868 matches
-
ceea ce s-a acumulat ca idei sociologice, concluzia acestei poziții se întărește ca opinie valabilă. Ceea ce este, ceea ce trebuie să fie istoria sociologiei reprezintă un subiect de dispută între sociologi. Experimentele de până acum nu au însemnat tot atâtea succese. Comprehensiunea este idealul oricărui istoric al sociologiei; el dorește să realizeze pătrunderea în trecutul sociologiei pe această cale. "Vorbim despre comprehensiune când cunoașterea desprinde o semnificație care, imanentă realului, a fost sau ar putea să fie gândită de cei care au
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
fie istoria sociologiei reprezintă un subiect de dispută între sociologi. Experimentele de până acum nu au însemnat tot atâtea succese. Comprehensiunea este idealul oricărui istoric al sociologiei; el dorește să realizeze pătrunderea în trecutul sociologiei pe această cale. "Vorbim despre comprehensiune când cunoașterea desprinde o semnificație care, imanentă realului, a fost sau ar putea să fie gândită de cei care au trăit-o sau au realizat-o" (R. Aron, Introducere în filozofia istoriei. Eseu despre limitele obiectivității istorice, Editura Humanitas, București
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
și reversibilitatea, cîmpul universal de aplicație, capacitatea de a acționa ca o "tendință generală regularizatoare" în toate limbile. În lingvistica europeană, termenul cunoaște o accepțiune mai ales gramaticală și sincronică (așa cum apare la F. de Saussure), care presupune conștiința și comprehensiunea unui raport ce unește formele între ele, în care se operează după modelul proporțiilor. În lingvistica românească, termenului i se recunoaște o valoare semasiologică, motivată de influența culturală, care favorizează stratificarea semasiologică a limbii prin transmiterea intelectuală de la un popor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu constituie o condiție suficientă de coerență. Fenomenul coerenței (principiu fundamental în funcționarea discursului) este dublu determinat: pe de o parte, de reguli propriu-zis lingvistice de selecție-concatenare de elemente, iar, pe de altă parte, de reguli cognitive de interpretare, de comprehensiune a lumii. Abordarea coerenței dintr-o dublă perspectivă: teoretică (tipuri și reguli de coerență, strategii supletive de coerență etc.) și empirică (impactul tipului discursiv, al nivelului de acceptabilitate, al situației comunicative asupra manifestărilor coerenței, al ponderii și ierarhiei tipologice) este
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1973; The Framework of Language, Michigan Slavic Publications, 1980. Hans Robert JAUSS (1921-1997), filozof german, specialist în teoria literaturii, profesor la Universitatea din Konstanz. Analiza discursului valorifică, printre alte idei, teoria receptării, structurată ca triada hermeneutică interpretare, reconstituire istorică și comprehensiune. Contribuții semnificative: Untersuchungen zur mittel-alterlichen Tierdichtung, Niemeyer, Tübingen, 1959; Genèse de la poésie allégorique française au Moyen-âge de 1180 à 1240, C. Winter, Heidelberg, 1962; Literatur-geschichte als Provokation der Literaturwissenschaft, Uvk Universität Verlag, Konstanz, 1967; Ästhetische Erfahrung und literarische Hermeneutik, Wilhelm
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
să cuprindă o semnificație. Obiectul artei, în argumentația lui uneori prolixă, plastică foarte adesea, este realitatea care există, dar și aceea care ar putea să existe. În ce privește critica, socotește că ea trebuie să fie luminătoare, un demers întreprins cu multă comprehensiune. Juisor în viață, el etalează în artă riguroase principii etice. Selectează, în special, acele scrieri cu o tendință morală evidentă, în care frumosul iradiază ca un reflex al binelui, logica nu se lasă uzurpată, iar stilul se împletește armonios cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
