2,296 matches
-
a imperiului. Singurele nenorociri adevărate care se abat asupra omului sunt provocate de imoralitate sau de căderea în greșeala ereziei. Epitaful ereziei nestoriene și al celei pelagiene (Epitaphium Nestorianae et Pelagianae haereseos) dovedește că Prosperus a acceptat condamnările formulate în cadrul conciliului din Efes din 431 în care, cu siguranță fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părinte al pelagianismului. O tematică analoagă are poemul atribuit lui Prosperus și dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dumnezeu, scrise de Salvianus, care fusese maestrul amândurora la Lérin împreună cu Ilarie și Vincențiu; rezultă de aici că Salonius devenise episcop înainte de 439; sediul său a fost la Vienne, însă nu cunoaștem sediul lui Veranus. Salonius a participat la un conciliu convocat la Arles în jurul anului 461 și menit să pună capăt controversei dintre episcopul din Frejus și starețul din Lérin, Faustus, legate de jurisdicția episcopului asupra mănăstirii. A scris o Exegeză mistică a pildelor lui Solomon ale Ecclesiastului (Expositio mystica
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
două Memoriale (Commonitoria); primul trebuie să fi conținut particularitățile esențiale ale credinței catolice care o făceau să se deosebească de erezii, iar cel de-al doilea aplica acele „semne de recunoaștere” la condamnarea nestorianismului promulgată cu puțin timp înainte în conciliul din Efes din 431, însă această scriere nu ne-a parvenit; o cunoaștem doar din ceea ce ne spune Ghenadie. Sfânta Scriptură, afirmă Vincențiu din Lérin, nu poate fi unica normă pentru adepții credinței creștine pentru că poate fi interpretată în diferite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vechea poziție a lui Irineu și mai cu seamă a lui Tertulian, exprimată în Prescripții, un scriitor pe care el îl admiră fără rezerve. Vincențiu ne furnizează și o consistentă listă de auctoritates: sunt scriitorii, occidentali și orientali, amintiți la conciliul din Efes, reprezentanți ai Bisericii în cele două părți ale imperiului. Este „catolic”, cum spune și cuvântul, tot ce este practicat pretutindeni, iar ce este practicat numai în cercuri restrânse este eretic. Astfel, chiar gânditori mari precum Tertulian și Origen
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Ghenadie este ambiguă pentru că dă de înțeles că opera lui Faustus ar fi pe de-a-ntregul ortodoxă, când, de fapt, cel ce expunea acele idei era un semipelagian. Oricum, în această scriere, Faustus a fost invitat să adune rezultatele conciliilor ținute în Galia pentru dezbaterea acelei probleme: e vorba de sinodul de la Arles, din 473 și de cel din Lion, din 474; de aceea opera lui Faustus a fost scrisă la puțină vreme după această ultimă dată. Ca atare, Faustus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ale secolului al cincilea pentru că se sprijină, așa cum declară autorul, de traducerea Cântării făcută de Ieronim în 398 și, în timp ce condamnă ereziile, demonstrează cu nu cunoaște controversele cristologice foarte vii în secolul al cincilea, cel puțin cu câțiva ani înainte de Conciliul din Efes din 431. Aponius făcea probabil parte din cercurile papale pentru că subliniază în repetate rânduri primatul lui Petru. Bibliografie. Texte: CChr. Lat 19, 1986 (B. de Vregille et L. Neyrand) 2. Arnobiu cel Tânăr Din același mediu cultural provine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
neînțelegerile dintre nestorieni și monofiziți, încerca să stabilească, aliindu-se din când în când cu episcopii din Orient, o doctrină care să fie în opoziție și cu o erezie și cu cealaltă, în cursul conflictelor care au culminat prin organizarea conciliilor de la Efes și din Calcedon. Dincolo de preocuparea pentru aspectele doctrinale, Leon a încercat de fapt să apere principiul primatului papalității, fundament al unității Bisericii, desfășurând o intensă și energică activitate diplomatică. Scriindu-i lui Flavian, patriarh al Constantinopolului, în 449
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
energică activitate diplomatică. Scriindu-i lui Flavian, patriarh al Constantinopolului, în 449, Leon a precizat faptul că monofiziții sunt condamnați de papalitate; însă Eutihie, care obținuse sprijinul împăratului Theodosius al II-lea, a reușit să obțină convocarea unui al doilea conciliu la Efes, tot în 449; aici, ereticul a fost reabilitat, iar legații pontificali n-au fost nici măcar ascultați. Leon a protestat energic împotriva acestui abuz și a reușit să obțină de la succesorul lui Theodosius, Marcian, un al doilea conciliu care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
