5,487 matches
-
mai reflecteze atunci când, în zile toride de vară, vor să stimuleze dispoziția propriilor copii îmbrăcându-i cu un tricou roșu, de exemplu. Nu uitați că suntem înconjurați de o lume foarte colorată, iar culorile au un impact semnificativ asupra noastră”, conchide profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației.
Părinți de succes: Culorile, impact semnificativ asupra dispoziției fiecăruia () [Corola-journal/Journalistic/22261_a_23586]
-
apoi, cu mențiunea expresă "auft in mold.", prescurtare de la "Aufugitivus in Moldaviam", adică "fugit în Moldova". Studiind bine această tabelă, cercetătorul nostru constată existența mai multor familii din Ilva Mare fugiți în Moldova, aproape o treime din populația satului. "Era, conchide dl Tanco, cel mai răscolitor eveniment trăit de populația acestui ținut, adăugîndu-se represaliilor pentru jurămîntul refuzat și nedepus la 10 mai 1763, uciderii conducătorilor răscoalei și îngrozitoarelor pedepse care s-au aplicat celorlalți, pînă la nivelul fruntașilor satelor și multora
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
ca să preiau chiar declarația lui sinceră, dată presei. Frumos e că parte dintre acești soli își exercită mandatele de tip recuperator presînd dinspre o falsă dreaptă, iar parte aduc mesajul stîngii aperisto-pedeseriste, la fel de alertată, la rîndul ei. De aici putem conchide și că ambele flancuri sînt panicate în mod egal de șansa uriașă pe care o are Mugur Isărescu, dar și că o eventuală victorie a acestuia ar putea nărui marele plan secret care este viitoarea colaborare la guvernare a PDSR
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
înfățișării orașului, cu amestecul lui între edilitarul vechi și noul trivial, cu străzile anapoda și adesea desfundate, toate la un loc oferind destule motive de tristețe adîncă. Și, după alte ample și insistente incursiuni în istoria orașului între 1880-1916, biograful conchide că spațiul literar coincide, la Bacovia, cu spațiul băcăuan, celebra Lacustră tot de aici trăgîndu-și sevele și motivele. Și e, se știe, o poezie definitorie pentru înțelegerea liricii sale. Școala, iar se știe, a fost, pentru debilul care era adolescentul
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
au căzut la datorie în timp ce-și apărau țara, prin ploile de săgeți care acopereau cerul în grele lupte susținute de români pentru apărarea patriei, el a învățat să-și iubească țara asta cum o face un adevărat patriot /.../ Conchidem că a-l contesta pe Eminescu înseamnă a contesta tot ceea ce el a cântat: istoria patriei, dragostea și natura. Ori o ființă care-și spune "om" nu poate face așa ceva." Și "poeziile" dedicate de copii lui Eminescu denotă aceeași conștiinciozitate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17012_a_18337]
-
după dispariția celor două imperii analistul rus preconizează constituirea unei confederații în fruntea căreia se va afla Rusia. Confederația va cuprinde Europa centrală și răsăriteană, Balcanii cu strîmtorile, insulele Mării Egee. După ce expune pe larg ideile propovăduite de politologul rus, Eminescu conchide: Constatat este că această carte a domnului Danilevski este o copie îndestul de credincioasă a opiniunii publice din Rusia și că ideile dezvoltate în ea nu sînt visurile unui filozof, ci idealul istoric al uriașei puteri de la Nord" (s.n.). Astfel
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
altul, și au scris despre ea cu o bună-cuviință admirativă unanimă, care nu prea mai lasă loc azi vreunei interpretări noi cu adevărat, pentru că ce era de spus, s-a spus. Adrian Popescu este un poet foarte bun, se poate conchide chiar înainte de a deschide volumul apărut de curînd la Editura Vinea, o selecție a autorului din cele zece volume originale apărute pînă azi. Și din păcate asta se întîmplă de obicei, pentru că departe fiind de zgomotoasa terasă a Muzeului Literaturii
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
pentru faptele cu urmări grave și condamnabile, și la urma urmelor, nici pentru soarta sa pe care nu o poate controla. "Ca atare, el nu ar stîrni mila, ci mai curînd groaza, care nu ține de tragic, ci de grotesc" - conchide Ileana Mălăncioiu. Multe observații în ceea ce înseamnă prezența Antigonei sau a lui Hamlet mi se par a fi surse de inspirație, căi luminate și nebătute, întru receptarea și interpretarea unui regizor de teatru. Ileana Mălăncioiu pune reflectoare spectaculoase pe anumite
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
nu este fascism, nu este rasism, nu este antisemitism... ci este simplu românism". Acest punct de vedere era, totuși, negreșit, progresist, disociindu-se de toate opțiunile de atunci xenofobe și naționaliste ale curentelor de opinie xenofob șoviniste. Chiar dacă dl Preda conchide, în finalul studiului său, că "Rădulescu-Motru face parte din familia spiritelor totalitare românești, victime și călăi ale propriei lor ideologii" rămîne, totuși, nerelevat și neexplicat de ce cartea lui Rădulescu-Motru din 1936 a fost, în epocă, ținta unor atacuri concentrate ale
