care, la rândul lor, de la un moment dat nu i-au mai fost fidele lui Ceaușescu și au optat pentru susținerea revoltei populare. Pe măsura desfășurării evenimentelor din 16-22 decembrie 1989
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
un rival și un posibil Jaruzelski român, care, o dată eliminat, a lăsat Armata „decapitată” și la dispoziția altor lideri (p. 48). Conjurații aveau legături atât în Armată, cât și în Securitate, la nivel de conducere. Or, în urma dispariției generalului Milea, complotiștii au convins cele două instituții să treacă de partea revoluției, chiar dacă au mai existat rebeli izolați, din diverse grupări ale Armatei și Securității, care au produs victime. Perva și Roman se întreabă, însă, dacă Armata a jucat într-adevăr un
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
anului 1865, când anunța clar disponibilitatea sa de a părăsi tronul. Cu toate acestea, riscurile unei lovituri de stat și aducerea unui prinț străin în fruntea statului român erau numeroase și de diferite feluri. Acesta era și motivul pentru care complotiștii își făcuseră din vreme diferite calcule și își luaseră felurite măsuri de precauție: înțelegeau foarte bine că pericolul putea să apară de oriunde, atât pentru ei cât și pentru țară. În aceste condiții, ne explică autorul cărții, varianta cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
din care făceau parte Anastasie Panu, George Mârzescu, Lascăr Catargiu, Gr. Sturdza la care se vor alătura Grigore Brâncoveanu, I.C. Brătianu, C. Brăiloiu, D. Ghica, C.A. Rosetti și Gr. Știrbei 451, lideri politici din toate regiunile țării exprima preocuparea complotiștilor de a arăta că există o preocupare foarte serioasă că mișcarea împotriva domnitorului să nu poată fi prezentată ca fiind una antiunionistă, în condițiile în care ea se dorea una națională. Dacă până la îndepărtarea lui Cuza reproșurile "regionaliste" sunt ținute
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
Înscenări de tip „xe "Slansky"Slansky”. Chiar dacă nu se spune aceasta ad litteram, intențiile sunt transparente. În rezoluția ședinței, se decide: „Într-o ședință viitoare să se analizeze Învățămintele ce decurg pentru partidul nostru din procesul de la Praga al centrului complotist antistatal al lui xe "Slansky"Slansky și din acțiunea criminală a medicilor asasini, recent descoperiți În xe "U.R.S.S."U.R.S.S.”1. Existența unor asemenea planuri este confirmată și de alte surse. În aceastăperioadă, Securitatea Întocmea dosare pentru o serie
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Italia. Plecasem din Rostock noaptea și chiar în seara următoare eram înapoi. În ziua care a urmat, Petrașcu m-a trimis pe mine să anunț poliția din Rostock. Poliția a trimis o mașină și i-a ridicat pe cei 7-8 complotiști. Evident, între legionarii din lagăr s-a iscat o foarte mare neliniște și o proastă stare sufletească. Câteva zile mai târziu, Petrașcu și Nistor Chioreanu au fost chemați la Poliția de Siguranță nazistă, la locotenentul Fass. Acesta ne-a spus
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a și prins o parte**. Se pare că este vorba de mișcarea lui Ioniță Popovici, mai puțin cunoscută, poate și datorită faptului că în jurul acestui caz autoritățile de atunci nu au făcut prea multă zarvă, având în vedere că judecarea complotiștilor s-a făcut în secret și în mare grabă. Istoricul Gheorghe Platon a analizat pe larg această mișcare, pornind de la dosarul procesului celor implicați în complot, care cuprindea acte de acuzare și interogatorii. Ioniță Popovici s-a născut la 8
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
la Craiova), Iordache Dumitriu (născut la Iași), Alexandru Popovici (născut la Sinești-Iași). Ion Casian (născuta la Costești), Gheorghe Cazacioc (moldovean) și Costache Dimitriu (din Iași)04. Toți cei enumerați au fost voluntari în armata rusă. Se observă faptul că majoritatea complotiștilor nu erau moldoveni. Se cunoșteau de mai multă vreme, Ioniță Popovici însuși stabilind unele legături în anii în care a stat la sud de Dunăre. Cei care i-au denunțat pe complotiști și-au dat în prealabil adeziunea la complot
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
în armata rusă. Se observă faptul că majoritatea complotiștilor nu erau moldoveni. Se cunoșteau de mai multă vreme, Ioniță Popovici însuși stabilind unele legături în anii în care a stat la sud de Dunăre. Cei care i-au denunțat pe complotiști și-au dat în prealabil adeziunea la complot. Aceștia au fost Stoian Sârbul, zis Ciobanul (sârb de origine), Gheorghe Cazacali sau Alicazac (de proveniență incertă) și Căpitanul Cernea Sîn Toader (supus grec)05. Este exclusă ipoteza potrivit căreia înțelegerea dintre
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
și-au dat în prealabil adeziunea la complot. Aceștia au fost Stoian Sârbul, zis Ciobanul (sârb de origine), Gheorghe Cazacali sau Alicazac (de proveniență incertă) și Căpitanul Cernea Sîn Toader (supus grec)05. Este exclusă ipoteza potrivit căreia înțelegerea dintre complotiști a avut drept scop organizarea unei bande de tâlhari. Planul lor era mult mai complex și, probabil, aceștia ar fi putut avea intenția de a- extinde și la sud de Dunăre, dată fiind existența unor legături cu teritoriile de aici
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]