399 matches
-
mai zăbovesc o veme pe la el. Drept să-ți spun, m-am luat cu una-cu alta și timpul a trecut... Spune-mi, nu s-a supărat prea tare pe mine? Îl știi în stare să se supere pe cineva, conașule? El nici nu știe ce-i supărarea măcar. Orice i s-ar întâmpla, el rămâne mereu același. Dacă cineva nu se poartă cum trebuie cu el, atunci spune: „Iartă-l, Doamne, că nu știe ce face!” Pe matale, conașule, însă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cineva, conașule? El nici nu știe ce-i supărarea măcar. Orice i s-ar întâmpla, el rămâne mereu același. Dacă cineva nu se poartă cum trebuie cu el, atunci spune: „Iartă-l, Doamne, că nu știe ce face!” Pe matale, conașule, însă te iubește mult și te așteaptă cu nerăbdare... Și mai zicea că... are încă multe să-ți spună... Și eu abia aștept să-i ascult vorba. Orice ți-ar povesti pare că e un lucru de mare taină, încât
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
din toată inima. Ce să-i spun mâine când trec pe la mănăstire? Poate am norocul să-l întâlnesc... Spune-i că am să-l caut negreșit. Îți mulțumesc pentru veste și mergi sănătoasă. Poate ne-om mai întâlni pe cale... Poate, conașule... După doar două zile, îmi pregăteam micul meu bagaj pentru drumeție... În zori, pe când luceafărul de dimineață, rămas singur să înfrunte potopul de raze ale soarelui, mă arunc pur și simplu în brațele răcorii de afară... Merg de o bună
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cineva... Cine poate fi? Călugăr nu-i. Atunci cine-i? În timp ce îmi puneam asemenea întrebări, mă apropiam de locul cu pricina și... nu mică mi-a fost mirarea când ființa din fața mea și-a întors privirea spre mine... Sărut mâna, conașule! Bine te-am găsit! Cum îți merge, boierule? Mi-a trebuit ceva vreme ca să-mi revin din surprindere. Bi... bine! - am răspuns eu cu glas pierdut... Mi-a spus sfinția sa că ești bine, sănătos dar am vrut să aflu chiar
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
găsit! Cum îți merge, boierule? Mi-a trebuit ceva vreme ca să-mi revin din surprindere. Bi... bine! - am răspuns eu cu glas pierdut... Mi-a spus sfinția sa că ești bine, sănătos dar am vrut să aflu chiar din gura matale, conașule. În cele din urmă, țiganca și-a luat trăistuța și a pornit încet spre portița grădinii. Rămâi cu bine, boierule!... Mergi cu bine! - i-am răspuns eu, încă nedumerit de unde până unde se afla țiganca acolo. Între timp, pâș-pâș s-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mereu de matale când oi trece pe la el. Da,da. Mereu are să mă întrebe: dacă te-am mai văzut? Ce mai faci? Și când ai de gând să mai treci pe la el? Să nu-l lași să aștepte prea mult, conașule. Da’ de unde ai știut că am să plec de la sfinția sa tocmai astăzi? Mai gâcesc și eu, conașule. Da’ le gâcesc bine. Asta se vede. Și acum încotro? Apoi merg și eu până la târg. Da’ să nu te aștepți că oi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mai văzut? Ce mai faci? Și când ai de gând să mai treci pe la el? Să nu-l lași să aștepte prea mult, conașule. Da’ de unde ai știut că am să plec de la sfinția sa tocmai astăzi? Mai gâcesc și eu, conașule. Da’ le gâcesc bine. Asta se vede. Și acum încotro? Apoi merg și eu până la târg. Da’ să nu te aștepți că oi putea ține pasul cu matale, conașule... Matale ai mers de soldat, iar eu abia îmi târâi papucii
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
am să plec de la sfinția sa tocmai astăzi? Mai gâcesc și eu, conașule. Da’ le gâcesc bine. Asta se vede. Și acum încotro? Apoi merg și eu până la târg. Da’ să nu te aștepți că oi putea ține pasul cu matale, conașule... Matale ai mers de soldat, iar eu abia îmi târâi papucii... Spunând acestea, învârtea în mâini buchetul de tufănele. Măi, da’ proastă mai sunt! Am luat floricele aiestea cu gând să ți le dau matale, boierule, dar m-am fâsticit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Am rămas descumpănit. „Să mai stau sau s-o iau din loc?” Până la urmă, tot țiganca m-a scos din încurcătură. Știu că te grăbești să ajungi acasă, boierule. Ia-o înainte, că eu am vreme... Drum bun și Doamne-ajută, conașule! Să ne vedem sănătoși! Cu alte cuvinte, mergi dumneata înainte, că eu am alte treburi” - mi-a trecut prin minte. Fără alte vorbe, am pornit, cu gând să încerc a mă dumiri dacă țiganca urmează aceeași cale sau... Abia când