doilea conciliu la Efes, tot în 449; aici, ereticul a fost reabilitat, iar legații pontificali n-au fost nici măcar ascultați. Leon a protestat energic împotriva acestui abuz și a reușit să obțină de la succesorul lui Theodosius, Marcian, un al doilea conciliu care a fost convocat în 451 la Calcedon. În ciuda colaborării cu împăratul, Leon a respins canonul 28 stabilit de acest conciliu, ținut sub patronajul curții bizantine: prin acest canon, episcopatul de Constantinopol era considerat mai presus decât celelalte episcopate orientale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a protestat energic împotriva acestui abuz și a reușit să obțină de la succesorul lui Theodosius, Marcian, un al doilea conciliu care a fost convocat în 451 la Calcedon. În ciuda colaborării cu împăratul, Leon a respins canonul 28 stabilit de acest conciliu, ținut sub patronajul curții bizantine: prin acest canon, episcopatul de Constantinopol era considerat mai presus decât celelalte episcopate orientale. E cunoscută acțiunea organizată de Leon în 452, când, în fruntea unei misiuni diplomatice, a încercat să oprească invazia hunilor lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trimisă lui Ilarie din Arles care demisese un episcop în virtutea întâietății pe care o avea în Galia, independent de Biserica din Roma; un grup (98; 100-101; 104-106) are caracter disciplinar și sunt expresia opoziției papei la conținutul canonului 28 al conciliului din Calcedon despre care am vorbit mai sus. Începând cu 448, papa e interesat mai ales de erezia monofizită și trimite frecvent scrisori lui Flavian, patriarhul de Constantinopol, și lui Anatolie, succesorul acestuia. Printre cele mai importante este aceea (nr.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Flavianum, pentru că, mai mult decât o scrisoare, este un adevărat tratat teologic care precizează distincția între unitatea persoanei și cele două naturi ale lui Cristos; scrisoarea a fost aprobată cu căldură când a fost citită în a doua ședință a conciliului de la Calcedon din 451. Acest Tomus era însoțit de o serie de dovezi, extrase din cei mai importanți Părinți greci și latini, adunate și cu colaborarea lui Prosperus din Aquitania. O importanță analoagă are și epistola 165 din 17 august
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
după aceea: este amintit de Facundus din Hermiane în opera sa care datează din acel an (548). Ferrando a scris o Scurtă culegere de canoane (Breviatio canonum), adică o expunere sistematică a dreptului ecleziastic, bazată pe actele emise de numeroasele concilii grecești și africane, din extrasele și rezumatele cărora el alcătuiește o culegere. Această culegere are în obiectiv clerul, raporturile dintre creștini și eretici și dintre creștini și iudei, botezul și postul mare și diferite alte chestiuni. S-au păstrat de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cum, de obicei, paragrafele dintr-un astfel de edict erau numite „capitole”, în acest caz, prin termenii „Trei Capitole” sunt desemnate persoanele și scrierile lovite de anatemă. Și o scrisoare imperială din 5 mai 553, trimisă celui de-al cincilea conciliu ecumenic din Constantinopol care își începea lucrările în acele zile, atrăgea atenția Sfinților Părinți asupra figurilor lui Theodor, Theodoret și Iba. Așa cum vom vedea imediat, această condamnare a provocat o serie de polemici în Occident și a creat derută pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scurt timp, s-a apucat să scrie un Răspuns (Responsio) la cererea împăratului care a constat într-un rezumat relativ lung al cărții sale abia încheiate. După cât timp s-a întors în patrie Facundus nu se știe. După ce în 553 conciliul reunit la Constantinopol a anatemizat doctrina celor Trei Capitole, iar papa Vigilius după unele ezitări, a acceptat poziția conciliului, Facundus, împreună cu majoritatea episcopilor africani, s-a separat de comunitatea episcopilor orientali și de papa și, ca să justifice această atitudine, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
relativ lung al cărții sale abia încheiate. După cât timp s-a întors în patrie Facundus nu se știe. După ce în 553 conciliul reunit la Constantinopol a anatemizat doctrina celor Trei Capitole, iar papa Vigilius după unele ezitări, a acceptat poziția conciliului, Facundus, împreună cu majoritatea episcopilor africani, s-a separat de comunitatea episcopilor orientali și de papa și, ca să justifice această atitudine, a scris alte două tratate. Adresându-se unui „scolastic” necunoscut pe nume Mocianus, care comparase această schismă cu eroarea donatistă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
adversarii doctrinei celor Trei Capitole și, în consecință, și ai Crezului de la Calcedon. Facundus a polemizat și cu papa Vigilius și a răspândit opera sa în Africa în 571, ascunzându-se însă într-un loc secret tocmai pentru că, refuzând deciziile conciliului de la Constantinopol, putea fi considerat rebel de către autoritatea imperială. Tot din această perioadă este și Epistola de credință catolică în apărarea celor Trei Capitole (Epistola fidei catholicae in defensione trium capitulorum), trimisă tuturor catolicilor din Africa, unde sunt aspru criticați
