181,593 matches
-
Noica după ieșirea acestuia din închisoare - ar fi înțeles ce s-a întâmplat cu Blaga. între lumea liberă și lagărul socialist, incompatibilitatea istorică a fost atât de mare, încât, după părerea mea, n-a mai existat nici o posibilitate de a comunica, dinspre Est spre Vest, experiența absolută a terorii totale". "Poetul-vieții-mele" Extremistul de centru Radu Cosașu îi consacră lui Geo Dumitrescu rubrica din Dilema veche (nr. 43/2004), înlocuind necrologul în a cărui "urgență" nu s-a putut înscrie cu un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
operă care s-o cinstească. Cred că am izbutit să înfăptuiesc câte ceva, dar nu e destul. Acum îmi văd mai bine drumul. Trebuie să dezvolt și să desăvârșesc ceea ce știu. Aș mai avea nevoie de câțiva ani..." Toată odaia - care comunica cu atelierul - era tapetată cu tablouri. îndărătul patului, pe perete, era prinsă pânza cea mare, intitulată Testamentul meu plastic (o pictase în februarie, după operație). Pe peretele din față, în stânga, Poarta infernului. Jos, rezemate și așezate alături, două picturi strălucitoare
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
am îndrăznit să-l vizitez, nevrând să creez impresia că foțez nota, insinuându-mă cu o prezență nedorită. În 27 iulie 1962 - la trei luni de când îl văzusem pentru ultima oară - Țuculescu a trecut întru cele veșnice. Știrea mi-a comunicat-o telefonic văduva lui, invitându-mă totodată să particip la înmormântare. îndurerat și încă urmărit de amintirea recentelor clipe petrecute împreună, am ținut să-i port celui plecat dintre noi sicriul până la groapă, în cimitirul mânăstirii Cernica, lângă mormântul lui
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
că pictorul i-a dictat fratelui său mai vârstnic un sumar de intenții, în dorința întocmirii unui repertoriu de subiecte care să-i fi servit ca "aide memoire". Acest sumar a constituit baza a ceea ce Șerban a binevoit să-mi comunice. Titlurile respective sună: "Despre expoziții", "Despre marii pictori moderni: Van Gogh, Cézanne, Gauguin, Matisse, Utrillo, Chagall, Paul Klee", "Despre câțiva artiști plastici români: Luchian, Andreescu, Pallady, Petrașcu, Tonitza, Ghiață, Brâncuși", "Criticii de artă", "Despre realismul socialist", "Despre abstracționism și abstracționiști
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
tehnica picturală", "Despre publicul expozițiilor". Ce vor fi devenit nu știu. Din investigațiile pe care le-am întreprins nu rezultă că ar fi existat un Fond }uculescu la Biblioteca Academiei Române sau la vreo altă instituție culturală. Șerban Țuculescu mi-a comunicat și o listă de subiecte pe care }uculescu nu a apucat să le dicteze, indicându-i însă ce urmau să conțină. Cuprinsul lor se referă la "Anii de universitate", "Viața cu Mery" (soția sa - nota mea, G.R.B.), "Campania din Rusia
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
primește nici un fel de replică. Oare de ce?" Curios, în patria noastră culturală, unde orice fâs poate trece drept lege săpată în marmură, un text cu adevărat important, cu ambiții normative, nu suscită comentarii. O fi incapacitatea intelectualului român de a comunica altfel decât prin atacuri la persoană? O fi rezultatul a cincizeci de ani în care n-a existat dialog în spațiul public? O fi superficialitatea omului de cultură, care cască plictisit când se vede obligat să se înalțe din bătătura
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
bandă rulantă gazetari? Cum să creezi un Karl Popper acolo unde nu există decât fii, nepoți, verișori și cumnați ai lui Caracudi? Răspunsul vine tranșant și spectaculos totodată: soluția constă în înlocuirea modelului culturii stratificate, adică al specialităților care nu comunică între ele, cu modelul roții: "Culturile speciale se desprind din cultura comună așa cum se desprind spițele din butucul roții. Culturile speciale comunică între ele atât prin cultura comună, cât și prin domeniile interdisciplinare, care se dispun între extremitățile spițelor contigue
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
Răspunsul vine tranșant și spectaculos totodată: soluția constă în înlocuirea modelului culturii stratificate, adică al specialităților care nu comunică între ele, cu modelul roții: "Culturile speciale se desprind din cultura comună așa cum se desprind spițele din butucul roții. Culturile speciale comunică între ele atât prin cultura comună, cât și prin domeniile interdisciplinare, care se dispun între extremitățile spițelor contigue, pe circumferința care le unește pe toate. Fără cultură comună, culturile specializate își pierd și umanitatea și inteligibilitatea; fără culturi speciale, cultura
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
