46,534 matches
-
răsturna istoria. Aceeași ambiguitate, care amestecă planurile temporale în relatarea despre vremea lui Cicero, făcînd din întreaga narațiune un flash-back lămuritor, întrucîtva, pentru scurtul fragment, scris în italice, de la început, se păstrează în "postfață". Independentă de prima parte, continuarea romanului, compusă de altcineva, de un "editor", e o poveste de "mistere". Cicero cel dispărut și căutat zadarnic de Helvia pare să intre, sîntem lăsați să înțelegem, în mintea unui copil cuminte și ciudat, cu talent la literatură. Erich acesta scrie în
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
de o mai bună stăpînire a corpului. Profesorul Bethke afirmă că înotul este la fel de important pentru bulgari ca și vaccinulť. în realitate, Tomiță citise distrat: era vorba de sugari...". Decantatelor cinisme li se adaugă autocinismele ce, prin complementaritatea lor sacrificială, compun alibiul moral al vînătorii celor dintîi: Culegînd ici și colo cîte un fragment, prin practica alegerii cireșelor din castron, ies cumva la socoteală, între a nu descuraja curiozitatea cititorului și a nu mă da definitiv uitării". Ori: "Handicapați celebri au
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
gest de voință. Ar trebui să schimb multe și-n primul rînd, să mă schimb pe mine."; Și mai demult, el era atît de intim încît eu trăiam în fața lui deschis, ca-n cea mai deplină singurătate... Acum mi-am compus însă și pentru el un personaj. Dar un personaj în a cărui strictă intimitate trăiesc aproape tot timpul, care se impune treptat, care mă dă la o parte și a cărui principală ocupație e să mă facă să uit de
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
îl obligă să facă jogging, îi administrează Prozac, îi face aromoterapie, îi administrează minerale și vitamine, îl pune să călătorească, să consume cultură, îl înscrie la Căpcăunii Anonimi... Dar degeaba, Balthus învăța pe ascuns Arta de a găti copilașii și compunea un Ghid al vinurilor pentru carnea de copil, iar când vedea un pici traversând strada, își spunea: "Hm, îmi trece un sandviș pe sub nas!". În cele din urmă se angajează ca baby-sitter. Micuții bebeluși aveau cărnița fragedă, mai gustoasă și
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
mai imprevizibil decît să călătorești: pleci; te oprești; pleci din nou; alergi; gîfîi; apoi stărui la umbra unui copac, plănuind viitoarele trasee; nimeni nu te obstrucționează; nimic nu te agasează; îți aparții, ești, cu adevărat, liber. E ca atunci cînd compui, cînd slobozi sunetele pentru a se aduna în cete de simboluri înșirate pe foaia cu portative. Compozitorul e aidoma unui călător. Un călător deghizat, după cum constata cîndva Radu Enescu, în pelerin, misionar, explorator, conchistador ori peregrin. Cinci ipostaze ireductibile ale
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
Este, dacă vreți, un Proust în păpuci, un Proust de interior, un Proust de suprafață cel pe care ni-l restituie ea - un om pe care l-a privit cu acea afecțiune și admirație ŕ toute épreuve ce nu pot compune decît un portret parțial. Un portret aureolat de această privire, inevitabil "de jos", un portret care ne arată un Proust, respingînd cu vehemență toate celelalte ipostaze posibile. (În orice caz, un Proust neverosimil de cast - un Proust "celest"!) Or, în
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
aspiră aceleași idei și sentimente să le exprime și mai bine; unul prea altul imită, precum pasere pe pasere stârnește să cânte; așa că - putem spune - din veac în veac și până astăzi, există ca o singură mare și sfântă poezie, compusă din atâtea și atâtea poezii înrudite între ele. Dar o asemenea imitațiune și emulațiune are o limită." Și acea limită este una textuală, arată acest Grigori N. Lazu care știe la 1893 cum e cu literatura mai bine decât Marian
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
nu creat niciodată din afara subiectelor sale, ci numai dinlăuntrul lor - nu a fost comentatorul, ci actorul care trăiește fiecare rol - totul este joc ambiguu, comic tragic, al conivențelor și adversităților. Soartă, fatalitate. "Cum se poate spune că Mozart și-a compus Don Giovanni" - declara Goethe lui Eckermann... "Spiritul demonic al geniului său îl domina în asemenea măsură, încât era obligat să execute ceea ce acesta îi impunea". Este o performanță rară faptul că tânărul dirijor Kesslyŕk Gergely semnează și regia. Cu atât
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
