274 matches
-
blocul occidental pentru supremația mondială, care se va încheia între 1989-1991, prin prăbușirea comunismului în Europa de Est, dezmembrarea U.R.S.S. și a Tratatului de la Varșovia. În acest context este interesant de remarcat că același Ion Iliescu, care a pus umărul la comunizarea României încă din 1949, vă emană în 1989, ca lider al României postcomuniste! Esență, procesului de sovietizare a României (că și a celorlalte state europene, ocupate după 1945 de Armată Roșie) o constituia impunerea totală a modelului sovietic, stalinist, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
II, nr. IV, 2009, p.6 ). În anul redactării lucrării „Zece ani de activitate 1935-1945” se simte amărăciunea și nemulțumirea învățătorului Ion Ionescu în cuvântul său premergător, probabil dezamăgit de evoluția României după 23 august 1944 și accelerarea procesului de comunizare. Din lucrarea sa am depistat în Arhivele Naționale din București numai partea I, în care descrie sosirea primelor echipe studențești la 5 iunie 1935 și schițează personalitatea principalilor actori ai activității. Nu știm ce s-a întâmplat cu restul lucrării
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93470]
-
1 ianuarie 1918 care s-a referit la importanța Congresului de la Paris unde se specifica "se întâlnesc delegații din toate țările beligerante, ca să statornicească pacea în lume"612. Un material ce prezenta evenimentele importante ale vremii a fost cel dedicat comunizării Rusiei și ateismului manifestat de comuniști. Intitulat "Mișcarea celor fără Dumnezeu în Rusia", articolul oferea informații despre arestarea a 112 preoți și condamnarea lor la moarte (în anul 1936). Datele preluate de la Agenția de presă din Varșovia arătau că în
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ianuarie 1948 pentru faptul că nu au depus jurământul de credință către RPR (Monitorul Oficial, 11 noiembrie 1948, p. 5040). Teroarea comunistă se întindea și-n exterior, brațul lung al justiției proletare/Securității era pregătit să anihileze orice rezistență la comunizare, atât internă, cât și externă. Istoricii „rezistenți”, îndeosebi cei rămași în interior și închiși, urmăriți, persecutați, o vor resimți din plin. 4. Concluzii După cum am putut vedea, istoricii, intelectualii în genere, au adoptat trei atitudini „eroice”: eroismul tăcerii (refuzul colaborării
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
al XX-lea, Hrușciov a rămas cu un complex al moștenirii imperiului creat de Stalin, temându-se de anatemizarea pe care ar fi primit-o pe plan intern, în cazul distrugerii zonei de securitate pe care acesta o crease prin comunizarea Europei de Est. Pe de altă parte, spre deosebire de Stalin, care a văzut relația cu Vestul doar din perspectiva confruntării între sisteme, Hrușciov a crezut sincer în principiul „coexistenței pașnice”. El era convins de superioritatea sistemului socialist, astfel încât capitalismul nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de factori - printre altele, interesul major al URSS față de vecinii ei era dublat de slaba preocupare manifestată de puterile occidentale, îndeosebi SUA, față de această zonă - au concurat la întărirea poziției sovietice și exercitarea discreționară a puterii în România. Frica de comunizare nu putea decât să se amplifice, disperarea domina cercurile politice, exceptându-i pe comuniști, ca și ansamblul populației. Dispunem în momentul de față de informații numeroase care probează că starea de spirit a populației nu era favorabilă sovieticilor, în condițiile în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Descoperirea acțiunii germano-legionare, sentimentele antisovietice ale majorității ofițerilor superiori români și implicarea unora în activități conspirative, precum și certitudinea lipsei de simpatie în interiorul clasei politice tradiționale din România au concurat, fără îndoială, la punerea mai rapidă în practică a măsurilor privind comunizarea acestei țări. Cât privește debutul ofensivei germane din Ungaria și impunerea guvernului Petru Groza la București, credem că nu poate fi stabilită o relație cauzală între ele. în acel moment, principalii lideri și susținători, reali sau posibili, ai acțiunii progermane
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
făcut pe mulți români-americani să recunoască starea lor ca «exil» și nu ca «diasporă»”. O asemenea disociere, motivată desigur, a devenit justificabilă, întru totul, începând cu anul 1948, considerat primul an al exilului postbelic, după instaurarea Republicii Populare Române, prin comunizarea de facto a României. Este interesantă ideea după care „modul specific în care acești «nou»-veniți se comportă poate fi comparat cu comportamentul celor veniți la începutul veacului, asemănările dar și deosebirile fiind extrem de interesante și conclusive”. Dar trebuie adăugat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
obiectivelor sale în această țară de două instrumente: 1) partidul comunist autohton și 2) înțelegerea cu aliații, ceea ce permitea o libertate totală pentru Armata Roșie. Lunile care au urmat armistițiului nu au făcut decât să dea dreptate realiștilor: se prefigura comunizarea. Fără ajutorul URSS, PCdR (devenit PCR în 1945) ar fi rămas la periferia vieții politice românești. Partidul comunist a avut inițial două ținte majore: 1) distrugerea vechii ordini sociale și obținerea controlului asupra pilonilor de sprijin ai acesteia (armată, poliție