de fapt motivația acestei scrieri? Rememorarea unei idile studențești în Bucureștiul anilor '50; naratorul îndrăgostit de studenta P. de la matematică, membră ca și el a unei echipe de dansuri, se trezește brusc abandonat de iubită. Așadar, ruptura ce va fi comunicată partenerului în plic, stă la baza suferinței sfâșietoare de-atunci (blocaj afectiv, dispreț de sine, introspecție depresivă) și a întoarcerii recuperatoare de-acum, amândouă în cheia investigației psihologice, a interogației nesfârșite. Alternanța planurilor temporale - îndrăgostirea - ruptura - mărturisirea - alungă oarecum monotonia
Flagran de sinceritate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12349_a_13674]
-
la îndemînă, cu toate simplificările și omisiunile pe care le implică, literatura de consum este, față de literatura "pură", ceea ce este muzica pop/rock față de cea simfonică. Jimi Hendrix față de Schoenberg, The Prodigy față de Stockhausen. Avem, de-acum, două literaturi - care comunică, desigur - și două regimuri de vizibilitate ale literaturii. În mare, avem o literatură care contestă literatura în chiar interiorul cîmpului literar (ca Schoenberg în muzică, de pildă), dar recuperînd realitatea literală (cum Stockhausen recuperează realitatea sonoră), și o literatură contestatară
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
are consecințe asupra reprezentării realității în mediile intelectuale și artistice. Cea mai importantă se traduce prin dispariția ierarhiei platoniciene a realităților: simulacrul nu se mai opune realității (conceptului) în măsura în care textul, și mai apoi imaginea, s-au autonomizat și nu mai comunică subordonat. De-abia de acum înainte se va putea vorbi despre o realitate a literaturii, literară - literală va spune Gleize - a fiecărui act literar, din momentul în care, pentru literatură, realitatea ultimă/concretă nu poate fi decît literală. Abia de
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
Picador și revista "Skamander", al căror adversar neînduplecat va deveni mai târziu. Chiar dacă acum asculta în extaz versurile lui Tuwim, Lechoń sau Slonimski, din care nu pricepea nimic, și se arăta încântat de boema lor excentrică, provocatoare. Se exprima și comunica greoi cu cei din jur, mai ales cu cei pe care nu-i cunoștea. Revolta care se aduna în el va răbufni în 1920, când se izolează de compatrioții participanți la războiul cu Rusia. Spaima de serviciul militar sau o
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
firească și abia ea plină de un dramatism nejucat. Acceptând, bineînțeles, convenția scriiturii. Poemele sunt foarte bune și egale ca valoare și, ce e mai important, își împrumută tonul, temele migrează și-și răspund, creează aceleași stări, într-un cuvânt, comunică foarte bine, în ciuda diferenței de scriitură. De pildă, Ioan Es. Pop este, pe alocuri, mai sumbru decât oricând, în timp ce la Lucian Vasilescu apare discret o fragilă prezență feminină (După optsprezece ani e un foarte frumos și trist poem de dragoste
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
această stare am început relația mea specială cu el și în această stare am rămas pe tot parcursul cercetării. Știu că nu e decent să mărturisesc acest scepticism, dar știu la fel de bine că nu aș fi onest dacă nu aș comunica impresiile sau adevărurile mele, chiar dacă par foarte personale. Am citit proza basarabeană (pe Ion Druță l-am cunoscut primul, prin intermediul lecturii, înainte de 1989, fiind, în perioada comunistă, singurul prozator contemporan editat la București), fără să cred că ea ar fi
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
ideii, îl situează pe Ion Lucian Murnu alături de reformatorii sculpturii românești - Paciurea, Anghel, Brâncuși -, adică alături de aceia care au intuit faptul că resemnificarea sculpturii este posibilă doar prin recursul la sensurile adînci ale unei civilizații în care semnul și aluzia comunică mai mult decît discursul amplu, sufocat de amănunte și pîndit la tot pasul de riscul tautologiei. Artist complex, surprinzător prin coerența viziunii sale globale și prin rigoarea comunicării ei prin datele particulare ale operei, meditativ și, în același timp, angajat
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
ai participat, în stilul tău, serios, solemn, discret ironic, la diverse manifestări publice. Prezența ta m-a flatat, dovedindu-mi că viața noastră literară trezește interes, chiar și pentru cineva stabilit în Franța. Acum ești din nou la Paris și comunicăm (explicația e destinată cititorilor României literare) prin e-mail. Cum se văd lucrurile de acolo? Ce ecou are viața literară din România la Paris? D. F.: Aș fi tentat să spun de la bun început că nu are nici un ecou, nu se
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
publice. Iar societatea posmodernă și-a descoperit și ea repede reflexul de interdicție. De la interdicția de a fi trist s-a trecut la interdicția de a fi singur. La ce bun să fii singur, cînd în lumea de astăzi se comunică atît de ușor? A curs și atîta cerneală filosofică ca să ni se explice că individul uman nu începe să existe decît atunci cînd se deschide spre celălalt. Poate că este adevărat, poate că marii schivnici erau doar niște supremi orgolioși