trece drept neisprăviți; de legea grație căreia apar mulți chemați, dar puțini aleși ori prin care alături de un păcălit, dai întotdeauna peste un pungaș; de prea multa laudă a negustorilor de muzică, cei care cred că este bine să fie compuse muzici pentru a sluji oamenilor, dar și să fie creați oameni care să servească drept ladă de gunoi pentru aceste muzici; de secularizarea și sectarizarea îngăduinței reciproce, pe care fiecare individ o datorează tuturor și toți o datorează fiecăruia; în
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
inclusiv zeul ei (Vermeer) pe care-l vedea elevat prin artă și neinteresat de astfel de activități mundane, așa că se decide să încerce și ea. Dar să revin la paralela dintre tablouri și film, care nu se oprește la a compune un personaj după deducțiile extrase dintr-o pictură. În ceea ce-l privește pe intimistul olandez, lungmetrajul nu se mulțumește cu invocarea unei singure picturi, având în acest sens câteva subtilități care-i vor fermeca pe cei familiarizați cu opera lui
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
adică la captarea unui public de dimensiuni tot mai reduse. O literatură concomitent valoroasă și stenică din punct de vedere moral nu se arată deocamdată la orizont. Indiferent de preferințele noastre, de aspirații sau deziderate, literatura secolului XX s-a compus primordial într-un orizont al angoasei. A vedea în această stare doar un reflex al realităților înconjurătoare ar fi simplist. E foarte probabil ca următorii ani să confirme tendința conturată încă din primii ani ai secolului XX, tendință consolidată de
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
momente), găsești dovezi și în romanul autobiografic al Juliei Kristeva, Samuraii. A nu se înțelege din precedentele afirmații că cele trei personaje (americanul inocent și gemenii cvasi-incestuoși) sunt doar "icoane" simplificate de-ale epocii. Menajul ŕ trois pe care-l compun e credibil și fără atmosfera mai '68, deși divergențele care alimentează tensiunea dintre ei țin în mare parte de zeitgeist. Theo și Isabelle sunt niște "copii teribili" (aluzia la Cocteau nu e întâmplătoare) crescuți în cinematograf, având existențe infuzate de
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
pentru a-i da la cap. Acesta e primul lucru pe care vrei să-l spui presei după o asemenea tragedie? Apoi îți citești versurile ca să dovedești că îți pasă de accidentul provocat de soția ta? Adică ai luciditatea să compui poezii, dar ai fost prea suferind ca să-ți vizitezi familia? Nu mi se pare deloc cinstit că Păuenscu e pus la zid pentru ceea ce n-a făcut. Dar felul în care el încearcă să se disculpe mă face să regret
Iubirea "și totuși iubirea" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12615_a_13940]
-
ierburi/ nepricepute. îmi face loc în groapa cu șerpi/ printre victime mute" (Printre victime). De semnalat o sugestivă compensație. întrucît n-a beneficiat de-o copilărie paradiziacă, asemenea atîtor poeți ce nu contenesc a-și proslăvi vîrsta aurorală, autoarea Netrăitelor compune acum, sub zenitul maturității, tabloul utopic al acesteia, o instaurează ca pe-o "netrăire " esențială, nu mai puțin reparatoare în sens virtual. Pagina i se umple tardiv cu îngeri "activând cu infinită blândețe" firea-i nativ "armonioasă", "muzicală". Actul scriptic
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
Liviu Dănceanu A compune înseamnă, în definitiv, a ști că ceea ce nu a fost încă produs în sunet nu are vreun alt sălaș, nu reprezintă vreo prescripție, ci este doar virtualitatea unei locuințe imanente a unui sens unic, nepereche. Dar poate fi oare sensul
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
pus la curent cu figurile, cu activitatea, cu atmosfera a ceea ce istoria literară a nominalizat drept a treia generație postmaioresciană, din care a emanat, în 1928-1929, revista Kalende, și care ulterior, în 1937, a configurat Grupul criticilor literari români (G.C.C.R.), compus din Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, la care participau G. Călinescu și Perpessicius. Cei numiți practicau o critică nedogmatică, subordonată criteriului estetic, cu ferestre larg deschise spre fenomenul modernist, în pofida unor elemente individualizatoare ce uneori i-au separat. Cu
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
de Florin Piersic jr., Zi că-i bine, primul pe care l-a făcut și care a atras imediat atenția (Gala Tînărului Actor etc.). Este vorba despre Andreea Bibiri, Șerban Pavlu și Gheorghe Ifrim. De fapt, seara de la Green este compusă din cele două spectacole-coupé, două povești diferite, spuse și jucate altfel, despre criza de identitate a individului și a cuplului în societatea de consum, devoratoare, în care abia supraviețuim. Ce mi se pare important pentru Alexandru Berceanu este faptul că
Morfologia crizelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12705_a_14030]
-