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
corespunzătoare". Ba chiar autorul colectează opinii de acest fel în literatura cultă și în cea politică, mergînd pînă la revista România Mare. O prejudecată rasială este și aceea care îl înfățișează pe evreu drept murdar și împuțit, de unde naziștii au conchis că evreii alterează puritatea rasei. Dacă este, această trăsătură fizică a evreului se datorează sărăciei sale. Dar, de fapt, obiceiuri rituale (spălarea pe mîini înaintea oricărei rugăciuni și obiceiul sfînt de a face baie săptămînal, cufundîndu-se într-un bazin ritual
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
un regim privilegiat au avut parte, la noi, (dar numai la noi?) acei cugetători care au fost și literați, ceilalți avînd parte de un statut de rang secund sau chiar obscur. Pornind de la ideea d-lui Ion Ianoși, dl Brădățan conchide: "Indiscutabil, o astfel de mentalitate n-ar fi cîtuși de puțin regretabilă dacă n-ar exista și fața sa agresiv-nocivă, dacă ea n-ar comporta cîteva consecințe psihologice dintre cele mai pernicioase pentru mentalul cultural al unei comunități: disprețul activ
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
d-lui Antohi. D-sa evocă și scandalul din jurul lui Eminescu și consideră că lipsește încă la noi "o piață a ideilor" adevărată și eficace. Societatea românească a devenit o pradă ușoară pentru populiștii de toate spețele. "Elita culturală veritabilă, conchide în mod foarte dur dl Antohi, extrem minoritară, este alienată în raport cu societatea din care provine și pe care ar trebui s-o ajute să se orienteze." Cronicarul se desparte de tranșanța unei atari încheieri. Dl Antohi are dreptate în multe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16024_a_17349]
-
cărți franțuzești din 1949 încoace. Cît despre carte, ea demonstrează net detașarea critică a autorului de dimensiunea religioasă. Începe prin a declara că încercînd să înțeleagă de unde vin lacrimile pe care le varsă, rugîndu-se, ființele religioase, a ajuns la sfinți, conchizînd că, de fapt, lacrimile sînt urmele lor. "Sfințenia în sine, admite autorul în chiar prima notație eseistică a cărții, nu e interesantă, ci numai viețile sfinților; procesul prin care un om renunță la sine și apucă pe căile sfințeniei... Dar
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
Machiavelli, scopul scuză mijloacele, combătut de Pascal (platonician), este prefigurat de Aristotel chiar, care spune despre iscusință că este facultatea de a recunoaște și de a folosi mijloacele utile în vederea îndeplinirii unui scop superior. De unde, adepții lui Ignațiu de Loyola conchid: Dacă scopul este bun moralmente, facultatea de a-l duce la îndeplinire este lăudabilă. Dacă este rău, orice iscusință este o viclenie josnică (Une fouberie basse)... Aristotel neagă, așadar, transcendența imperativului moral, iar iezuiții sunt în spiritul acestuia când afirmă
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
a fost un gest de prea mare curaj din partea sa"; Am povestit deja despre savanții francezi care au desființat volumul I din Histoire des croyances et des idees religieuses. Între timp, au apărut și alte studii contra"), spre a se conchide: " Da, la ora actuală, steaua lui Eliade în Occident pălește tot mai mult". Dintr-o lovitură sînt discreditați atît Livius Ciocîrlie cît și Cioran, pe care cel dintîi, "după o lungă perioadă de izolare, debarcat într-un mediu străin, la
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
vorbitori, al căror succes este o formă de "petites prises du pouvoir" într-un moment în care audiență literaturii a scăzut, nemaifiind practicată decît de "quelques marginaux". Nici lumea bună nu putea lipsi: prințesele, miniștrii frecventați de Sebastian. Dar autoarea conchide: "Lui, plutôt leș belles, & M., plutôt leș intelligentes". Și, desigur leș "affres du style" în varianta Sebastian, care notează ezitările, dificultățile, renunțarea, trecerea dureroasă de la "bucuria de a incepe" la "oroarea" de a vedea lucrurile "împotmolindu-se", dublate de cea
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
sale, ele, în ciuda opiniei lui, au fost, în general, rău primite de critica literară care conta, excepție făcînd articolele ciracilor tineri din cenaclu, cu totul favorabile. E drept, Șerban Cioculescu, în cronica sa din Adevărul din 22 decembrie 1934 a conchis, după o rezumare a materialului documentar, că "cu Mite de E. Lovinescu a depus încă o piatră prețioasă pe edificiul operei sale, și așa destul de impunător". Dar Călinescu, a cărui opinie avizată Lovinescu o aștepta (de aceea, în jurnal, nota
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
