1,153 matches
-
drepturilor bolnavului pentru a evita orice suspiciune de abuz de autoritate medicală. Autonomia bolnavului, alături de neutralitatea științifică și independența medicului reprezintă baza responsabilității expertului. Numai astfel o expertiză psihiatrico-legală va păstra capacitatea de a explica și constata și de a concilia, de a disculpa sau inculpa, promovând doar opinii pe bază de argumente sau adevăruri demonstrate științific. Competentă În fiabilitatea concluziilor expertale, neutralitatea și obiectivitatea expertului ca și conștiința limitelor proprii vor permite concluzii expertale tetice și nu preluate tale quale
CADRUL LEGISLATIV AL EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE.. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, C Scripcaru, Simona Grămadă, Irina Agrosoaie () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1482]
-
de undeva” și „de ce este astfel”42. Altfel spus, teoria curriculumului trebuie să fie descriptivă și nu normativă. Pozițiile lui Jackson și Goodlad se exclud reciproc. S-ar părea că nu este încă posibilă o definiție a curriculumului care să concilieze cele două atitudini. Această situație este determinată mai ales de existența și divergența mai multor orientări în teoria contemporană a curriculumului. Divergența teoriilortc "Divergența teoriilor" P. Jackson (1992)43 și John McNeill (1975)44 au propus „cartografierea domeniului” de investigații
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fiecărui text literar sau autor analizat. La fel procedau profesorii de retorică sau de sofistică (dialectică). Ceea ce nu era deloc ușor. De exemplu, gramaticii aveau dificultăți în a explica moralitatea zeilor și eroilor homerici. La fel retorii care trebuiau să concilieze Dreptatea (Dike) cu Binele (Agáthon) în cazuri suspecte. La fel pățeau și sophiștii care aveau de împăcat Adevărul (Alétheia) cu moralitatea și dreptatea în pofida evidențelor prea adesea opuse. Aceasta se datora, fără îndoială, faptului că în epoca elenistă stoicismul devenise
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
creștinilor. O umilire a „marii arte”, slăvită în enkyklios paideia și curricula polymatheice? Poate. Dar curând, în Renaștere, filosofia va înflori din nou, reînviind și oropsita episteme. Universitățile sunt, în Renaștere, fie „aristotelice”, fie „platonice” - chiar dacă fiecare încearcă să se concilieze cu teologia pe calea dublului adevăr. Când însă Francis Bacon și René Descartes au descris „metode noi” de cercetare și descoperire a adevărurilor „omenești”, știința a devenit o obsesie care a afectat nu doar „buna-credință” a diverselor categorii de savanți
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu ghinionistul Comenius 11. A apucat doar să-l prevină „frățește” că nu are ce căuta în Franța lui Richelieu. Comenius știa. Dar el nu aderase la francmasoneria engleză care opunea, radical, Știința, Credinței. Rămăsese prizonierul ideii de a le concilia într-o Magna Unficatio. Și Comenius s-a grăbit să-i răspundă cancelarului Axel Oxenstierna, luând drumul Suediei, chiar dacă, între timp, Richelieu murise. S-a stabilit la Elbing, lângă Danzig, pe care nu l-a mai părăsit decât după Pacea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
teoretician și nu un administrator, ca acesta. Studiase cu Dewey la Chicago, iar lucrarea sa din 1909 Methods of Teaching, Developed from a Functional Standpoint era influențată de ideile marelui progresivist. A considerat însă că progresivismul și eficientismul pot fi conciliate într-un model de determinare a curriculumului mai riguros decât cel conceput de Bobbitt. Charters a dezvoltat în lucrarea sa Curriculum Construction (1923) un model de analiză a operațiilor, numită de el job analysis, pe care a folosit-o pentru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
viață și societate, ignorarea individualității celui care învață, eludarea obiectivelor formative și vocaționale. Începuturile acestei orientări generale a curriculumului modern aparțin curentului progresivist, însă aportul curentului eficientist a fost de asemenea masiv. Cele mai multe curricula moderne se prezintă ca social engineering, conciliat cu tehnologii de dirijare și control al mecanismelor de învățare ale learners, pentru realizarea de competențe și capacități sau de obiective predefinite. Regăsim reunite, în această viziune coerentă, ideile lui Dewey și Bobbitt de la începutul secolului XX. Desigur, cu o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
al bunului postmodernist” nu este o metodă reală, ci o parodie menită să discrediteze pluralismul hermeneutic al demersurilor folosite în cercetarea postmodernă. Wilson își dovedește lipsa de bună-credință în valorizarea autentică a acestor demersuri. Dacă și-ar fi dorit să concilieze designul instrucțional modern cu gândirea postmodernă, ar fi putut prezenta metodele reale ale celei din urmă. Dar, în acest fel, nu ar mai fi putut estompa caracterul univoc și unilateral al gândirii moderne care fundamentează tehnologia educațională și designul curricular