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
in Greece and the Russians in Romania and perhaps other countries. The British will attempt to retrieve a position of equal influence in Yugoslavia”. Diplomatul american se înșela într-o singură privință: deși Churchill fusese la început alarmat de perspectiva comunizării Balcanilor, între timp rezistența britanică s-a concentrat asupra Greciei, resemnându-se ca Tito să se substituie lui Mihajlovic în Iugoslavia. Răspunsul lui Roosevelt a fost cât se poate de limpede și el este tot atât de caracteristic și pentru politica următorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
adevăratul nr. 1 în comunismul românesc al momentului); Iuliu Maniu, liderul Partidului Național Liberal (o convorbire foarte lungă; i-a făcut lui Ethridge o schiță a istoriei recente a României, insistând pe instalarea guvernului Groza, nereprezentativitatea acestuia și lipsa libertăților, comunizarea accentuată; antisovietismul/anticomunismul, ca și filoocidentalismul lui Maniu erau nedisimulate, el credea că sovieticii ar putea să fie forțați să devină rezonabili doar prin amenințarea cu un război); Șerban Voinea, membru al Partidului Social-Democrat (era lipsit de dogmatism, un interlocutor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
al Partidului Social-Democrat (era lipsit de dogmatism, un interlocutor adecvat, capabil de a face un mare efort de obiectivare; adept al democrației, înțelegea situația din țară; deși membru al unui partid care participa la guvernare, nu-și ascundea teama față de comunizarea accentuată, inclusiv față de tendința PCR de a distruge/scinda PSD-ul); Lothar Rădăceanu, membru PSD (lozincard, falsificând brutal reliatățile); Jumanca și Brătfăleanu, socialiști (se situau pe linia democratică; sugestiv, Jumanca l-a elogiat pe Maniu cu mult bun-simț, chiar dacă ei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Mihail Romniceanu, membru PNL, fost director al Băncii Naționale și ministru de Finanțe (a avut în vedere jaful practicat de sovietici în România, haosul economic, inflația, sărăcia); dr. Angelescu, membru PNL, fost ministru al Educației (a vorbit despre acțiunile vizând comunizarea/sovietizarea țării); C. Vișoianu, fost ministru de Externe (a dat lui Ethridge unele informații privind comunizarea țării; opina că rezolvarea problemei românești se afla în mâna anglo-americanilor, mai ales că avea în spate o dificilă „colaborare” cu sovieticii); Constantin Titel
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
vedere jaful practicat de sovietici în România, haosul economic, inflația, sărăcia); dr. Angelescu, membru PNL, fost ministru al Educației (a vorbit despre acțiunile vizând comunizarea/sovietizarea țării); C. Vișoianu, fost ministru de Externe (a dat lui Ethridge unele informații privind comunizarea țării; opina că rezolvarea problemei românești se afla în mâna anglo-americanilor, mai ales că avea în spate o dificilă „colaborare” cu sovieticii); Constantin Titel Petrescu, președintele Partidului Social-Democrat (democrat convins, nu-i agrea pe comuniști; considera că partidul lui era
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
PCR controla „total” guvernul Groza. Credea că în cazul unor alegeri libere ar fi câștigat PNȚ; identificarea cu URSS, cu abuzurile Armatei Roșii, îi făcuse nepopulari pe comuniști, credea Șraer. Regele era văzut ca un simbol național, al rezistenței contra comunizării). în general, majoritatea interlocutorilor democrați vedeau ieșirea din impas a României cu ajutorul anglo-americanilor. Se observă diferențe între interviuri care țineau de competențe politice și profesionale, ca și de interesul lui Ethridge de a obține o informație sau alta. O altă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din impas a României cu ajutorul anglo-americanilor. Se observă diferențe între interviuri care țineau de competențe politice și profesionale, ca și de interesul lui Ethridge de a obține o informație sau alta. O altă anexă privește acțiunile guvernului Groza în dezorganizarea/comunizarea armatei române. Este anexat și un „Memorandum” privind situația existentă în România, pe care președintele PNL, C.I. (Dinu) Brătianu, l-a înaintat Misiunii americane la București în timpul vizitei lui Ethridge. Acest document a fost transmis secretarului de stat James F.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fost prezentă în discuțiile dintre „greii” lumii, dar undeva la coada listei. Pentru dezamorsarea crizei, s-a convenit intrarea în guvernul Groza a doi miniștri din partea opoziției (un liberal și un țărănist), dar fără portofoliu. Regele renunța la grevă. însă comunizarea țării a continuat în ritm alert: alegerile au fost falsificate în noiembrie 1946, dându-le comuniștilor „legitimitate”; anul 1947 a reprezentat eliminarea ultimelor obstacole în calea impunerii partidului-stat: desființarea PNȚ, autodesființarea PNL, înlăturarea monarhiei și instaurarea „republicii populare” ș.a.m.