ghidată de observații și examinarea nevoilor individuale specifice fiecărui copil. A răspunde diferențiat la diversitate Înseamnă, antrenarea capacităților/resurselor personale și de grup, bazându-se pe individualizare și colaborare. Acestea ajută profesorul: să evalueze nivelul achizițiilor școlare și capacitatea de comprehensiune a fiecărui copil; să valorifice rezultatele evaluării pentru adaptarea programelor curriculare; să valorifice la maximum potențialul fiecărui copil. 11. Prima condiție pentru integrare este acceptarea conștientă a fiecărei persoane și care se concretizează Într-o organizare școlară care să pună
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Lenuța IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2141]
-
acestea, unele sunt mai adecvate, altele necesită o atenție deosebită pentru a-și atinge scopurile educative. De exemplu, când sunt utilizate metodele expozitive trebuie să se țină seama de o serie de cerințe precum: utilizarea unui vocabular adapatat capacității de comprehensiune a elevilor, limbajul gestual, diferite procedee și materiale intuitive etc. Metodele de simulare cum ar fi jocul de rol, jocul didactic, învățarea prin dramatizare pot fi utilizate eficient în procesul de predare-învățare. Strategii folosite în clasă Programul educațional al unui
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
total evitate în procesul intructiv-educativ al elevilor cu deficiențe de auz. Atunci când sunt utilizate, trebuie să se țină seama de o serie de cerințe cum ar fi: recurgerea la diferite procedee și materiale intuitive, utilizarea unui vocabular adaptat capacității de comprehensiune a elevilor, însoțirea comunicării verbale cu alte forme de comunicare nonverbală, etc. De asemenea, trebuie să se țină seama de condițiile unei bune labiolecturi (luminozitate, distanță, etc). Este recomandabil ca metodele expozitive să fie utilizate mai puțin ca metode de
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
servi scopului cunoașterii sociale, acela de a încerca o raționalizare, prin explicație și înțelegere, a ceea ce este în aparență irațional în plan social. Depășind "excesele matematizante" intervenite în sfera teoriei social-politice sub influența pozitivismului, ideologia poate contribui deci la îmbogățirea comprehensiunii complexității spațiului social. În plus, chiar dacă am fi de acord cu pretențiile emise recent de adepții "programului forte al sociologiei cunoașterii"200, care subliniază că, până când nu vom adopta o abordare științifică a întregii cunoașteri deci atât cea proprie științelor
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Theory and the Ethics of Truth, UCL Press, Londra,1998, p. 7). 438 Steve Matthewman și Douglas Hoey sunt condescendenți în această privință, atunci când spun: Credem totuși că se poate vorbi despre un moment postmodern, care înseamnă o fază a comprehensiunii noastre culturale mai curând decât condiția ultimă a acesteia (...)" (op. cit., p. 541). 439 Mihaela Constantinescu, Forme în mișcare. Postmodernismul, Editura Univers Enciclopedic, București, 1999, p. 64. 440 David McLellan, op. cit., pp. 100-101. 441 apud Daniel Bell, "The end of ideology
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ceva din fervoarea și neliniștile existențiale ale subiectului. Dacă poezia trebuie să aibă un mesaj, o „misiune proorocitoare”, ele constau desigur În această tehnică a neliniștirii, implicînd solidaritatea cu o umanitate ea Însăși angoasată, aflată - cum zice poetul, afirmîndu-și larga comprehensiune umanitaristă - „În suferință”. De aici și patosul adeziunii față de cei umili, respinși, marginalizați. Acest mesaj se va auzi tot mai limpede În scrisul teoreticianului Voronca, paralel cu o redimensionare a „gramaticii” poeziei. Dacă În ultimele sale articole publicate În românește
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