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Nicolae Petrașcu, prezentat ca disident maiorescian, dar și ca precursor al lui E. Lovinescu în teoria culturii. Sunt subliniate meritele de pionier în eminescologie și de practicant al criticii estetice și al celei caracterologice de tip sainte-beuvian, Petrașcu încercând să concilieze critica de gust (maiorescian) cu critica mai nouă (Georg Brandes). Editorul P. îi restituie texte reprezentative: Biografia mea, Noi în 1892, D. T. Maiorescu, Delavrancea, precum și eșantioane semnificative din cele patru volume ale seriei de evocări Icoane de lumină. Specializat
PETRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
noțiunii de dezvoltare durabilă și intitulat Notre Avenir à Tous), reformulată și publicată apoi în Jurnalul oficial (Journal Officiel de la République Française) din 12 aprilie 2009, dezvoltarea durabilă reprezintă „o politică de dezvoltare prin care se caută strategiile de a concilia protecția mediului înconjurător, eficiența economică și justiția socială pentru a putea răspunde nevoilor generațiilor prezente fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de satisfacere a nevoilor lor”. În această definiție apar două concepte esențiale, și anume conceptul de nevoi (în particular
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
lui Kant de proiectul derivării empirice a tuturor conceptelor și enunțurilor despre fapte, proiect pe care îl atribuia lui Locke și Hume. Ceea ce Kant va afirma în mod explicit: „Dar derivarea empirică la care au ajuns amândoi nu se poate concilia cu realitatea cunoștințelor științifice a priori pe care le avem, anume ale matematicii pure și ale fizicii generale, și, este, prin urmare, contrazisă de faptul existenței lor”42. „Faptul” fizicii pure a stat, prin urmare, drept ceva clar conturat în fața
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acele relații necesare care sunt legile deterministe. Acest principiu are evident o semnificație regulativă. Din el rezultă că toate stările și evenimentele fizice vor putea fi explicate și prezise pe baza unor legi deterministe. Această implicație nu poate fi însă conciliată cu rezultate ale fizicii cuantice. Nu există o lege deterministă care să ne dea posibilitatea să prevedem și să explicăm de ce un atom de radiu se dezintegrează într-un anumit moment al timpului, adică după câteva secunde sau după câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
un asemenea angajament va impune o atitudine care poate fi calificată drept eroică și tragică 4. Kant deplângea însă acele împrejurări în care năzuința firească unei ființe sensibile spre o viață care să-i ofere mulțumire nu va putea fi conciliată în nici un fel cu respectarea imperativelor morale. Dar putem recunoaște că există împrejurări în care omul va trebui să aleagă între onoare și viață și, totodată, regreta profund că el va fi pus în fața unei asemenea alegeri. Kant nu și-
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cugetarea modernă”, citat după textul reprodus în Revista de Filosofie, nr. 3-4, 2004, p. 364.) 42. Ibidem, p. 370. 43. Ibidem, p. 372. 44. Această interpretare, larg acceptată, observă Florian, își găsește expresia în afirmația că filosofia critică ar fi „conciliat” și, totodată, „depășit” epitismul și raționalismul. În realitate, abordarea transcendentală le respinge pe amândouă în măsura în care ele nu disting între problemele de fapt, empirice, și cele de drept care privesc condițiile de posibilitate. (Vezi Op. cit., p. 374-5.) Pe de altă parte, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de „exasperare”, „dezgust și consternare”, scrisul e un act magic, echivalent cu o sinucidere, dar și cu o „îngrozitoare farsă”, câtă vreme eul continuă să existe. Versurile publicate de B. între 1929 și 1936 relevă căutarea unei forme care să concilieze puternicul impuls liric, pudoarea funciară, precum și tendințele poeziei moderne, îndeobște antilirice. Este încercat mai întâi un registru epico-descriptiv, cunoscut din câteva argheziene „flori de mucigai”, dar și din unele texte ale suprarealiștilor, apoi un altul, mai apropiat de ermetismul barbian
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
poetul să facă încercări spre a folosi iarăși coasa la cositul fânului. Analizând poeziile ocazionale ale lui M. Beniuc este necesar să observăm că «ocazia» poemului nu-i tot una cu «tema» ideologică de valoare mult mai generală. Spre a concilia ocazionalul cu universalul trebuie exercițiu și mulți se pierd considerând pretextul din unghiul lui pedestru și jurnalier. Prin urmare M. Beniuc învață atent ritmurile spre a deveni «toboșarul timpurilor noi». Obișnuit cu chiotul răzvrătitului și cu «mânia străbună» aruncă acum
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și chiar eliminarea unor anumite aspecte care încurcă mai mult decât clarifică. Paragraful inițial Într-un fel, reluăm problema atacului, cu precizarea că atacul nu se reduce oricând și oricum la prima frază. Un bun paragraf de început trebuie să concilieze mai multe imperative: Să anunțe tema, să atragă atenția cititorului, să-l facă să-și dea seama că subiectul poate să-l intereseze. În același timp, să lase destul loc misterului, spunând cititorului destul pentru a-i stârni curiozitatea, doar
