10,974 matches
-
sine-însuși. Pe lângă ideile morfogenetice, legile abstracte, matematice, aluziile la un folclor "planetar", muzica lui Stroe este guvernată de o debordantă imaginație timbrală. Pentru a putea surprinde acest profil, este evident că Sorin Petrescu a studiat cu pasiune întreaga creație a compozitorului, mecanismele stilistice pe care le-a putut aplica în adaptările realizate. Doar în acest fel, el demonstrează cum transcripția depășește prejudecăți puriste ale muzicii noi și reflectă un spirit al timpului, spre beneficiul interpretării creației actuale.
Profiluri dintr-un festival by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12290_a_13615]
-
putut acoperi strălucirea din Allegro moderato și vivacitatea Rondo-ului final, nici suplețea părții a doua (Andante con moto). Iorgos Konstantinou a urmat Conservatorul la Budapesta și face acum un doctorat în interpretare la Conservatorul din București, cu profesorul și compozitorul Nicolae Brânduș. Are flacăra și fantezia unui viitor mare solist și se vede că a studiat cu luciditate toate meandrele fluviului beethovenian. N-am asistat la un "spectacol de vară", ci la strălucita desfășurare a unui adevărat pianist. Pe de
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
de Jan Sibelius, de asemenea, prima Suită în do major de George Enescu. în al doilea caz, ne-am fi dorit, am fi urmărit cu sporit interes un program mai puțin static, care să fi inclus și lucrări din creația compozitorilor bulgari. Ne-au fost oferite creații ale compozitorilor romantici de secol XIX, precum și o lucrare de un agreabil pitoresc ce vine din țara de adopție a dirijorului, anume Suita compozitorului american Aaron Copland, Appalachian Spring. Trebuie menționat, ambele concerte au
În sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12410_a_13735]
-
do major de George Enescu. în al doilea caz, ne-am fi dorit, am fi urmărit cu sporit interes un program mai puțin static, care să fi inclus și lucrări din creația compozitorilor bulgari. Ne-au fost oferite creații ale compozitorilor romantici de secol XIX, precum și o lucrare de un agreabil pitoresc ce vine din țara de adopție a dirijorului, anume Suita compozitorului american Aaron Copland, Appalachian Spring. Trebuie menționat, ambele concerte au fost prezentate la nivelul unui profesionalism cu totul
În sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12410_a_13735]
-
puțin static, care să fi inclus și lucrări din creația compozitorilor bulgari. Ne-au fost oferite creații ale compozitorilor romantici de secol XIX, precum și o lucrare de un agreabil pitoresc ce vine din țara de adopție a dirijorului, anume Suita compozitorului american Aaron Copland, Appalachian Spring. Trebuie menționat, ambele concerte au fost prezentate la nivelul unui profesionalism cu totul remarcabil, cu o implicare temeinică a membrilor celor două formații, aspecte ce susțin funcționalitatea și personalitatea distinctă a celor două colective simfonice
În sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12410_a_13735]
-
și bicentenarul George Sand, de altfel, devenit sursă de turism cultural ce a adus în Berry zeci de mii te turiști, pe tot parcursul acestui an, pe la diversele castele și conace unde poposise infatigabila prozatoare și amantă absolută de poeți, compozitori și pictori. Mai trebuie spus că viața literară în Franța pune pe același plan traducerile cu operele autohtone, un fel de a zice că prin aceeași fereastră se privește spre întreaga lume, așa încît apariția tardivă a ,jurnalui" lui Leopardi
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
facem însă cu muzicile contemporane care sunt interpretate de multe ori relativ, superficial sau de-a dreptul neglijent? Dacă muzica lui Beethoven, bunăoară, ar fi restituită în această manieră, cu siguranță că Titanul din Bonn nu ar mai fi deloc compozitorul pe care-l știm și prețuim. De cealaltă parte, interpretarea unei lucrări contemporane cunoaște un singur stăpîn: partitura. Ce se întîmplă însă atunci cînd trebuie să te solidarizezi cu (in)fidelitatea unei atare partituri? Are au ba interpretul obligația să
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
fie ele de concepție sau de scriitură)? Trebuie oare ameliorat prin actul interpretativ ori abordat așa cum este el gîndit și notat, cu insuficiențele și precaritățile lui? A fi sau a nu fi (in)fidel partiturii? Iată o întrebare la care compozitorii ar putea răspunde că prin interpretare este permisă, chiar necesară ocultarea unor stîngăcii ale partiturii, în timp ce interpreții, revoltîndu-se, ar fi în măsură să opteze pentru lealitatea demersului restitutiv, argumentînd cu indecența unor derogări de la litera și spiritul muzicii. Derogări conștiente
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
pe care pe atunci nu le puteai vedea decît în fotografii: fie pentru că trăiseră în alte timpuri, fie pentru că în programul TV nu era loc pentru ei din pricina altora. Așa au apărut, în tempera pe PAL, portrete ale unor scriitori, compozitori, pictori, avînd ca autori elevi care, înainte de a-și începe opera proprie, trebuiau să cunoască măcar o parte din opera celor care le serveau, in absentia, drept model. Apoi, cu fotografia în față, le făceau portretul. Acum, după aproape 20
