334 matches
-
Inteligență Artificială „Mihai Drăgănescu” din București (ICIA-AR) și Institutul de Informatică Teoretică din Iași (IIT-AR) - au organizat luni, 3 februarie 2014, la Biblioteca Academiei Române, o prezentare a programului prioritar de cercetare al Academiei Române, ce-și propune realizarea „Corpusului computațional de referință pentru limba română contemporană”. Programul manifestării a inclus două comunicări: o prezentare a proiectului, realizată de acad. Dan Ioan Tufiș, și o demonstrație practică a funcționării online a corpusului de referință al limbii germane, oferită de conf. univ.
Academia a lansat un proiect util tuturor vorbitorilor de limbă română by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/46715_a_48040]
-
beneficiem de tehnologia de descărcare cerebrală a secolului 21. Pînă acum, mortalitatea ne era legată de longevitatea hardware -ului. Cînd hardware -ul se făcea praf, totul se termina. ș...ț Pe măsură ce depășim această limită și ne mutăm în interiorul tehnologiei noastre computaționale, identitatea ni se va baza pe evoluția fișierelor mentale. Vom deveni software, nu hardware." (Kurzweil, op. cit.) Pledoaria de inteligență artificială a lui Kurzweil nu coincide însă pînă la capăt cu cea din volumele teoretice de inteligență artificială ale lui Moravec
Literatura și inteligența artificială by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11173_a_12498]
-
traseul: creierul descărcat din corp - mintea descărcată din creier - fișierele ,mentale" descărcate din minte. în același timp, pasul suplimentar presupus de construcția lui Kurzweil e susceptibil de a readuce în discuție atît de dezbătuta teză a regresiei nelimitate din teoria computațională a minții umane și a construcției iconice mentale. În ce măsură evoluția tehnologiei actuale va justifica transplanturile benevole de soft și hard de la ființele uman la roboți (și vice-versa) rămîne de văzut. În orice caz, în argumentarea ipoteticului proces de autonomizare a
Literatura și inteligența artificială by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11173_a_12498]
-
clasice, precum cele relative la limbaj, filozofie, antropologie, sociologie, psihologie, drept, literatură și arte, dar și științele exacte și ale naturii, biologia, medicina, informatica, științele cognitive, inteligența artificială. Domenii recente de mare actualitate, cum ar fi calculabilitatea biologică și biologia computațională, capătă și ele o privire proaspătă din partea semioticii. Propunându-și să înțeleagă modul de constituire, de funcționare și de evoluție a sistemelor de semne de orice fel, semiotica descoperă o albie comună pentru toate disciplinele, deoarece nu se poate imagina
Al IX-lea Congres Internațional - Semiotica în spectacol by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9348_a_10673]
-
și practici ficționale aflate în sincronie cu dilemele ontologice, epistemologice, etice și artistice ale actualității. Virtualitatea nu este condiția dematerializării vieții și a culturii, ci este mai degrabă întâlnirea dintre mediile materiale și simbolice ale realității fizice și mediile culturale computaționale. În aceeași direcție funcționează și fenomenul de virtualizare, de trecere a unui produs cultural de la suportul analog la cel digital. Mai interesant însă este, în momentul de față, procesul de compenetrare a mediului fizic cu cel electronic, adică încercarea literaturii
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
arată pe ea de parcă ieri a croit-o cu mîna lui Paco Rabane sau Calvin Klein. Nu-i iese din vorbă lui dactăr Nicu, deși are două doctorate: unul la Sorbona, în filosofia limbajului, și altul la Oxford, în logică computațională. Cînd dactăr Nicu-i plecat, după ce-și termină treaba prin casă, se așează-n șezlong, pe marginea piscinei, și citește Kierkegaard, Wittgenstein, Heidegger și Derrida. Normal, nu s-au certat niciodată. Cînd se ivește cîte-o problemă - că, deh!, sînt
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
virtual, insistându-se mai degrabă pe extinderea percepției și a „faptului de a fi în lume“. La fel de interesantă este și respingerea, de pe poziția cogniției situate, a unui transumanism apocaliptic, în care indivizii ies din limitele corpului lor pentru a trăi, computațional, doar la nivel cognitiv, o nouă viață. Aici se manifestă pragmatismul pe care îl invoca, metodologic, încă de la început. Cu toate acestea, studiul Luciei Dinescu are ceva prescriptiv în el? Chiar dacă autoarea refuză să deschidă o discuție în acest sens
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
nar, dar sunt de zeci de ori mai puternice decât computerele pe care le aveam pe birou cu numai câțiva ani în urmă. Faptul că fiecare dintre noi are asupra sa, în orice moment, un instrument cu o asemenea forță computațională și comunicațională naște noi forme de acțiune și interacțiune la scara întregii societăți. Subtitlul acestei cărți este „Revoluția Facebook în spațiul social“. Totuși, Cartea fețelor nu e numai despre Facebook. Este despre social media, iar Facebook semnifică, mai puternic decât
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