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de tălmăcitorii români pentru fragmentul din Exod) versetul 43 spune doar atât: „Neamuri, slăviți poporul său, căci el va răzbuna sângele slujitorilor săi, va face să cadă răzbunarea asupra vrăjmașilor, răscumpărând astfel pământul și poporul său”. Traducătorii români, dornici să concilieze, se pare, cele două versiuni (prin alegerea sistematică, dar absolut arbitrară, a variantei mai lungi) urmează de data aceasta textul LXX. Versetul 43 sună așa În Biblia românească: „Veseliți-vă, ceruri, Împreună cu El și vă Închinați Lui toți Îngerii lui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
metodologii pronunțat pozitiviste, cu pondere mai mare pe faptul concret decât pe comentariu, vor fi respectate și în celelalte lucrări. Așadar, tot un studiu de sursologie, inițiat în scopul clarificării unei probleme fundamentale pentru Plutarh - modul în care acesta a conciliat istoricul și anecdoticul. Generalizările finale se impun aproape de la sine: eruditul Plutarh a folosit constructiv izvoarele, neinfluențabil și cu discernământ critic; nu a fost un moralist, ci un bun cunoscător al firii omenești, cu lecturi întinse. Neașteptat, conceptual și metodologic
BARBU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285626_a_286955]
-
o umbră” și, M. Paleologue, care contribuise la elaborarea politicii externe franceze, stabilea, cu aprobarea ministrului de externe, următorul obiectiv, ce trebuia urmărit în relațiile cu România: ” ...întregul nostru efort diplomatic trebuie să fie orientat , de acum înainte , spre a concilia România, spre ai facilita relațiile sale cu Rusia”. Obiectivele diplomației franceze coincideau de acum cu orientarea politicii externe românești, cu aspirațiile sale viitoare. Intervenția României în cel de-al doilea război balcanic și Tratatul de pace încheiat la București din
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
Israel, sub călăuzirea lui Iosue, se găsea deci în fața a două cetăți distruse, în ruină (cuvântul ebraic „Ai” înseamnă chiar „ruine”). Probabil, povestirile s-au născut tocmai pentru că aceste cetăți nu erau ocupate. Au fost propuse diferite teorii pentru a concilia textul biblic cu datele arheologiei. Nu este locul aici să le prezentăm. Rămâne faptul deconcertant al unei diferențe considerabile între „istoria reală” și „istoria biblică”. 2. Cartea lui Iosue și genul literar „epic” Pentru a rezolva problema, e necesar să
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cu cronicile ordonate ale istoriografiei contemporane. Dacă Ezechia promite ascultare și plătește tribut în 2Rg 18,14-16, de ce atunci Senaherib trimite mesageri imediat după la regele lui Iuda pentru a-i cere să se predea (2Rg 18,17)? Cum să conciliem 2Rg 18,13-16 cu 2Rg 18.17-19,37? La prima vedere pare foarte dificil. Versiunea lui Isaia 36-37 este mult mai clară asupra acestui punct. Trebuie să presupunem că Ezechia s-a răzvrătit după ce a plătit tributul? Este o soluție
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
că din punct de vedere istoric aceste elemente nu provin întotdeauna din doctrine ce concordă între ele, dar trebuie totuși subliniat că astfel de elemente, dincolo de polemica în care din punct de vedere istoric au fost elaborate, s-au putut concilia și conecta în mod armonios, contribuind astfel la împlinirea unui ideal teoretic și la edificarea cea mai măreață a civilizații grecești. O altă formă clasică de activitate teoretică este cea tipică idealismului transcendental. Teoreticitatea greacă și cea idealist-transcendentală se deosebesc
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
al treilea, este a priorică, în cea a lui Macrobius fabricator observă (vidit) în timpul operațiunii, nu deține cunoaștere absolută, implicarea lui în creație este minimă. Depărtarea de Platon în această privință este explicabilă doar prin încercarea lui Macrobius de a concilia doctrinele platoniciene cu cele neoplatoniciene asumate de autor: Plotin (IV, 3, 10) desemnează prin numele de Zeus în același timp cele două realități pe care Platon, în Timaios, le numește demiurg și Sufletul Universal. Termenul macrobian vidit se referă, probabil
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
fixelor) (Comm. I, 18, 4). Universul fiind corporal se mișcă, iar corpul are drept esență reprezentarea vizibilă a mișcărilor invizibile ale Sufletului; de vreme ce lumea Ideilor este imobilă, mișcarea care convine sferei celeste, cea care seamănă cel mai mult cu imobilitatea, conciliind mișcarea cu repaosul este mișcarea circulară 21 (volubilis motus, Comm. I, 17, 9-10). Acest tip de mișcare cuprinde în sine identitatea și alteritatea, unitatea și multiplicitatea. Pluralitatea este posibilă datorită diferențelor de mărime ale cercurilor parcurse, de viteză, de direcție
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]