Cartea alb-negru a amintirilor colorate by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/11427_a_12752]
-
ordinea în care le apar textele în volum: Ioan Es. Pop, Ana Blandiana, Tudor Octavian, Liviu Antonesei) și aceste mici bucăți de proză separă, cît se poate de discret, scriitorii români de cei străini, scriitorii străini de pictori, pictorii de compozitori, compozitorii de interpreți, și, mai ales, trecutul de prezent. Amintirile sînt însă, cum era și firesc, mai ales ale cerchiștilor. Două tipuri de amintiri, care se regăsesc în două titluri: Despre norocul de a te fi născut la Petrila și
Cartea alb-negru a amintirilor colorate by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/11427_a_12752]
-
în care le apar textele în volum: Ioan Es. Pop, Ana Blandiana, Tudor Octavian, Liviu Antonesei) și aceste mici bucăți de proză separă, cît se poate de discret, scriitorii români de cei străini, scriitorii străini de pictori, pictorii de compozitori, compozitorii de interpreți, și, mai ales, trecutul de prezent. Amintirile sînt însă, cum era și firesc, mai ales ale cerchiștilor. Două tipuri de amintiri, care se regăsesc în două titluri: Despre norocul de a te fi născut la Petrila și Despre
Cartea alb-negru a amintirilor colorate by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/11427_a_12752]
-
dovadă: Klaus Mann s-a sinucis, poate, pentru că a avut convingerea că nu va reuși nicicând să creeze un Hans Castorp sau un Gustav Aschenbach. David Mc Neil, însă, nu are, cel puțin așa apare, astfel de complexe: este romancier, compozitor, textier, interpret. Scriitorul regăsește imediat privirea ingenuă a puerului. Micul David (născut la New York, unde i se refugiase familia în timpul celui de-al doilea război mondial) are impresia, care se dovedește ulterior greșită că, de fapt, copilăria se petrece numai
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
dar cu prezență de spirit și vioiciune intacte îi scrie lui Julian Barnes după ce a început să îi citească scrierile. Dincolo de miza autoreferențială, te cucerește umorul și ironia unui personaj feminin fermecător. Liniștea revine la persoana I, naratorul este un compozitor la vîrsta senectuții, care meditează asupra vieții și artei sale, în preajma morții, căreia îi așteaptă semnele și le descifrează. Scrisă impecabil, în cheie muzicală, Liniștea are totodată un substrat simbolic, vizibil prin cîteva elemente presărate pe parcurs: gîștele sălbatice, lămîiul
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
a diversității de idei și atitudini. Dincolo de alcătuirea oarecum miscelanee, redevabilă în mare măsură stepei ce acoperă teritoriile muzicologiei noastre fenomenologice și esteticii muzicale românești, studiile și articolele despre accepțiunile muzicii noi, experimentul sonor, unele principii stilistice enesciene preluate de compozitori români contemporani, anumite citate mozartiene din opusuri românești, tăcerea în muzică, o istorie (impregnată deopotrivă de acribie informațională și virtuozitate stilistică) a SIMC, modernitatea muzicii românești, precum și micro-portretele componistice (Wilhelm G. Berger, Ulpiu Vlad, Nicolae Coman, György Kurtag, Stefan Niculescu
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
Caulfield și Zmeul. Irina Mavrodin: Julien Sorel, Marcel, Swann. Proust: Hamlet. Dan C. Mihăilescu: Alioșa Karamazov, Martin Eden, Sherlock Holmes. 16.Eroinele mele preferate din literatură. Mircea Vasilescu: Zița lui Caragiale - pentru că se întrevăd în ea germenii modernizării României. 17.Compozitorii mei preferați. Vintilă Mihăilescu: Bach și Cohen. Ioana Pârvulescu: Barocii (oricând), Mozart (oricum), romanticii (uneori). Andrei Pleșu: Mozart, Rossini și Ionel Fernic. 18.Pictorii mei preferați. Alex. Leo Șerban: Velásquez, Picasso, Miró, Klee, Bacon, Warhol, Twombly, Hockney. 19.Eroii mei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11511_a_12836]
-
anume fel timpul judecă și totodată plătește. O singură sentință și o singură scadență îi sunt recuzate: pe de o parte s-a dus muzica de ieri cu toate ale ei, iar pe de altă parte timpul decontează întotdeauna erorile. Compozitorii, ca și discipolii lor, pot fi crepusculari; muzica însă, oricît de fugitivă, tot îți lasă urmele trecerii sale. Fie că le numim sintaxe sonore ori categorii sintactice, fie fenomene sonore fundamentale sau structuri temporale, monodia, polifonia, omofonia și eterofonia se
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
intelectuale care în anii 30 a părăsit Germania din cauza lui Hitler, risipindu-se în lume. Le-am făcut portretele, am stat de vorbă cu ei. Deși erau somități în materie de filozofie, științe naturale, laureați ai premiului Nobel, regizori, dirijori, compozitori, cu toții, în pofida gloriei,erau atît de modești! Egoul lor era moderat, erau înțelepți, erudiți, plini de umor, plini de viață, m-am putut întreține cu ei absolut normal. Dar ceea ce vreau să subliniez este că ei nu aveau acel ego