după șarlataniile teosofilor sau se complace în respectarea formală a „neocreștinismului cotidian, de foileton și de cafenea, de budoar și thé dansant” (Creștinism de actualitate). Un asemenea misticism „de carieră” este combătut, iar nu cel autentic, Z. manifestând de altfel comprehensiune și pentru „noutatea creștină”, și pentru studiile lui Nikolai Berdeaev. La fel de sagace este ca analist al stărilor de lucruri în politica internațională, în primul rând în cea europeană. Observă efectele crizei mondiale din 1929-1933, criza parlamentarismului, autoritarismul birocratic, apelul la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
său volum, Ritm imanent. A comentat cu pertinență operele scriitorilor clasici, propunând adesea unghiuri exegetice inedite. O demonstrează studiile sale solide despre câțiva reprezentanți străluciți ai epocii de aur a literaturii române. A analizat cu promptitudine și aplicație, cu senină comprehensiune și detașare lucidă cărțile contemporanilor săi, lăsând pagini ce rezistă la uzura timpului. A făcut incursiuni strălucite în literatura universală și a tradus opere reprezentative. Istoricul literar a scris în colaborare un tratat de referință. Versificația modernă se adresează specialistului
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
a pendulat între grupări divergente, n-a făcut jocul mărunt al intereselor imediate, n-a cultivat, cu alte cuvinte, partizanatul îngust și păgubitor. Vladimir Streinu a dat contribuții de referință cu privire la literatura marilor clasici; a comentat cu egală pătrundere și comprehensiune opera unor autori contemporani importanți, ziși tradiționaliști (Adrian Maniu, V. Voiculescu, Lucian Blagaă. A acordat cuvenita prețuire operei argheziene, chiar dacă a făcut-o relativ târziu, după anul 1931. Despre modernul Ion Barbu a scris în treacăt, fără mari entuziasme, fiind
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
se pare a fi singura menire a criticii literare, deși rezultatele obținute astfel sunt nespus de modeste față de abundența de viață 23 a operelor cercetate.”1 Criticul este adeptul unei viziuni integratoare asupra literaturii, comentând cu egală sagacitate, pertinență și comprehensiune creația clasicilor - Al. I. Odobescu, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă, George Coșbuc ș.a. - pe aceea a iluștrilor săi contemporani din perioada interbelică - Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, Voiculescu, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mihail Sadoveanu, Mateiu I. Caragiale, dar și pe
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
născocim omagial cine știe ce complexități de conștiință, transformându-le pe deasupra din accidente morale în caracteristice durabile, criticul însuși, reprezentant strălucit al simțului măsurii, ne-ar privi rău pentru această lipsă de măsură în omagiu”1. Vladimir Streinu fixează cu siguranță și comprehensiune rolul lui Maiorescu în critica românească, acela de îndrumător de conștiințe, de întemeietor și deschizător de noi orizonturi. Acțiunea mentorului junimist, în totul salutară, este aceea a unui critic exemplar, capabil săși depășească propriile aprehensiuni și reticențe atunci când se află
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
de 6 ani prezintă rezistență la efort mai prelungit, coordonarea mișcărilor este precisă, iar sincronizarea vizuală motrică este corectă. La copilul cu dificultăți de adaptare limbajul este stigmatizat din cauza volumului sărac al vocabularului și al tulburărilor de vorbire. Capacitatea de comprehensiune este slabă. Caracterul veridic al deosebirilor dintre elevii cu dificultăți de adaptare și cei adaptați optim solicitărilor instructivi educative sunt confirmate de către cadrele didactice cărora li s-a cerut informații despre caracteristicile psihopedagogice individuale implicate în procesul adaptării școlare. Acestea
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
în 1946. Nu pășise pragul studenției când, prin 1941, începe să publice în presa locală. Va continua să fie prezent, cu articole și diverse însemnări, și în anii următori, după ce obține o catedră în învățământul preuniversitar (1946-1955). Cu tactul și comprehensiunea ce îl caracterizau, înclinat spre studiu, ar fi putut să aibă o bună carieră de profesor. Dar l-a atras viața de redacție, atașamentul său pentru gazetărie fiind una dintre trăsăturile prin care a rămas în amintirea celor care l-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