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
izolare, arătând că pentru el a fi singur în interiorul globalizării e un privilegiu. "Iubesc, a spus Gârbea, singurătatea care îmi lasă loc unei alegeri". Colin Torbin (Irlanda) a vorbit despre singurătatea minorităților sexuale pe care totuși Internetul le ajută să comunice, iar Constantin Abăluță despre singurătatea ca mediu benefic pentru poezie, despre "strategiile singurătății" și despre satul global ca "purgatoriu sufletesc". Gabriel Chifu s-a referit la "neo-tribalismul" din satul planetar computerizat, în care oamenii trăiesc laolaltă dar în "timpuri diferite
Singuri în satul global by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12441_a_13766]
-
din satul planetar computerizat, în care oamenii trăiesc laolaltă dar în "timpuri diferite" și de fapt nu se cunosc. Patricia Nolan (Irlanda) a vorbit despre "singurătatea morală" din satul global, iar Cenghiz Bektaș (Turcia) despre artificializarea vieții în lumea care comunică atât de mult prin computer, despre pierderea culorilor naturale, a gusturilor naturale, ca și despre uniformizare. în același spirit a vorbit și Al. Mironov care a înfățișat o imagine a viitorului ultratehnicizat, astfel cum se întrezărește din consultarea analizelor prospective
Singuri în satul global by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12441_a_13766]
-
Curman (Suedia), amenințată în prezent în Europa. Nu vrem cultură unitară ci culturi diferite. Omul post-modern, a spus Vasile Dan, a obținut ubicuitatea, poate, prin televiziune, să fie martorul oricărui eveniment (11 septembrie american, revoluția română), dar prin marile opere comunică totuși mai deplin decât prin TV sau Internet. Marin Mincu a arătat că globalizarea amenință mai ales culturile mici. Acestea au de înfruntat handicapul neomologării, cărțile au nevoie să fie traduse în limbi de circulație, pentru a-i face cunoscuți
Singuri în satul global by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12441_a_13766]
-
am văzut aici, în Forma lucrurilor, tuturor, atitudini noi, vervă, vulnerabilități, rostiri studiate, expresive, tăceri consistente, un joc al privirilor care te îngheață. Am văzut cît de frumos știu să fie parteneri pe scenă, la Act, să se susțină, să comunice. Întîmplător, toți cei patru actori sînt foarte buni, cu experiență, au avut șansa să lucreze cu regizori mari. Îmi place să-i văd jucînd, să le studiez evoluția, cunoscîndu-i încă de la examenele din U.N.A.T.C. Îmi place cînd mă surprind
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
dragoste creștină, îi îmbărbătau în răbdare, le insuflau nădejdi de mai bine, le mângâiau sufletele, rememorau sensul bolii și scopul principal al vieții pământești caduce - aceasta mai ales bolnavilor aflați într-o stare terminală sau celor cărora li s-a comunicat un diagnostic letal sau un prognostic infaust -, apoi supuneau dezbaterii și cauzele bolilor, precum și faptul că în durerile fără voie se ascunde mila lui Dumnezeu, învățându-i că suferința trupului este purificatoare (căci așa cum focul curăță rugina de pe fier, așa
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
o mașină care să-l transporte pentru documentare în toată țara, pe oriunde a călătorit Bălcescu sau ceilalți dintre companionii lui de răzvrătire și de idei. În fine, de o secretară care să-l stimuleze. Nu-mi rămânea decât să comunic mai marilor mei de la editură aceste solicitări. Dacă li s-a dat curs ori nu, nu știu. Știu doar că în 1953 am fost Ťpus pe liberť de la Editura Tineretului din pricina originii mele sociale. Și mai știu că scurta întâlnire
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
au cerut imediata mea înlăturare, însă Răutu s-a opus: ŤSă fie dat afară, dar nu pe loc, nu imediat.ť Deznodământul s-a produs în iulie 1958. Am fost convocat la Ministerul Culturii, unde subsecretarul de stat mi-a comunicat sec că mi se încredințează sarcina de a fi șeful secției scenarii din cinematografie, responsabilitate a cărei importanță nu se îndoiește că o apreciez. Cum tăceam uimit - multe îmi trecuseră prin cap, dar nu că voi fi avansat -, a adăugat
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
de conștiința literară a contemporanilor. Cel puțin mie astfel îmi apar și de aceea și înșir însemnările de față despre Puterea nevăzută, după ce am comentat la apariție romanele anterioare din tetralogie, Ziua și noaptea și Voința de putere. Toate trei comunică destul de strâns prin rețeaua deasă de nervuri epice, prin elemente de cadru și prin câteva personaje ce pot fi în toate regăsite. Dar să amintesc pe scurt despre ce era vorba în primele două romane din ciclu, pentru a mă
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]