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
uite, asta mi-a zis ieri coana Sofica. Și i-am zis și io, dacă i-ar mai da drumu lu bietu Spiridon... Să-i mai dea drumu, să mai stea și el p-acasă, cum a fost și cu conașu Titi, care tot acolo era mobilizat, și uite că de trei luni și ceva a scăpat... Lasă, mi-a zis coana Sofica, ușor nu este, dar să vedem ce-am putea aranja. Uite-așa mi-a promis coana Sofica și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stă cufundată în liniște. Doar sus de tot, pe balconul de la mansardă, o femeie tînără, cu bonețică și șorț, după tipic, scutură cîrpa cu care a șters praful. Te aștepți ca, din clipă în clipă, să iasă pe ușa centrală conașul, domnul senator, ori consoarta vreunui mare afacerist en gros cu cereale. În spatele portiței din fier forjat se agită același cățel lățos. Pe strada Octavian Goga e liniște. La numărul 5, într-un colț al grădiniței, pe tulpina trandafirului, mai stăruie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
are și el una; „ține, Susan“ și ea Îi arată cartea ei. Atunci o pune pe bancă și Încearcă să uite că e pentru el. Își privește butonii de la cămașa de mătase și vrea să bea un gin and tonic. „Conașul“, șoptește cineva care nu se afla alături de el cu cîteva clipe mai Înainte, e Arminda, spălătoreasa, care nu-și mai Încape În piele de bucurie că stă alături de domnul, e În familie, cum s-ar spune. Juan Lucas Îi Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ipocrită, Își spuse: și-a pus În cap să fie caritabilă și pînă la urmă o să reușească tot prefăcîndu-se cu atîta zel“. Dar chiar În clipa aceea cineva Îl apucă ușor de braț, e Arminda: „La pagina douăzeci și șapte, conașule, cîntați și dumneavoastră“. Ia cartea În mînă prefăcîndu-se că Încearcă să găsească pagina și reușește abia cînd ceilalți au terminat de cîntat, dar tocmai atunci părintelui care-i pusese pe toți să cînte ajunge În dreptul lui, mai slăbește-mă părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
adune pe toți În bucătărie, pentru a examina Împreună situația, nu mai era nimeni care să le reprezinte interesele, nici măcar s-o Întrebe unde avea de gînd să meargă. Bătrîna Arminda făcea din nou minuni cu cămășile de mătase ale conașului, din nou se transformase Într-un robot, devenise femeia care calcă, ascunzîndu-și fața Între șuvițele lungi și negre ale părului și nimic mai mult. Cel puțin dacă ar fi fost Nilda, ar fi Întrebat-o și ea, cu broboane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
CÎte nu-ți trec prin minte cînd te simți rău! Dar mi-a fost tare frică, Întotdeauna mi-e frică, deși acum nu mă mai doare, de cîteva zile nu mă mai doare așa rău, dar astăzi frica și cămășile conașului care nu se mai termină odată și Nilda care nu mai era, nu mai e și eu o să-mi dau sufletul pe scîndura de călcat fără să mai apuc s-o văd, nu s-a mai Întors de loc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tîrguiască și apoi se apuca să gătească pentru copiii ei, niște nerecunoscători care vin numai la masă și care stau separat cu nevestele lor. Era cam surdă și Arminda Începuse să se simtă mai bine, Își păstra forțele pentru cămășile conașului. Să fi fost ora cinci după-amiază cînd a terminat de călcat ultima cămașă din săptămîna aceea și a Început să facă pachetul alb, pentru a-l duce la familia unde lucra. Probabil că trebuia să se fi dus ieri, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de lîngă ea, ca să nu cadă pe spate, În clipele acelea păzea cum putea pachetul, dar cînd autobuzul mergea În linie dreaptă ferea pachetul cu amîndouă mîinile, cu tot corpul și trebuia să fie mereu cu atenția Încordată, păzea cămășile conașului, care nu voise să le dea la spălat la hotel, numai ea știa să le spele, nu era orgoliu, dar asta era singura mulțumire care-i mai rămăsese În viață, din nou se gîndea la moarte, s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Pershing; de acolo va merge pe jos, fiindcă era mai ușor, pînă la Country Club. Deocamdată era foarte greu să ferească pachetul de lovituri și biata Arminda trebuia să se lupte din greu ca să păstreze cămășile neșifonate așa cum Îi plăceau conașului. Îi era din ce În ce mai greu să ferească pachetul și pe deasupra lumea se uita la ea de parcă ar fi vrut să-i spună să ia un taxi dacă avea de gînd să umble cu cogeamitea pachetul. Astăzi plecase mai tîrziu decît alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