Andrei Oișteanu, are un fascinant aspect compozit. E o carte care povestește despre legenda românească a potopului, despre credințe vechi legate de adorarea paltinului ca arbore sacru, despre rostul hotarului în gîndirea satului tradițional, despre felul în care satul își compune, imaginar, propria hartă. Mai povestește cartea lui Andrei Oișteanu despre balaur și solomonar, despre labirint și legenda Sfîntului Gheorghe, despre ritualurile ciudate ale vechilor fabricanți de cărămizi, despre mătrăgună, măselariță, muscariță și alte plante cu nume asemenea folosite ca narcotice
Arheologie culturală by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12732_a_14057]
-
brațele a disperare / ca să zboare uliul deasupra a tot ce are. Nu mai știu care-i pasărea, care-i Lili...". De altfel, clasicii ne surprind mereu prin intuițiile lor moderniste și chiar postmoderniste. Dacă ultima Scrisoare a lui Negruzzi este compusă într-o curată limbă "spargă", Odobescu practică și el, cu naturalețe, intertextualismul, instalîndu-se mimetic în modele pe care le secătuiește de expresivitate în folos propriu. Ludic, ironic, înnobilînd prin virtuozitate și erudiție badinerii și bagatele, autorul falsului Tractat de vînătoare
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
o seceră, ca un ciocan". împărțită între delir și confruntarea cu aspra realitate, conștiința sa se clarifică în sensul angajării revoluționare, ce comportă contacte conspirative în nocturnă, difuzări de manifeste clandestine, interogatorii la comisariatul de poliție, în speranța că lumea compusă din "directori și ocnași" va fi spulberată. Atitudinea insurgentă a lui Gherasim Luca se exprimă și în planul publicisticii, în vecinătatea poziției adoptate de revista unu, alături de un Gheorghe Dinu, poet avangardist și el, sub pseudonimul Stephan Roll, care denunța
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
cu un nou film, "Notre musique". Un poem ŕ la Godard, o îmbinare de ficțiune și documentar pe lungimea de undă a unui eseu cinematografic despre "muzica noastră", muzica secolului, despre omul în istorie și istoria în om. Filmul e compus din trei părți: Infernul, Purgatoriul și Paradisul. "Infernul" durează șapte-opt minute, și amalgamează, fără o ordine cronologică în montaj, fără comentariu, pe muzică de pian, imagini de război, imagini ale cruzimii și distrugerii, oameni în derivă, exoduri, avioane, tancuri, nave
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
are harul dialogurilor, așa cum îl are și pe acela al amănuntelor semnificative - gesturi, tăceri, schimbări ale fizionomiei, configurarea obiectelor înconjurătoare), ci și din comentariile și datele furnizate de autor se desprind figurile unor indivizi foarte vii, fiecare cu personalitatea sa compusă din fațete adesea contradictorii, de la dramaturgul Orăscu, conformist din interes, dar inteligent, lucid și uneori primejdios de slobod la gură (fecior de valet de casă mare, era căsătorit cu o evreică, fiica foștilor stăpîni, pe care o înșeală pe toate
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]
-
a temei în cheie tragică, urmând ca prozatorul să descopere un ton mai potrivit, declanșator de efecte literare puternice, în romanul tocmai menționat. Cu siguranță, această primă secvență este și cea mai realizată, iar povestirea de rezistență Patru povestiri care compun o unică proză, cam banală, e-adevărat, dar exemplară deschide chiar volumul. O poziție care, însă, nu-l avantajează pe prozator. A doua parte a cărții, Să ne ierte Pistruiatul, este tentativa unui mic roman alcătuit la rându-i din
Povestirile lui Teodorovici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12825_a_14150]
-
Constantin Fiecare cititor împătimit își are jocurile și ritualurile lui de lectură. Mai simple sau mai puțin simple. Cînd e vorba de o carte de poezie, jocul meu e comun de tot: deschid volumul la întîmplare și întreaga lectură se compune în jurul paginii pe care hazardul a ales să o aducă în prim plan. Îmi pare că niciodată jocul acesta, postmodern și teoretic la modul involuntar, nu a fost mai potrivit decît în cazul Pluriversului. E numele larg sugestiv sub care
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
provincialilor care asistau la spectacol. Orașul sacrosanct întemeiat de Romulus nu era locul în care se complăcea Nero, ci orașe grecești, Corintul și Neapolis, de pildă; împăratul artist a fost încântat când a auzit niște alexandrini cântând cântece de el compuse, a acceptat să fie invocat de greci ca Zeus Eliberatorul, deci o formă de divinizare în timpul vieții, și, culme a impietății față de istoria și tradiția cu care se mândreau atât de mult romanii, a intenționat să schimbe capitala imperiului și
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]