fructificate strălucit de Martin Heidegger (1889-1976) în lucrarea sa Sein und Zeit (1927). Prefigurate deja în analiza dimensiunii antepredicative a conștiinței umane și a fluxului temporalității proprii subiectivității transcendentale (Ur-Ich), propuse de Edmund Husserl, tezele heideggeriene despre structurile anticipative ale comprehensiunii vor constitui premisele hermeneuticii ontologice pe care Hans-Georg Gadamer (1900-2002) a perfectat-o în Adevăr și metodă (1960)1. În fapt, Gadamer se bazează pe ceea ce Jean Greish a numit „sfânta familie hermeneutică”2: Dilthey, Husserl și Heidegger. Heidegger dezvoltă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Hans-Georg Gadamer (1900-2002) a perfectat-o în Adevăr și metodă (1960)1. În fapt, Gadamer se bazează pe ceea ce Jean Greish a numit „sfânta familie hermeneutică”2: Dilthey, Husserl și Heidegger. Heidegger dezvoltă în Ființă și timp o fenomenologie a comprehensiunii pe care omul teoretic (Dasein) o desfășoară în contactul cu lumea. Lumea trebuie aici înțeleasă nu ca un conglomerat de obiectualități, ci ca o rețea de semnificații. Pivotul oricărui act de înțelegere îl reprezintă căutarea sensului. Heidegger ne spune că
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
depăși conștiința istorică. Cunoașterea de sine rămâne numai pentru Dumnezeu nemijlocită, absolută, nedeterminată. Din această pricină, s-ar putea spune că aflați, în fața unui text familiar, înțelegerea noastră nu este neapărat mai bună, ci poate diferită. Traducerea dialoguluitc "Traducerea dialogului" Comprehensiunea e construită după modelul universal al traducerii. Ea actualizează dialectica întrebării și răspunsului, refuzând retorica monologală a rațiunii anistorice. Din acest punct de vedere, tradiția este percepută de actorii oricărei scene culturale ca un mandat simbolic al unei conștiințe colective
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nu există viitor posibil care să nu oblige imaginația la suplețe și vigilență. Interpretul se află la intersecția acestor două lumi care, ambele, știu să îndatoreze. Orice interpretare ce toarce o biografie se constituie prin geniul capilarităților. Folosind altă metaforă, comprehensiunea este un fenomen aluvionar, ieșind la suprafață - în câmpul manifestării - prin confluența dintre bunele vestiri ale genului posibil și vocația actualității. Hermeneutica devine în acest fel o fenomenologie a întâlnirii sinelui prin celălalt. Tradiția rămâne un palimpsest transparent sau, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Fără discipoli, tradiția moare. Infinita generozitate a memoriei este împietrită, astfel, în labirintul trufiei amnezice a clipei. Dialogul este genul proxim al limbii, care are menirea de a strânge distanța originară dintre text și interpret 2. Limba este mediul oricărei comprehensiuni și conferă suportul viu care oferă universalitate experienței hermeneutice. Pentru Gadamer, „întreaga experiență a lumii este mediată lingvistic”1. Dacă în accepția sa limba are un caracter evenimențial, grație puterii revelatoare a limbii, acest lucru se datorează și unei meditații
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
care poate fi înțeleasă este limbă” (Sein, das verstanden kann, ist Sprache); acesta rămâne corolarul hermeneuticii ontologice pentru care „moartea subiectului” n-are sens, câtă vreme raționalitatea practică a conștiinței hermeneutice prevalează. Limba ne păstorește 1, iar sintaxa invizibilă a comprehensiunii include bornele tradiției, dincolo de care putem descoperi tăcerea ultimelor noastre mărginiri. Dacă înțelegerii cugetului omenesc nu-i este potrivită o cale unică, cu atât mai puțin această indigență i-ar fi suficientă unei întreprinderi sofiologice. Vocația peratologică a matematicilortc " Vocația
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]