seama că pachetul era păzit bine pe genunchii ei, avusese noroc și că pachețelul pentru domnișorul Julius era În siguranță În poșetă. Se simțea iarăși ceva mai bine, Începea să se gîndească că ar putea să calce mai departe cămășile conașului ca și pînă acum, cînd deodată auzi un glăscior alături de ea, un soi de șuierat și deschise din nou ochii ca să se uite cu luare-aminte la bătrînica oacheșă care stătea lîngă ea. Într-adevăr cînta, dar nu ăsta era lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
robotești mereu ca o furnică și pe lume nu erau numai copaci Înverziți, Îngerași și copii cuminți, În sfîrșit, că erau și altele, de necuprins În toate aceste cuvinte pe care corcitura le pronunța În timp ce mîngîia tot mai insistent cămășile conașului. Autobuzul se opri În dreptul unui stop și Păsărica se Întoarse să se uite pe fereastră, de data asta văzu Încă una din ființele ei dragi, un polițist, un zdrahon de metis care părea destul de cumsecade. Atunci se ridică În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
puf a Mercedesului, profitînd de cele cîteva minute cît dură drumul pentru a se odihni cu ochii Închiși, poate că doar așa, văzînd numai negru, va reuși să uite că pachetul pe care-l pusese alături pe canapea conținea cămășile conașului și nu era un copilaș drăguț, cum credea Păsărica din autobuz, care În fond era singura ființă fericită. Și uite că, Într-adevăr, cel puțin acum hamalii nu aveau de ce să fie fericiți: Carlos, zîmbind ștrengărește pe sub mustață, opri automobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
croitoreasa, Încă n-a venit pentru uniformele copiilor“. Se dădu Înapoi, dar nici aici nu era nimeni, În camera asta albă, fără mobile, care uneori se numește infirmerie. Văzu cu plăcere pe masa albă pachetul cu mormanul de cămăși pentru conașul. Înainta să-l ia și să-l desfacă, soarele o orbi ca de obicei, odată s-a gîndit să le ceară să pună perdele la fereastra asta, pe urmă găsise singură soluția, punînd ziare În timp ce lucra, dar acum n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ochii... În ultima vreme Arminda credea din tot sufletul În miracole și asta era fără Îndoială o prevestire. Cum avea mult de călcat, se Întoarse la scîndură și Întinse prima cămașă. Trebuia să fie foarte atentă la inițialele brodate ale conașului. MÎinile Îi erau foarte curate. Începu să calce, să simtă În corp căldura pe care o răspîndea În jur fierul de călcat electric, era plăcut, se contopea cu căldura soarelui, care Încă ardea pătrunzînd prin fereastră și uneori făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
domnesc înalt, cu spătar. Lângă jilț era un par în vârful căruia, pe o scândură bine geluită, stătea scris cu frumoase litere chirilice: „Arde-mă, dar dă-mi un galbân”. — Noroc, faraoane! - zise spătarul Vulture. — Bună să vă fie inima, conașule! - răspunse liniștit țiganul. — Al tău e jilțul ista? îl iscodi spătarul. — Eee - făcu celălalt - dacă era al meu de mult l-aș fi vândut. Ce să fac eu cu asemenea jilț? Nu-i al meu, e-al boierului. — Și boierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fredonat la cord un sfânt binecuvântat și-am Început să mă rog. M-a inundat o prospețime și cre că foarte repede s-a pus bezna. O săptămână după, am aflat că io nu mai gândeam În timp. Pă bune, conașule Larramendi, când s-a-mplinit ăi doi coți dă pedeapsă, mi-a părut că s-au dus dântr-un foc. I-adevărat că Domnu Îmi dase viziuni căcălău, toate miștoace pă veridic. Când don Wenceslao Îmi parola, să Îndulcea la moacă. Dă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]