Dl Liviu Malița merge cu cîțiva pași buni mult mai departe, propunîndu-ne un Rebreanu analizat din perspectivă declarat psihanalitică, pornind de la Freud, Jung, Adler, Gérard, Gilbert Durand etc. Se pornește, evident, de la acel corp de corespondență inedită pentru a se conchide că de la mamă a moștenit scriitorul harul evocării și nu de la tatăl său, învățătorul, adăugîndu-se că "Ludovica este mai curînd o bovarică, o ființă în mod natural și obiectiv impusă insatisfacțiilor", ba chiar că ar fi fost invidioasă pe talentul
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
rurale" și "la urma urmelor, idealul țăranului polonez sărac era țăranul înstărit". "Clasa muncitoare era un fenomen nou". Socialiștii polonezi de la 1900 aveau succes doar la muncitorii bine plătiți și înalt calificați. "Toți ceilalți erau legați de pătura muncitorească rurală", conchide Watt. Nu mai puțin șocante, pentru similitudinile eventuale, sînt remarcile lui Kolakowski despre biserica catolică poloneză, "rigidă, sarmatizantă (?), nepreocupată de nici o îndoială religioasă, pe scurt, o biserică cu totul simplă, puțin vigilentă în plan intelectual, în mare, destul de primitivă". Și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16382_a_17707]
-
prudent, cu picioarele pe pământ, dar gata să-și asume riscuri" - spune despre el Daniel Schmid. "El crede, încă, în cinematograful de autor și e un veritabil interlocutor pentru un autor" - îi completează portretul Fredi M. Murer, iar Bruno Moll conchide: "Marcel este un partener de nădejde - este un critic, un cinefil și, totodată, primul spectator al unui film". Oare, când se va putea găsi și în cinematografia noastră un asemenea producător?! Desigur, atunci filmul românesc ar arăta altfel!
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
și își face autocritica pentru vechile greșeli". Concluzia acestei cărți deosebit de incitante, constituie, ea însăși, o provocare; după ce lansează ipoteza unei posibile interpretări în cheie "barocă"a schizoidiei literaturii comuniste (și în special a aceleia din epoca de aur), criticul conchide că literatura propagandistică este departe de putea fi rezumată în cîteva cuvinte disprețuitoare, dacă avem în vedere doar impactul colosal pe care l-a avut asupra mentalităților, ca și asupra literaturii adevărate, atîta cît a fost. "Un sudiu al mentalităților
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
dăruit, tălmăcit și transmis nealterată Sfânta Scriptură. Învățătura Mântuitorului Hristos nu poate fi înțeleasă corect fără ajutorul Părinților, care, tălmăcesc și, până la un punct, întregesc cele cuprinse în Cartea Cărților sau în Biblie 44. Din viața și scrierile lor, putem conchide că Părinții au cunoscut admirabil Sfânta Scriptură pe care au mânuit-o cu pricepere și artă. Ei cunoșteau nu numai textul Scripturii ci și adevăratul înțeles al acesteia, pe care o explică într-un mod inegalabil. Păstrau în inimă atât
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
contrastul dintre universul de azi și cel dinaintea potopului, judecând cosmosul după principiile grădinii ordonate, constatând dominanța dezordinii - deși "n-ar fi costat cu nimic mai mult ca lucrurile să fi fost făcute într-o ordine mai bună". Dizarmonia prezentă, conchide Burnet, se datorează supărării Domnului față de neascultarea omului. În acord cu ontologia timpului, el nu concepea dezordinea decât ca pe un stadiu trecător, spre deosebire de Francis Bacon, care în The Advancement of Learning numea printre erorile omului faptul că, având el
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
apar în acest film, ce începe cu descoperirea unei piramide în Antarctica. Pentru a o examina este chemat cel mai bun istoric - arheolog de pe planetă. Vede el poze cu piramida, observă că fiecare fațetă aparține altei culturi și civilizații și conchide solemn că piramida e construită de prima generație umană. Care probabil s-a scindat apoi în funcție de preferințele arhitecturale și așa au apărut popoare diferite: egipteni, mayași etc. Dar să nu mai glosez pe seama modului ridicol în care oamenii de știință
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
afectivității și apartenenței socio-culturale asupra biologicului. O demonstrație amănunțită asupra fiecărui moment dramaturgic, reliefează, uneori prin comparații, centrarea Oedip-ului enescian pe teza inocenței și a redempțiunii prin ridicarea într-o dimensiune metafizică. "Cunosc puține afirmări atât de elevate ale umanismului" conchide Guido Paduano. Cu nu mai puțină știință, Franco Serpa caută rădăcinile preelenice ale mitului lui Oedip urmărindu-i evoluția de la prima mențiune, prin straturile succesive ale memoriei, până la forma dată de Sofocle, cea adoptată de civilizația noastră. Contestând majoritatea lecturilor
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]