Metode de studiu ale genomului uman Prof. Maria-Cristina Doroftei Liceul Teoretic „Miron Costin” Pașcani Genomica este un domeniu al geneticii, care se ocupă cu studiul genomului, folosind secvențe mari de ADN, analiza expresiei genelor sau metode computaționale. Genomul constituie setul complet de gene al unui organism sau secvența completă de nucleotide din molecula de ADN. Hărțile fizice ale genomului uman Unul dintre cei mai importanți pași în evoluția geneticii umane din ultimii ani l-a reprezentat cartarea
Caleidoscop by Maria-Cristina Doroftei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93516]
-
consacrare. Forțametaforei în psihoterapie s-ar baza în primul rând pe deosebirea dintre cele două emisfere cerebrale (Barker, 1985): cea stângă, caracterizată de analitic, calcul numeric, logic, rațional, iar cea dreaptă, de emoțional, simbolic, intuitiv, analogic. Cea stângă procesează datele computațional, temporal, verbal, iar cea dreaptă, simultan, holistic, spațial, chinestezic. Deși între cele două emisfere există o strânsă conexiune, în funcție de activitate și context, una este dominantă. Metafora se adresează preponderent celei drepte, fiindcă metafora presupune o gândire analogică, și nu una
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
extratextuală este o iluzie, nici că autorul e o iluzie a unei origini sintactice, nici că cititorului Îi poate fi creat un portret robot universal valid, nici că stilul a murit, nici că literatura se manifestă numai istoric sau numai computațional, nici că valorea literaturii este funcție de normă imuabilă sau individuală. Dar se poate spune, totuși, că teoriile care au transformat cele șapte categorii În vedete de carton sau de fier au contribuit, prin gesturile energice cu care au despuiat literatura
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și pentru un domeniu restrîns, cogniție = computare (ipoteză verificată de toate lucrările informaticienilor și de psihologia cognitivă). La sfîrșitul demonstrației după lărgirea ipotezei la alte "facultăți" sau funcții ale creierului (emoții, credințe, intersubiectivitate) -, întoarcerea la prima ipoteză. Orice cunoaștere este "computațională" ni se spune, printr-un joc de afirmații repetate. c) În sfîrșit, totalitarismul Lărgirea teoretică a lucrurilor care gîndesc este o condiție pentru a gîndi ordinatorul în ipostaza "gîndind". Pusă astfel, problema conține deja răspunsul. Dacă există lucruri care gîndesc
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
greu conturnabil, vine din aceea că lărgirea orizontului, care ar putea accepta ordinatorul ca pe un obiect care gîndește, depășește încă această ipoteză. De data aceasta computarea este o clasă generică, care ar reveni creierelor umane. Procesul gîndirii ar fi "computațional". Ultimul termen al unei serii devine cel care înglobează seria în întregime și, în acest caz, ultima sa referință și idealitatea sa. Această trăsătură este caracteristică orientării lansate de știința cognitivă. Se vorbește despre știința cognitivă, ca despre o operație
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
modul de funcționare a memoriei pe o mașină "inventată", un fel de paradigmă, construită in abstracto. Gîndirea lui Fodor 141: Intenția teoriei nu este, încă o dată, de a prooroci viitorul ordinatorului, ci de a analiza procesul mintal pe care procesul "computațional" îl poate facilita sub anumite forme. Totul este fondat pe intern. Se include realitatea exterioară. Autism. Știința cognitivă este astfel definită ca teorie a stărilor mintale deliberate. Comportamentul ar avea cauze mintale: ceea ce psihologia pozitivistă refuză cu energie, iar sensul
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
admite ca metaforă. Dar, aici, știința cognitivă ia "cauza mintală" literă cu literă. Există o determinare directă între starea mintală și comportament, și această determinare se va studia. Totalizare, ba chiar totalitarism: orice cauzare, în orice domeniu, este de ordine "computațională". Spiritul este o mașină sintactică: Legătura se face, cu Pylischyn și Fodor, între filosofia analitică, filosofia spiritului și computare. Nici o scăpare în afara acestei triple participări, a acestui triplu nivel. Ceea ce rămîne semnificativ, în privința celor două metafore ale mașinii de reprezentare
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
bazat pe răspunsuri deschise la aproximativ 50 de Întrebări de protocol cu privire la aspecte precum locurile În care erau situate calculatoarele (o Întrebare cu variante de răspuns ce a necesitat format de tabel și text), legătura dintre calculatoare și alte sisteme computaționale din circumscripția școlară respectivă, instruirea și coordonarea oferită În acest sens. Prima responsabilitate a cercetătorului a fost să dea răspunsuri cât mai complete la aceste 50 de Întrebări, menționând În note de subsol sursele specifice de dovezi. Răspunsurile nu au
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