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
muri), Plângeri, Daniel (plângerea lui Azaria), Isaia (plângerea lui Iezechia), Avdie, apocrifa „rugăciune a lui Manase”, Iona, Cartea Judecătorilor (cântarea Deborei). Comentariul are scopuri morale și e axat pe exegeza alegorică. Lui Verecundus îi sunt atribuite și Extrasele din Actele conciliului din Calcedon (Excerptiones de gestis Chalcedonensis concilii). b) Opere poetice Isidor din Sevilia amintește printre operele lui Verecundus și „două poeme, din care primul vorbește despre înviere și Judecata lui Dumnezeu, iar al doilea despre penitență și aici el își
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
plângerea lui Iezechia), Avdie, apocrifa „rugăciune a lui Manase”, Iona, Cartea Judecătorilor (cântarea Deborei). Comentariul are scopuri morale și e axat pe exegeza alegorică. Lui Verecundus îi sunt atribuite și Extrasele din Actele conciliului din Calcedon (Excerptiones de gestis Chalcedonensis concilii). b) Opere poetice Isidor din Sevilia amintește printre operele lui Verecundus și „două poeme, din care primul vorbește despre înviere și Judecata lui Dumnezeu, iar al doilea despre penitență și aici el își plânge cu durere propriile păcate”. Al doilea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sobră; el povestește pe scurt faptele, fără să treacă sub tăcere propria participare la evenimente. Informația lui se bazează pe surse demne de încredere precum Historia ecclesiastica tripartita, tradusă de puțină vreme de Cassiodor și Epifanie (cf. p. ???), sau documentele conciliului de la Calcedon ori provenite de la alte episcopate din Orient. Bibliografie. Ediția: PL 68, 969-1052. 6. Victor din Tununa Tununa era un mic oraș din Africa proconsulară. Aici era episcop Victor, un alt adversar al condamnării celor Trei Capitole. Din acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la faptul că tratatele sale teologice tratează în mod insolit tema abordată - și tocmai de aceea într-un mod absolut nou - adică prin prisma logicii aristotelice, fără a recurge deloc la știința biblică, folosită de obicei de Sfinții Părinți la concilii și de către scriitorii bisericești, în sprijinul propriilor argumentări, atunci trebuie să considerăm că Boethius s-a gândit că ar putea să rezolve problema teologică folosindu-se exclusiv de instrumentele logicii. Sigur, această ipoteză de lucru lasă de-o parte esența
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Contra Eutychen et Nestorium) care constituie una din cele mai semnificative (și cu siguranță una din cele mai originale) contribuții occidentale la definirea cristologiei. Nici aici Boethius nu respectă tradiția ecleziastică în accepțiunea sa restrânsă; el consideră deja ratificate hotărârile conciliilor din secolul al cincilea unde s-a dezbătut această problemă și nu pornește de la discuțiile acelor foruri; el vrea doar să discute, din punct de vedere filosofic, valabilitatea soluției găsite de Biserică, potrivit căreia în Cristos sunt două naturi și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui diferite față de hotărârile împăratului Iustinian. Rusticus a scris un Tratat contra Acefalilor (Contra Acephalos disputatio), adică împotriva unui curent monofizit. Opera lui Rusticus este un studiu interesant al controversei celor Trei Capitole și condamnă atitudinea lui Iustinian, confirmând concluziile conciliului de la Calcedon (PL 67, 1167-1254). La fel ca Facundus din Hermiane, contemporanul său, implicat în aceleași probleme, și Rusticus ar merita o atenție sporită din partea cercetătorilor. Urmează, cronologic, epistolele lui Pelagius I (555-560), cf. PL 69 (393-422) și Pelagius al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mănăstirii de la Vivarium. Cum cunoștea bine limba greacă, la cererea cercurilor romane, cu siguranță, unde acea limbă era tot mai puțin cunoscută, Dionisie a tradus diverse texte sinodale sau scrise de autori din secolul al cincilea care avuseseră legătură cu conciliile cum era Chiril din Alexandria; a mai tradus și Facerea omului de Grigorie de Nyssa; a alcătuit o Culegere de Canoane (Codex Canonum Ecclesiasticorum), în latină, care e o traducere a canoanelor celor mai importante concilii, de la Niceea la Calcedon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care avuseseră legătură cu conciliile cum era Chiril din Alexandria; a mai tradus și Facerea omului de Grigorie de Nyssa; a alcătuit o Culegere de Canoane (Codex Canonum Ecclesiasticorum), în latină, care e o traducere a canoanelor celor mai importante concilii, de la Niceea la Calcedon. Această culegere s-a păstrat în două redactări, amândouă dedicate episcopului Ștefan de Salona și cu puțin posterioare anului 500. Ulterior, la cererea papei Hormisdas (514-523), Dionisie ar fi făcut o altă traducere, mai literală, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]