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
timp însă nefiind întemeiate noi perspective arhitectonice capabile să susțină galeriile și abatajele ivite din succesivele și obsedantele excavări ale materiei muzicale. Muzica spectrală (sau acustică), a armonicelor naturale - prin relevarea și revelarea intimității sunetului, a microcosmosului acestuia, în fața căreia compozitorul nu poate decît să observe și, eventual, în cazurile cele mai fericite, să discearnă - se situează în zodia naturismului, opus umanismului, ce își pune pecetea pe orînduirile tonale, seriale și modal-artificiale. Lumea armonicelor, livrată fie în dispoziții imprevizibile, fie după
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
și debordare a mijloacelor de reproducere mecanică ori de generare a unor sonorități inedite, a provocat eșuarea și dizolvarea muzicii concrete în muzica electronică sau, mai nou, în cea asistată de calculator. Or, muzica electronică, dincolo de generozitatea cu care livrează compozitorilor un arsenal uriaș de aplicații frecvențiale, ritmice, dinamice ori coloristice, nu izbutește încă să furnizeze și formele aferente, mulțumindu-se să utilizeze și să transfere alcătuiri formale aflate în proprietatea muzicii tonale a veacurilor 18-19. Substituirea dominantei beletristice, narative, ce
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
proptită de un concept autonom și, prin urmare, de a acoperi și de a umple acest concept cu substanță sonoră și nu voința de a ancora alcătuiri formale heterotrofe, aflate în simbioză atît cu substanța, cît și cu respectivul concept. Compozitorul legiferează conceptualismul sonor atunci cînd ideea unui opus sechestrează realitatea propriu-zisă, mijloacele de exprimare confiscînd însuși mesajul artistic. Fenomenul muzical conceptual vizează astfel fixarea creatorului în concepția, în ideea operei, fiind efectul propunerilor estetice ale unei civilizații care, vorba lui
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
fie tot mai mult obsedată de sensul în sine". Compoziția conceptuală și-a imaginat, timid, e-adevărat, o serie de proiecții formale corespunzătoare tipului ideatic tranșant, abstract al acestei muzici ce slujește cu umilință ideea. Conceptualismul grafic, bunăoară, în care compozitorul își afirmă ideea prin intermediul unui graf, a avut tentația unor forme libere, aleatoare, care să exprime ambiguitatea și nebulozitatea conținutului sonor. De aici și pînă la musique ŕ voir nu mai era decît un singur pas, îndrăznit, de altfel, de
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
muzicale din specia text-composition-ului fiind absolut indiferente la presiunile oricărui fel de structuri formale induse, așa cum se întîmplă, de exemplu, în unele creații semnate de Hans Helms ori Karlheinz Stockhausen în anii ^60 al secolului 20. Conceptualismul formal, în care compozitorul își enunță sintagma sonoră printr-o formulă (ecuație) logico-matematică, pariază pe o schemă abstractă (ceea ce înseamnă în fond o adorare mai mult sau mai puțin motivată a formulei), schemă ce poate încorpora și coduri ale unei posibile forme muzicale ca
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
și ceea ce doar se subînțelege, ci a ajuns să fie, în cazurile cele mai inspirate, ceea ce se pune în scenă, un fel de tentativă de ritual ori de joc al cărui reguli sînt convenite amical, dar și superficial, deopotrivă de compozitori și interpreți. Creația muzicală pare că a uitat povața lui Dimitrie Cantemir: "a lucrurilor știință nu din părere, ci chiar din arătare se naște, care după materia ce are, potrivirea formei înțelegerii cearcă". Iar ceea ce ni se pare cel mai
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
apreciabile satisfacții intelectuale, dar lasă un gust amar atunci cînd le asculți. Pulverizarea stilistică din arta muzicală a ultimului veac este consecința caracterului heracleitic al culturii de tip european, o cultură deschisă, extravertită, bazată excesiv pe negare și pe reconstrucție. Compozitorul modern vizează revoluția cu orice preț. Invenția debordează stilul. Construcția devansează mesajul. Rămîne întrebarea dacă este sau nu benefică revoluția în istoria muzicii. Reglează ea metabolismul acesteia? Stravinski, bunăoară, este sceptic: "arta se dovedește, prin esența ei, constructivă. Revoluția implică
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
voia haosului, fără să se vadă de îndată amenințată în operele ei vii, în însăși existența ei". Unde mai pui că relația dintre originalitate și revoluție este, probabil, una cvasiosmotică: poți fi original fără a fi revoluționar (cazul tipic al compozitorului postmodern) și invers, poți fi revoluționar fără a fi original (ipostază frecventă a compozitorului modern), această din urmă situație zăpăcind, nu de puține ori, muzica savantă nemaioferind putința de a se reveni la făgașul normal. Prea a devenit estetizantă, spectaculară
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]