virtual este acceptarea unei suite de înțelesuri și negocieri noționale, de intersecții semantice și de contradicții. Astfel, condiția virtualității suportă analogii, hibridizări și întrețeseri ale umanului și ale tehnoculturalului, până la procesele configurării postumanului. Virtualul este coevoluția ființei umane cu mașinile computaționale sub forma unei interfațări complementare: la fel cum pielea corpului separă și simultan unește exteriorul trupului de interiorul său, interfața digitală, indiferent de felul și natura ei, generându-se ca un spațiu al reciprocității, mediază între ființa umană și alteritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Într-un prim nivel de analiză, procesele de virtualizare a identității și a corpului sunt echivalate cu modificarea percepțiilor lumii și a autopercepțiilor: dacă tehnologii anterioare precum microscopul, telescopul, telefonul sau radioul au contribuit la destabilizarea perceptivă asupra spațiu-timpului, tehnologiile computaționale amplifică și lărgesc spectrul perceptiv al omului. Noile dispozitive tehnologice virtualizează și mixează simțurile, adăugând interacțiuni senzorial-motrice, inedite precum teletactilitatea sau atingerea la distanță. Sistemele de realitate virtuală mijlocesc integrarea dinamică a diverselor modalități perceptive până la interfațarea unei experiențe senzoriale
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
experimenta virtualitatea, utilizatorul acționează fizic, mișcările corpului generând mișcările virtuale pentru care este nevoie uneori de un obiect fizic și de exercițiu. În realitatea virtuală, corpul fizic ocupă simultan lumea fizică și lumea numerică în timp ce acțiunile sale fizice au consecințe computaționale, iar percepția virtuală depinde de mișcările fizice. În acest mod putem vorbi de corporealitate, inclusiv în contextele tehnologice în care ființa umană pare dezrădăcinată din percepția normală și normalizată în mod fiziologic și cultural. Vom susține perspectiva prezenței material-fizice a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a chestiona inteligența și viața artificială și sfârșind prin a sintetiza valențele vulnerabile ale imaginarului postuman, inclusiv pe cele din direcțiile ideologice alternative. Corpul integrat spațiului virtualității mediatice este socotit o convergență existențială și social-ideologică între condiția fizică și cea computațională: cyborgică, ca o interfață între organic și cibernetic, avatarică, ca o situare la limita întâlnirii dintre uman și reprezentațional, dar și transgenică, ca o conlucrare între biologic și tehnologic. Trupul este privit în interactivitatea elementelor și a proceselor sale și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
prin serialul de televiziune Star Trek. Asfel, odată cu fondarea științei ciberneticii, termenul cyborg a devenit operabil și, spre deosebire de celelalte accepții tehnologice istorice ale întrepătrunderii om-mașină, aduce cu sine posibilitatea (ea însăși chestionabilăă imaginării corpului uman ca un construct de date computaționale destrupate, dar și realitatea propriei funcționări sistemice complexe. Din acest punct de vedere, copiile lui Platon sau simulacrele lui Baudrillard ori ale lui Deleuze și Guattari devin „replicanți” ai omului. Acești replicanți nu mai sunt o ilustrare a umanului, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
care omul folosește diverse instrumente pentru a deveni om (celebrul exemplu antropologic al mâinii care devine mână doar când folosește o unealtăă, ci este procesul prin care omul este reprezentat drept cyborg (cibernetică și organismă, prin protezare sau prin interfațare computațională, o ilustrare a ontologiei virtuale. Dacă unii teoreticieni afirmă că primul cyborg este întâiul om care a construit și a utilizat o unealtă sau este monstrul ficțional Frankenstein, lucrarea prezentă analizează dimensiunea cibernetică sincronică a termenului, așa cum s-a conturat
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și masculinitate, dar nici de aspirații umane sau de trăsături ale umanizării, de victimizare și de sclavie (precum numeroasele exemple din suita de literatură și cinematografie cyberpunkă. Cel de-al doilea model, al „cyborgilor printre noi”, model pentru care mașina computațională este o extensie a trupului și a minții, este exemplificat de fizicianul Stephen Hawking prin prezența sa fizică virtualizată, prin vocea protezică care îi asigură o teleprezență vocală electronică, atât în apropierea sa, cât și la distanță, prin scrierea la
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
între natura referențială (continentul de la Polul Sudă și simulările computerului sau operațiile telerobotice prin generarea de viziuni în Internet. Sistemelor digitale dotate cu senzori le revine rolul de a analiza porțiuni de realitate naturală și de a construi o natură computațională sau un model cybersimulațional (o natură creată din ecuații matematice care reflectă „efectele sistemului” așa cum ar putea să aibă loc în „natura de referință”Ă. Evident, naturalul este identificat în acest context tehnocultural cu computaționalul. Funcția de percepție umană a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de a construi o natură computațională sau un model cybersimulațional (o natură creată din ecuații matematice care reflectă „efectele sistemului” așa cum ar putea să aibă loc în „natura de referință”Ă. Evident, naturalul este identificat în acest context tehnocultural cu computaționalul. Funcția de percepție umană a naturii ca o condiție necesară cunoașterii este preluată de mașini, de la sateliți și telescoape la scanere și echipament de măsurare și este înlocuită de tehnicile de calcul și de numerizare: Seriile înregistrate ale valorilor măsurate
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]