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
există o legătură str`nsă `ntre activitatea rezistenței progermane din România, ofensiva germană din Ungaria și instalarea guvernului Petru Groza la București. Günter Klein, „`nceputurile rezistenței antisovietice `n România (23 august 1944 - 6 martie 1945)”, `n 6 martie 1945. `nceputurile comunizării României, Editura Enciclopedică, București, 1995, pp. 295-311. `ntr-o formă ușor schimbată, sub titlul „Un nou 23 August `n România? «Acțiunea parașutiștilor» din noiembrie 1944 - februarie 1945”, studiul a fost reprodus `n Krista Zach (editor), România `n obiectiv. Limbă și politică
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a fost dr. Țăranu din Timișoara?”, Curierul Național Magazin, nr. 132, 7-13 martie 1994, p. 7; „Cazul Avramescu”, Magazin istoric, nr. 4, aprilie 1994, pp. 29-31; „Prima `ncercare de scoatere a Armatei Roșii din România”, `n 6 martie 1945. `nceputurile comunizării României, ed. cit., 1995, pp. 288-294; „6 martie 1944: Există o legătură `ntre instalarea guvernului Groza și ofensiva germană `n Ungaria?”, Revista istorică, tom IV, nr. 7-8, 1993, pp. 779-784, articol reluat sub același titlu, „6 martie 1944: Există o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Pentru o imagine de ansamblu, vezi `ndeosebi studiile semnate de Alexandru Oșca și Mircea Chirițoiu, „Considerații privind rezistența organelor militare ale statului român față de ocuparea țării de către Armata Roșie (23 august 1944 - 6 martie 1945)”, `n 6 martie 1945. `nceputurile comunizării României, Editura Enciclopedică, București, pp. 262-278; Dinu C. Giurescu, Guvernarea Nicolae Rădescu, Editura All, București, 1996, passim. ANIC, fond „Ministerul de Interne-Diverse”, dos. 24/1944, f. 74. Numărul mare de dezertori era observat și de membrii grupurilor legionare de rezistență
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
democratic `n România”. Numai că sovieticii `l doreau pe Petru Groza, de aceea „s-au folosit de informațiile false despre intențiile lui Avramescu generate de conspirația legionară pentru a-l aresta `n secret [...], elimin`nd astfel ultimul obstacol `n calea comunizării României”; „intenția lui Avramescu de a participa la o acțiune democratică [...] a fost cauza cea mai probabilă a arestării g-ralului Avramescu” (Paltin Sturdza, art.cit., pp. 14, 40). Deși demonstrația este destul de bine condusă, fundamentată totuși prea mult pe date
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cit., p. 219. Günter Klein, „`nceputurile rezistenței antisovietice `n România (23 august 1944-6 martie 1945)”, loc.cit., p. 311; Paltin Sturdza, art.cit., p. 17. S-a emis opinia că luarea puterii de către comuniști se `nscria `n strategia URSS de comunizare a țărilor din est. Din această perspectivă, instalarea guvernului Petru Groza la 6 martie 1945 nu era o soluție impusă de circumstanțe neașteptate, de felul acțiunii antisovietice pregătite de legionari, Grupul Etnic German și unii militari români, ci făcea parte
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Moldovenești: crearea unei „limbi moldovenești” separate de limba română, pentru a feri truditorii moldoveni de influența nefastă a culturii românești „burgheze”, sau recunoașterea unității de limbă și etnie dintre moldoveni și români, cu nădejdea că astfel se va putea realiza comunizarea și sovietizarea întregii Românii. Teoria „limbii moldovenești” își are locul de naștere aici. Această teorie pseudoștiințifică pretinde că moldovenii sunt o națiune diferită de cea a „românilor imperialiști opresori”. După al doilea război mondial, această teorie va deveni parte a
Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească () [Corola-website/Science/300193_a_301522]
-
ortodocși (89,96%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (3,72%). Pentru 6,25% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. După al II-lea război mondial, oamenii au fost împroprietăriți prin reforma agrara menita sa grabeasca comunizarea tarii, li s-au dat locuri de casă, între Călmățui, Poala Pădurii (resturi ale pădurii nebune) și Lacul Sava. Oamenii nu se poate spune ca au prosperat aici, în schimb, cei cu darul muncii și cu înțelepciunea de care auzim
Comuna Crângeni, Teleorman () [Corola-website/Science/301795_a_303124]
-
A fost unul din apropiații lui Iuliu Maniu, împărtășind ideile politice ale Partidului Național-Țărănesc. La propunerea acestuia, după lovitura de stat de la 23 august, Sabin Manuilă a fost numit Subsecretar de Stat la Președinția Consiliului de Miniștri. În 1948, pe măsură ce comunizarea țării se intensifica, concomitent cu arestarea personalităților vechiului regim, alege calea exilului, stabilindu-se în New York, S.U.A. A colaborat cu Fundația “Iuliu Maniu” și în special cu Comitetul Național Român, pentru a ajuta refugiații din România. În Statele Unite, a lucrat
Sabin Manuilă () [Corola-website/Science/307198_a_308527]